PRETENTII-RESTITUIRE IMPRUMUT intemeiata pe dispozitiile art. 1576, art. 1584, art. 1581 Cod civil.

Calificarea actului incheiat de parti ca inceput de dovada scrisa art.1197 Cod civil Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea  faptului material al remiterii sumei de bani .

JUDECATORIA BISTRITA -Sentinta Civila nr. 4818/2010
Prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus, reclamantul S.G. a chemat in judecata pe paratul C. L., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa il oblige pe parat la plata sumei de 15.000 lei reprezentand imprumut nerestituit, cu cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar si onorariu avocatial.
In motivare, s-a aratat ca la data de 24.08.2007, reclamantul a incheiat cu paratul un contract de imprumut in baza caruia i-a imprumutat acestuia suma de 15.000 lei pe un termen de 7 zile. Contractul a fost incheiat in prezenta martorilor M. C si L. M.
A data de 31.08.2007 paratul trebuia sa-i restituie reclamantului suma imprumutata, astfel ca reclamantul s-a prezentat la domiciliul acestuia, unde insa nu a gasit pe nimeni. Ulterior, toate demersurile facute pentru a intra in contact direct cu paratul au fost zadarnice, acesta ne mai raspunzand la telefon si ne mai locuind la domiciliul cunoscut. In data de 25.07.2008, reclamantul a trimis la domiciliul cunoscut al paratului notificarea prin care l-a somat sa ii achite imprumutul, insa fara nici un  rezultat.
In drept, s-au invocat disp. art. 969, art. 1576, art. 1584, art. 1581 Cod civil si art. 109, art. 112, art. 242 C.pr.civ.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 4 - 6).
Legal citat, paratul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata, iar pe cale reconventionala a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de imprumut, pentru nevalabilitatea obiectului acestuia si cauza ilicita, nefiind predati banii consemnati in act, acesta fiind incheiat pentru a putea garanta eventuale prejudicii in dauna SC V SRL
In motivare, s-a aratat ca reclamantul, in calitate de administrator al SC V,SRL l-a angajat pe parat in calitate de agent comercial, sens in care i-a predat acestuia autoutilitara marca Mercedes cu nr. de inmatriculare BN 01 KSG. Contractul de imprumut s-a incheiat intr-un singur exemplar, pentru a garanta eventualele pagube cauzate acestui autovehicul, insa acest fapt nu s-a produs, astfel ca actul depus in dovedirea actiunii este unul nelegal, si nu poate fi obligat paratul la plata acestei sume, deoarece nu i s-a predat nimic. Lipseste in atare situatie obiectul contractului si astfel acesta este lovit de nulitate absoluta.
In drept, s-au invocat disp. art. 115, art. 119, art. 274 C.pr.civ., art. 948 C.civ, rap la art. 942 si urm. Cod civil.
In probatiune, s-a solicitat admiterea probei testimoniale si a probei cu interogatoriul.
Prin raspunsul la intampinare formulat, reclamantul a aratat ca intr-adevar paratul a fost angajat la SC V. SRL, insa i s-a desfacut contractul de munca din motive disciplinare. In perioada cat acesta a fost agent comercial la aceasta societate, a folosit autovehiculul inmatriculat sub nr. BN 81 BYA si nu autovehiculul BN 01 KSG, ce este proprietatea societatii SC S. C. SRL.
Suma de bani imprumutata a fost folosita pentru achitarea unei rate din contractul de vanzare - cumparare incheiat de parat cu numitul S. V. pentru achizitia unui apartament in mun. Bistrita, str. Subcetate nr. 10.
Reclamantul mai sustine ca imprumutul a fost acordat dupa foarte multe insistente din partea paratului, deoarece in cazul in care nu achita rata pierdea avansul platit. In perioada in care paratul a fost angajat al societatii mai sus mentionate, asupra acestuia s-au facut presiuni si amenintari de catre diverse persoane carora paratul le datora sume de bani, atat ca persoana fizica, cat si ca administrator al unei societati.
Referitor la solicitarea de a se constata nulitatea absoluta a contractului de imprumut, reclamantul solicita respingerea acesteia ca neintemeiata. Suma mentionata in contract a fost predata paratului in prezenta martorului M. C.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 24.08.2007 intre reclamant si paratul C. L s-a incheiat o conventie scrisa avand ca obiect acordarea de catre reclamant cu titlu de imprumut a sumei  de 15.000 RON cu termen de restituire de catre parat  la data de 31.08.2007.
Contractul de imprumut de consumatie propriu-zis este un contract real si unilateral, ceea ce presupune atat dovedirea acordului de vointa, cat si a faptului material al predarii bunului imprumutat. Dovada actului juridic (a acordului de vointa) este supusa regulilor generale prevazute de art.1191 Cod civil (respectiv, daca suma imprumutata depaseste 0,025 lei, dovada se poate face numai prin inscris autentic sau inscris sub semnatura privata). In cazul inscrisului sub semnatura privata, fiind vorba despre un contract unilateral, cerinta multiplului exemplar (art.1179 Cod civil) nu trebuie implinita, ci doar formalitatea prevazuta la art.1180 Cod civil (scrierea in intregime a actului de catre cel imprumutat sau cel putin, adaugarea de catre acesta, la finele actului, a cuvintelor "bun si aprobat", aratand in cuvinte si in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze).
De asemenea, trebuie precizat ca dovada cu martori si prezumtii este admisibila atunci cand exista un inceput de dovada scrisa provenind de la imprumutat. Potrivit art.1197 Cod civil, "inceputul de dovada scrisa este acea scriere care fie provine de la cel caruia ii este opusa, fie este intocmita de o alta persoana dar semnata de parte, si care este de natura a face demn de crezare faptul pretins".Analizand inscrisul  depus la dosar in copie la fila 4  instanta constata ca acesta a fost semnat de catre  paratul C L si  intruneste conditiile prevazute de art.1197 Cod civil, fiind considerat in acest fel un inceput de dovada scrisa.
In acest context, trebuie precizat ca inscrisul constituind un inceput de dovada scrisa face exceptie de la disp.art.1180 Cod civil. Nulitatea inscrisului pentru lipsa formalitatii prevazute de art.1180 Cod civil nu afecteaza valabilitatea obligatiei unilaterale (de restituire a imprumutului in cazul de fata), actul juridic putand fi dovedit prin alte mijloace de proba, insusi inscrisul valorand inceput de dovada scrisa. Dovada faptului material al remiterii sumei de bani poate fi facuta cu orice mijloc de proba. Sub aspectul sarcinii probei, instanta apreciaza  ca potrivit art.1169 Cod civil, dovada existentei contractului de imprumut revine imprumutatorului, respectiv reclamantului iar debitorului - paratului - ii revine sarcina de a face dovada contrara. Atunci cand debitorul contesta existenta contractului, precum in prezenta cauza, ii revine sarcina de a proba nevalabilitatea contractului de imprumut in dovedirea existentei caruia creditorul a propus si administrat anumite probe. Astfel, reclamantul-creditor a sustinut sub aspect probatoriu existenta contractului de imprumut, prin ,,contractul de imprumut,, semnat de parat, si prin depozitia martorului M C  audiat in cauza. Paratul a invocat faptul ca a semnat acest contract pentru a acoperii eventualele prejudicii aduse autoturismului care i-a fost incredintat in baza raportului de munca  in  care se afla cu SC V SRL, ca nu a primit efectiv banii (aspect relevat prin raspunsul la interogatoriu) . A invocat in acest fel nevalabilitatea obiectului conventiei si cauza ilicita Cu toate acestea, paratul  nu si-a probat sustinerea. Daca s-ar interpreta dispozitiile conventiei in sensul invocat de parat nu ar avea nici o justificare inserarea clauzei de restituire a imprumutului la un interval de o saptamana. In ceea ce priveste faptul material al primirii banilor, desi prin raspunsul la interogatoriul administrat paratul a negat acest lucru, faptul contrar a rezultat din depozitia martorului  audiat, potrivit careia, fiind de fata, a vazut cand reclamantul  i-a inmanat paratului suma de 15000 lei ca urmare a discutiilor purtate intre cei doi cu privire la acordarea unui imprumut.
In drept, avand in vedere dovedirea de catre reclamantul-creditor a existentei contractului de imprumut sub aspectul incheierii acordului de vointa si al remiterii efective a sumei de bani, faptul ca paratul nu a inlaturat prezumtia de valabilitate a inscrisului care atesta acordarea imprumutului si nici nu a facut dovada restituirii lui, in temeiul art.1584 Cod civil, instanta va admite actiunea reclamantului si pe cale de consecinta va obliga pe parat la restituirea sumei de 15000 lei catre reclamant, respingand cererea reconventionala ca nefondata..
Retinand culpa procesuala a paratului in declansarea prezentului proces, in temeiul art. 274 C.p.c, instanta urmeaza a admite cererea reclamantului de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a cheltuielilor prilejuite de prezentul proces, respectiv contravaloare onorariu avocatial in suma de 500lei.