Contestatie la executare intemeiata pe prevederile art. 172 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Comunicarea actului administrativ fiscal. Modalitati de comunicare de natura sa asigure confirmarea primirii actului ...

 Din economia art. 44 Cod procedura fiscala si din principiile generale aplicabile in materie rezulta ca forma de comunicare prin publicitate (instituita la lit. d) are caracter exceptional, fiind justificata de imposibilitatea pentru organul fiscal de a afla domiciliul fiscal al contribuabilului. Prin urmare, intr-o corecta aplicare a legii nu este permis a se recurge la procedura comunicarii prin publicitate in acele imprejurari in care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, ceea ce presupune ca actul administrativ fiscal trebuie sa-i fie comunicat in mod direct si individual pentru a lua la cunostinta despre existenta obligatiilor fiscale si pentru a da posibilitatea efectuarii platii sau a contestarii pe calea administrativa de atac.
                                 Judecatoria Bistrita - Sectia civila, Sentinta civila nr. 6674/2010 Prin contestatia la executare inregistrata sub nr. 4204/190/2010, contestatoarea BVM a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu intimata AFP Bistrita, sa dispuna anularea somatiei nr. 63010018856419 din data de 15.04.2010 in dosarul de executare nr. 26708180763/2010 si a Titlului executoriu nr. 63010010685198 din data de 15.04.2010 emise de intimata pentru suma de 1.788 lei, ca fiind neintemeiate si nefondate.
In motivarea contestatiei, se arata ca natura obligatiei fiscale precizata in somatia atacata este - "55 venituri din cedarea folosintei bunurilor", de 1.787 lei si "diferenta de impozit anual regularizat", in cuantum de 1 leu.
Natura obligatiei fiscale precizata in titlul executoriu atacat este individualizata la 7 pozitii diferite ca fiind - "55 venituri din cedarea folosintei bunurilor", iar in pozitia a 8-a este individualizata ca fiind "diferenta de impozit anual regularizat". Documentul prin care s-a evidentiat suma de plata este pentru prima pozitie "Decl. Imp. plati anticipate 6301088832104 din 03/03/2010", termenul legal de plata sau perioada pentru care a fost calculata majorarea/dobanda/penalitatea este 15.03.2010, iar cuantumul sumei datorate este de 987 lei. Pentru urmatoarele 7 rubrici documentul este "Decizie calcul accesorii cu nr. 630119615341 - 630119615347, toate emise la aceeasi data 13.01.2010, iar termenul legal de plata sau perioada pentru care a fost calculata majorarea/dobanda/penalitatea este 06.04.2010.
Din analiza acestui inscris, ar rezulta ca contestatoarea ar avea 6 contracte de inchiriere diferite, pentru care au fost emise 6 decizii la aceeasi data , iar pentru toate 6 termenul de plata sau perioada pentru care a fost calculata majorarea de intarziere este aceeasi data , 06.04.2010. Cuantumul sumei insa este diferit pentru fiecare decizie. Nu rezulta din acest act intervalul de timp de cand si pana cand au fost calculate si care este suma de baza la care s-a aplicat calculul majorarilor de intarziere.
Daca a fost un singur contract, atunci de ce au fost emise sase decizii cu numere diferite insa cu aceeasi data de emitere, 13.01.2010.
Sustine contestatoarea ca, in realitate actele a caror anulare s-a solicitat au fost emise pentru veniturile pe care aceasta urma sa le obtina din cedarea folosintei bunului (inchiriere spatiu imobiliar) in baza Contractului de inchiriere nr. 8 dom 08.08.2007, incheiat cu SC Media & Image SRL, contract inregistrat la A.F.P. Bistrita sub nr. 21756/08.10.2008.
Prin actul aditional nr. 1 din 01.06.2009 inregistrat la intimata sub nr. 12926/05.06.2009, contractul de inchiriere nr. 8 din 08.08.2007 a fost modificat in sensul ca partile au stabilit de comun acord diminuarea pretului chiriei de la 3.000 euro /luna la 1.000 euro /luna.  Desi chiria a fost diminuata substantial, chiriasul nu a mai platit chiria incepand cu luna februarie si pana in prezent, astfel ca, in realitate, contestatoarea nu a incasat pretul si in consecinta nu are de unde sa plateasca impozitul aferent sumelor neincasate.
Avand in vedere aceste neplati, la data de 01.03.2010 contractul de inchiriere a incetat de comun acord. Contestatoarea a instiintat-o pe intimata despre incetarea contractului, asa ca aceasta ar fi trebuit sa inceteze si calcularea obligatiei fiscale.
In drept, s-au invocat disp. art. 172 - 174, art. 21 - 24, art. 43, art. 46, art. 64 - 65, art. 85 - 90, art. 110 - 111, art. 119 - 120 art. 141, art. 144, art. 145 din OG 92/2003.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat ca in baza contractului de inchiriere nr. 8/08.08.2007 incheiat intre contestatoare in calitate de locator si SC Media & Image in calitate de locatar, inregistrat la A.F.P. Bistrita sub nr. 21759/08.10.2008 precum si a declaratiei de venit din data de 08.10.2008, in temeiul art. 82 din Legea 571/2003 s-au emis decizii de impunere pentru plati anticipate aferente anilor 2007 si 20087, stabilindu-se impozitul datorat pentru o chirie declarata in suma de 3.000 euro.
Prin Decizia nr. 6301049026511/03.03.2009 s-a stabilit impozitul datorat pe intreg anul 2009. In baza actului aditional nr. 1/01.06.2009 la contractul de inchiriere nr. 8/08.08.2007, inregistrat la AFP Bistrita sub nr. 12926/05.06.2009, prin care chiria lunara a fost modificata la 1000 euro incepand cu data de 01.06.2009, s-a emis de catre intimata decizia nr. 6301065844337/15.06.2009 prin care s-a recalculat impozitul pe anul 2009.
Prin Decizia nr. 6301088832104/03.03.2010, in baza contractului de inchiriere si a actului aditional s-a stabilit impozitul datorat pe intreg anul 2010 in cuantum de 5924lei, pentru o chirie de 1000 euro. Ca urmare a instiintarii primite cu privire la incetarea contractului incepand cu data de 1.03.2010, s-a procedat la emiterea unei noi decizii de impunere prin care impozitul datorat s-a redus cu suma de 4937 lei fata de cea stabilita initial.
In conformitate cu disp. art. 119 alin. 1 din OG 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.
In temeiul art. 88 lit. c si art. 119 din OG 92/2003 pe numele contestatoarei s-a emis Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 1933/13.01.2010, pentru suma totala de 801 lei.
Potrivit disp. OG 110 din OG 92/2003 titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii. In speta titlul executoriu este Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 1933/13.01.2010 pentru suma de 801 lei si Decizia de impunere nr. 6301089823050/11.03.2010 pentru suma de 987 lei.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 - 118 C.pr.civ., disp. OG 92/2003.
Prin notele de sedinta depuse la termenul de judecata din data de 11.11.2010, referitor la modalitatea de comunicare a deciziilor, contestatoarea a aratat ca desi prin dispozitiile art. 44 alin 2 din OG 92/2003 actul administrativ poate fi comunicat si prin publicitate, acest mod de comunicare este o alternativa finala, dupa ce au fost epuizate celelalte modalitati prevazute la literele a, b si c din acelasi articol .
Potrivit art. 44 alin.1, actul administrativ trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat, iar potrivit alin. 4, dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Considera contestatoarea ca intimata a dat o interpretare eronata art. 44 din OG 92/2003. Legiuitorul, prin enumerarea facuta in textul legal citat, a dorit sa stabileasca ordinea, succesiunea in care urmeaza sa se faca comunicarea actelor, in functie de diferite situatii care tin de contribuabil si nu a dorit sa constituie alternative posibile individual de a se constitui ca si modalitati de comunicare a actelor.
Prin Sentinta civila nr. 6674/2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita, s-a admis contestatia la executare, si in consecinta s-a dispus anularea somatiei nr. 63010018856419 din data de 15.04.2010 emisa in baza titlului executor nr. 63010010685198 din 15.04.2010.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a avut in vedere urmatoarele:
In baza Titlului executoriu nr. 63010010685198 din data de 15.04.2010, intimata AFP Bistrita a declansat procedura executarii silite impotriva contestatoarei BVM, pentru suma de 1.788 lei, reprezentand venituri din cedarea folosintei bunurilor, sens in care a emis somatia cu nr. 63010018856419 din data de 15.04.2010.
Documentele prin care s-a evidentiat in cuprinsul titlului executoriu suma totala de plata sunt Decizia de impunere pentru plati anticipate nr. 6301088832104 din 03.03.2010 pentru suma de 987 lei si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 1933/13.01.2010 cuprinzand un numar de 7 decizii de calcul accesorii din data de 13.01.2010 emise pentru suma totala de 801 lei.
Cu privire la modalitatea de comunicare a deciziilor mentionate, instanta constata ca nu au fost respectate dispozitiile art. 44 pentru a putea produce efecte in conditiile art. 45 din acest act normativ.
Potrivit art. 44 alin. 1 din OG 92/2003, republicata "Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat". Comunicarea se face, in ordinea si modalitatile enumerate la alin. 2 lit. al art. 44, respectiv: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului; b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului; c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.
In cauza de fata, deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate contestatoarei in formele prevazute la art. 44 alin. 2 lit. a-c, pentru a si le insusi si sa faca plata de bunavoie sau pentru a le contesta in conditiile art. 209 si urm. din OG 92/2003, republicata, faptul ca intimata a procedat la comunicarea lor prin publicitate neavand relevanta cata vreme nu a facut dovada epuizarii tuturor celorlalte forme din motive care tin exclusiv de contribuabil. Din economia art. 44 Cod procedura fiscala si din principiile generale aplicabile in materie rezulta ca forma de comunicare prin publicitate (instituita la lit.d) are caracter exceptional, fiind justificata de imposibilitatea pentru organul fiscal de a afla domiciliul fiscal al contribuabilului. Prin urmare, intr-o corecta aplicare a legii nu este permis a se recurge la procedura comunicarii prin publicitate in acele imprejurari in care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, ceea ce presupune ca actul administrativ fiscal trebuie sa-i fie comunicat in mod direct si individual pentru a lua la cunostinta despre existenta obligatiilor fiscale si pentru a da posibilitatea efectuarii platii sau a contestarii pe calea administrativa de atac.
Ori, daca intentia legiuitorului ar fi fost aceea de a permite folosirea acestei proceduri in toate situatiile vizate de comunicarea actului administrativ fiscal, ar fi stabilit acest fapt printr-o sintagma de genul "comunicarea se poate face printr-una din urmatoarele modalitati". De altfel, interpretarea data dispozitiilor art. 44 din OG 92/2003 este conforma si cu prevederile  art. 43.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, potrivit carora "Dispozitiile art. 90, 91, 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare".
Cata vreme in speta pendinte nu au fost aplicate in mod corect dispozitiile art. 44 Cod procedura fiscala ce reglementeaza comunicarea actelor administrative fiscale, evident, deciziile de calcul accesorii nu pot fi considerate titluri de creanta in sensul art. 110 alin. 3 din OG 92/2003, republicata, pentru a putea deveni titluri executorii in conditiile art. 141 alin. 2, si a justifica inceperea procedurii de executare silita, prin comunicarea somatiei insotita de un exemplar al titlului executoriu, conform art. 145 alin. 1 din ordonanta.
In prezenta cauza nu se analizeaza faptul daca contestatoarea datoreaza sau nu impozitele din cedarea folosintei bunurilor, ci se analizeaza legalitatea actelor de executare silita si, cum nu poate fi ignorat faptul incalcarii de catre intimata a dispozitiilor din OG 92/2003, republicata,  privitoare la executarea silita, trecandu-se direct la executare prin emiterea somatiei nr. 63010018856419/15.04.2010 si a titlului executor nr. 63010010685198/15.04.2010, fara indeplinirea corecta a procedurii de comunicare a deciziilor referitoare la creantele fiscale, instanta, in aplicarea prevederilor art. 172 si urm. din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, a dispus anularea somatiei emisa in baza titlului executor, sens in care a admis contestatia la executare formulata, ca fiind intemeiata.