Drept civil – somatie de plata- contract de imprumut – clauza penala prohibita de lege.

Drept civil – somatie de plata- contract de imprumut – clauza penala prohibita de lege.

Prin actiunea inregistrata pe rolul  Judecatoriei Piatra Neamt societatea creditoare S.C. T. S.R.L. a chemat in judecata pe debitoarele C. O. G., C. M. si F. M., solicitand instantei emiterea ordonantei care sa cuprinda somatia de plata pentru suma de 2.067,97 lei, reprezentand rate neachitate, precum si dobanzile si penalitatile aferente. De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, s-au invederat urmatoarele:
In temeiul contractului comercial de vanzare - cumparare marfuri cu plata in rate, societatea creditoare a vandut debitoarei C. O. G. mobila in valoare totala de 1.211,50 lei in 12 rate lunare. Executarea obligatiilor contractuale a fost garantata in solidar de catre debitoarele garante C. M. si F. M.
Debitoarea principala a sistat nemotivat plata ratelor contractuale, fata de care la data de 31.10.2006, datoria era certa, lichida si exigibila pentru suma de 2.067,97 lei compusa din: 1.110,50 rate neplatite, 318,35 lei dobanda la sold, iar. 639,11 lei dobanda penalizatoare.
Desi atat debitoarea principala, cat si debitoarele garante au fost notificate cu scrisoare transmisa cu confirmare de primire in sensul achitarii debitului, acest demers a ramas fara nici un rezultat motiv pentru care a fost promovata prezenta actiune.
In drept, au fost invocate dispozitiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si art. 1066, 1073, 1652 si 1662 C.civ.
Instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul incheiat intre societatea creditoare in calitate de vanzator imprumutator, si debitoarea C. O. G. in calitate de cumparator imprumutat, aceasta din urma si-a asumat obligatia de a achita in 12 rate lunare suma de 1.211,50 lei, reprezentand contravaloarea a doua piese de mobilier, la care se adauga dobanda de 5% pentru 30 de zile, aferenta sumei ramase, incepand cu data de 10.05.2006 si pana la data de 10.04.2007, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor cumparate avand loc dupa plata ultimei rate. De asemenea, prin contractul susmmentionat, debitoarele C. M. si F. M., in calitate de fidejusori, s-au obligat in solidar cu debitoarea sa execute fata de societatea creditoare obligatia celei pentru care garanteaza, daca aceasta nu o va executa.
Interpretand clauzele contractului de vanzare - cumparare cu plata in rate incheiat intre parti, se poate constata ca acest contract cuprinde o conventie accesorie prin care vanzatorul acorda cu titlu de imprumut cumparatoarei suma reprezentand pretul marfurilor achizitionate, in contract fiind prevazuta o dobanda de 5% pentru 30 de zile, aferenta sumei ramase de achitat.
La data introducerii actiunii, societatea creditoare avea impotriva debitoarelor o creanta certa, lichida si exigibila, reprezentand o obligatie contractuala de restituire a sumei de 1.110,50 lei acordate cu titlu de imprumut, creanta fiind insusita de debitoare prin semnarea contractului de vanzare - cumparare cu plata in rate.
Pe langa suma anterior mentionata debitoarele au obligatia de a achita si dobanda la sold calculata potrivit clauzelor contractuale, valoarea acesteia fiind de 318,35 lei.
Pretentiile societatii creditoare sunt partial justificate in conditiile in care clauza prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere (de 1% pentru fiecare zi de intarziere), pe langa dobanda contractuala convenita, este prohibita de lege. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte si pentru adaosul unui aliniat la articolul 1089 din Codul civil., care nu a fost abrogata si nici nu a cazut in desuetudine, imprejurari confirmate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 524/1997, “clauza penala, aflata in contracte de imprumuturi sau de prestatii in natura, este si va ramane anulata”. In consecinta, atat timp cat dispozitiile legale care interzic stipularea unei clauze penale in contractele de imprumut sau de prestatii in natura sunt de ordine publica, potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispozitii prin conventii, o astfel de clauza avand o cauza ilicita in acceptiunea art. 968 C.civ.
Tinand seama de dispozitiile legale invocate mai sus, rezulta ca nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al caror cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an, sau de sanctiuni constand in penalitati de intarziere, aceasta limita maxima a dobanzii fiind prevazuta de art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, aprobata si modificata prin Legea nr. 356/2002. Ca urmare, cererea de obligare a debitoarelor la plata sumei de 639,11 lei cu titlu de dobanda penalizatoare este nefondata.
Pentru considerentele expuse anterior, instanta a admis in parte actiunea si a somat debitoarele la plata in solidar a sumei de 1428,85 lei, din care 1.110,50 lei reprezinta contravaloarea ratelor neachitate in baza contractului de vanzare - cumparare, iar 318,35 lei dobanda la sold, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonante (conform art. 6 alin. 3 din actul normativ susmentionat), data la care suma va fi reactualizata pana la data platii efective in functie de indicele de inflatie, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001.