Pretentii
(Decizie nr. 711/2011 din data de 17.06.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov)TRIBUNALUL BRASOV
- Sectia comerciala si de contencios administrativ -
DECIZIE Nr. 711/2011
Sedinta publica din data de 17 iunie 2011
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra recursului formulat de recurenta-parata SC ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA, impotriva sentintei civile nr. 12096/22.10.2010 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosar nr. 12009/197/2008 in contradictoriu cu intimatul G. L., avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din data de 10 iunie 2011 in sensul celor
in care a fost implicat si care a fost produs astfel cum s-a stabilit prin procesul-verbal aratat din culpa exclusiva a celuilalt conducator auto( T. A. ), cel al vehiculului cu nr. de consemnate prin incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea cauzei pentru data de 17 iunie 2011.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 12096/22.10.2010 Judecatoria Brasov a admis actiunea formulata de reclamantul G. L., cu domiciliul procesual ales in Brasov, str. Izvorul Rece nr. 7, ap. 2D, jud. Brasov – la cabinet avocat G. si I., in contradictoriu cu parata S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM S.A., cu sediul in Brasov, str. M. Kogalniceanu nr. 11, jud. Brasov si in consecinta a obligat parata sa plateasca suma de 71616 lei, cu titlu de despagubiri si suma de 11184,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de asigurare facultativa seria AAC nr. 0273786/17 10 2007 avand ca obiect suma asigurata pentru avarii de 24000 euro .In baza acestui contract reclamantul, la data de 23 01 2008 in baza procesului-verbal de contraventie seria PCA nr. 2503486 /28 12 2008 incheiat de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI BRASOV - Serviciul Politiei Rutiere Brasov a solicitat plata despagubirilor in urma avariilor suferite de autoturismul sau VW Passat cu nr. de inmatriculare nr. BV10SRB, asigurat de parata,din accidentul inmatriculare BV10ECV( proprietatea numitului D. L.). S-a constituit dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, iar prin procesul - verbal suplimentar intocmit la data de 6 02 2008, avizat la data de 10 03 2008, cererea de despagubiri a reclamantului a fost respinsa fara ca din cuprinsul actului sa rezulte motivul.
Prin adresa nr. 4698/7 03 2008 reclamantului i s-a comunicat de catre parata ca nu ii se acorda despagubirea solicitata deoarece considera ca accidentul nu s-a produs conform descrierii din procesul-verbal de contraventie fara a motiva in concret acest refuz .
In cauza a sustinut ca reclamantul nu este indreptatit la acordarea despagubirii deoarece a dat declaratii neconforme cu realitatea si intra sub incidenta art. 6 lit. k din contract deoarece celalalt autoturism cu nr. de inmatriculare BV10ECVin urma accidentului in care a fost implicat anterior, la data de 17 08 2007,a fost considerat ca avand dauna totala,asa incat neputand fi reparat nu putea sa circule pentru a produce accidentul din care reclamantul a pretins plata daunelor.
Sustinerile paratei s-a retinut a fi nefondate.
Din referatul intocmit in dosarul de dauna nr. CA/Brasov /07/1385 intocmit la data de 17 08 2007 de catre Omniasig S.A. pentru daunele suferite de autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV rezulta ca valoarea reparatiilor estimata de asigurator in cuantum de 26372,69 lei a depasit valoare sumei asigurate ceea a determinat incadrarea platii de efectuat ca fiind corespunzatoare situatiei de dauna totala avand in vedere ca in astfel de cazuri conform art. 27 din Legea nr. 137/1995 dauna totala nu coincide exclusiv cu cazul avarierii totale a bunului asigurat .Respectiv limitele in care se acorda despagubirile se raporteaza fie la valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,fie la cuantumul pagubei insa fara a se putea depasi suma la care s-a facut asigurarea. Prin urmare, retinerea de catre asiguratorul Omniasig S.A. ca plata datorata in baza contractului de asigurare pentru prejudiciul suferit de bunul asigurat, respectiv autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV este corespunzatoare daunei totale nu a fost determinata de imposibilitatea repararii . Dauna totala nefiind corespunzatoare exclusiv unei avarieri iremediabile a bunului,concluzie pe carte parata s-a cantonat,ci si unui prejudiciu considerat dauna majora prin costul ridicat al reparatiilor care depaseste suma asigurata .In consecinta plata despagubirilor intr-un cuantum limitat la valoarea asigurata nu este de natura sa excluda intr-o astfel de situatie remedierea avariilor suferite si in regie proprie prin suportarea costurilor suplimentare .
De asemenea din procesului-verbal de constatare a pagubelor autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV intocmit in dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, parata a semnat actul cu mentiunea ca autovehiculul verificat avea starea de intretinere satisfacatoare si revizia tehnica valabila la data accidentului, 28 12 2007, (si cu toate acestea in raspunsul la interogatoriu afirma ca nu a existat efectuata o astfel de verificare) fiind apt de a circula asa cum reiese si din declaratia data la data de 21 02 2008 de proprietarul bunului, Dudas Laurentiu, la societatea parata, precum si din declaratiile martorilor audiati in cauza Tabarca Alexandru, Aprofirei Vasile.
Totodata, relativ la avariile suferite de autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV in cele doua accidente, coroborand autorizatia de reparatii nr. 0922849 intocmita la data de 17 08 23007 si procesul - verbal de constatare a daunelor suferite de auto cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV in accidentul din 17 08 2007 in dosarul de dauna nr. CA/Brasov /07/1385 intocmit de catre Omniasig S.A. cu actele similare intocmite in dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, precum si cu concluziile raportului de expertiza nr. 493470/2009 intocmita de expert Enache Valeriu, care a avut la baza documentatiile tehnice intocmite in ambele cazuri, s-a constatat ca avariile descrise pentru cele doua accidente nu coincid, chestiune pe care parata de altfel nici nu a invocat-o ca motiv concret de sustinere a tezei acest autovehicul nu putea circula de la accidentul anterior.
Concluziile raportului de expertiza nr. 493470/2009, avand in vedere aceleasi inscrisuri ca si cele in raport de care parata a refuzat acordarea despagubirii( expertizarea tehnica efectiva a vehiculelor reparate intre timp fata de data producerii accidentului fiind imposibila), au relevat ca avariile principale ale celor doua autovehicule implicate in accident sunt complementare .
Asadar s-a retinut ca, in speta, nu s-a relevat existenta situatiei afirmata de parata cu privire la declararea unei situatii neconforme cu realitatea pentru a obtine plata de despagubiri pentru a opera exonerarea acesteia de plata conform art. 6 lit. k din contract si ca apararile paratei inclusiv cele legate de dinamica producerii accidentului si ca celalalt autovehicul ar fi fost plasat la locul in care in care s-a aratat ca masinile s-au tamponat sunt neintemeiate in lipsa administrarii de probe in acest sens sau de probe lipsite de echivoc, iar invocarea in justificarea refuzului platii a experientei inspectorilor prin raspunsul la interogatoriu se observa ca este irelevanta si superflua.
Pe cale de consecinta fiind constatate si necontestate avariile suferite de bunul asigurat de parata, respectiv autoturismul VW Passat cu nr. de inmatriculare nr. BV10 SRB si ca reparatiile acestora au determinat un cost superior valorii asigurare instanta a retinut, in temeiul art. 969 si 970 C. civ. raportat la art. 51 al.1 lit. a (ultima liniuta) si art. 42 lit. a (ultima liniuta) din contractul de asigurare, ca parata datoreaza reclamantului suma de 71616 lei, cu titlu de despagubiri, reprezentand echivalentul in lei de la data refuzului platii a valorii asigurate, diminuata cu 20%.
In considerarea celor expuse instanta a admis actiunea.
Vazand si art. 274 C. pr. civ. parata fiind cazuta in pretentii, culpa procesuala apartinandu-i, si a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata, reprezentate de taxa de timbru, onorariul de expert si onorariul de avocat .
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM S.A, criticand-o pentru nelegalitate.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca, in fapt, prima instanta de judecata a retinut in mod gresit in considerentele sentintei pronuntate ca din raportul de expertiza tehnica auto cu nr.493470/2009 ar rezulta ca „avariile principale ale celor doua autovehicule implicate in accident sunt complementare”.
Aceasta greseala de „interpretare” a concluziilor raportului de expertiza tehnica auto este evidenta din mai multe motive subsecvente:
Lucrarea de expertiza tehnica auto nu a specificat ca ar exista doua categorii de avarii, si anume avarii principale (mai semnificative la valoare) respectiv avarii secundare (neglijabile).
Lucrarea de expertiza tehnica auto precizeaza in concret ca exista avarii complementare la cele doua autovehicule implicate in accident respectiv avarii necomplementare la cele doua autovehicule. Neretinerea din partea primei instante de judecata a existentei unor avarii necomplementare la cele doua autovehicule inseamna de fapt o denegare de dreptate fata de societatea de asigurare, in detrimentul realizarii unei judecati echitabile fiindca din momentul trecerii pe sub tacere a concluziilor raportului de expertiza, prima instanta de judecata daca nu mai retine aceasta problema de necomplementaritate, atunci nici nu mai trebuie sa motiveze inlaturarea din probatoriu a concluziilor expertizei judiciare tehnice auto. Dar judecata in fata primei instante a fost umbrita, dincolo de orice indoiala de atitudinea partinitoare si de ostilitatea manifesta din partea primei instante de judecata fata de o societate de asigurare care a indraznit sa puna sub semnul intrebarii sinceritatea declaratiilor unor persoane implicate in evenimente rutiere regizate, persoane interesate in incasarea unor despagubiri necuvenite in urma incheierii mai multor contracte de asigurare in acest scop.
Partinirea si ostilitatea primei instante de judecata s-a manifestat in contra recurentei inca din momentul punerii in discutia contradictorie a partilor a probatoriului judiciar de administrat in cauza. Acest probatoriu a fost incuviintat pentru societatea de asigurare doar in masura in care a incaput pe sub umbra procesului-verbal de contraventie intocmit de politie (declaratiile persoanelor interesate). Astfel trecand peste faptul ca un asemenea proces-verbal fata de recurenta este un res inter alios acta…, adica un simplu inscris sub semnatura privata a celor ce le-au semnat, prima instanta de judecata a aplicat acel rationament care se poate rezuma in prezumtia: daca nu l-ati contestat!!, dar problema era de fapt ca legea contraventionala nu prevede nici un drept pentru societatea de asigurare de a contesta un act care oricum nu este comunicat in termenul de 15 zile din data intocmirii acestuia. Ori daca nu este parte in acte contraventionale nu se poate limita probatoriul recurentei, in proces, cu raportare la un adevar convenit intre alte persoane. Acest aspect a fost explicat la punctul 14 din raspunsul recurentei la interogatoriul solicitat de reclamant.
In aceste conditii prima instanta de judecata a respins in parte din obiectivele paratei de expertiza judiciara tehnica auto, fie a ciopartit din ele dupa propria sa conceptie, in pofida faptului ca aceste obiective de expertiza urmareau a face dovada celor sustinute in intampinarea paratei. Ori daca se elimina in mod voit si dinadins posibilitatea partii de a-si dovedi justetea afirmatiilor sale, atunci se aduce o atingere directa dreptului de acces la justitie, fiindca este in van a face o afirmatie in instanta daca insasi instanta de judecata investita cu solutionarea (dezlegarea) pricinii dispune eliminarea probelor prin care paratul poate sa-si faca apararea. Din moment ce obiectivele eliminate puteau si considera ca aveau aptitudinea de a lamuri intr-adevar provenienta avariilor necomplementare de la auto BV -10 – SRB, (efectiv ce obiect a putut cauza deformatia centrala la capota-caroserie fata, daca cele doua categorii de deformatii puteau sa se produca succesiv in acelasi accident de circulatie, etc.) prima instanta de judecata a lasat fara raspuns intrebari care duceau o lumina asupra indoielilor paratei, efectiv expertul numit putea si era in masura a lamuri toate aceste probleme, dar posibilitatea acestuia de a raspunde a fost eliminat ab initio din dosar.
Astfel ca doar o jumatate de adevar a iesit la iveala in acest dosar. Aceasta jumatate de adevar insa a fost trecuta sub tacere din partea primei instante de judecata care nici nu a considerat necesar in vreun fel sa motiveze inlaturarea (fie si partiala) a concluziilor raportului de expertiza. Obiectivele paratei de expertiza tehnica auto (5 pct.) au fost depuse la dosarul cauzei cu Adresa nr.3964/13.03.2009.
Dar daca problematica legata de auto SKODA BV ECV (auto cu care s-a tamponat intimatul reclamant in dosar) a incins spiritele in acest dosar iar expertul tehnic practic nu a fost lasat sa analizeze problemele „tehnice” ale acestui autovehicul, in schimb in mod surprinzator in considerentele sentintei pronuntate se regasesc pasaje intregi in care prima instanta de judecata incearca sa gaseasca raspuns la cateva din aceste probleme dar aproape in mod inevitabil dat fiind si amploarea „inscenarilor” si numarul dosarelor de dauna, fata de sumele puse in discutie si „exigibilizate” prin simpla declaratie a pagubitilor, prima instanta de judecata ajunge sa faca confuzie intre aceste dosare si intr-un final ajunge „la o chestiune pe care parata nici nu a invocat-o ca motiv concret de sustinere a tezei (ca) acest autovehicul nu putea circula de la accidentul anterior”. La citirea acestor afirmatii din considerentele sentintei pronuntate, recurenta s-a intrebat din ce cauza incearca prima instanta de judecata sa rezolve o problema din moment ce parata nu a invocat-o in propria sa aparare? Rezolvarea acestei probleme (chiar si teoretic) despre care de la bun inceput prima instanta de judecata a dispus ca nu priveste acest cadru procesual nu poate constitui in nici un fel rationament judiciar pentru obligarea recurentei la plata.
Societatea de asigurare de la bun inceput nu a sustinut ca auto BV 10 ECV nu ar fi circulat intre cele doua accidente, dimpotriva s-a aratat ca din august 2007 si pana in decembrie al aceluiasi an de gratie acest autovehicul a parcurs nu mai mult decat 3 km, kilometraj afisat la bordul acestuia intre prima constatare de accident la Omniasig respectiv a doua constatare la Asirom, o distanta parcursa din fata blocului unde era parcat sau de la garajul de reparatie si pana la locul producerii accidentului, evident luand in considerare si declaratiile martorilor audiati care ei insisi au declarat ca au vazut/folosit acest auto in stare de functionare.
Urmeaza ca instanta de recurs sa aprecieze situatia de verosimilitate: a kilometrajului, respectiv a declaratiilor de martori…
Confuzia sus mentionata la care a ajuns prima instanta de judecata: in considerentele sentintei se refera la BV 10 ECV – corespondent dosar de dauna 315/F/BV0/1608/2008, dar acest dosar de dauna se refera la BV 10 SRB, pentru BV 10 ECV s-a intocmit la Societatea Asirom dosarul de dauna 315/F/BV0/1529/2008 – iar in acest din urma dosar de dauna nu a fost semnat nici un act privind starea de intretinere satisfacatoare, revizie tehnica valabila la data accidentului fiindca si acest dosar de dauna a fost respins la plata.
Apoi starea de confuzie este intarita prin asertiunea ca la interogatoriu parata a afirmat ca nu a existat efectuata o verificare tehnica corespunzatoare!
Pentru a lamuri oarecum aceasta problema, arata ca starea de intretinere satisfacatoare se refera la acordarea unor coeficienti de uzura in dosare de dauna propuse la plata – in dosare de dauna respinse nu este loc de discutie pentru acesti coeficienti, pe cand verificarea tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice nu o face asiguratorul in nici un caz ci o institutie tehnica abilitata – care se numeste Registrul Auto Roman, prescurtat RAR, adica mai explicit raspunsul paratei din interogatoriu s-a referit la faptul ca BV 10 ECV fiind grav avariat in primul accident din august 2007 la elemente componente ale structurii de rezistenta (traversa superioara – dat la inlocuit in dosarul Omniasig, etc) nu putea sa treaca doar printr-o reparatie intr-un garaj, fara a face o noua inspectie tehnica RAR, astfel cum prevede codul rutier. Ori in cauza de fata martorii relateaza in mod nestingherit ca auto circula, ba chiar ei au circulat, dupa 2-3 saptamani cu acel autovehicul.
Dar neintelegerea acestor probleme tehnice a fost interpretata intr-un sens propriu din partea primei instante de judecata care s-a substituit in rolul expertului judiciar si a fundamentat convingerea intima pe declaratiile martorilor – persoane interesate intr-un alt dosar de dauna. In pasajul imediat urmator celor analizate mai sus, in considerentele sentintei pronuntate urmeaza o noua demonstratie de „abilitati tehnice” din partea primei instante de judecata:
Cu referire la BV 10 ECV, autorizatia de reparatie a acestuia din 17.08.2007 si legat de dosarul de dauna a BV 10 SRB (implicand si expertiza tehnica) se trage concluzia ca avariile rezultate din cele doua accidente nu coincid!! – evident ca parata a ramas uimita citind aceste randuri fiindca: - lucrurile susmentionate nu au nici o legatura logica intre ele,
BV 10 ECV si autorizatia de reparatie eliberata pentru acest autovehicul la primul accident din 2007 nu are nici o legatura cu dosarul de dauna intocmit pentru Bv 10 SRB cu accident in decembrie, dar mai mult aceste lucruri nu au nici o legatura cu expertiza tehnica efectuata in cauza, in expertiza elementele susmentionate (auto Skoda, avarii din autorizatie de reparatie, aspecte comparative intre numarul si identitatea avariilor) nu au fost mentionate nici impreuna dar nici separat, fiindca instanta a inlaturat ab initio orice referire la BV 10 ECV.
Intre avariile survenite „vara respectiv iarna” cum s-a exprimat pentru brevitatis cauza domnul expert, recurenta depune anexat la prezentul recurs un tabel de „coincidenta” intre piesele auto constatate avariate de Omniasig respectiv Asirom, din 44 piese posibil avariate un numar de 38 de piese avariate sunt constatate de ambele societati de asigurare!!
Nu se stie daca o asemenea coincidenta mai lasa loc de teorie sau este doar o practica a accidentelor de circulatie.
Pe fondul cauzei, recurenta roaga instanta de recurs sa retina ca in cauza exista concluzii logice pe care orice judecator in aceasta cauza le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si nedeterminat prin lege.
Aceste concluzii logice pot fi intregite doar in situatia rezolvarii tuturor obiectivelor de expertiza propuse in dosar situatie care impune casarea cu trimitere pentru completarea probatoriului in dosar.
In probatiune recurenta a depus la dosar inscrisuri.
Prin intampinare intimatul a solicitat respingerea recursului invocand exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al societatii recurente pentru formularea prezentului recurs, a directorului de vanzari al acesteia, domnul I. B..
Recurenta-parata este o societate comerciala pe actiuni (S.A.) administrata in sistem dualist conform datelor furnizate chiar de aceasta.
Conform art.153 ind.3 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:
„(1) Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie.
(2) In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna.
(3) In situatia in care membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, prin acordul lor unanim, acestia il pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie operatiuni sau tipuri de operatiuni”.
Textul legal anterior citat prevede ca societatea este reprezentata in justitie prin directorat, organ colectiv ai carui membri actioneaza impreuna, precum si ca membrii directoratului pot imputernici pe unul dintre ei sa desfasoare anumite operatiuni.
In aceste conditii, recursul trebuia semnat de catre toti membrii directoratului sau de acela dintre ei care a fost imputernicit in mod expres de organul colectiv pentru reprezentarea societatii in justitie, cu anexarea obligatorie la cererea de recurs a imputernicirii primite conform art.83 alin.(3) Cod procedura civila.
Or, dupa cum se poate observa, recursul este semnat de catre o persoana cu functia de director de vanzari care nu are calitatea, conferita de lege sau actele constitutive ale societatii, de reprezentant legal al acesteia si nici o competenta legala de a reprezenta societatea in fata instantei decat in baza unei eventuale imputerniciri speciale acordate in acest scop.
Fata de aceasta situatie, solicita instantei sa faca aplicarea art.161 Cod procedura civila, dispunand anularea cererii de recurs in cazul in care persoana semnatara a cererii nu va face dovada calitatii sale de reprezentant al societatii recurente pentru formularea recursului.
Pe fondul cauzei, arata ca, in fapt, prin sentinta recurata instanta de fond a admis actiunea intimatului si a obligat parata la plata despagubirilor datoreze in baza Contractului de asigurare facultativa (contract CASCO auto) seria AAC nr.0273786 in dosarul de dauna deschis de parata pentru avarierea autoturismului VW Passat cu nr. de inmatriculare BV 10 SRB prin accidentul de circulatie din data de 28.12.2007.
Sentinta pronuntata este temeinica si legala, instanta stabilind in mod just, dupa administrarea unui probatoriu complet, starea de fapt existenta in cauza si facand aplicarea corecta a normelor legale incidente. Prima instanta a retinut in mod judicios ca sunt intemeiate pretentiile reclamantului si nefondate sustinerile paratei, prin intregul material probatoriu administrat in cauza demonstrandu-se fara echivoc ca parata si-a incalcat obligatiile contractuale refuzand sa-l despagubeasca pentru paguba suferita.
Parata a formulat recurs impotriva sentintei de prima instanta criticand-o, intr-un mod extrem de confuz si presarat cu afirmatii lipsite de orice suport in realitate privind atitudinea „partinitoare si ostila” a judecatorului fata de parata, pentru urmatoarele motive: interpretarea gresita de catre judecatorul fondului a concluziilor raportului de expertiza; respingerea nejustificata de catre instanta a numitor obiective pentru expertiza tehnica auto de parata; confuzia primei instante privind avariile BV 10 ECV care a condus la o solutie netemeinica.
Criticile aduse de recurenta sentintei de prima instanta sunt absolut neintemeiate, pentru motivele ce le va expune in continuare.
In lipsa de argumente juridice pertinente pe care sa-si fundamenteze recursul, recurenta incearca sa se prezinte in mod artificial in fata instantei de control ca o victima a atitudinii partinitoare si ostile a primei instante si a unei adevarate conspiratii indreptate impotriva sa, care au determinat pierderea procesului in prima instanta.
Invedereaza instantei ca aceste afirmatii nu au nici un suport in realitate si nu corespund adevarului, procesul fiind instrumentat de judecatorul fondului cu respectarea fidela a legii si a drepturilor procesuale ale partilor, cu administrarea unui probatoriu complex si complet ce a dat posibilitatea partilor sa-si dovedeasca sustinerile si a condus la aflarea adevarului in cauza, toate acestea conducand la pronuntarea unei solutii temeinice si legale.
Nu a existat nicidecum vreo atitudine partinitoare sau ostila a primei instante fata de parata, care de altfel a incuviintat acesteia toate probele solicitate in aparare, respectiv inscrisuri, martori si expertiza judiciara, numai ca prin toate aceste probe au fost infirmate in mod vadit sustinerile paratei.
In ceea ce priveste interpretarea gresita de catre prima instanta a concluziilor raportului de expertiza, invedereaza instantei de recurs ca aceasta critica este nefondata.
Instanta de fond a interpretat in mod just concluziile expertizei, coroborandu-le si cu celelalte probe administrate in dosar.
In esenta, expertul a stabilit ca avariile principale sunt complementare si s-au produs conform descrierii din procesul verbal, dar a opinat si in sensul existentei unor anumite avarii carora nu le-a gasit justificare. Expertul si-a exprimat de la inceput anumite rezerve privind certitudinea si exactitatea concluziilor sale determinate de datele insuficiente avute la dispozitie la efectuarea lucrarii si care l-au impiedicat sa se pronunte in mod categoric asupra avariilor considerate necomplementare.
Astfel, expertul admite ca nu a avut toate datele necesare stabilirii cu exactitate a tuturor imprejurarilor si detaliilor accidentului, datorita perioadei mari de timp scursa de la producerea accidentului si inexistenta urmelor directe ale acestuia la data efectuarii expertizei, precum si faptul ca expertul nu a constatat direct avariile, expertiza fiind efectuata numai pe baza unor planse fotografice incomplete si a unor schite desenate fara cunostinte de specialitate si in mod aproximativ de catre parti.
Cu toate ca s-au formulat si admis obiectiuni pentru ambele parti si de instanta din oficiu, care au fost trimise expertului pentru a raspunde, acesta si-a mentinut opinia in sensul ca, fata de datele avute la dispozitie nu poate sa concluzioneze mai mult. Aceasta situatie a fost acceptata de catre partile din dosar si de catre instanta, fiind evident si logic ca, fata de informatiile si datele avute la dispozitie la acest moment, nici expertul desemnat si nici un alt specialist nu ar putea trage concluzii mai exacte.
Contrar sustinerilor recurentei, aceste aspecte au fost analizate si argumentate de prima instanta in considerentele sentintei, in mod just retinandu-se ca avariile principale sunt complementare. Instanta isi motiveaza respingerea concluziilor de necomplementaritate prin argumentul logic prezentat in considerente, si anume ca aceasta neconcordanta este pe deplin explicabila dat fiind faptul ca „expertizarea tehnica efectiva a vehiculelor reparate intre timp fata de data producerii accidentului este imposibila”. Din argumentul instantei reiese cu evidenta motivul inlaturarii acestor concluzii, iar critica recurentei in sensul nemotivarii acestui aspect este neintemeiata sau rau-voitoare.
Este logic ca, daca din multitudinea de piese auto avariate la cele doua autoturisme evidentiate in constatarile de avarii si devizul unitatilor service, majoritatea covarsitoare sunt complementare si doar o proportie infima apar ca necomplementare, motivul acestei contradictii sa fie explicat prin modalitatea indirecta de efectuare a expertizei. Aceasta cu atat mai mult cu cat, expertul a considerat ca numai la autoturismul reclamantului BV-10-SRB ar exista anumite avarii necomplementare, nu si la BV-10-ECV, pe care le considera absolut complementare, fiind imposibil de explicat logic aceasta situatie altfel decat a aratat.
Expertul nu a putut stabili dinamica producerii accidentului din lipsa elementelor de proba necesare. In functie de aceste elemente se putea determina complementaritatea totala a avariilor si se putea explica „existenta unor diferente care nu au justificare”. Este cert ca expertul nu a putut observa din plansele fotografice toate detaliile pieselor avariate si de aceea a opinat in sensul „necomplementaritatii”, cu atat mai mult cu cat toate plansele fotografice au fost furnizate de parata care le-a ales pe cele mai avantajoase pentru ea. Cum a reiesit si din raspunsul la interogatoriu, nu exista o autoritate/entitate independenta care sa stocheze sau certifice aceste planse fotografice, ci acestea sunt exclusiv la dispozitia paratei, stocate electronic in „arhiva proprie”.
Critica privind respingerea nejustificata de catre instanta a anumitor obiective pentru expertiza tehnica auto propuse de parata este, de asemenea nefondata.
Recurenta-parata sustine in mod neintemeiat ca partinirea si ostilitatea primei instante s-a manifestat in contra sa inca din momentul punerii in discutie a probatoriului. Sustine in continuare recurenta fara nici un temei ca probatoriul ar fi fost incuviintat doar „sub umbra” procesului-verbal de contraventie.
Nimic mai fals. Procesul-verbal reprezinta doar o proba dintr-o multitudine de alte probe iar judecatorul fondului nu a conditionat in nici un fel incuviintarea celorlalte probe de procesul-verbal. Nu poate intelege din punct de vedere rational aceasta sustinere a recurentei avand in vedere ca in cauza au fost incuviintate si administrate toate probele solicitate de aceasta – atat proba cu inscrisuri (proces-verbal, declaratiile partilor sau ale altor persoane implicate, dosare de dauna, etc.) cat si proba cu expertiza si chiar cea testimoniala.
Recurenta critica instanta de fond ca „a respins in parte din obiectivele noastre de expertiza judiciara tehnica auto, fie a ciopartit din ele dupa propria sa conceptie”.
Instanta e datoare ca dintre toate probele solicitate de parti sa le incuviinteze doar pe cele utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei. Acest principiu functioneaza pe deplin si in privinta obiectivelor propuse pentru expertiza.
Este normal si necesar ca instanta sa respinga anumite obiective daca acestea nu au nici o legatura cu obiectul pricinii deduse judecatii si este de asemenea normal si necesar ca instanta sa reformuleze anumite obiective daca acestea sunt formulate neclar sau defectuos, scopul urmarit fiind ca, prin intermediul obiectivului, raspunsul dat de expert sa fie concludent in cauza.
Se poate lesne observa ca obiectivele dispuse de instanta au acoperit toate aspectele relevante in cauza, toate imprejurarile de fapt importante ce trebuiau lamurite de catre expert pentru aflarea adevarului. Obiectivele au fost formulate in mod concis si precis astfel incat sa nu lase loc de interpretari si raspunsul sa fie pe deplin concludent.
Este usor de inteles de la prima lectura motivul pentru care prima instanta a respins in parte si reformulat anumite obiective ale recurentei, care fie ca nu aveau nici o legatura cu obiectul cauzei, fie erau formulate atat de neclar incat expertul, neintelegand nici macar enuntul, nu putea da un raspuns lamurito problemei.
Nu are nici un suport critica recurentei in sensul ca „expertul tehnic practic nu a fost lasat sa analizeze problemele tehnice”, concluziile oarecum evazive ale expertizei nedatorandu-se obiectivelor stabilite de instanta ci, dupa cum s-a aratat mai sus, imposibilitatii de expertizare efectiva dat fiind intervalul mare de timp scurs.
Invedereaza instantei de recurs ca expertul s-a deplasat pentru efectuarea lucrarii la sediul Asirom bazandu-se numai pe sustinerile si materialele puse la dispozitie de catre parata. Rezulta fara dubiu ca recurenta-parata nu a fost defavorizata la efectuarea expertizei, ci mai degraba avantajata, singurul prejudiciat fiind reclamantul deoarece nu a fost citat la fata locului pentru a da lamuriri conform art. 208 Cod procedura civila. Or, acum recurenta-parata se plange de concluziile expertizei, nemultumita probabil de faptul ca expertul (desi s-a deplasat la sediul sau, fiindu-i prezentate toate argumentele si plansele fotografice avantajoase pentru parata) nu si-a insusit in totalitate punctul de vedere al acesteia ci a ales sa-si faca analiza proprie si sa emita propriile concluzii.
Este nefondata critica privind confuzia primei instante in ce priveste avariile BV-10-ECV, care a condus la o solutie netemeinica.
In argumentarea acestei critici recurenta isi reia sustinerile iterate si la judecata fondului, dar care au fost infirmate in mod vadit prin intregul material probatoriu administrat in cauza. La dosarul de fond nu exista nici o singura proba care sa sustina afirmatiile paratei.
Inca de la inceput parata a manifestat o evidenta rea-credinta in instrumentarea acestui dosar de dauna. Aceasta reiese neechivoc din adresa nr. 4698 din 07.03.2008, prin care parata a comunicat reclamantului faptul ca „nu poate acorda despagubirea solicitata intrucat accidentul nu s-a produs conform descrierii din Procesul-verbal seria PCA nr. 2503486/28.12.2007”, aceasta fiind intreaga si singura „motivare” data de parata pentru respingerea solicitarii de despagubire.
Desi acum apare sa nu-si mai aminteasca, parata la pagina 2, paragrafele 3 si 4 din intampinare isi justifica solutia de respingere pe considerentul ca autoturismul BV-10-ECV nu era in stare tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice si ca din acest motiv nu putea fi implicat in accident.
Aceste sustineri au fost infirmate de toate probele administrate in cauza, respectiv: declaratiile martorilor propusi de parata, T. A. si A. V, aflate la filele 99 si 100 din dosar, prin care se demonstreaza neechivoc faptul ca autoturismul Skoda BV-10-ECV era reparat si apt de circulatie la data accidentului, acesta fiind condus de catre martorul T.. Acesta a relatat in mod exact imprejurarile producerii accidentului, recunoscand ca culpa producerii acestuia este in sarcina sa intrucat a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autoturismul condus de reclamant.; declaratia proprietarului auto BV-10-ECV, domnul D.L., data in fata paratei la data de 21.02.2008; raportul de expertiza tehnica auto, expertul mentionand ca avariile autoturismului Skoda sunt complementare cu cele ale autoturismului reclamantului, datorate unui impact produs pe o directie oblica dinspre stanga, exact conform descrierii din procesul-verbal. Expertul nu a identificat nici o avarie necomplementara la autoturismul BV-10-ECV si nici un indiciu ca acesta ar fi fost inapt de circulatie, concluziile fiind evident contrare sustinerilor paratei; raspunsul reclamantului si paratei la interogatoriu; procesul-verbal intocmit de Serviciul Politiei Rutiere Brasov, accidentul fiind constatat de un agent de politie prezent chiar la fata locului, fiind absolut neverosimile afirmatiile paratei cum ca accidentul nu s-ar fi produs conform descrierii, din moment ce agentul politiei rutiere a verificat in mod direct avariile, locul si momentul producerii accidentului, urmele de pe carosabil, etc., stabilind si culpa in sarcina conducatorului auto Skoda BV-10-ECV.
Alte aparari ale recurentei-parate de la fond, reiterate ca si critici in recurs vizeaza imprejurarea ca anumite avarii la autoturismul reclamantului BV-10-SRB (cele necomplementare) nu puteau proveni din accidentul respectiv si ca auto BV-10-ECV ar fi parcurs doar 3 km intre cele doua accidente fapt de natura a demonstra, in opinia paratei, nerealitatea evenimentului rutier.
Si aceste afirmatii s-au dovedit false prin probatoriul administrat. Concluziile expertului in sensul existentei unor anumite necomplementaritati la BV-10-SRB sunt perfect explicabile fata de modalitatea de efectuare a expertizei, dupa cum a aratat pe larg mai sus.
In continuarea acestui rationament, invedereaza instantei de recurs ca este absolut imposibil din punct de vedere logic ca anumite avarii la autoturismul reclamantului (cele „necomplementare”) sa nu provina din accidentul din 28.12.2007, ci din alt eveniment rutier, cum incearca sa acrediteze recurenta-parata.
In acest sens mentioneaza ca la fila 142 din dosarul de fond, a fost depus de catre parata documentul intitulat „verificare auto dupa reparatie”, prin care parata atesta reparatia completa a autoturismului reclamantului BV-10-SRB la data de 19.12.2007 dupa un accident rutier petrecut in data de 23.11.2007. Acel accident a fost produs din culpa unui alt conducator auto, iar asiguratorul RCA al acestuia, S.C. Omniasig S.A., a achitat integral paratei ASIROM contravaloarea despagubirilor platite in baza politei CASCO catre unitatea service care a reparat autoturismul – filele 149 si 138.
Se poate, de asemenea, observa din facturile depuse de unitatea service ca anumite piese invocate de catre expert (bara fata, masca fata) erau inlocuite cu unele noi la data de 19.12.2007, cand BV-10-SRB a iesit din reparatie. Cum ar putea fi posibil atunci ca acestea sa fie avariate la 28.12.2007 (dupa 9 zile) din cauze exterioare accidentului in cauza?! Aceasta in conditiile in care reclamantul detinea polita CASCO (care acopera toate riscurile – avarii, distrugere, furt, vandalism, etc.) in baza careia avea posibilitatea repararii oricaror avarii, inclusiv acelor produse din culpa sa, pe cheltuiala paratei. Aceasta ipoteza fiind in mod evident absurda, potrivit argumentului de interpretare logica reductio ad absurdum, nu poate fi luata in considerare.
Reclamantul a fost victima a doua accidente rutiere care s-au succedat la putin peste o luna de zile, culpa producerii acestora neapartinandu-i, iar despagubirile urmand sa fie suportate de asiguratorii RCA ai soferilor vinovati, fara a se produce nicio paguba in patrimoniul paratei. Cu toate acestea, parata Asirom, desi era tinuta doar sa avanseze despagubirile catre reclamant urmand sa si le recupereze ulterior prin subrogatie de la asiguratorul RCA al soferului vinovat, refuza in mod abuziv si nejustificat sa-si indeplineasca obligatiile contractuale si legale.
In acest sens citeaza dispozitiile art. 22 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile:
„In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54”.
Argumentul paratei ca auto BV-10-ECV ar fi parcurs doar 3 km intre cele doua accidente iar acest fapt demonstreaza nerealitatea evenimentului rutier, este lipsit de orice fundament logic sau juridic din cel putin urmatoarele considerente:
Este irelevant din punctul de vedere al reclamantului (asigurat CASCO, fara nicio culpa in producerea accidentului) numarul de kilometri la bord al autoturismului soferului vinovat;
Nu exista certitudinea ca aceasta este o informatie corecta, deoarece reiese numai din plansele fotografice prezentate de parata fara sa se poata cunoaste data cand au fost acestea realizate, de catre cine si cu ce ocazie, nefiind certificate sau datate in nici un fel. Nu se poate cunoaste nici macar daca privesc acelasi autoturism, fiindca in fotografiile kilometrajului nu exista nici un element de identificare al autoturismului, seriile fiind fotografiate separat;
Chiar daca ar fi adevarata nu este de natura a demonstra nerealitatea evenimentului rutier, explicatiile putand fi multiple (defectarea kilometrajului, derularea acestuia inapoi de catre proprietar sau unitatea service, care nu poate fi imputata, etc.).
Avand in vedere cele expuse, considera ca in cauza s-a dovedit pe deplin ca reclamantul este indreptatit la despagubirile solicitate iar motivele invocate de recurenta-parata pentru refuzul acordarii acestora sunt absolut nefondate, neexistand cazul de excludere a raspunderii asiguratorului invocat, astfel ca in mod temeinic si legal prima instanta a admis actiunea obligand parata sa-l despagubeasca pe reclamant conform prevederilor contractului incheiat intre parti.
Pentru aceste motive solicita primirea criticilor formulate de recurenta-parata ca nefondate si respingerea recursului formulat, mentinand sentinta instantei de fond ca legala si temeinica, cu obligarea recurentei-parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.
In drept, intimatul a invocat art. 299-316, 115-118, 274 C. proc. civ., art. 969 si 970 C. civ. si Legea nr. 136/1995.
Prin notele de sedinta depuse la data de 12.05.2011 recurenta a aratat ca cu privire la exceptia lipsei calitatii de reprezentant a directorului de vanzari Bonea Ioan, invocata din partea intimatului reclamant Glita Liviu prin intampinare, ca acesta a fost numit in functie prin Decizia nr.433/06.05.2010.
Prin Decizia nr.3096/08.12.2010 conducerea executiva a societatii a acordat un mandat general de reprezentare in justitie pentru directorii de vanzari ai sucursalelor, inclusiv de a semna caile de atac formulate de societate fata de sentintele nelegale si netemeinice.
Prin Rezolutia nr.17058/17.12.2010 Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Brasov a operat toate modificarile susmentionate pentru opozabilitate fata de terti.
Cererea de recurs in acest dosar de instanta a fost semnata si inregistrata la data de 22.02.2011, data la care intimatul-reclamant nu se poate prevala de lipsa calitatii de reprezentant legal in justitie a societatii recurente de asigurare.
Cu privire la repartizarea dosarelor de dauna la fostul serviciu de daune si relatii cu publicul se aplica urmatorul sistem: din 6 inspectori de dauna angajati la data respectiva fiecare era programat o saptamana pentru constatari auto (se cunostea in ziua cutare la ce service auto se fac constatarile) + 1 zi in care era programat pentru daune auto nedeplasabile, situatie in care impunea deplasarea inspectorului de daune pe teren unde se afla autovehiculul avariat.
Prin urmare fiecare inspector de daune cunostea in mod prealabil cand va fi de serviciu pentru constatari si unde va fi de serviciu intr-o anumita data calendaristica.
Explicatia privind motivele pentru care au ajuns ca toate trei dosare de dauna intocmite la sucursala Asirom pentru auto avariat BV 10 SRB (accident din 27.11.2007 si 28.12.2007) respectiv pentru BV 10 ECV (accident din 28.12.2007) sa fie instrumentate din partea domnului inspector de daune A. D.este ca acesta era de serviciu cand s-au prezentat persoanele pagubite.
Din declaratia domnului D. L. in calitate de fost manager de daune s-a retinut ca in data de 23.01.2007, data la care intimatul-reclamant G.L. s-a prezentat cu actele in mana eliberate de S.C.Alianz – Tiriac Asigurari S.A. din dosarul de daune si cu vestea ca acest asigurator RCA l-a refuzat la plata, intamplator sau nu, domnul inspector daune A. D. se afla in biroul de relatii cu publicul.
Anexat depune lista completa a dosarelor de dauna instrumentate din partea domnului inspector daune A. D. 2006-647 dosare, 2007-890 dosare, 2008-424 dosare.
Cu privire la aceasta lista mentioneaza ca au fost identificate alte doua dosare de dauna legate de alte doua grupuri infractionale destructurate anterior aparitiei prezentului litigiu (mentioneaza ca respectivele dosare nu prezinta importanta pentru aceasta cauza).
Totodata, arata ca s-a identificat in aceasta lista dosarul de daune 315/F/BV0/2388/2007 intocmit pentru auto BV 77 VER, in care asigurat si beneficiar al despagubirii a fost numitul B. S. A. pentru o suma de 29550 lei, auto declarat dauna totala si cu despagubire achitata pe baza de deviz estimativ de reparatie. Cu privire la acest dosar de dauna precizeaza urmatoarele aspecte: auto BV 77 VER a fost detinut anterior incheierii asigurarii CASCO ASIROM de Cabinet avocat G. R. T., mandatar conventional in acest dosar de instanta pentru intimatul reclamant; procesul verbal de contraventie a fost incheiat de acelasi agent de politie M. O., care a incheiat procesul-verbal de contraventie pentru intimatul-reclamant G. L. in acest dosar; persoana care a condus celalalt autovehicul implicat in accident cu care s-a ciocnit BV 77 VER, nu este nimeni altul decat numitul A. V., adica martorul din aceasta cauza, care a declarat ca el a vazut ca BV 10 ECV a fost reparat si mai mult a si circulat cu acest autovehicul intre accidentul din august 2007 respectiv decembrie 2007.
Recurenta a depus copia integrala a dosarului de dauna.
Relatii suplimentare pentru clarificari si pentru a lamuri pe deplin cu ce autovehicul s-a lovit intimatul reclamant Glita Liviu in decembrie 2007 au fost solicitate de recurenta de la S.C. Uniqa S.A.(fost Unita Vig) pentru BMW BV 10 GPA, BCR Asigurari S.A. cu privire la dosarul de instanta cu nr. 6299/197/2008, unde numitul B. S. si D. L. L. au figurat in calitate de reclamant respectiv intervenient fortat.
Relatii suplimentare au fost solicitate din partea Politiei Rutiere si a Parchetului Brasov.
Nu au fost identificate alte dosare de despagubiri la sucursala Asirom pentru auto BV 10 ECV.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul Constata ca recursul este fondat.
La data de 28.12.2007 este declarat ca fiind produs (in mod independent de vointa partilor) accidentul dintre masina marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB, condusa de proprietarul G. L. si autovehiculul marca Skoda, cu numarul de inmatriculare BV-10-ECV , proprietatea lui D.L. L..
Soferul declarat a fi condus la acea data acest ultim autovehicul BV-10-ECV este T. A. R..
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 19,10, cunoscut fiind ca la sfarsitul lunii decembrie la ora respectiva, afara este intuneric (a se vedea procesul-verbal si declaratiile soferilor in temeiul carora a fost intocmit: G.L., in raspunsul la intrebarea numarul 7 a interogatoriului, a aratat ca lumina era difuza - fila89 din dosarul Judecatoriei, iar T. A. R. a declarat in prima instanta ca, fiind iarna, era ,,vizibilitate de noapte”-fila 99 verso din acelasi dosar).
A fost incheiat la ora 22,00, de catre agentul de politie M. O. de la Politia Brasov, in temeiul declaratiilor soferilor implicati, date la Politie la ora 22,00 (filele 56 si 57 din dosarul Judecatoriei), procesul-verbal de contraventie seria PCA nr. 2503486/28.12.2007 (fila 59 verso din dosarul Judecatoriei), in care s-a mentionat ca accidentul s-ar fi produs pe strada Apollo din Brasov, din vina lui T. A. R., care, evitand un copil si neadaptand viteza la conditiile de drum acoperit cu gheata, a derapat, intrand in coliziune cu BV-10-SRB.
Avarierea ambelor autovehicule ar fi fost in partea din stanga fata.
Nu au existat vatamari corporale (filele 56 si 57 din dosarul Judecatoriei) si nici martori (a se vedea in acest sens si declaratia de la fila 99 a lui T. A. R. si raspunsul de la fila 89 a lui G. L. la intrebarea nr. 11 a interogatoriului).
Conducatorul auto T. A. R., care a declarat ca este vinovat de producerea accidentului, a declarat in procesul-verbal de contraventie, de asemenea, ca este de acord cu despagubirea prin polita RCA nr. OE111407883 avuta de masina BV-10-ECV la Allianz.
G.L. a declarat, la rubrica ,,profesie”, ca este economist la S.C. Scupas S.A.
T. A. R. a declarat, la aceeasi rubrica, ca este conducator auto la S.C. Sandrem S.R.L..
Pentru auto cu nr. BV-10-SRB, pe numele lui G. L., in temeiul politei RCA nr. OE111407883, avute de masina BV-10-ECV la Allianz, a fost deschis dosarul de dauna nr. CA01923 (a se vedea raspunsul Allianz de la fila 45 din dosarul Judecatoriei la adresa Asirom).
In raspunsul la intrebarile nr. 20 si 21 ale interogatoriului G. L. a aratat ca nu a incasat de la Allianz despagubirea si ca nu cunoaste de ce Allianz a refuzat plata despagubirilor.
In temeiul politei CASCO (filele 5 si 144 din doarul Judecatoriei), incheiata pentru masina BV-10-SRB, cu anul de fabricatie 2005, de G. L. la Asirom, sub nr. AAC6273786 la data de 17.10.2007, cu 2 luni si 10 zile inainte de data acestui al doilea accident al BV-10-SRB, pentru o valoare asigurata de 24.000 Euro, si la cererea acestuia, a fost deschis dosarul de dauna nr. 1608/2008 (fila 52 din dosarul Judecatoriei).
Inspector de daune a fost A. D..
Asirom a aratat la fila 43 din dosarul Tribunalului ca fiecare inspector de daune cunostea in prealabil cand va fi de serviciu pentru constatari si unde va fi de serviciu la o anumita data calendaristica.
S-a mentionat in dosarul de daune (fila 52 din dosarul Judecatoriei), un numar de 75.200 km parcursi pana la data de 28.12.2007 de autovehiculul BV-10-SRB.
Pentru acest dosar de dauna nr. 1608/2008 al Asirom s-a depus o dovada a fotografierii de catre cel care a instrumentat dosarul a kilometrajului BV-10-SRB avut la data de 28.12.2007, a celui de-al doilea accident pretins a fi avut de acest autovehicul.
Este vorba de ultima poza efectuata de Asirom aflata la fila 41 din dosarul Judecatoriei, avand nr. P2225059.
Trebuie observat ca viteza maxima indicata de vitezometrul autovehiculului marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB este de 260 km/h (poza Asirom P2225059 de la fila 41 si poza Allianz P1030163 de la fila 40), in timp de viteza maxima indicata de vitezometrul autovehiculului marca Skoda este de doar 240 km/h (poza Omniasig P8210101 de la filele 37 si 30-stanga sus, poza Asirom P2225050 de la filele 41 si 30-dreapta jos din dosarul Judecatoriei).
Asadar, aceasta ultima poza P2225059 aflata la fila 41, indicand viteza maxima de 260 km/h, se refera la autovehiculul marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB.
Acelasi numar de kilometri rezulta pentru Volkswagenul Passat si din poza P1030163 aflata la fila 40 din dosarul Judecatoriei, efectuata dosarul de dauna intocmit, in baza politei RCA avuta de autovehiculul BV-10-ECV, de Allianz.
Din actele dosarului rezulta ca autovehiculul cu nr. de inmatriculare BV-10-SRB mai fusese implicat anterior, la data de 23.11.2007, cu o luna si 5 zile inainte de data de 28.12.2007, intr-un alt accident.
Astfel, la data de 23.11.2007 este declarat ca fiind produs (in mod independent de vointa partilor) accidentul dintre masina marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB, condusa de proprietarul G. L. (reclamantul-intimat din prezenta cauza) si autovehiculul cu numarul de inmatriculare BV-02-GPD, condus de proprietarul M. I..
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 18,35 (a se vedea procesul-verbal si declaratiile soferilor in temeiul carora a fost intocmit).
A fost incheiat la ora 19,00 de catre agentul de politie C. G. de la Politia Rutiera Brasov, in temeiul declaratiilor soferilor implicati, procesul-verbal de contraventie seria PCA nr. 2578490/23.11.2007 (fila 147 din dosarul Judecatoriei), in care s-a mentionat ca accidentul s-ar fi produs in Brasov, pe strada Harmanului, la Rompetrol, din vina soferului M. I., care nu s-a asigurat la schimbarea directiei de mers de pe banda, intrand in coliziune cu autovehiculul BV-10-SRB, care circula regulamentar.
Avarierea autovehiculului BV-10-SRB a fost tot in partea din stanga fata.
La dosarul Tribunalului nu au fost depuse dovezi din care sa rezulte unde a fost avariat celalalt autovehicul, BV-02-GPD.
Nu se mentioneaza ca ar fi existat vatamari corporale si nici martori.
Conducatorul auto Mihali Ioan, care a declarat ca este vinovat de producerea accidentului, a declarat, de asemenea, ca este de acord cu despagubirea prin polita RCA avuta de masina BV-02-GPD la OMNIASIG.
In temeiul politei CASCO (filele 5 si 144 din dosarul Judecatoriei, aceeasi cu cea invocata in accidentul din 28.12.2007) incheiata pentru masina BV-10-SRB, cu anul de fabricatie 2005, de G.L. la Asirom, sub nr. AAC6273786 la data de 17.10.2007, cu o luna si 6 zile inainte de data acestui prim accident al BV-10-SRB, pentru o valoare asigurata de 24.000 Euro, si la cererea acestuia, a fost deschis dosarul de dauna nr. 2327/2007 (filele 135-151 din acelasi dosar).
Inspector de daune a fost A. D., acelasi cu cel din accidentul declarat la 28.12.2007.
Declaratia cu privire la producerea evenimentului asigurat a fost data de G. L. in fata inspectorului de daune A. D. la data de 26.11.2007, dupa data producerii accidentului si incheierii procesului-verbal de contraventie de catre Politie la 23.11.2007 (fila 145 din din dosarul Judecatoriei; a se observa semnatura inspectorului de daune, aceeasi cu cea existenta si pe celelalte acte depuse la dosar si intocmite de acesta).
G. L. si M. I. implicati in accident au avut calitatea de actionari ai S.C. Scupas S.A., devenita ulterior S.C. Scupas S.R.L., fapt care rezulta din cuprinsul Monitoarelor Oficiale ale Romaniei, partea a IV-a, avand numerele 455/20.II.2003, pag. 6, nr. 7460/23.XII.2008, pag. 1 si 2, nr. 1730/24.III.2009, pag. 4, nr. 2244/25.V.2010, pag. 3 si 4, pag. 15 si 16 si nr. 2365/01.VI.2010 (aceasta calitate existand la data pretinsului accident (a se vedea datele de identificare ale lui M. I. din procesul-verbal de contraventie si declaratia locului de munca a lui G. L. de la fila 57 din dosarul Judecatoriei).
G.L. a declarat in notele de sedinta depuse prin avocat la termenul de judecata din data de 15.04.2011, in dosarul Tribunalului Brasov, ca este prieten cu inspectorul de daune A.D., cel care a instrumentat dosarul de daune.
Din certificatul de inmatriculare de la fila 76 din dosarul Judecatoriei rezulta ca masina cu nr. BV-10-SRB a fost inmatriculata pe numele lui G. L. la data de 12.10.2007, cu o luna si 11 zile inaintea accidentului din 23.11.2007.
S-a mentionat, atat in dosarul de daune (fila 135 din acelasi dosar), cat si in facturile emise de service (filele 140 si 141 din dosar) un numar de 81.500 km parcursi pana in acel moment de autovehiculul BV-10-SRB.
Din pozele dosarului de dauna in discutie trimise in instanta nu rezulta ca s-ar fi fotografiat de cel care a intocmit dosarul de dauna kilometrajul autovehiculului BV-10-SRB, pentru a se vedea numarul de kilometri avuti de masina la data accidentului (pozele se afla la fila 138 din dosarul Judecatoriei).
In procesul-verbal de constatare a pagubelor autovehiculului intocmit la data de 26.11.2007 la Tess de inspectorul de daune A. D. se mentioneaza o valoare de nou a masinii BV-10-SRB de 30.332 Euro, o valoare la data evenimentului de 24.266 Euro si un coeficient de uzura de 80% (fila 135 din dosarul Judecatoriei), valoarea asigurata fiind de 24.000 Euro.
Inspectorul de daune A. D. a propus aprobarea platii despagubirii de 17.510 lei (fila 151 verso din dosarul Judecatoriei)
G. L. a incasat despagubirea in suma de 17.510 lei, existand facturi de reparatie intocmite de Tess.
Asirom s-a regresat, in temeiul politei RCA nr. SL9457001 (a se vedea mentiunea din procesul-verbal de contraventie) avuta de M. I. la Omniasig, impotriva acestei societati de asigurare, care a efectuat plata catre Asirom a sumei achitate de aceasta lui G.L..
La dosar nu s-au depus dovezi cu privire la vreo cerere de despagubire formulata de celalalt sofer implicat, M. I., respectiv daca a fost despagubit in baza vreunei polite CASCO avuta de acest autovehicul si nici vreun proces-verbal de constatare a pagubelor acestui autovehicul.
Se observa ca, la data de 23.11.2007, acestui accident declarat anterior de intimatul Glita Liviu, autovehiculul BV-10-SRB figura cu un numar de 81.500 km rulati, iar ulterior, la data de 28.12.2007, peste aproximtiv o luna de zile, figura cu un numar de 75.921 km rulati, adica cu un numar de 5.579 km mai putin.
In procesul-verbal de constatare a pagubelor autovehiculului intocmit, pentru acest ultim accident, la data de 23.01.2008 la Tess de inspectorul de daune A. D. se mentioneaza o valoare de nou a masinii BV-10-SRB de 30.332 Euro, o valoare la data evenimentului de 24.266 Euro si un coeficient de uzura de 80% (fila 52 din dosarul Judecatoriei), valoarea asigurata fiind de 24.000 Euro, la care s-a aplicat coeficientul de 0,8%.
Aceste date referitoare la accidentul ulterior din 28.12.2007 sunt identice cu cele din primul proces-verbal de constatare a pagubelor pentru accidentul anterior, din 23.11.2007.
Ambele procese-verbale de constatare intocmite pentru BV-10-SRB la data de 26.11.2007, la Tess in urma accidentului din 23.11.2007 (de la punctul 3), fila 135 din dosarul Judecatoriei), si la data de 23.01.2008, tot la Tess, in urma accidentului din 28.12.2007 (de la punctul 5), fila 52 din respectivul dosar) sunt incheiate de acelasi inspector de daune, Albutiu Dan.
Suma solicitata la plata de catre G. L. pentru accidentul declarat la data de 28.12.2007, a fost de 19.200 Euro, echivalent in lei (respectiv 71.616 lei).
Pentru al doilea autovehicul pretins a fi implicat in accidentul din 28.12.2007, avand nr. BV-10-ECV, folosindu-se polita CASCO incheiata pe numele lui D.L. L., la data de 25.05.2007, la Asirom, avand numarul ARC0186890, a fost deschis, pe numele lui D. L. L., dosarul de dauna nr. 1529/2003 (fila 53 din dosarul al Judecatoriei).
Din probele administrate in cauza rezulta ca autovehiculul cu nr. BV-10-ECV a mai fost anterior, la datele de 23.02.2007 si 17.08.2007, implicat in alte doua accidente in urma fiecaruia dintre acestea fiind declarat ca avand dauna totala.
Astfel, la data de 23.02.2007 se declara accidentul produs de catre utilizatorul Schiopu Dan cu autovehiculul marca Skoda, an de fabricatie 2004, cu numarul de inmatriculare B-39-ENO, proprietate a S.C. Porche Leasing Romania S.R.L., inmatriculat pentru prima data la 29.09.2004.
Din cartea de identitate si certificatul de inmatriculare depuse la filele 57 si 155 din dosarul Tribunalului, precum si din adresa nr. 66271/24.05.2011 a Institutiei Prefectului Judetului Brasov-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (fila 153 din acelasi dosar), rezulta ca acest autovehicul cu numarul de inmatriculare B-39-ENO, avand seria de sasiu TMBBG41U142954554, este acelasi cu autovehiculul marca Skoda, mentionat mai sus, in preambul, dobandind ulterior numarul de inmatriculare BV-10-ECV.
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 22,30, noaptea (a se vedea procesul-verbal).
In urma accidentului si a declaratiei soferului, a fost intocmit la ora 24,00 de agentul de politie Paus Nicolae din cadrul Politiei Rasnov procesul-verbal de contraventie seria AY nr. 0165368/23.02.2007 (fila 61 din dosarul Tribunalului), mentionandu-se ca soferul nu a adaptat viteza la conditiile de drum acoperit cu zapada si intr-o curba periculoasa, a derapat si s-a lovit de un parapet de beton, accidentul avand loc pe drumul Predeal-Rasnov.
Autovehiculul a suferit avarii in partea frontala.
Nu au fost mentionate vatamari corporale si nici martori.
In temeiul politei CASCO 8908394E avuta pentru auto B-39-ENO la Generali Asigurari S.A. a fost deschis dosarul de dauna nr. 27570221/26.02.2007 de catre inspectorul de daune E. B. (filele 45-61 din dosarul Tribunalului Brasov).
Din fotografia depusa la dosar rezulta ca, la data accidentului, autovehiculul avea un numar de 87.500 km rulati (fila 47 din acelasi dosar).
S-a retinut ca autovehicului a suferit o dauna totala.
Avandu-se in vedere ca valoarea necesara reparatiei, apreciata pe baza de deviz estimativ, de 9.420 Euro (32.024 lei) era mai mare decat diferenta dintre valoarea reala a autovehiculului (indicata la fila 51 ca fiind valoarea de catalog sau valoarea factura auto nou) la data accidentului, de 11.566 Euro si valoarea epavei, de 2.892 Euro, s-a hotarat plata despagubirilor in suma de 8.023
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 575 din data de 20.06.2012
Pretentii - Sentinta civila nr. 13 din data de 11.01.2012
Propunere arestare preventiva – respingere - Sentinta penala nr. I N C H E I E R E A NR. 4 din data de 30.01.2013
Esalonare amenda penala art. 425 alin.2 din Codul de procedura penala - Sentinta penala nr. 93/S din data de 28.03.2012
REVIZUIRE, ART. 3201 Cod Procedura Penala, INADMISIBILITATE - Sentinta penala nr. 76/S din data de 19.03.2013
Fals si uz de fals - Sentinta penala nr. 154/S din data de 04.06.2013
OMOR DEOSEBIT DE GRAV - CONDAMNARE - Sentinta penala nr. 96/S din data de 01.04.2013
Inselaciune rejudecare 5221 Cod procedura penala - Sentinta penala nr. 138/S din data de 24.05.2013
LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIARE - ADMITERE - Sentinta penala nr. IN C H E I E R E din data de 24.05.2013
PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE - Sentinta penala nr. Sedinta Camerei de Consiliu din data de 16.05.2013
INFRACTIUNEA DE OMOR, SOLUTIE DE CONDAMNARE - Sentinta penala nr. 81/S din data de 19.03.2013
Plangere contraventionala - Decizie nr. 188/R din data de 15.02.2013
Contracte - Decizie nr. 212/R din data de 23.03.2012
Contractul de concesiune - Decizie nr. 517/R din data de 08.06.2012
Contestatie la tabelul preliminar de creante - Sentinta civila nr. 105/sind din data de 24.01.2012
Tabelului preliminar rectificativ al creantelor debitoarei - Sentinta civila nr. 856/sind din data de 10.04.2012
Creditori-debitori - Sentinta civila nr. 40/CC din data de 21.02.2012
Creante - Sentinta civila nr. 384/SIND din data de 21.02.2012
Tabel creante - Sentinta civila nr. 855/sind din data de 10.04.2012
- Sectia comerciala si de contencios administrativ -
DECIZIE Nr. 711/2011
Sedinta publica din data de 17 iunie 2011
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra recursului formulat de recurenta-parata SC ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA, impotriva sentintei civile nr. 12096/22.10.2010 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosar nr. 12009/197/2008 in contradictoriu cu intimatul G. L., avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din data de 10 iunie 2011 in sensul celor
in care a fost implicat si care a fost produs astfel cum s-a stabilit prin procesul-verbal aratat din culpa exclusiva a celuilalt conducator auto( T. A. ), cel al vehiculului cu nr. de consemnate prin incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea cauzei pentru data de 17 iunie 2011.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 12096/22.10.2010 Judecatoria Brasov a admis actiunea formulata de reclamantul G. L., cu domiciliul procesual ales in Brasov, str. Izvorul Rece nr. 7, ap. 2D, jud. Brasov – la cabinet avocat G. si I., in contradictoriu cu parata S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM S.A., cu sediul in Brasov, str. M. Kogalniceanu nr. 11, jud. Brasov si in consecinta a obligat parata sa plateasca suma de 71616 lei, cu titlu de despagubiri si suma de 11184,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de asigurare facultativa seria AAC nr. 0273786/17 10 2007 avand ca obiect suma asigurata pentru avarii de 24000 euro .In baza acestui contract reclamantul, la data de 23 01 2008 in baza procesului-verbal de contraventie seria PCA nr. 2503486 /28 12 2008 incheiat de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI BRASOV - Serviciul Politiei Rutiere Brasov a solicitat plata despagubirilor in urma avariilor suferite de autoturismul sau VW Passat cu nr. de inmatriculare nr. BV10SRB, asigurat de parata,din accidentul inmatriculare BV10ECV( proprietatea numitului D. L.). S-a constituit dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, iar prin procesul - verbal suplimentar intocmit la data de 6 02 2008, avizat la data de 10 03 2008, cererea de despagubiri a reclamantului a fost respinsa fara ca din cuprinsul actului sa rezulte motivul.
Prin adresa nr. 4698/7 03 2008 reclamantului i s-a comunicat de catre parata ca nu ii se acorda despagubirea solicitata deoarece considera ca accidentul nu s-a produs conform descrierii din procesul-verbal de contraventie fara a motiva in concret acest refuz .
In cauza a sustinut ca reclamantul nu este indreptatit la acordarea despagubirii deoarece a dat declaratii neconforme cu realitatea si intra sub incidenta art. 6 lit. k din contract deoarece celalalt autoturism cu nr. de inmatriculare BV10ECVin urma accidentului in care a fost implicat anterior, la data de 17 08 2007,a fost considerat ca avand dauna totala,asa incat neputand fi reparat nu putea sa circule pentru a produce accidentul din care reclamantul a pretins plata daunelor.
Sustinerile paratei s-a retinut a fi nefondate.
Din referatul intocmit in dosarul de dauna nr. CA/Brasov /07/1385 intocmit la data de 17 08 2007 de catre Omniasig S.A. pentru daunele suferite de autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV rezulta ca valoarea reparatiilor estimata de asigurator in cuantum de 26372,69 lei a depasit valoare sumei asigurate ceea a determinat incadrarea platii de efectuat ca fiind corespunzatoare situatiei de dauna totala avand in vedere ca in astfel de cazuri conform art. 27 din Legea nr. 137/1995 dauna totala nu coincide exclusiv cu cazul avarierii totale a bunului asigurat .Respectiv limitele in care se acorda despagubirile se raporteaza fie la valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,fie la cuantumul pagubei insa fara a se putea depasi suma la care s-a facut asigurarea. Prin urmare, retinerea de catre asiguratorul Omniasig S.A. ca plata datorata in baza contractului de asigurare pentru prejudiciul suferit de bunul asigurat, respectiv autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV este corespunzatoare daunei totale nu a fost determinata de imposibilitatea repararii . Dauna totala nefiind corespunzatoare exclusiv unei avarieri iremediabile a bunului,concluzie pe carte parata s-a cantonat,ci si unui prejudiciu considerat dauna majora prin costul ridicat al reparatiilor care depaseste suma asigurata .In consecinta plata despagubirilor intr-un cuantum limitat la valoarea asigurata nu este de natura sa excluda intr-o astfel de situatie remedierea avariilor suferite si in regie proprie prin suportarea costurilor suplimentare .
De asemenea din procesului-verbal de constatare a pagubelor autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV intocmit in dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, parata a semnat actul cu mentiunea ca autovehiculul verificat avea starea de intretinere satisfacatoare si revizia tehnica valabila la data accidentului, 28 12 2007, (si cu toate acestea in raspunsul la interogatoriu afirma ca nu a existat efectuata o astfel de verificare) fiind apt de a circula asa cum reiese si din declaratia data la data de 21 02 2008 de proprietarul bunului, Dudas Laurentiu, la societatea parata, precum si din declaratiile martorilor audiati in cauza Tabarca Alexandru, Aprofirei Vasile.
Totodata, relativ la avariile suferite de autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV in cele doua accidente, coroborand autorizatia de reparatii nr. 0922849 intocmita la data de 17 08 23007 si procesul - verbal de constatare a daunelor suferite de auto cu nr. de inmatriculare BV 10 ECV in accidentul din 17 08 2007 in dosarul de dauna nr. CA/Brasov /07/1385 intocmit de catre Omniasig S.A. cu actele similare intocmite in dosarul de dauna nr. 315/F/BV0/1608/2008, precum si cu concluziile raportului de expertiza nr. 493470/2009 intocmita de expert Enache Valeriu, care a avut la baza documentatiile tehnice intocmite in ambele cazuri, s-a constatat ca avariile descrise pentru cele doua accidente nu coincid, chestiune pe care parata de altfel nici nu a invocat-o ca motiv concret de sustinere a tezei acest autovehicul nu putea circula de la accidentul anterior.
Concluziile raportului de expertiza nr. 493470/2009, avand in vedere aceleasi inscrisuri ca si cele in raport de care parata a refuzat acordarea despagubirii( expertizarea tehnica efectiva a vehiculelor reparate intre timp fata de data producerii accidentului fiind imposibila), au relevat ca avariile principale ale celor doua autovehicule implicate in accident sunt complementare .
Asadar s-a retinut ca, in speta, nu s-a relevat existenta situatiei afirmata de parata cu privire la declararea unei situatii neconforme cu realitatea pentru a obtine plata de despagubiri pentru a opera exonerarea acesteia de plata conform art. 6 lit. k din contract si ca apararile paratei inclusiv cele legate de dinamica producerii accidentului si ca celalalt autovehicul ar fi fost plasat la locul in care in care s-a aratat ca masinile s-au tamponat sunt neintemeiate in lipsa administrarii de probe in acest sens sau de probe lipsite de echivoc, iar invocarea in justificarea refuzului platii a experientei inspectorilor prin raspunsul la interogatoriu se observa ca este irelevanta si superflua.
Pe cale de consecinta fiind constatate si necontestate avariile suferite de bunul asigurat de parata, respectiv autoturismul VW Passat cu nr. de inmatriculare nr. BV10 SRB si ca reparatiile acestora au determinat un cost superior valorii asigurare instanta a retinut, in temeiul art. 969 si 970 C. civ. raportat la art. 51 al.1 lit. a (ultima liniuta) si art. 42 lit. a (ultima liniuta) din contractul de asigurare, ca parata datoreaza reclamantului suma de 71616 lei, cu titlu de despagubiri, reprezentand echivalentul in lei de la data refuzului platii a valorii asigurate, diminuata cu 20%.
In considerarea celor expuse instanta a admis actiunea.
Vazand si art. 274 C. pr. civ. parata fiind cazuta in pretentii, culpa procesuala apartinandu-i, si a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata, reprezentate de taxa de timbru, onorariul de expert si onorariul de avocat .
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA ASIROM S.A, criticand-o pentru nelegalitate.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca, in fapt, prima instanta de judecata a retinut in mod gresit in considerentele sentintei pronuntate ca din raportul de expertiza tehnica auto cu nr.493470/2009 ar rezulta ca „avariile principale ale celor doua autovehicule implicate in accident sunt complementare”.
Aceasta greseala de „interpretare” a concluziilor raportului de expertiza tehnica auto este evidenta din mai multe motive subsecvente:
Lucrarea de expertiza tehnica auto nu a specificat ca ar exista doua categorii de avarii, si anume avarii principale (mai semnificative la valoare) respectiv avarii secundare (neglijabile).
Lucrarea de expertiza tehnica auto precizeaza in concret ca exista avarii complementare la cele doua autovehicule implicate in accident respectiv avarii necomplementare la cele doua autovehicule. Neretinerea din partea primei instante de judecata a existentei unor avarii necomplementare la cele doua autovehicule inseamna de fapt o denegare de dreptate fata de societatea de asigurare, in detrimentul realizarii unei judecati echitabile fiindca din momentul trecerii pe sub tacere a concluziilor raportului de expertiza, prima instanta de judecata daca nu mai retine aceasta problema de necomplementaritate, atunci nici nu mai trebuie sa motiveze inlaturarea din probatoriu a concluziilor expertizei judiciare tehnice auto. Dar judecata in fata primei instante a fost umbrita, dincolo de orice indoiala de atitudinea partinitoare si de ostilitatea manifesta din partea primei instante de judecata fata de o societate de asigurare care a indraznit sa puna sub semnul intrebarii sinceritatea declaratiilor unor persoane implicate in evenimente rutiere regizate, persoane interesate in incasarea unor despagubiri necuvenite in urma incheierii mai multor contracte de asigurare in acest scop.
Partinirea si ostilitatea primei instante de judecata s-a manifestat in contra recurentei inca din momentul punerii in discutia contradictorie a partilor a probatoriului judiciar de administrat in cauza. Acest probatoriu a fost incuviintat pentru societatea de asigurare doar in masura in care a incaput pe sub umbra procesului-verbal de contraventie intocmit de politie (declaratiile persoanelor interesate). Astfel trecand peste faptul ca un asemenea proces-verbal fata de recurenta este un res inter alios acta…, adica un simplu inscris sub semnatura privata a celor ce le-au semnat, prima instanta de judecata a aplicat acel rationament care se poate rezuma in prezumtia: daca nu l-ati contestat!!, dar problema era de fapt ca legea contraventionala nu prevede nici un drept pentru societatea de asigurare de a contesta un act care oricum nu este comunicat in termenul de 15 zile din data intocmirii acestuia. Ori daca nu este parte in acte contraventionale nu se poate limita probatoriul recurentei, in proces, cu raportare la un adevar convenit intre alte persoane. Acest aspect a fost explicat la punctul 14 din raspunsul recurentei la interogatoriul solicitat de reclamant.
In aceste conditii prima instanta de judecata a respins in parte din obiectivele paratei de expertiza judiciara tehnica auto, fie a ciopartit din ele dupa propria sa conceptie, in pofida faptului ca aceste obiective de expertiza urmareau a face dovada celor sustinute in intampinarea paratei. Ori daca se elimina in mod voit si dinadins posibilitatea partii de a-si dovedi justetea afirmatiilor sale, atunci se aduce o atingere directa dreptului de acces la justitie, fiindca este in van a face o afirmatie in instanta daca insasi instanta de judecata investita cu solutionarea (dezlegarea) pricinii dispune eliminarea probelor prin care paratul poate sa-si faca apararea. Din moment ce obiectivele eliminate puteau si considera ca aveau aptitudinea de a lamuri intr-adevar provenienta avariilor necomplementare de la auto BV -10 – SRB, (efectiv ce obiect a putut cauza deformatia centrala la capota-caroserie fata, daca cele doua categorii de deformatii puteau sa se produca succesiv in acelasi accident de circulatie, etc.) prima instanta de judecata a lasat fara raspuns intrebari care duceau o lumina asupra indoielilor paratei, efectiv expertul numit putea si era in masura a lamuri toate aceste probleme, dar posibilitatea acestuia de a raspunde a fost eliminat ab initio din dosar.
Astfel ca doar o jumatate de adevar a iesit la iveala in acest dosar. Aceasta jumatate de adevar insa a fost trecuta sub tacere din partea primei instante de judecata care nici nu a considerat necesar in vreun fel sa motiveze inlaturarea (fie si partiala) a concluziilor raportului de expertiza. Obiectivele paratei de expertiza tehnica auto (5 pct.) au fost depuse la dosarul cauzei cu Adresa nr.3964/13.03.2009.
Dar daca problematica legata de auto SKODA BV ECV (auto cu care s-a tamponat intimatul reclamant in dosar) a incins spiritele in acest dosar iar expertul tehnic practic nu a fost lasat sa analizeze problemele „tehnice” ale acestui autovehicul, in schimb in mod surprinzator in considerentele sentintei pronuntate se regasesc pasaje intregi in care prima instanta de judecata incearca sa gaseasca raspuns la cateva din aceste probleme dar aproape in mod inevitabil dat fiind si amploarea „inscenarilor” si numarul dosarelor de dauna, fata de sumele puse in discutie si „exigibilizate” prin simpla declaratie a pagubitilor, prima instanta de judecata ajunge sa faca confuzie intre aceste dosare si intr-un final ajunge „la o chestiune pe care parata nici nu a invocat-o ca motiv concret de sustinere a tezei (ca) acest autovehicul nu putea circula de la accidentul anterior”. La citirea acestor afirmatii din considerentele sentintei pronuntate, recurenta s-a intrebat din ce cauza incearca prima instanta de judecata sa rezolve o problema din moment ce parata nu a invocat-o in propria sa aparare? Rezolvarea acestei probleme (chiar si teoretic) despre care de la bun inceput prima instanta de judecata a dispus ca nu priveste acest cadru procesual nu poate constitui in nici un fel rationament judiciar pentru obligarea recurentei la plata.
Societatea de asigurare de la bun inceput nu a sustinut ca auto BV 10 ECV nu ar fi circulat intre cele doua accidente, dimpotriva s-a aratat ca din august 2007 si pana in decembrie al aceluiasi an de gratie acest autovehicul a parcurs nu mai mult decat 3 km, kilometraj afisat la bordul acestuia intre prima constatare de accident la Omniasig respectiv a doua constatare la Asirom, o distanta parcursa din fata blocului unde era parcat sau de la garajul de reparatie si pana la locul producerii accidentului, evident luand in considerare si declaratiile martorilor audiati care ei insisi au declarat ca au vazut/folosit acest auto in stare de functionare.
Urmeaza ca instanta de recurs sa aprecieze situatia de verosimilitate: a kilometrajului, respectiv a declaratiilor de martori…
Confuzia sus mentionata la care a ajuns prima instanta de judecata: in considerentele sentintei se refera la BV 10 ECV – corespondent dosar de dauna 315/F/BV0/1608/2008, dar acest dosar de dauna se refera la BV 10 SRB, pentru BV 10 ECV s-a intocmit la Societatea Asirom dosarul de dauna 315/F/BV0/1529/2008 – iar in acest din urma dosar de dauna nu a fost semnat nici un act privind starea de intretinere satisfacatoare, revizie tehnica valabila la data accidentului fiindca si acest dosar de dauna a fost respins la plata.
Apoi starea de confuzie este intarita prin asertiunea ca la interogatoriu parata a afirmat ca nu a existat efectuata o verificare tehnica corespunzatoare!
Pentru a lamuri oarecum aceasta problema, arata ca starea de intretinere satisfacatoare se refera la acordarea unor coeficienti de uzura in dosare de dauna propuse la plata – in dosare de dauna respinse nu este loc de discutie pentru acesti coeficienti, pe cand verificarea tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice nu o face asiguratorul in nici un caz ci o institutie tehnica abilitata – care se numeste Registrul Auto Roman, prescurtat RAR, adica mai explicit raspunsul paratei din interogatoriu s-a referit la faptul ca BV 10 ECV fiind grav avariat in primul accident din august 2007 la elemente componente ale structurii de rezistenta (traversa superioara – dat la inlocuit in dosarul Omniasig, etc) nu putea sa treaca doar printr-o reparatie intr-un garaj, fara a face o noua inspectie tehnica RAR, astfel cum prevede codul rutier. Ori in cauza de fata martorii relateaza in mod nestingherit ca auto circula, ba chiar ei au circulat, dupa 2-3 saptamani cu acel autovehicul.
Dar neintelegerea acestor probleme tehnice a fost interpretata intr-un sens propriu din partea primei instante de judecata care s-a substituit in rolul expertului judiciar si a fundamentat convingerea intima pe declaratiile martorilor – persoane interesate intr-un alt dosar de dauna. In pasajul imediat urmator celor analizate mai sus, in considerentele sentintei pronuntate urmeaza o noua demonstratie de „abilitati tehnice” din partea primei instante de judecata:
Cu referire la BV 10 ECV, autorizatia de reparatie a acestuia din 17.08.2007 si legat de dosarul de dauna a BV 10 SRB (implicand si expertiza tehnica) se trage concluzia ca avariile rezultate din cele doua accidente nu coincid!! – evident ca parata a ramas uimita citind aceste randuri fiindca: - lucrurile susmentionate nu au nici o legatura logica intre ele,
BV 10 ECV si autorizatia de reparatie eliberata pentru acest autovehicul la primul accident din 2007 nu are nici o legatura cu dosarul de dauna intocmit pentru Bv 10 SRB cu accident in decembrie, dar mai mult aceste lucruri nu au nici o legatura cu expertiza tehnica efectuata in cauza, in expertiza elementele susmentionate (auto Skoda, avarii din autorizatie de reparatie, aspecte comparative intre numarul si identitatea avariilor) nu au fost mentionate nici impreuna dar nici separat, fiindca instanta a inlaturat ab initio orice referire la BV 10 ECV.
Intre avariile survenite „vara respectiv iarna” cum s-a exprimat pentru brevitatis cauza domnul expert, recurenta depune anexat la prezentul recurs un tabel de „coincidenta” intre piesele auto constatate avariate de Omniasig respectiv Asirom, din 44 piese posibil avariate un numar de 38 de piese avariate sunt constatate de ambele societati de asigurare!!
Nu se stie daca o asemenea coincidenta mai lasa loc de teorie sau este doar o practica a accidentelor de circulatie.
Pe fondul cauzei, recurenta roaga instanta de recurs sa retina ca in cauza exista concluzii logice pe care orice judecator in aceasta cauza le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si nedeterminat prin lege.
Aceste concluzii logice pot fi intregite doar in situatia rezolvarii tuturor obiectivelor de expertiza propuse in dosar situatie care impune casarea cu trimitere pentru completarea probatoriului in dosar.
In probatiune recurenta a depus la dosar inscrisuri.
Prin intampinare intimatul a solicitat respingerea recursului invocand exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al societatii recurente pentru formularea prezentului recurs, a directorului de vanzari al acesteia, domnul I. B..
Recurenta-parata este o societate comerciala pe actiuni (S.A.) administrata in sistem dualist conform datelor furnizate chiar de aceasta.
Conform art.153 ind.3 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:
„(1) Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie.
(2) In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna.
(3) In situatia in care membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, prin acordul lor unanim, acestia il pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie operatiuni sau tipuri de operatiuni”.
Textul legal anterior citat prevede ca societatea este reprezentata in justitie prin directorat, organ colectiv ai carui membri actioneaza impreuna, precum si ca membrii directoratului pot imputernici pe unul dintre ei sa desfasoare anumite operatiuni.
In aceste conditii, recursul trebuia semnat de catre toti membrii directoratului sau de acela dintre ei care a fost imputernicit in mod expres de organul colectiv pentru reprezentarea societatii in justitie, cu anexarea obligatorie la cererea de recurs a imputernicirii primite conform art.83 alin.(3) Cod procedura civila.
Or, dupa cum se poate observa, recursul este semnat de catre o persoana cu functia de director de vanzari care nu are calitatea, conferita de lege sau actele constitutive ale societatii, de reprezentant legal al acesteia si nici o competenta legala de a reprezenta societatea in fata instantei decat in baza unei eventuale imputerniciri speciale acordate in acest scop.
Fata de aceasta situatie, solicita instantei sa faca aplicarea art.161 Cod procedura civila, dispunand anularea cererii de recurs in cazul in care persoana semnatara a cererii nu va face dovada calitatii sale de reprezentant al societatii recurente pentru formularea recursului.
Pe fondul cauzei, arata ca, in fapt, prin sentinta recurata instanta de fond a admis actiunea intimatului si a obligat parata la plata despagubirilor datoreze in baza Contractului de asigurare facultativa (contract CASCO auto) seria AAC nr.0273786 in dosarul de dauna deschis de parata pentru avarierea autoturismului VW Passat cu nr. de inmatriculare BV 10 SRB prin accidentul de circulatie din data de 28.12.2007.
Sentinta pronuntata este temeinica si legala, instanta stabilind in mod just, dupa administrarea unui probatoriu complet, starea de fapt existenta in cauza si facand aplicarea corecta a normelor legale incidente. Prima instanta a retinut in mod judicios ca sunt intemeiate pretentiile reclamantului si nefondate sustinerile paratei, prin intregul material probatoriu administrat in cauza demonstrandu-se fara echivoc ca parata si-a incalcat obligatiile contractuale refuzand sa-l despagubeasca pentru paguba suferita.
Parata a formulat recurs impotriva sentintei de prima instanta criticand-o, intr-un mod extrem de confuz si presarat cu afirmatii lipsite de orice suport in realitate privind atitudinea „partinitoare si ostila” a judecatorului fata de parata, pentru urmatoarele motive: interpretarea gresita de catre judecatorul fondului a concluziilor raportului de expertiza; respingerea nejustificata de catre instanta a numitor obiective pentru expertiza tehnica auto de parata; confuzia primei instante privind avariile BV 10 ECV care a condus la o solutie netemeinica.
Criticile aduse de recurenta sentintei de prima instanta sunt absolut neintemeiate, pentru motivele ce le va expune in continuare.
In lipsa de argumente juridice pertinente pe care sa-si fundamenteze recursul, recurenta incearca sa se prezinte in mod artificial in fata instantei de control ca o victima a atitudinii partinitoare si ostile a primei instante si a unei adevarate conspiratii indreptate impotriva sa, care au determinat pierderea procesului in prima instanta.
Invedereaza instantei ca aceste afirmatii nu au nici un suport in realitate si nu corespund adevarului, procesul fiind instrumentat de judecatorul fondului cu respectarea fidela a legii si a drepturilor procesuale ale partilor, cu administrarea unui probatoriu complex si complet ce a dat posibilitatea partilor sa-si dovedeasca sustinerile si a condus la aflarea adevarului in cauza, toate acestea conducand la pronuntarea unei solutii temeinice si legale.
Nu a existat nicidecum vreo atitudine partinitoare sau ostila a primei instante fata de parata, care de altfel a incuviintat acesteia toate probele solicitate in aparare, respectiv inscrisuri, martori si expertiza judiciara, numai ca prin toate aceste probe au fost infirmate in mod vadit sustinerile paratei.
In ceea ce priveste interpretarea gresita de catre prima instanta a concluziilor raportului de expertiza, invedereaza instantei de recurs ca aceasta critica este nefondata.
Instanta de fond a interpretat in mod just concluziile expertizei, coroborandu-le si cu celelalte probe administrate in dosar.
In esenta, expertul a stabilit ca avariile principale sunt complementare si s-au produs conform descrierii din procesul verbal, dar a opinat si in sensul existentei unor anumite avarii carora nu le-a gasit justificare. Expertul si-a exprimat de la inceput anumite rezerve privind certitudinea si exactitatea concluziilor sale determinate de datele insuficiente avute la dispozitie la efectuarea lucrarii si care l-au impiedicat sa se pronunte in mod categoric asupra avariilor considerate necomplementare.
Astfel, expertul admite ca nu a avut toate datele necesare stabilirii cu exactitate a tuturor imprejurarilor si detaliilor accidentului, datorita perioadei mari de timp scursa de la producerea accidentului si inexistenta urmelor directe ale acestuia la data efectuarii expertizei, precum si faptul ca expertul nu a constatat direct avariile, expertiza fiind efectuata numai pe baza unor planse fotografice incomplete si a unor schite desenate fara cunostinte de specialitate si in mod aproximativ de catre parti.
Cu toate ca s-au formulat si admis obiectiuni pentru ambele parti si de instanta din oficiu, care au fost trimise expertului pentru a raspunde, acesta si-a mentinut opinia in sensul ca, fata de datele avute la dispozitie nu poate sa concluzioneze mai mult. Aceasta situatie a fost acceptata de catre partile din dosar si de catre instanta, fiind evident si logic ca, fata de informatiile si datele avute la dispozitie la acest moment, nici expertul desemnat si nici un alt specialist nu ar putea trage concluzii mai exacte.
Contrar sustinerilor recurentei, aceste aspecte au fost analizate si argumentate de prima instanta in considerentele sentintei, in mod just retinandu-se ca avariile principale sunt complementare. Instanta isi motiveaza respingerea concluziilor de necomplementaritate prin argumentul logic prezentat in considerente, si anume ca aceasta neconcordanta este pe deplin explicabila dat fiind faptul ca „expertizarea tehnica efectiva a vehiculelor reparate intre timp fata de data producerii accidentului este imposibila”. Din argumentul instantei reiese cu evidenta motivul inlaturarii acestor concluzii, iar critica recurentei in sensul nemotivarii acestui aspect este neintemeiata sau rau-voitoare.
Este logic ca, daca din multitudinea de piese auto avariate la cele doua autoturisme evidentiate in constatarile de avarii si devizul unitatilor service, majoritatea covarsitoare sunt complementare si doar o proportie infima apar ca necomplementare, motivul acestei contradictii sa fie explicat prin modalitatea indirecta de efectuare a expertizei. Aceasta cu atat mai mult cu cat, expertul a considerat ca numai la autoturismul reclamantului BV-10-SRB ar exista anumite avarii necomplementare, nu si la BV-10-ECV, pe care le considera absolut complementare, fiind imposibil de explicat logic aceasta situatie altfel decat a aratat.
Expertul nu a putut stabili dinamica producerii accidentului din lipsa elementelor de proba necesare. In functie de aceste elemente se putea determina complementaritatea totala a avariilor si se putea explica „existenta unor diferente care nu au justificare”. Este cert ca expertul nu a putut observa din plansele fotografice toate detaliile pieselor avariate si de aceea a opinat in sensul „necomplementaritatii”, cu atat mai mult cu cat toate plansele fotografice au fost furnizate de parata care le-a ales pe cele mai avantajoase pentru ea. Cum a reiesit si din raspunsul la interogatoriu, nu exista o autoritate/entitate independenta care sa stocheze sau certifice aceste planse fotografice, ci acestea sunt exclusiv la dispozitia paratei, stocate electronic in „arhiva proprie”.
Critica privind respingerea nejustificata de catre instanta a anumitor obiective pentru expertiza tehnica auto propuse de parata este, de asemenea nefondata.
Recurenta-parata sustine in mod neintemeiat ca partinirea si ostilitatea primei instante s-a manifestat in contra sa inca din momentul punerii in discutie a probatoriului. Sustine in continuare recurenta fara nici un temei ca probatoriul ar fi fost incuviintat doar „sub umbra” procesului-verbal de contraventie.
Nimic mai fals. Procesul-verbal reprezinta doar o proba dintr-o multitudine de alte probe iar judecatorul fondului nu a conditionat in nici un fel incuviintarea celorlalte probe de procesul-verbal. Nu poate intelege din punct de vedere rational aceasta sustinere a recurentei avand in vedere ca in cauza au fost incuviintate si administrate toate probele solicitate de aceasta – atat proba cu inscrisuri (proces-verbal, declaratiile partilor sau ale altor persoane implicate, dosare de dauna, etc.) cat si proba cu expertiza si chiar cea testimoniala.
Recurenta critica instanta de fond ca „a respins in parte din obiectivele noastre de expertiza judiciara tehnica auto, fie a ciopartit din ele dupa propria sa conceptie”.
Instanta e datoare ca dintre toate probele solicitate de parti sa le incuviinteze doar pe cele utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei. Acest principiu functioneaza pe deplin si in privinta obiectivelor propuse pentru expertiza.
Este normal si necesar ca instanta sa respinga anumite obiective daca acestea nu au nici o legatura cu obiectul pricinii deduse judecatii si este de asemenea normal si necesar ca instanta sa reformuleze anumite obiective daca acestea sunt formulate neclar sau defectuos, scopul urmarit fiind ca, prin intermediul obiectivului, raspunsul dat de expert sa fie concludent in cauza.
Se poate lesne observa ca obiectivele dispuse de instanta au acoperit toate aspectele relevante in cauza, toate imprejurarile de fapt importante ce trebuiau lamurite de catre expert pentru aflarea adevarului. Obiectivele au fost formulate in mod concis si precis astfel incat sa nu lase loc de interpretari si raspunsul sa fie pe deplin concludent.
Este usor de inteles de la prima lectura motivul pentru care prima instanta a respins in parte si reformulat anumite obiective ale recurentei, care fie ca nu aveau nici o legatura cu obiectul cauzei, fie erau formulate atat de neclar incat expertul, neintelegand nici macar enuntul, nu putea da un raspuns lamurito problemei.
Nu are nici un suport critica recurentei in sensul ca „expertul tehnic practic nu a fost lasat sa analizeze problemele tehnice”, concluziile oarecum evazive ale expertizei nedatorandu-se obiectivelor stabilite de instanta ci, dupa cum s-a aratat mai sus, imposibilitatii de expertizare efectiva dat fiind intervalul mare de timp scurs.
Invedereaza instantei de recurs ca expertul s-a deplasat pentru efectuarea lucrarii la sediul Asirom bazandu-se numai pe sustinerile si materialele puse la dispozitie de catre parata. Rezulta fara dubiu ca recurenta-parata nu a fost defavorizata la efectuarea expertizei, ci mai degraba avantajata, singurul prejudiciat fiind reclamantul deoarece nu a fost citat la fata locului pentru a da lamuriri conform art. 208 Cod procedura civila. Or, acum recurenta-parata se plange de concluziile expertizei, nemultumita probabil de faptul ca expertul (desi s-a deplasat la sediul sau, fiindu-i prezentate toate argumentele si plansele fotografice avantajoase pentru parata) nu si-a insusit in totalitate punctul de vedere al acesteia ci a ales sa-si faca analiza proprie si sa emita propriile concluzii.
Este nefondata critica privind confuzia primei instante in ce priveste avariile BV-10-ECV, care a condus la o solutie netemeinica.
In argumentarea acestei critici recurenta isi reia sustinerile iterate si la judecata fondului, dar care au fost infirmate in mod vadit prin intregul material probatoriu administrat in cauza. La dosarul de fond nu exista nici o singura proba care sa sustina afirmatiile paratei.
Inca de la inceput parata a manifestat o evidenta rea-credinta in instrumentarea acestui dosar de dauna. Aceasta reiese neechivoc din adresa nr. 4698 din 07.03.2008, prin care parata a comunicat reclamantului faptul ca „nu poate acorda despagubirea solicitata intrucat accidentul nu s-a produs conform descrierii din Procesul-verbal seria PCA nr. 2503486/28.12.2007”, aceasta fiind intreaga si singura „motivare” data de parata pentru respingerea solicitarii de despagubire.
Desi acum apare sa nu-si mai aminteasca, parata la pagina 2, paragrafele 3 si 4 din intampinare isi justifica solutia de respingere pe considerentul ca autoturismul BV-10-ECV nu era in stare tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice si ca din acest motiv nu putea fi implicat in accident.
Aceste sustineri au fost infirmate de toate probele administrate in cauza, respectiv: declaratiile martorilor propusi de parata, T. A. si A. V, aflate la filele 99 si 100 din dosar, prin care se demonstreaza neechivoc faptul ca autoturismul Skoda BV-10-ECV era reparat si apt de circulatie la data accidentului, acesta fiind condus de catre martorul T.. Acesta a relatat in mod exact imprejurarile producerii accidentului, recunoscand ca culpa producerii acestuia este in sarcina sa intrucat a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autoturismul condus de reclamant.; declaratia proprietarului auto BV-10-ECV, domnul D.L., data in fata paratei la data de 21.02.2008; raportul de expertiza tehnica auto, expertul mentionand ca avariile autoturismului Skoda sunt complementare cu cele ale autoturismului reclamantului, datorate unui impact produs pe o directie oblica dinspre stanga, exact conform descrierii din procesul-verbal. Expertul nu a identificat nici o avarie necomplementara la autoturismul BV-10-ECV si nici un indiciu ca acesta ar fi fost inapt de circulatie, concluziile fiind evident contrare sustinerilor paratei; raspunsul reclamantului si paratei la interogatoriu; procesul-verbal intocmit de Serviciul Politiei Rutiere Brasov, accidentul fiind constatat de un agent de politie prezent chiar la fata locului, fiind absolut neverosimile afirmatiile paratei cum ca accidentul nu s-ar fi produs conform descrierii, din moment ce agentul politiei rutiere a verificat in mod direct avariile, locul si momentul producerii accidentului, urmele de pe carosabil, etc., stabilind si culpa in sarcina conducatorului auto Skoda BV-10-ECV.
Alte aparari ale recurentei-parate de la fond, reiterate ca si critici in recurs vizeaza imprejurarea ca anumite avarii la autoturismul reclamantului BV-10-SRB (cele necomplementare) nu puteau proveni din accidentul respectiv si ca auto BV-10-ECV ar fi parcurs doar 3 km intre cele doua accidente fapt de natura a demonstra, in opinia paratei, nerealitatea evenimentului rutier.
Si aceste afirmatii s-au dovedit false prin probatoriul administrat. Concluziile expertului in sensul existentei unor anumite necomplementaritati la BV-10-SRB sunt perfect explicabile fata de modalitatea de efectuare a expertizei, dupa cum a aratat pe larg mai sus.
In continuarea acestui rationament, invedereaza instantei de recurs ca este absolut imposibil din punct de vedere logic ca anumite avarii la autoturismul reclamantului (cele „necomplementare”) sa nu provina din accidentul din 28.12.2007, ci din alt eveniment rutier, cum incearca sa acrediteze recurenta-parata.
In acest sens mentioneaza ca la fila 142 din dosarul de fond, a fost depus de catre parata documentul intitulat „verificare auto dupa reparatie”, prin care parata atesta reparatia completa a autoturismului reclamantului BV-10-SRB la data de 19.12.2007 dupa un accident rutier petrecut in data de 23.11.2007. Acel accident a fost produs din culpa unui alt conducator auto, iar asiguratorul RCA al acestuia, S.C. Omniasig S.A., a achitat integral paratei ASIROM contravaloarea despagubirilor platite in baza politei CASCO catre unitatea service care a reparat autoturismul – filele 149 si 138.
Se poate, de asemenea, observa din facturile depuse de unitatea service ca anumite piese invocate de catre expert (bara fata, masca fata) erau inlocuite cu unele noi la data de 19.12.2007, cand BV-10-SRB a iesit din reparatie. Cum ar putea fi posibil atunci ca acestea sa fie avariate la 28.12.2007 (dupa 9 zile) din cauze exterioare accidentului in cauza?! Aceasta in conditiile in care reclamantul detinea polita CASCO (care acopera toate riscurile – avarii, distrugere, furt, vandalism, etc.) in baza careia avea posibilitatea repararii oricaror avarii, inclusiv acelor produse din culpa sa, pe cheltuiala paratei. Aceasta ipoteza fiind in mod evident absurda, potrivit argumentului de interpretare logica reductio ad absurdum, nu poate fi luata in considerare.
Reclamantul a fost victima a doua accidente rutiere care s-au succedat la putin peste o luna de zile, culpa producerii acestora neapartinandu-i, iar despagubirile urmand sa fie suportate de asiguratorii RCA ai soferilor vinovati, fara a se produce nicio paguba in patrimoniul paratei. Cu toate acestea, parata Asirom, desi era tinuta doar sa avanseze despagubirile catre reclamant urmand sa si le recupereze ulterior prin subrogatie de la asiguratorul RCA al soferului vinovat, refuza in mod abuziv si nejustificat sa-si indeplineasca obligatiile contractuale si legale.
In acest sens citeaza dispozitiile art. 22 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile:
„In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54”.
Argumentul paratei ca auto BV-10-ECV ar fi parcurs doar 3 km intre cele doua accidente iar acest fapt demonstreaza nerealitatea evenimentului rutier, este lipsit de orice fundament logic sau juridic din cel putin urmatoarele considerente:
Este irelevant din punctul de vedere al reclamantului (asigurat CASCO, fara nicio culpa in producerea accidentului) numarul de kilometri la bord al autoturismului soferului vinovat;
Nu exista certitudinea ca aceasta este o informatie corecta, deoarece reiese numai din plansele fotografice prezentate de parata fara sa se poata cunoaste data cand au fost acestea realizate, de catre cine si cu ce ocazie, nefiind certificate sau datate in nici un fel. Nu se poate cunoaste nici macar daca privesc acelasi autoturism, fiindca in fotografiile kilometrajului nu exista nici un element de identificare al autoturismului, seriile fiind fotografiate separat;
Chiar daca ar fi adevarata nu este de natura a demonstra nerealitatea evenimentului rutier, explicatiile putand fi multiple (defectarea kilometrajului, derularea acestuia inapoi de catre proprietar sau unitatea service, care nu poate fi imputata, etc.).
Avand in vedere cele expuse, considera ca in cauza s-a dovedit pe deplin ca reclamantul este indreptatit la despagubirile solicitate iar motivele invocate de recurenta-parata pentru refuzul acordarii acestora sunt absolut nefondate, neexistand cazul de excludere a raspunderii asiguratorului invocat, astfel ca in mod temeinic si legal prima instanta a admis actiunea obligand parata sa-l despagubeasca pe reclamant conform prevederilor contractului incheiat intre parti.
Pentru aceste motive solicita primirea criticilor formulate de recurenta-parata ca nefondate si respingerea recursului formulat, mentinand sentinta instantei de fond ca legala si temeinica, cu obligarea recurentei-parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.
In drept, intimatul a invocat art. 299-316, 115-118, 274 C. proc. civ., art. 969 si 970 C. civ. si Legea nr. 136/1995.
Prin notele de sedinta depuse la data de 12.05.2011 recurenta a aratat ca cu privire la exceptia lipsei calitatii de reprezentant a directorului de vanzari Bonea Ioan, invocata din partea intimatului reclamant Glita Liviu prin intampinare, ca acesta a fost numit in functie prin Decizia nr.433/06.05.2010.
Prin Decizia nr.3096/08.12.2010 conducerea executiva a societatii a acordat un mandat general de reprezentare in justitie pentru directorii de vanzari ai sucursalelor, inclusiv de a semna caile de atac formulate de societate fata de sentintele nelegale si netemeinice.
Prin Rezolutia nr.17058/17.12.2010 Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Brasov a operat toate modificarile susmentionate pentru opozabilitate fata de terti.
Cererea de recurs in acest dosar de instanta a fost semnata si inregistrata la data de 22.02.2011, data la care intimatul-reclamant nu se poate prevala de lipsa calitatii de reprezentant legal in justitie a societatii recurente de asigurare.
Cu privire la repartizarea dosarelor de dauna la fostul serviciu de daune si relatii cu publicul se aplica urmatorul sistem: din 6 inspectori de dauna angajati la data respectiva fiecare era programat o saptamana pentru constatari auto (se cunostea in ziua cutare la ce service auto se fac constatarile) + 1 zi in care era programat pentru daune auto nedeplasabile, situatie in care impunea deplasarea inspectorului de daune pe teren unde se afla autovehiculul avariat.
Prin urmare fiecare inspector de daune cunostea in mod prealabil cand va fi de serviciu pentru constatari si unde va fi de serviciu intr-o anumita data calendaristica.
Explicatia privind motivele pentru care au ajuns ca toate trei dosare de dauna intocmite la sucursala Asirom pentru auto avariat BV 10 SRB (accident din 27.11.2007 si 28.12.2007) respectiv pentru BV 10 ECV (accident din 28.12.2007) sa fie instrumentate din partea domnului inspector de daune A. D.este ca acesta era de serviciu cand s-au prezentat persoanele pagubite.
Din declaratia domnului D. L. in calitate de fost manager de daune s-a retinut ca in data de 23.01.2007, data la care intimatul-reclamant G.L. s-a prezentat cu actele in mana eliberate de S.C.Alianz – Tiriac Asigurari S.A. din dosarul de daune si cu vestea ca acest asigurator RCA l-a refuzat la plata, intamplator sau nu, domnul inspector daune A. D. se afla in biroul de relatii cu publicul.
Anexat depune lista completa a dosarelor de dauna instrumentate din partea domnului inspector daune A. D. 2006-647 dosare, 2007-890 dosare, 2008-424 dosare.
Cu privire la aceasta lista mentioneaza ca au fost identificate alte doua dosare de dauna legate de alte doua grupuri infractionale destructurate anterior aparitiei prezentului litigiu (mentioneaza ca respectivele dosare nu prezinta importanta pentru aceasta cauza).
Totodata, arata ca s-a identificat in aceasta lista dosarul de daune 315/F/BV0/2388/2007 intocmit pentru auto BV 77 VER, in care asigurat si beneficiar al despagubirii a fost numitul B. S. A. pentru o suma de 29550 lei, auto declarat dauna totala si cu despagubire achitata pe baza de deviz estimativ de reparatie. Cu privire la acest dosar de dauna precizeaza urmatoarele aspecte: auto BV 77 VER a fost detinut anterior incheierii asigurarii CASCO ASIROM de Cabinet avocat G. R. T., mandatar conventional in acest dosar de instanta pentru intimatul reclamant; procesul verbal de contraventie a fost incheiat de acelasi agent de politie M. O., care a incheiat procesul-verbal de contraventie pentru intimatul-reclamant G. L. in acest dosar; persoana care a condus celalalt autovehicul implicat in accident cu care s-a ciocnit BV 77 VER, nu este nimeni altul decat numitul A. V., adica martorul din aceasta cauza, care a declarat ca el a vazut ca BV 10 ECV a fost reparat si mai mult a si circulat cu acest autovehicul intre accidentul din august 2007 respectiv decembrie 2007.
Recurenta a depus copia integrala a dosarului de dauna.
Relatii suplimentare pentru clarificari si pentru a lamuri pe deplin cu ce autovehicul s-a lovit intimatul reclamant Glita Liviu in decembrie 2007 au fost solicitate de recurenta de la S.C. Uniqa S.A.(fost Unita Vig) pentru BMW BV 10 GPA, BCR Asigurari S.A. cu privire la dosarul de instanta cu nr. 6299/197/2008, unde numitul B. S. si D. L. L. au figurat in calitate de reclamant respectiv intervenient fortat.
Relatii suplimentare au fost solicitate din partea Politiei Rutiere si a Parchetului Brasov.
Nu au fost identificate alte dosare de despagubiri la sucursala Asirom pentru auto BV 10 ECV.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul Constata ca recursul este fondat.
La data de 28.12.2007 este declarat ca fiind produs (in mod independent de vointa partilor) accidentul dintre masina marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB, condusa de proprietarul G. L. si autovehiculul marca Skoda, cu numarul de inmatriculare BV-10-ECV , proprietatea lui D.L. L..
Soferul declarat a fi condus la acea data acest ultim autovehicul BV-10-ECV este T. A. R..
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 19,10, cunoscut fiind ca la sfarsitul lunii decembrie la ora respectiva, afara este intuneric (a se vedea procesul-verbal si declaratiile soferilor in temeiul carora a fost intocmit: G.L., in raspunsul la intrebarea numarul 7 a interogatoriului, a aratat ca lumina era difuza - fila89 din dosarul Judecatoriei, iar T. A. R. a declarat in prima instanta ca, fiind iarna, era ,,vizibilitate de noapte”-fila 99 verso din acelasi dosar).
A fost incheiat la ora 22,00, de catre agentul de politie M. O. de la Politia Brasov, in temeiul declaratiilor soferilor implicati, date la Politie la ora 22,00 (filele 56 si 57 din dosarul Judecatoriei), procesul-verbal de contraventie seria PCA nr. 2503486/28.12.2007 (fila 59 verso din dosarul Judecatoriei), in care s-a mentionat ca accidentul s-ar fi produs pe strada Apollo din Brasov, din vina lui T. A. R., care, evitand un copil si neadaptand viteza la conditiile de drum acoperit cu gheata, a derapat, intrand in coliziune cu BV-10-SRB.
Avarierea ambelor autovehicule ar fi fost in partea din stanga fata.
Nu au existat vatamari corporale (filele 56 si 57 din dosarul Judecatoriei) si nici martori (a se vedea in acest sens si declaratia de la fila 99 a lui T. A. R. si raspunsul de la fila 89 a lui G. L. la intrebarea nr. 11 a interogatoriului).
Conducatorul auto T. A. R., care a declarat ca este vinovat de producerea accidentului, a declarat in procesul-verbal de contraventie, de asemenea, ca este de acord cu despagubirea prin polita RCA nr. OE111407883 avuta de masina BV-10-ECV la Allianz.
G.L. a declarat, la rubrica ,,profesie”, ca este economist la S.C. Scupas S.A.
T. A. R. a declarat, la aceeasi rubrica, ca este conducator auto la S.C. Sandrem S.R.L..
Pentru auto cu nr. BV-10-SRB, pe numele lui G. L., in temeiul politei RCA nr. OE111407883, avute de masina BV-10-ECV la Allianz, a fost deschis dosarul de dauna nr. CA01923 (a se vedea raspunsul Allianz de la fila 45 din dosarul Judecatoriei la adresa Asirom).
In raspunsul la intrebarile nr. 20 si 21 ale interogatoriului G. L. a aratat ca nu a incasat de la Allianz despagubirea si ca nu cunoaste de ce Allianz a refuzat plata despagubirilor.
In temeiul politei CASCO (filele 5 si 144 din doarul Judecatoriei), incheiata pentru masina BV-10-SRB, cu anul de fabricatie 2005, de G. L. la Asirom, sub nr. AAC6273786 la data de 17.10.2007, cu 2 luni si 10 zile inainte de data acestui al doilea accident al BV-10-SRB, pentru o valoare asigurata de 24.000 Euro, si la cererea acestuia, a fost deschis dosarul de dauna nr. 1608/2008 (fila 52 din dosarul Judecatoriei).
Inspector de daune a fost A. D..
Asirom a aratat la fila 43 din dosarul Tribunalului ca fiecare inspector de daune cunostea in prealabil cand va fi de serviciu pentru constatari si unde va fi de serviciu la o anumita data calendaristica.
S-a mentionat in dosarul de daune (fila 52 din dosarul Judecatoriei), un numar de 75.200 km parcursi pana la data de 28.12.2007 de autovehiculul BV-10-SRB.
Pentru acest dosar de dauna nr. 1608/2008 al Asirom s-a depus o dovada a fotografierii de catre cel care a instrumentat dosarul a kilometrajului BV-10-SRB avut la data de 28.12.2007, a celui de-al doilea accident pretins a fi avut de acest autovehicul.
Este vorba de ultima poza efectuata de Asirom aflata la fila 41 din dosarul Judecatoriei, avand nr. P2225059.
Trebuie observat ca viteza maxima indicata de vitezometrul autovehiculului marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB este de 260 km/h (poza Asirom P2225059 de la fila 41 si poza Allianz P1030163 de la fila 40), in timp de viteza maxima indicata de vitezometrul autovehiculului marca Skoda este de doar 240 km/h (poza Omniasig P8210101 de la filele 37 si 30-stanga sus, poza Asirom P2225050 de la filele 41 si 30-dreapta jos din dosarul Judecatoriei).
Asadar, aceasta ultima poza P2225059 aflata la fila 41, indicand viteza maxima de 260 km/h, se refera la autovehiculul marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB.
Acelasi numar de kilometri rezulta pentru Volkswagenul Passat si din poza P1030163 aflata la fila 40 din dosarul Judecatoriei, efectuata dosarul de dauna intocmit, in baza politei RCA avuta de autovehiculul BV-10-ECV, de Allianz.
Din actele dosarului rezulta ca autovehiculul cu nr. de inmatriculare BV-10-SRB mai fusese implicat anterior, la data de 23.11.2007, cu o luna si 5 zile inainte de data de 28.12.2007, intr-un alt accident.
Astfel, la data de 23.11.2007 este declarat ca fiind produs (in mod independent de vointa partilor) accidentul dintre masina marca Volkswagen Passat, cu numarul de inmatriculare BV-10-SRB, condusa de proprietarul G. L. (reclamantul-intimat din prezenta cauza) si autovehiculul cu numarul de inmatriculare BV-02-GPD, condus de proprietarul M. I..
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 18,35 (a se vedea procesul-verbal si declaratiile soferilor in temeiul carora a fost intocmit).
A fost incheiat la ora 19,00 de catre agentul de politie C. G. de la Politia Rutiera Brasov, in temeiul declaratiilor soferilor implicati, procesul-verbal de contraventie seria PCA nr. 2578490/23.11.2007 (fila 147 din dosarul Judecatoriei), in care s-a mentionat ca accidentul s-ar fi produs in Brasov, pe strada Harmanului, la Rompetrol, din vina soferului M. I., care nu s-a asigurat la schimbarea directiei de mers de pe banda, intrand in coliziune cu autovehiculul BV-10-SRB, care circula regulamentar.
Avarierea autovehiculului BV-10-SRB a fost tot in partea din stanga fata.
La dosarul Tribunalului nu au fost depuse dovezi din care sa rezulte unde a fost avariat celalalt autovehicul, BV-02-GPD.
Nu se mentioneaza ca ar fi existat vatamari corporale si nici martori.
Conducatorul auto Mihali Ioan, care a declarat ca este vinovat de producerea accidentului, a declarat, de asemenea, ca este de acord cu despagubirea prin polita RCA avuta de masina BV-02-GPD la OMNIASIG.
In temeiul politei CASCO (filele 5 si 144 din dosarul Judecatoriei, aceeasi cu cea invocata in accidentul din 28.12.2007) incheiata pentru masina BV-10-SRB, cu anul de fabricatie 2005, de G.L. la Asirom, sub nr. AAC6273786 la data de 17.10.2007, cu o luna si 6 zile inainte de data acestui prim accident al BV-10-SRB, pentru o valoare asigurata de 24.000 Euro, si la cererea acestuia, a fost deschis dosarul de dauna nr. 2327/2007 (filele 135-151 din acelasi dosar).
Inspector de daune a fost A. D., acelasi cu cel din accidentul declarat la 28.12.2007.
Declaratia cu privire la producerea evenimentului asigurat a fost data de G. L. in fata inspectorului de daune A. D. la data de 26.11.2007, dupa data producerii accidentului si incheierii procesului-verbal de contraventie de catre Politie la 23.11.2007 (fila 145 din din dosarul Judecatoriei; a se observa semnatura inspectorului de daune, aceeasi cu cea existenta si pe celelalte acte depuse la dosar si intocmite de acesta).
G. L. si M. I. implicati in accident au avut calitatea de actionari ai S.C. Scupas S.A., devenita ulterior S.C. Scupas S.R.L., fapt care rezulta din cuprinsul Monitoarelor Oficiale ale Romaniei, partea a IV-a, avand numerele 455/20.II.2003, pag. 6, nr. 7460/23.XII.2008, pag. 1 si 2, nr. 1730/24.III.2009, pag. 4, nr. 2244/25.V.2010, pag. 3 si 4, pag. 15 si 16 si nr. 2365/01.VI.2010 (aceasta calitate existand la data pretinsului accident (a se vedea datele de identificare ale lui M. I. din procesul-verbal de contraventie si declaratia locului de munca a lui G. L. de la fila 57 din dosarul Judecatoriei).
G.L. a declarat in notele de sedinta depuse prin avocat la termenul de judecata din data de 15.04.2011, in dosarul Tribunalului Brasov, ca este prieten cu inspectorul de daune A.D., cel care a instrumentat dosarul de daune.
Din certificatul de inmatriculare de la fila 76 din dosarul Judecatoriei rezulta ca masina cu nr. BV-10-SRB a fost inmatriculata pe numele lui G. L. la data de 12.10.2007, cu o luna si 11 zile inaintea accidentului din 23.11.2007.
S-a mentionat, atat in dosarul de daune (fila 135 din acelasi dosar), cat si in facturile emise de service (filele 140 si 141 din dosar) un numar de 81.500 km parcursi pana in acel moment de autovehiculul BV-10-SRB.
Din pozele dosarului de dauna in discutie trimise in instanta nu rezulta ca s-ar fi fotografiat de cel care a intocmit dosarul de dauna kilometrajul autovehiculului BV-10-SRB, pentru a se vedea numarul de kilometri avuti de masina la data accidentului (pozele se afla la fila 138 din dosarul Judecatoriei).
In procesul-verbal de constatare a pagubelor autovehiculului intocmit la data de 26.11.2007 la Tess de inspectorul de daune A. D. se mentioneaza o valoare de nou a masinii BV-10-SRB de 30.332 Euro, o valoare la data evenimentului de 24.266 Euro si un coeficient de uzura de 80% (fila 135 din dosarul Judecatoriei), valoarea asigurata fiind de 24.000 Euro.
Inspectorul de daune A. D. a propus aprobarea platii despagubirii de 17.510 lei (fila 151 verso din dosarul Judecatoriei)
G. L. a incasat despagubirea in suma de 17.510 lei, existand facturi de reparatie intocmite de Tess.
Asirom s-a regresat, in temeiul politei RCA nr. SL9457001 (a se vedea mentiunea din procesul-verbal de contraventie) avuta de M. I. la Omniasig, impotriva acestei societati de asigurare, care a efectuat plata catre Asirom a sumei achitate de aceasta lui G.L..
La dosar nu s-au depus dovezi cu privire la vreo cerere de despagubire formulata de celalalt sofer implicat, M. I., respectiv daca a fost despagubit in baza vreunei polite CASCO avuta de acest autovehicul si nici vreun proces-verbal de constatare a pagubelor acestui autovehicul.
Se observa ca, la data de 23.11.2007, acestui accident declarat anterior de intimatul Glita Liviu, autovehiculul BV-10-SRB figura cu un numar de 81.500 km rulati, iar ulterior, la data de 28.12.2007, peste aproximtiv o luna de zile, figura cu un numar de 75.921 km rulati, adica cu un numar de 5.579 km mai putin.
In procesul-verbal de constatare a pagubelor autovehiculului intocmit, pentru acest ultim accident, la data de 23.01.2008 la Tess de inspectorul de daune A. D. se mentioneaza o valoare de nou a masinii BV-10-SRB de 30.332 Euro, o valoare la data evenimentului de 24.266 Euro si un coeficient de uzura de 80% (fila 52 din dosarul Judecatoriei), valoarea asigurata fiind de 24.000 Euro, la care s-a aplicat coeficientul de 0,8%.
Aceste date referitoare la accidentul ulterior din 28.12.2007 sunt identice cu cele din primul proces-verbal de constatare a pagubelor pentru accidentul anterior, din 23.11.2007.
Ambele procese-verbale de constatare intocmite pentru BV-10-SRB la data de 26.11.2007, la Tess in urma accidentului din 23.11.2007 (de la punctul 3), fila 135 din dosarul Judecatoriei), si la data de 23.01.2008, tot la Tess, in urma accidentului din 28.12.2007 (de la punctul 5), fila 52 din respectivul dosar) sunt incheiate de acelasi inspector de daune, Albutiu Dan.
Suma solicitata la plata de catre G. L. pentru accidentul declarat la data de 28.12.2007, a fost de 19.200 Euro, echivalent in lei (respectiv 71.616 lei).
Pentru al doilea autovehicul pretins a fi implicat in accidentul din 28.12.2007, avand nr. BV-10-ECV, folosindu-se polita CASCO incheiata pe numele lui D.L. L., la data de 25.05.2007, la Asirom, avand numarul ARC0186890, a fost deschis, pe numele lui D. L. L., dosarul de dauna nr. 1529/2003 (fila 53 din dosarul al Judecatoriei).
Din probele administrate in cauza rezulta ca autovehiculul cu nr. BV-10-ECV a mai fost anterior, la datele de 23.02.2007 si 17.08.2007, implicat in alte doua accidente in urma fiecaruia dintre acestea fiind declarat ca avand dauna totala.
Astfel, la data de 23.02.2007 se declara accidentul produs de catre utilizatorul Schiopu Dan cu autovehiculul marca Skoda, an de fabricatie 2004, cu numarul de inmatriculare B-39-ENO, proprietate a S.C. Porche Leasing Romania S.R.L., inmatriculat pentru prima data la 29.09.2004.
Din cartea de identitate si certificatul de inmatriculare depuse la filele 57 si 155 din dosarul Tribunalului, precum si din adresa nr. 66271/24.05.2011 a Institutiei Prefectului Judetului Brasov-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (fila 153 din acelasi dosar), rezulta ca acest autovehicul cu numarul de inmatriculare B-39-ENO, avand seria de sasiu TMBBG41U142954554, este acelasi cu autovehiculul marca Skoda, mentionat mai sus, in preambul, dobandind ulterior numarul de inmatriculare BV-10-ECV.
Accidentul a fost declarat ca produs la ora 22,30, noaptea (a se vedea procesul-verbal).
In urma accidentului si a declaratiei soferului, a fost intocmit la ora 24,00 de agentul de politie Paus Nicolae din cadrul Politiei Rasnov procesul-verbal de contraventie seria AY nr. 0165368/23.02.2007 (fila 61 din dosarul Tribunalului), mentionandu-se ca soferul nu a adaptat viteza la conditiile de drum acoperit cu zapada si intr-o curba periculoasa, a derapat si s-a lovit de un parapet de beton, accidentul avand loc pe drumul Predeal-Rasnov.
Autovehiculul a suferit avarii in partea frontala.
Nu au fost mentionate vatamari corporale si nici martori.
In temeiul politei CASCO 8908394E avuta pentru auto B-39-ENO la Generali Asigurari S.A. a fost deschis dosarul de dauna nr. 27570221/26.02.2007 de catre inspectorul de daune E. B. (filele 45-61 din dosarul Tribunalului Brasov).
Din fotografia depusa la dosar rezulta ca, la data accidentului, autovehiculul avea un numar de 87.500 km rulati (fila 47 din acelasi dosar).
S-a retinut ca autovehicului a suferit o dauna totala.
Avandu-se in vedere ca valoarea necesara reparatiei, apreciata pe baza de deviz estimativ, de 9.420 Euro (32.024 lei) era mai mare decat diferenta dintre valoarea reala a autovehiculului (indicata la fila 51 ca fiind valoarea de catalog sau valoarea factura auto nou) la data accidentului, de 11.566 Euro si valoarea epavei, de 2.892 Euro, s-a hotarat plata despagubirilor in suma de 8.023
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Imprumuturi, credite, creditori
Imprumuturi,credite, creditori - Sentinta civila nr. 1054 din data de 01.11.2010Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 575 din data de 20.06.2012
Pretentii - Sentinta civila nr. 13 din data de 11.01.2012
Propunere arestare preventiva – respingere - Sentinta penala nr. I N C H E I E R E A NR. 4 din data de 30.01.2013
Esalonare amenda penala art. 425 alin.2 din Codul de procedura penala - Sentinta penala nr. 93/S din data de 28.03.2012
REVIZUIRE, ART. 3201 Cod Procedura Penala, INADMISIBILITATE - Sentinta penala nr. 76/S din data de 19.03.2013
Fals si uz de fals - Sentinta penala nr. 154/S din data de 04.06.2013
OMOR DEOSEBIT DE GRAV - CONDAMNARE - Sentinta penala nr. 96/S din data de 01.04.2013
Inselaciune rejudecare 5221 Cod procedura penala - Sentinta penala nr. 138/S din data de 24.05.2013
LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIARE - ADMITERE - Sentinta penala nr. IN C H E I E R E din data de 24.05.2013
PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE - Sentinta penala nr. Sedinta Camerei de Consiliu din data de 16.05.2013
INFRACTIUNEA DE OMOR, SOLUTIE DE CONDAMNARE - Sentinta penala nr. 81/S din data de 19.03.2013
Plangere contraventionala - Decizie nr. 188/R din data de 15.02.2013
Contracte - Decizie nr. 212/R din data de 23.03.2012
Contractul de concesiune - Decizie nr. 517/R din data de 08.06.2012
Contestatie la tabelul preliminar de creante - Sentinta civila nr. 105/sind din data de 24.01.2012
Tabelului preliminar rectificativ al creantelor debitoarei - Sentinta civila nr. 856/sind din data de 10.04.2012
Creditori-debitori - Sentinta civila nr. 40/CC din data de 21.02.2012
Creante - Sentinta civila nr. 384/SIND din data de 21.02.2012
Tabel creante - Sentinta civila nr. 855/sind din data de 10.04.2012