Conventie de credit. Nulitate clauze. Comision de rambursare. Restituirea sumelor deja achitate.

Recurs
1. Conventie de credit. Nulitate clauze. Comision de rambursare. Restituirea sumelor deja achitate.
- Cpc-art.312
- Lg. 193/2000 - art. 13, art 6
Contractul de credit reprezinta o varietate a imprumutului de consumatie de drept comun, cu o serie de trasaturi diferentiate, cu consecinte semnificative si in planul efectelor produse. Conventia de credit este un contract consensual, incheierea valabila producandu-se din momentul realizarii acordului de vointa al partilor, fiind un act juridic cu executare dintr-o data, astfel ca restituirea prestatiilor efectuate in baza acestuia este admisibila.

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VI A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2613 din 21.06.2013

Prin sentinta civila nr. 5257/06.04.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 18255.01/300/2009 a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantii E M si E M-A in contradictoriu cu parata SC V R SA, a constatat nulitatea clauzelor prevazute in art.3.11 din „Conditiile generale" si art.5 lit.g din „Conditiile speciale" ale conventiei de credit nr.081645/11.01.2007 si a dispus eliminarea din conventie a acestor clauze, a fost obligata pe parata sa deduca din valoarea creditului, suma de 1.351,88 euro, prin compensare, fara perceperea comisionului de rambursare in avans, a fost obligata parata sa deduca din valoarea creditului, suma de 277,69 euro, a fost respinsa cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca intre reclamantii E M si E M-A, in calitate de imprumutati, si parata S.C. V R S.A., in calitate de banca, s-a incheiat conventia de credit nr. 0081645/11.01.2007, avand ca obiect acordarea unui credit de 37.500 EUR, cu obligatia rambursarii in 360 de luni.
In cuprinsul art.5 lit. g din Conditiile speciale ale conventiei, se reglementeaza comisionul de rezerva si se prevede ca acesta este de 1,85%
p.a., calculat conform pct.3.11 din Conditiile generale si datorat lunar, la scadenta anuitatilor; comisionul de rezerva se aplica pentru o perioada de
maximum 24 de luni, incepand cu data utilizarii creditului, dar cel mai tarziu pana la data de 31.12.2008; Banca isi rezerva dreptul de a modifica in mod
corespunzator valoarea sau perioada de aplicare a acestui comision, in cazul in care obligatiile sau conditiile impuse de Banca Nationala a Romaniei cresc/se
diminueaza/se elimina. Totodata, in cuprinsul pct. 3.11 din Conditii generale ale conventiei, se prevede: „comisionul de rezerva este datorat ca urmare a
obligatiei bancii de a constitui rezerva minima obligatorie la B N a Romaniei.
Valoarea comisionului de rezerva este stabilita in functie de valoarea obligatiei bancii. Banca isi rezerva dreptul de a modifica in mod corespunzator valoarea
sau perioada de aplicare a acestui comision, in conditiile in care obligatia bancii fata de Banca Nationala a Romaniei creste/se diminueaza/se elimina."
Prin sentinta civila nr.9941/16.12.2009 a Judecatoriei Sectorului 2 a fost admisa sesizarea formulata de reclamanta A.N.P.C. - I.R.P.C. Bucuresti,
impotriva paratei V S.A., s-a constatat existenta clauzelor abuzive cuprinse in art.3 litd, art.5 lita si g din Conditiile speciale si cele cuprinse in art.3.11 din Conditiile generale in conventia de credit nr.0081645/11.01.2007, incheiata de parata cu numitii E M si EM A, iar parata a fost obligata sa modifice contractul, in sensul inlaturarii clauzelor abuzive. Sentinta a devenit irevocabila prin respingerea, prin decizia nr.367/03.02.2011 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IX-a, a recursului declarat de parata V S.A.
Desi reclamantii E Msi E M A nu au avut calitatea de parti in cauza solutionata prin sentinta civila nr.9941/16.12.2009 a Judecatoriei Sectorului 2,
aceasta hotarare isi exercita puterea de lucru judecat in prezenta cauza, fiind prezumata a exprima adevarul. Acest efect al hotararii judecatoresti mentionate
dispenseaza instanta de obligatia de a analiza argumentele expuse de parti in sustinerea, respectiv combaterea caracterului abuziv al clauzelor inscrise la art.3.11 din „Conditiile generale" si art.5 lit.g din „Conditiile speciale" ale conventiei de credit nr.081645/11‘.01.2007.
Potrivit dispozitiilor art.6 din Legea nr. 193/2000, „clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua".
Textul legal mentionat consacra sanctiunea nulitatii clauzelor abuzive, constand in lipsirea acestora de efecte juridice.
In raport de aceste considerente, instanta a dispus anularea clauzelor inscrise la art.3.11 din „Conditiile generale" si art.5 lit.g din „Conditiile speciale" ale conventiei de credit nr.081645/11.01.2007.
intrucat reclamantii si-au exprimat acordul pentru continuarea conventiei de credit nr.081645/11.01.2007 prin chiar modul in care au formulat petitul actiunii, iar aceasta continuare este posibila in lipsa clauzelor constatate ca abuzive si anulate, instanta va dispune eliminarea din contract a acestor clauze.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamanti, pentru restabilirea situatiei anterioare si pentru inlaturarea tuturor consecintelor patrimoniale produse de clauzele abuzive lovite de nulitate, instanta a obligat parata sa restituie reclamantilor sumele incasate cu titlu de comision de rezerva de la incheierea conventiei si pana la data de 29.12.2008, in cuantum de 1.351,88 euro, prin compensare, fara perceperea comisionului de rambursare in avans.
De asemenea, parata a fost obligata sa deduca din valoarea creditului suma de 277,69 euro, reprezentand comisionul de rezerva pe care 1-a perceput in perioada 26.01.2009 - 26.05.2009, conform graficului de rambursare, dar pe care reclamantii nu l-au achitat.
in ceea ce priveste actiunea in restituirea prestatiilor, aceasta este intemeiata pe plata nedatorata, ca urmare a disparitiei fundamentului executarii prestatiei reclamantului, prin declararea nulitatii clauzelor contractuale in baza carora reclamantul si-a executat obligatiile.
Totodata, in conformitate cu art.274 C.pr.civ., instanta a constatat ca, desi parata a cazut in pretentii, iar reclamantii au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, reclamantii nu au dovedit efectuarea cheltuielilor pretinse.

impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC V RSA solicitand admiterea recursului, schimbarea in parte a sentintei atacate, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de catre E Msi EM- A cu privire la capetele de cerere referitoare la restituirea sumelor achitate de catre reclamantii - intimati cu titlu de comision de rezerva, avand in vedere urmatoarele:
Prima instanta in mod gresit a dispus restituirea prestatiilor/ sumelor incasate cu titlu de comision de rezerva achitate de catre reclamantii - intimati in baza Conventiei de credit nr. 0081645/11.01.2007:
Sustine recurenta ca anularea clauzelor indicate nu poate produce efecte retroactive, fata de caracterul succesiv al prestatiilor.
Arata recurenta ca admiterea acestei actiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezinta contracte cu executare succesiva, astfel cum se prevede si in doctrina (F D - Tratat De Drept Civil. Contracte Speciale. Voi. III), in cazul imprumutului de consumatie intervine rezilierea, specifica Contractelor cu executare succesiva si nu rezolutiunea specifica Contractelor cu executare dintr-o data, deoarece obligatia imprumutatului se executa in timp, prin rate succesive, insa si obligatia imprumutatorului de a lasa la dispozitia celui dintai suma de bani, se intinde, de asemenea, pe toata durata contractuala; astfel, ambelor parti,
Pentru aceste motive, instanta, in baza art. 1 alin. 1, 2, art. 7 alin. 1 Decretul nr. 167/1958, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in privinta creantelor aferente perioadei septembrie 2007 - noiembrie 2007 si‘ pe cale de consecinta, a respins cerere de obligare a debitoarei la plata contravalorii de folosinta in cuantum de 3361, 18 lei, a TVA-ului aferent in cuantum de 663,24 lei, a majorarilor de intarziere in cuantum de 1729,32 lei aferente contravalorii folosintei si a sumei de 85,46 lei majorari de intarziere aferente TVA-ului restant, ca prescrisa.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca, la data de 06.06.2007, partile au incheiat conventia nr. 2550 intitulata fisa de calcul, prin care reclamantul a dat paratei in folosinta spatiul in suprafata totala de 74,21 mp situat in B, str.B, nr. , contra sumei lunare de 519,47 euro plus TVA, calculata conform anexei 4 a HCGMB nr.32/2007
Parata si-a asumat prin aceasta conventie obligatia de a achita contravaloarea folosintei spatiului pana cel mai tarziu pe data de 30 ale lunii, pentru luna in curs, urmand sa datoreze penalitati de intarziere de 0,2% pe zi, pentru situatiile de neplata la termen.
Instanta, avand in vedere data incheierii conventiei, respectiv 06.06.2007, in baza art. 6 alin. 2 Legea 287/2009 (Noul Cod civil), constata ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile vechiului Cod civil.
Prin prezenta actiune, reclamanta a invocat incalcarea de catre parata a obligatiei de plata a sumei de 15157,26 lei reprezentand contravaloare folosinta spatiu aferenta perioadei decembrie 2007 - iunie 2008 si 7272,58 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009, 2879,88 lei reprezentand TVA aferent perioadei decembrie 2007 - iunie 2008 si 1381,80 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009.
Facand aplicarea in cauza a principiilor raspunderii contractuale, instanta retine ca reclamanta a facut dovada dreptului sau de creanta prin depunerea conventie nr. 2550/06.06.2007, astfel incat in privinta paratei a devenit aplicabila prezumtia de neexecutare culpabila a obligatiei asumate, prezumtie pe care aceasta nu a inlaturat-o dovedind executarea sau existenta cauzei straine exoneratoare de raspundere, conform art. 1082-1083 Cod civil.
Pentru considerentele mai sus aratate instanta, in baza dispozitiilor art. 969 -art. 970 Cod civil, potrivit carora obligatiile contractuale legal asumate au putere de lege intre partile contractante, constatand ca pretentiile reclamantului referitoare la debitul principal in cuantum de 15157,26 lei reprezentand contravaloarea folosinta spatiu aferenta perioadei decembrie 2007 - iunie 2008 si de 7272,58 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009, de 2879,88 lei reprezentand TVA aferent perioadei decembrie 2007 - iunie 2008 si de 1381,80 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009 sunt intemeiate, a dispus obligarea paratei la plata acestor sume. Plata sumelor exprimate in euro se va face in lei la cursul BNR din data platii.
Ca urmare a neachltarii la termen de catre parata a contravalorii folosintei spatiului, reclamantul in baza contractului, a inteles sa solicite si majorari in cuantum de 3925,55 lei aferente contravalorii folosintei spatiului pentru perioada septembrie 2007 - iunie 2008 si 3076,71 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009 si 189,81 lei reprezentand majorari de intarziere aferente TVA restant pentru perioada septembrie 2007 - iunie 2008 si 293,56 euro pentru perioada iulie 2008 - august 2009.
Instanta, constatand ca parata nu a achitat debitul principal, la termen, in temeiul clauzei penale inserate de parti in contract si in baza art. 969 Cod civil, a obligat parata la plata catre reclamant a penalitatilor solicitate, urmand ca sumele exprimate in euro sa fie achitate in echivalent in lei la cursul BNR de la data platii.
respectiv atat imprumutatilor, cat si imprumutatorului le revin obligatii care se executa in timp, succesiv.
Conform teoriei generale a obligatiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explica, prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosinta asigurata de cealalta parte.
Aceasta exceptie de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit incheiate de banca. Astfel cum un chirias nu poate restitui folosinta unui bun de care s-a bucurat, tot astfel, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosintei sumelor de bani puse la dispozitie in schimbul clauzei referitoare la comisionul de rezerva.
In situatia in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situatie inechitabila, caracterizata juridic de imbogatirea fara justa cauza a clientilor. Patrimoniul acestora s-ar imbogati cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul bancii nu s-ar reintregi cu echivalentul folosintei sumelor acordate prin contractul de credit.
De altfel, insasi Legea 193/2000 prevede la art. 13 faptul ca sanctiunea care intervine in cazul incalcarii prevederilor acesteia este „modificarea clauzelor contractuale, sau desfiintarea acelui contract, cu daune-interese ". Deoarece partile nu au solicitat desfiintarea contractului (probabil din cauza efectului imediat al necesitatii rambursarii in totalitate a creditului, in caz de reziliere), in ipoteza in care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect pe care instanta il poate da eventualei sanctiuni pe care ar gasi-o aplicabila este modificarea pentru viitor a acestora.
In consecinta, instanta investita cu solutionarea prezentei cauze este competenta doar sa stabileasca limitele unui nou cadru contractual, pe care ambele parti au libertatea sa il accepte sau nu.
Recurenta solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea in parte a Sentintei atacate si respingerea cererii de chemare in judecata formulata de catre E Msi E M - A, cu privire la capetele de cerere privind restituirea sumelor achitate de catre reclamantii - intimati cu titlu de comision de rezerva cu cheltuieli de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299 si urm. Cod Proc. Civ., precum si celelalte dispozitii legale la care s-a facut referire in cuprinsul prezentei.
Intimatii-reclamanti E M si E M-A au formulat intampinare solicitand respingerea recursului, si obligarea recurentei parate la plata cheltuielilor de judecata.
Examinand hotararea atacata in raport de inscrisurile dosarului si de motivele invocate de recurenta-parata SC V R SA, vazand si disp. art.304 pct.9 Cpc, tribunalul apreciaza ca nefondat recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 5257 din 06.04.2012 pronuntata in dos. nr. 18355.01/300/2009 de catre Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, tinand seama de intregul material probator, efectuand o corecta coroborare si apreciere a probelor, precum si o justa interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente.
Prin urmare, tribunalul retine ca motivul de recurs referitor la faptul ca instanta de fond in mod gresit a dispus restituirea prestatiilor/sumelor incasate ci titlu de comision de rezerva, conventia de credit fiind un contract cu executare succesiva, este neintemeiat.
Astfel, in ceea ce priveste caracterele juridice ale contractului de credit tribunalul apreciaza ca acest act juridic reprezinta o varietate a imprumutului de consumatie de drept comun, cu o serie de trasaturi diferentiate, cu consecinte semnificative in planul efectelor produse. Astfel, in timp ce imprumutul de consumatie este un contract real, producand efecte din momentul remiterii in proprietate a bunului/sumei de bani, conventia de credit constituie un contract consensual, incheierea sa valabila producandu-se din momentul realizarii acordului de vointa al partilor. Acest aspect rezulta din faptul ca, ulterior semnarii conventiei de credit, dar anterior remiterii propriu-zise a sumei de bani, contractul de credit produce efecte juridice, banca fiind indreptatita sa perceapa un comision de neutilizare (in acest sens art. 3.8. din conventie). In ipoteza imprumutului de consumatie, pana la data remiterii bunului ce face obiectul acestuia sau a sumei de bani, actul juridic nu este incheiat, predarea fiind necesara pentru insasi formarea contractului. Prin urmare, in timp ce in cazul conventiei de credit, obligatia bancii de remitere a suinei de bani acordate cu titlu de credit izvoraste din contract, in cazul imprumutului de consumatie, aceasta nu reprezinta o obligatie contractuala, ci o conditie de formare valabila a actului juridic. Din acest considerent, imprumutul de consumatie este un contract unilateral, implicand obligatii numai in sarcina imprumutatului si anume de restituire a bunului/sumei si eventual de plata a dobanzii, fara a exista in patrimoniul imprumutatorului vreo obligatie contractuala, in timp ce conventia de credit este un contract sinalagmatic, din care rezulta si obligatia bancii de a remite suma de bani si dreptul sau corelativ de a percepe comisionul de neutilizare.
Calificarea juridica a unui act ca fiind cu executare dintr-o data sau cu executare succesiva este data de modalitatea de executare a prestatiilor ce incumba partilor. Astfel, in ipoteza in care contractul este sinalagmatic pentru a putea fi calificat cu executare succesiva este necesar ca ambele prestatii sa aiba acest caracter, executarea lor durand in timp, nefiind suficient ca numai una dintre prestatii sa aiba caracterul vizat (spre exemplu, in cazul contractului de intretinere, sanctiunea aplicabila acestuia in situatia neexecutarii culpabile a obligatiei debitorului, fiind rezolutiunea - sanctiune caracteristica contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu, iar nu rezilierea -sanctiune caracteristica contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, din moment ce obligatia creditorului este cu executare dintr-o data, iar numai obligatia debitorului este cu executare succesiva). Pe alta parte, in ipoteza contractului unilateral, cand singura obligatie este cu executare succesiva, acesta va fi calificat cu acest titlu (spre exemplu, in cazul contractului de imprumut de consumatie, sanctiunea aplicabila in situatia neexecutarii culpabile a obligatiei debitorului, fiind rezilierea, iar nu rezolutiunea).
Pentru aceste motive, tribunalul considera ca actul juridic incheiat intre parti este un act juridic cu executare dintr-o data, neputand fi calificat cu executare succesiva, din moment ce obligatia bancii de a remite suma de bani este cu executare dintr-o data, iar nu succesiva, considerent pentru care restituirea prestatiilor efectuate in baza acestuia este admisibila.
Pe cale de consecinta, tribunalul, in temeiul art. 312 Cpc, va respinge recursul formulat de catre recurenta-parata SC V R SA, impotriva sentintei civile nr. 5257/06.04.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.
18355.01/300/2009, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti E M si E M A, ca nefondat.
in ceea ce priveste cererea intimatilor de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul o va respinge ca neintemeiata, fata de faptul ca nu au dovedit efectuarea acestor cheltuieli de judecata.