OBLIGATIILE FIDEJUSORILOR FATA DE UNITATEA BANCARA

6. OBLIGATIILE  FIDEJUSORILOR FATA DE UNITATEA BANCARA In conditiile in care, debitorul principal se afla in procedura insolventei, in executarea unui plan de reorganizare, care prevede alte scadente pentru debitorul principal in plata creditului catre intimata, aceasta din urma este indreptatita sa procedeze la executarea directa si nemijlocita a fidejusorilor, fara a fi obligata  a se indrepta intai impotriva debitorului principal.
Faptul ca debitorul principal este supus procedurii insolventei si se afla in procedura reorganizarii judiciare in temeiul unui plan, nu are nici o influenta asupra obligatiilor pe care fidejusorii le au fata de unitatea bancara intimata, acestia putand fi executati in continuare in vederea recuperarii integrale a creantei. Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 2540/2013, pronuntata in dosarul nr. 10930/190/2012 Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, precizata la termenul din 19.12.2012, contestatorii IM si IF au solicitat, in contradictoriu cu intimata SC BRD - GSG SA GRUP C, sa se dispuna anularea somatiei emisa la 28.08.2012 de B.E.J. MM pentru suma de 72.661,18 lei in dosarul executional nr. 2059/EX/2012, precum si a tuturor formelor de executare silita efectuate in dosarul executional si suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila a prezentei contestatii la executare; cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca, prin contractele de credit nr. 94J/18.06.2008 si nr. 145J/14.08.2008, societatea comerciala I S.R.L. a contractat de la intimata BRD - Groupe Société Generale S.A. doua credite bancare in suma totala de 70.000 lei. Ulterior contractarii celor doua credite, contestatorii au incheiat doua contracte de fidejusiune prin care au garantat personal in cazul neindeplinirii de catre debitorul societate comerciala a obligatiilor de plata la scadenta. La data de 02.03.2012, din cauza unui blocaj financiar aparut pe fondul crizei economice, impotriva societatii comerciale - debitor principal s-a deschis procedura insolventei prin incheierea comerciala nr. 376/2012 pronuntata de Tribunalul B.N. in dosarul nr. 828/112/2012.
Pana in momentul deschiderii procedurii insolventei ratele datorate de societatea comerciala in baza contractelor de credit au fost platite intocmai si la timp. Dupa deschiderea procedurii nu s-au mai putut face plati, deoarece procedura insolventei este o procedura colectiva si sunt interzise platile preferentiale catre anumiti creditori. Creditoarea BRD - Groupe Societe Generale S.A. a depus cerere de inscriere la masa credala a debitoarei S.C. I.  S.R.L., aceasta fiind inscrisa in tabelul definitiv al creantelor cu suma de 70.966,76 lei. Ulterior deschiderii procedurii insolventei, la data de 24.08.2012, adunarea generala a creditorilor debitoarei principale S.C. I.  S.R.L. a aprobat planul de reorganizare al debitoarei, conform graficului de plati aferent acestui plan platile catre intimata BRD - Groupe Societe Generale S.A. urmand a fi achitate incepand cu trimestrul I al anului 2014. Cu toate acestea, prin somatia emisa in dosarul executional nr. 2059/ex/2012, executorul judecatoresc le-a comunicat contestatorilor ca urmeaza a continua procedurile de executare silita asupra lor in calitate de fidejusori pentru recuperarea unei creante in suma totala de 72.661,18 lei reprezentand credit restant.
Contestatorii considera ca primul aspect care trebuie avut in vedere in momentul aprecierii prezentei spete este faptul ca intre acestia si intimata-creditoare s-a incheiat un contract de fidejusiune. Fidejusiunea "este un contract accesoriu, pentru motivul ca insoteste si garanteaza o obligatie principala: obligatia debitorului fata de creditor". Asadar, existenta obligatiei de plata a fidejusorului depinde in totalitate de existenta si exigibilitatea dreptului de creanta al creditorului impotriva debitorului principal.
"Fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale potrivit principiului accesorium sequitur principale; intinderea fidejusiunii nu poate fi mai mare decat datoria debitorului. Aceasta teorie (de fapt axioma) este impartasita unanim de practica judiciara si doctrina statuandu-se clar ca fata de caracterul accesoriu al fidejusiunii aceasta "va urma soarta obligatiei principale." Fata de aceste aspecte este indiscutabil ca contestatorii nu pot fi obligati la mai mult decat ar putea fi obligat debitorul principal, si aceasta numai in situatia in care acesta nu achita la scadenta obligatia de plata.
Obligatia de plata a debitorului principal nu este scadenta, iar potrivit caracterului accesoriu al fidejusiunii coroborat cu art. 7 alin. 2 din contractele de fidejusiune obligatia de plata a fidejusorilor subzista numai in situatia in care debitorul principal nu achita obligatiile de plata "la scadenta". In cauza, prin intrarea debitoarei principale in reorganizare judiciara si prin aprobarea graficului de plati care stabileste plata creantei catre creditoarea intimata incepand cu trimestrul I al anului 2014, s-a stabilit un nou termen de plata a debitului astfel ca datoria principala nu este exigibila, ceea ce atrage si imposibilitatea punerii in executare a contractelor de fidejusiune.
Chiar daca s-ar nesocoti faptul ca debitul principal nu este scadent, contestatorii nu ar putea fi obligati decat la ceea ce datoreaza in acest moment debitorul principal, deci societatea aflata in procedura insolventei. Dupa cum rezulta din actele depuse la dosar, intimata a fost inscrisa pe tabelul definitiv al creantelor cu suma de 70.966,76 aceasta fiind suma maxima pentru care ar putea fi executati silit, in nici un caz suma de 72.661,18 lei, inscrisa in somatia emisa de executorul judecatoresc. In concluzie, acestia considera ca pana la expirarea termenului de plata stabilit si prevazut prin planul de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor, obligatiile asumate in calitate de fidejusori nu pot fi executate, si chiar in eventualitatea in care ar putea fi executate aceasta nu s-ar putea face decat pana la concurenta sumelor inscrise in tabelul definitiv al creantelor.
In ceea ce priveste suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila a prezentei contestatii la executare in baza art. 403 alin. 1 C.pr.civ, contestatorii invedereaza ca, dupa cum rezulta din cele sustinute mai sus, acestia contesta intreg dreptul intimatei de a continua procedurile de executare silita impotriva lor, data fiind lipsa caracterului exigibil al creantei principale, dar este total neclar si discutabil si cuantumul total al creantei pentru care ar putea fi executati. In aceste conditii, este indubitabil ca o executare silita nu poate continua in conditiile in care datoria nu este exigibila si cuantumul total al acesteia nu este stabilit cu exactitate. Continuarea executarii silite ar aduce grave prejudicii subsemnatilor, deoarece s-ar ajunge in situatia in care le-ar fi vanduta locuinta personala in cadrul procedurii de executare silita pentru recuperarea unei datorii care va deveni scadenta numai in anul 2014, si aceasta numai in situatia in care platile nu se vor face potrivit graficului aprobat prin planul de reorganizare.
In drept s-au invocat prevederile art. 399 si urm. Cod procedura civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 3-8, 29-66).
Legal citata, intimata a formulat intampinare, completata la termenul din 06.02.2012, prin care a solicitat sa se dispuna respingerea contestatiei la executare ca fiind nefondata; si sa li se puna in vedere contestatorilor obligatia de a achita o cautiune, in prealabil solicitarii suspendarii executarii silite.
In motivare se arata ca motivele invocate de contestatori sunt neintemeiate intrucat acestia au incheiat cu intimata contracte de fidejusiune (titluri executorii) prin care au garantat restituirea creditelor acordate societatii I.  fata de care este deschisa procedura de insolventa reglementata prin Legea 85/2006. Prin contractele de fidejusiune, contestatorii s-au obligat in mod solidar cu debitorul principal I.  sa restituie creditele, renuntand la beneficiile de discutiune si diviziune. In acest sens sunt prevederile art. 4 pct. 1-2 din contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit nr. 145J/14.08.2008 si act aditional nr. 1/09.10.2008, precum si ale prevederilor art. 4 din contractul de fidejusiune nr. 94J/18.08.2008. In consecinta, intimata poate urmari direct si nemijlocit fidejusorii pentru executarea creantei, fara a fi nevoit sa se indrepte mai intai impotriva debitorului I. .
Faptul ca in procedura de insolventa a fost confirmat de judecatorul-sindic un plan de reorganizare a debitoarei I.  nu inseamna ca creanta intimatei nu ar fi scadenta si nu ar putea fi executata fata de contestatorii fidejusori. O asemenea concluzie ar contraveni atat prevederilor Legii 85/2006 cat si principiilor care reglementeaza executarea silita.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 2 din Legea 85/2006, "creditorii conserva actiunile lor pentru intreaga valoare a creantelor, impotriva codebitorilor si a fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului". Cu alte cuvinte, chiar daca se voteaza un plan de reorganizare prin care creanta unui creditor este modificata intr-un fel, fata de fidejusori, creditorul poate executa in continuare intreaga creanta, aceasta nefiind modificata fata de fidejusori, ci doar fata de debitorul aflat in insolventa. Astfel, planul de reorganizare produce efecte intre debitorul principal I.  si intimata, insa nu are niciun efect in ceea ce priveste raporturile juridice existente intre intimata si fidejusorii (contestatorii) care s-au obligat solidar cu debitoarea sa restituie creditele. Mai mult decat atat, intrucat contestatorii au renuntat la beneficiul de discutiune si diviziune, intimata putea sa se indrepte direct doar impotriva acestora in vederea  recuperarii creantei sale, fara a fi necesara sa participe si la procedura de insolventa deschisa fata de I. .
In aceeasi ordine de idei, se observa ca potrivit art. 36 din Legea 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Acest text  de lege instituie o exceptie si este de stricta interpretare, dispunand ca debitorul fata de care s-a deschis procedura de insolventa nu mai poate fi executat silit individual. Asa cum s-a aratat in doctrina, precum si in jurisprudenta unanima a Curtii de Apel Cluj, precum si a celorlalte instante, "suspendarea nu opereaza cu privire la procedurile de executare silita declansate de creditori contra bunurilor din averea personala a fidejusorilor debitorului sau a persoanelor care au garantat prin cautiune reala executarea obligatiilor debitorului". Astfel, chiar daca fata de I.  s-a deschis procedura de insolventa si s-a confirmat un plan de reorganizare, executarea silita a fidejusorilor-contestatori nu este suspendata sau impiedicata. Acestia pot fi executati silit in continuare in vederea recuperarii creantei intimatei.
De altfel, daca s-ar admite sustinerile contestatorilor, s-ar ajunge in situatia absurda in care, la data initierii executarii silite a contestatorilor, creanta executata este o creanta exigibila (certa si lichida), insa, ulterior, a devenit o creanta nescadenta. Mai mult, s-ar incalca si prevederile imperative ale art. 102 si 36 din Legea 85/2006 din care rezulta fara echivoc ca deschiderea procedurii de insolventa fata de I.  nu produce niciun efect cu privire la executarea silita a fidejusorilor, respectiv recuperarea creantelor de la acestia. Evident, in situatia in care fidejusorii achita integral sau o parte a creantei fata de intimata vor avea posibilitatea sa se subroge in locul acesteia in procedura de insolventa deschisa fata de I.  in vederea recuperarii creantei achitate de catre acestia.
In concluzie, executarea fidejusorilor care s-au obligat solidar cu debitorul principal este posibila chiar daca fata de debitorul principal s-a confirmat un plan de reorganizare fata de I. . Raportul juridic existent intre intimata si I.  este diferit si distinct fata de raportul juridic existent intre aceasta si fidejusorii-contestatori, aceste raporturi izvorand din contracte distincte. Astfel fidejusorii s-au obligat la restituirea creantei prin contractele de fidejusiune, acte juridice diferite fata de contractele de credit, titlul intimatei impotriva societatii I. .
In motivarea completarii la intampinare se arata ca, potrivit art. 36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Acest text reprezinta o exceptie de stricta interpretare iar deschiderea  procedurii insolventei nu are ca efect suspendarea executarii fata de fideiusorii-contestatori. In consecinta, asa cum s-a precizat atat in doctrina cat si in jurisprudenta, in cazul deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare, se poate trece la executarea silita a codebitorilor sau a garantilor obligatiei principale, in speta, fidejusorilor.
In ceea ce priveste argumentul contestatorilor referitor la neexigibilitatea creantei, intimata il considera nefondat intrucat creanta sa nascuta din contractele de credit perfectate cu societatea I.  a fost exigibila deja in prealabil deschiderii procedurii de insolventa. De asemenea, societatea I.  si fidejusorii - contrar sustinerilor contestatorilor, nu si-au indeplinit obligatiile contractuale pana la data deschiderii procedurii de insolventa, respectiv nu au achitat creditele si accesoriile acestora potrivit prevederilor contractuale. In acest sens, ultimele plati efectuate intimatei au fost la data de 10.06.2011. Se observa ca fata de I. , procedura de insolventa s-a deschis la data de 02.03.2012. Deci o perioada indelungata, prealabila deschiderii procedurii, nici I.  si nici contestatorii in calitate de fideiusori nu au efectuat nicio plata catre aceasta.
Mai mult, exigibilitatea creantei nu are nicio legatura cu aprobarea graficului de plati. Astfel, creanta intimatei a fost exigibila deja in prealabil deschiderii procedurii de insolventa. In urma deschiderii procedurii fata de I. , prin planul de reorganizare, s-a reesalonat creanta, adica debitoarea I.  va trebui sa achite creanta abia incepand cu trimestrul 1 al anului 2014. Insa planul de reorganizare confirmat in procedura de insolventa poate afecta cel mult raportul juridic existent intre intimata si debitoarea I. . Intre intimata si fidejusorii-contestatori exista un alt raport juridic, diferit fata de cel existent intre aceasta si I. . Acest raport juridic se intemeiaza pe contractele de fidejusiune perfectate intre intimata si contestatori. In mod evident, raportul juridic existent intre aceasta si contestatori nu a fost afectat in nici un fel de votarea planului de reorganizare, aceasta cu atat mai mult cu cat in procedura de insolventa, contestatorii nici nu participa in calitatea lor de fidejusori ai debitoarei I. .
Prin raspunsul la intampinare depus la dosarul cauzei la termenul din 06.02.2013, contestatorii au aratat ca isi mentin solicitarea de anulare a formelor de executare silita efectuate in dosarul executional nr. 2059/EX/2012 al BEJ M.M., motivat de faptul ca, prin intampinarea depusa la dosar, creditoarea sustine ca pornirea executarii silite impotriva fidejusorilor este corecta prin prisma art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Contestatorii invedereaza ca, prin contestatia la executare astfel cum a fost precizata, au aratat in detaliu motivele pentru care nu se poate porni executarea silita impotriva lor in calitate de fidejusori. Nicaieri in cuprinsul contestatiei nu au invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau efectul suspensiv al acestui articol. In cauza, creantei creditoarei ii lipseste caracterul exigibil si nu prin prisma art. 36 din Legea insolventei, ci prin prisma principiului accesorium sequitur principale coroborat cu art. 7 alin. 2 din contractele de fidejusiune (obligatia de plata a fidejusorilor subzista numai in situatia in care debitorul principal nu achita obligatiile de plata "la scadenta") si raportat la confirmarea unui plan de reorganizare care contine un grafic de plati care stabileste plata creantei catre creditoarea intimata incepand cu trimestrul I al anului 2014.
Astfel, acestia subliniaza ca prin aceasta procedura consacrata de prevederile legii insolventei s-a stabilit un nou termen de plata a debitului (cu scadente reesalonate) astfel ca datoria principala nu este exigibila, ceea ce atrage si imposibilitatea punerii in executare a contractelor de fidejusiune.
Avand in vedere faptul ca reclamantii contestatori nu au invocat nici efectul suspensiv prevazut de art. 36 din Legea nr. 85/2006 si nici beneficiile de diviziune si discutiune ci au contestat caracterul exigibil al creantei, este corect faptul ca legea prevede ca "creditorii conserva actiunile lor, pentru intreaga valoare a creantelor, impotriva codebitorilor si a fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului", dar existenta acestui text legal nu infrange demonstratia noastra privind lipsa caracterului exigibil al creantei urmarite silit. Dupa cum in mod clar rezulta din modalitatea de redactare a textului legal se statueaza doar ca creditorii nu pierd, isi pastreaza (conserva) actiunile impotriva codebitorilor sau fidejusorilor. Acestia arata ca nu au sustinut niciun moment ca intimata ar fi pierdut garantia reala constand in contractele de fidejusiune.
Contractele de fidejusiune prin ele insele nu prevad termene prin care sa determinam scadenta obligatiei garantate de contestatori, deci ca atare, pentru a verifica exigibilitatea, se vor raporta intotdeauna la scadentele stabilite privitor la debitorul principal. Ceea ce creditoarea nu poate nega este faptul ca prin confirmarea planului de reorganizare si prin existenta unui grafic de plati conform caruia se stabilesc termene noi de plata ale creditului de catre debitorul principal s-au stabilit noi scadente ale creantei garantate de acestia. Ceea ce din nou nu poate nega creditoarea este faptul ca reclamantii contestatori sunt executati in baza contractelor de fidejusiune, contracte care prevad in mod expres la art. 7 alin. 2 ca obligatia de plata a fidejusorilor subzista numai in situatia in care debitorul principal nu achita obligatiile de plata "la scadenta".
Ori, avand in vedere faptul ca scadentele debitorului principal au fost modificate, contestatorii nu pot fi executati silit decat daca debitorul principal nu isi achita obligatiile de plata la noile scadente (art. 7 alin. 2 din contractele de fidejusiune) prevazute de graficul de plati aferent planului de reorganizare. Toata doctrina si practica judiciara invocata de catre creditoare prin intampinarea depusa la dosar este straina de pricina deoarece priveste art. 36 din Legea nr. 85/2006 si efectul suspensiv al acestuia asupra garantiilor reale, aspect nesupus atentiei instantei de judecata prin prezenta contestatie la executare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 18.06.2008 intre SC I.  SRL si intimata BRD Groupe Societe Generale SA a intervenit contractul de credit nr. 94J prin care intimata a acordat societatii comerciale SC I.  SRL un credit in valoare de 20.000 lei pe o perioada de 365 zile, contractul suferind unele modificari prin actul aditional nr. 1. La data de 18.06.2008, pentru garantarea restituirii creditului, intre contestatori, in calitate de fidejusori, si intimata, in calitate de creditor garantat, a intervenit un contract de fidejusiune prin care intimatii au garantat restituirea creditului, obligandu-se in solidar cu SC I.  SRL la rambursarea creditului, plata dobanzilor aferente, a comisioanelor si altor cheltuieli izvorate din contractul de credit. Potrivit clauzelor prevazute de parti la pct. 4 din contractul de fidejusiune, intimatii, in calitatea lor de fidejusori, au renuntat la beneficiul de diviziune si discutiune iar prin clauza prevazuta la pct. 7 partile au prevazut imposibilitatea fidejusorilor de a se prevala de reesalonarile acordate debitorului. 
La data de 14.08.2008, intre SC I.  SRL si intimata BRD Groupe Societe Generale SA a intervenit contractul de credit nr. 145J prin care intimata a acordat societatii comerciale SC I.  SRL linia de credit in valoare de 35.000 lei, pe o perioada de 12 luni. Prin actul aditional nr. 1 la contractul de credit mentionat  partile au majorat valoarea liniei de credit la suma de 50.000 lei iar prin actul aditional nr. 2 partile au modificat modalitatea de rambursare a creditului. Pentru garantarea contractului de credit nr. 145J intre creditoarea BRD Groupe Societe Generale SA si intimati s-a incheiat, la data de 09.10.2008, un contract de fidejusiune (fila 99) prin care contestatorii, in calitate de fidejusori, s-au obligat in solidar cu debitoarea la rambursarea creditului in valoare de 50.000 lei, a dobanzilor si celorlalte cheltuieli aferente creditului. Potrivit clauzelor de la punctul patru din contractul de fidejusiune contestatorii au renuntat la beneficiul de diviziune si discutiune iar potrivit clauzelor cuprinse in contractul de fidejusiune la pct. 7 partile au prevazut imposibilitatea fidejusorilor de a se prevala de reesalonarile acordate debitorului. 
Ulterior incheierii contractelor de credit nr. 145J si 94J intre intimata si SC I.  SRL, fata de aceasta din urma a fost deschisa procedura insolventei, creanta intimatei in cuantum de 70.966,76 lei fiind inscrisa in tabelul definitiv al creantelor. La data de 24.08.2012 adunarea creditorilor debitoarei SC I.  SRL a votat planul de reorganizare propus de debitoare, plan potrivit caruia scadenta creditelor datorate intimatei s-a stabilit in anul 2014.
Intrucat creditele acordate de intimata catre SC I.  SRL nu au fost restituite la scadenta prevazuta in contractele de credit de catre debitoare sau fidejusori, intimata a demarat procedura executarii silite impotriva fidejusorilor, formandu-se dosarul de executare nr. 2059/ex/2012 al BEJ M.M..
Analizand actele de executare silita intocmite de executorul judecatoresc in cadrul dosarului de executare nr. 2059/ex/2012 al BEJ M.M. prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de contestatori, instanta retine ca prin contractele de fidejusiune incheiate intre contestatori si intimata pentru garantarea rambursarii creditelor contractate de SC I.  SRL prin contractele nr. 145J si 94J contestatorii si-au asumat obligatia de a achita intimatei creditele, dobanzile si celelalte cheltuieli aferente creditelor in situatia in care acestea nu sunt achitate de debitoarea SC I.  SRL, fara a beneficia de eventualele reesalonari acordate debitoarei, astfel cum rezulta din clauzele mentionate de parti la pct. 3,4 si 7 din contractele de fidejusiune. Potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, aplicabil raportat la data incheierii contractelor de fidejusiune si la dispozitiile art. 102 din Legea nr. 71/2011 potrivit carora contractul este supus legii in vigoare la data la care a fost incheiat, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Astfel, contractele reprezinta legea partilor, acestea fiind obligate a respecta intocmai obligatiile asumate prin contracte. Debitoarea SC I.  SRL nu a achitat intimatei creditele, dobanzile si celelalte cheltuieli aferente creditelor  contractate prin contractele nr. 145J si 94J, la datele stabilite in contractele mentionate, astfel ca reclamantii contestatori, in temeiul contactelor de fidejusiune, aveau obligatia de a achita sumele de bani restante, independent de reesalonarea platii creditelor stabilita prin planul de reorganizare aprobat de creditorii debitoarei SC I.  SRL in cadrul procedurii insolventei. Prin urmare, instanta retine ca fiind neintemeiata sustinerea contestatorilor potrivit careia reesalonarea platii sumelor restante stabilita in favoarea debitoarei SC I.  SRL ar profita si fidejusorilor.
In ceea ce priveste contestarea cuantumului debitului de catre contestatori instanta constata ca sumele de bani restante datorate de SC I.  SRL si de contestatori cuprind atat creditele in valoare totala de 70.000 lei cat si dobanzile si alte cheltuieli aferente creditelor, astfel ca suma totala datorata este modificata periodic prin curgerea dobanzilor. Prin contractele de fidejusiune incheiate intre contestatori si intimata contestatorii si-au asumat obligatia achitarii integrale a sumelor datorate de SC I.  SRL in temeiul celor doua contracte de credit, renuntand la beneficiul de diviziune si discutiune, astfel ca intimata are alegerea intre a urmari atat debitoarea cat si fidejusorii pentru recuperarea intregului debit, cuantumul creantei intimatei inscris in tabelul definitiv al creantelor nefiind relevant. Prin urmare, intrucat contestatorii nu au invocat calcularea gresita a sumei datorate in temeiul contractelor de credit si de fidejusiune, ci doar neconcordanta dintre suma executata silit si cuantumul creantei inscrise in tabelul definitiv al creantelor, instanta apreciaza si acest motiv de nelegalitate invocat ca neintemeiat.
Avand in vedere aceste considerente instanta a respins contestatia la executare formulata de contestatori impotriva somatiei si a tuturor formelor de executare silita efectuate in dos. nr. 2059/ex/2012 al Biroul Executorului Judecatoresc MM, ca neintemeiata.
Potrivit disp. art. 274 din Codul de procedura civila partea care cade in pretentii a fost obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata, insa, avand in vedere faptul ca intimata nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecata, a respins cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs, in termen legal, recurentii IM si IF  care  au solicitat admiterea recursului  si pe cale de consecinta modificarea in totalitate a sentintei  atacate in sensul admiterii contestatiei la executare astfel cum a fost formulata si precizata.    
In motivarea recursului s-a aratat ca a incheiat cu intimata un contract de fidejusiune care este un contract accesoriu ce depinde in totalitate de exigenta si exigibilitatea dreptului de creanta al creditorului impotriva debitorului principal, care este SC I.  SRL. Mai arata recurentii ca obligatia de plata a debitorului principal nu este scadenta  , deoarece SC I.  SRL se afla in procedura insolventei , in plan de reorganizare judiciara si prin aprobarea graficului de plati s-a stabilit plata creantei catre creditoarea intimata incepand cu trimestrul I al anului 20l4, astfel ca la momentul prezent punerea in executare a contractului de fidejusiune apare ca nelegala.
Arata recurentii ca creanta prezentata de catre intimata a fost inscrisa in tabelul definitiv al creantelor si urmeaza a fi achitata de catre debitorul principal SC I.  SRL conform graficului de plati aprobat , moment cat aceasta creanta devine exigibila.  Pana la acel moment creanta nu este certa, lichida si exigibila, iar recurentii in calitate de fidejusiori nu pot fi executati.   
Recursul a fost legal timbrat conform chitantei (f.8) anulata la dosar.
Prin intampinare,  intimata BRD Groupe Societe Generale solicita respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea in totalitate a hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala.
Arata intimata ca recurentii au incheiat contractele de fidejusiune puse in executare , garantand restituirea creditelor acordate catre SC I.  SRL, ca prin aceste contracte recurentii sau obligat in mod solidar impreuna cu debitoarea principala sa restituie creditele, renuntand la beneficiile de discutiune si diviziune , astfel ca intimata ii poate urmari direct si nemijlocit pe fidejusori pentru executarea creantei, fara a fi nevoie sa se indrepte initial impotriva debitorului principal.
Mai arata intimata ca potrivit art.l02 alin.2 din L.85/2006, creditorii conserva actiunile lor pentru intreaga valoare a creantelor impotriva codebitorilor si a fidejusorile debitorului chiar daca au votat pentru acceptarea planului, ceea ce inseamna ca, daca in cursul unui plan de reorganizare sunt reesalonate datele de scadenta in restituirea creditului, acestea sunt valabile numai pentru debitorul principal, deoarece planul de reorganizare produce efecte fata de acest debitor, dar nu produce efecte fata de fidejusori care s-au obligat in solidar cu debitoarea sa restituie creditele acordate conform termenelor stabilite prin contract.      
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs precum si sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul a constatat ca instanta de fond a pronuntat o sentinta temeinica si legala, facand o corecta interpretare a probelor administrate si o aplicare corespunzatoare a dispozitiilor legale in materie.