INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE DE CATRE EXECUTORUL JUDECATORESC
(Hotarare nr. 1895/2013 din data de 17.04.2015 pronuntata de Judecatoria Bistrita)INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE DE CATRE EXECUTORUL JUDECATORESC
In conformitate cu prevederile art. 57 din Legea nr. 188/2000, "actele indeplinite de executorii judecatoresti, care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite, vor fi indreptate sau completate de catre acestia, la cerere sau din oficiu, cu citarea partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Cererea de indreptare a erorii materiale sau de completare se va solutiona de urgenta. Despre indreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului".
Din interpretarea acestor dispozitii legale reiese ca executorul judecatoresc poate indrepta erori materiale strecurate in actele sale doar in conditiile in care actul sau de investire, respectiv cererea de executare silita, a fost in mod corect facuta de catre parte, ceea ce nu este cazul in speta, insasi creditoarea indicand suma reprezentand sold la data formularii cererii de executare. Ori, cererea de executare silita este un act al creditorului, si nu al executorului, astfel ca eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu putea fi indreptata pe aceasta cale.
Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 1895/2013, pronuntata in dosarul nr. 10501/190/2012
Prin contestatia la executare inregistrata sub numarul de mai sus, contestatorul B.V.B a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu intimata SC S.C. SRL, sa dispuna anularea formelor si actelor de executare emise in Dosarul executional nr. 1920/ex/2012 al Biroului executorului judecatoresc M.M. , inclusiv a Somatiei emisa in data de 28.08.2012, precum si anularea executarii insesi, ca nelegale; sa dispuna suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare contestatorul arata ca, la data de 30.08.2012, i-a fost comunicata o somatie de catre BEJ M.M., somatie emisa in dosar executional nr. 1920/ex/2012, prin care acesta a fost somat la plata sumei de 49.406,73 euro, suma ce ar reprezenta un debit restant, si cheltuielile de executare silita aferente in cuantum de 9.466,61 lei. In cuprinsul somatiei se arata ca aceasta are la baza titlul executoriu Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LRZ25.04.2007, incheiat cu BCR SA- Suc. Bistrita.
Odata cu somatia, i-a mai fost comunicata Incheierea civila nr.7927/2012 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar nr.9517/190/2012, prin care a fost incuviintata executarea silita a titlului executor (contractul de credit aratat mai sus), in favoarea creditorului SC S.C. SRL. De asemenea, i-a fost comunicat si procesul-verbal incheiat la 28.08.2012 de catre executorul judecatoresc, privind cheltuielile de executare silita.
Contestatorul sustine ca executarea silita inceputa, cat si actele de executare incheiate sunt netemeinice si nelegale, intrucat, potrivit art. 373 Cod procedura civila, executarea silita trebuie incuviintata de instanta de judecata. Apreciaza ca instanta de executare in mod gresit a admis cererea formulata de executorul judecatoresc, fara a verifica indeplinirea conditiilor legale pentru inceperea executarii silite.
Astfel, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre BCR - Sucursala B si contestator, si nu cu creditoarea SC S.C. SRL. Contestatorul considera ca nu datoreaza nicio suma de bani acestei societati comerciale, nu are cunostinta ca BCR- Suc. B sa-si fi cesionat creantele ce decurg din acest contract de imprumut. Pe de alta parte, in cazul in care ar exista un astfel de act de cesiune de creanta, acesta nu constituie titlu executoriu si nici nu s-a dispus investirea acestui act cu formula executorie, in prealabil. In aceste conditii, executarea silita este inceputa in beneficiul unei alte persoane juridice decat BCR-SA, fiind nelegala, urmand a fi anulata, impreuna cu orice alt act de executare efectuat.
Pe de alta parte, contestatorul considera ca si-a achitat obligatiile ce decurg din contractul de imprumut. In cazul in care ar mai fi dator cu sume de bani ce deriva din acest contract, considera ca a intervenit prescriptia extinctiva. Stabilirea de catre creditoarea din dosarul de executare a sumei de 49.406,73 euro ca fiind datorata de catre contestator, fara a se face in vreun fel dovada existentei, valabilitatii si a modului de calcul a acestei creante, este nelegala si netemeinica, in conditiile in care suma imprumutata a fost de doar 10.000 euro (conform contractului de credit sus aratat), suma achitata anterior. Astfel, creanta solicitata nu este certa, lichida si exigibila pentru a putea fi executata silit.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare silita, contestatorul arata ca, prin procesul-verbal incheiat de executorul judecatoresc in data de 28.08.2012, care i-a fost comunicat odata cu somatia, se stabileste in sarcina sa obligatia de a plati suma de 9.466,61 lei reprezentand cheltuieli de executare (din care 9.302,61 lei onorar executor judecatoresc si 164 lei alte cheltuieli de executare). Nu se face insa dovada ca aceste cheltuieli ca au fost suportate de catre intimata, obligatii care incalca prevederile aratate in art. 371 indice 7alin. 3 Cod procedura civila. In aceste conditii, se apreciaza ca acest proces verbal este nelegal si in consecinta se impune anularea sa.
Referitor la suspendarea executarii silite, pana la solutionarea contestatiei la executare, contestatorul considera ca se impune aceasta dat fiind vadit caracterul ei nelegal si netemeinic. Executarea silita inceputa in lipsa unor inscrisuri doveditoare cerute de lege si in conditiile aratate mai sus este de natura a-i aduce importante prejudicii materiale.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 399, 400, 403 alin. 1, 404 Cod procedura civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 5-9).
Legal citata, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare si a cererii de suspendare a executarii silite, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca, intre BCR S.A. si BVB, in calitate de imprumutat, au fost incheiate: Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care Banca acorda imprumutatului un credit in suma de 10.000,00 euro, si Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 367PF.LR din data de 31.05.2007 prin care Banca acorda imprumutatului un credit in suma de 41.000,00 euro. Dat fiind faptul ca debitorul nu a respectat obligatia principala asumata prin Contractele de credit Banca a emis Notificarile nr. 4028964/10.08.2009 si 4028965/2009 prin care se aducea la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
Prin Contractul de cesiune nr. 1849/02.09.2009 Banca a cesionat creanta certa, lichida si exigibila aferenta Contractului de credit impreuna cu orice alte drepturi, fructe si beneficii prezente si viitoare catre SC S.C. SRL. Imprumutatul a fost instiintat cu privire la incheierea Contractului de cesiune de creanta prin notificarile anexate prezentei. Contractul de cesiune fiind inscris in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
Pe fondul cauzei, intimata considera cererea de suspendare a executarii silite este neintemeiata intrucat a fost formulata cu rea-credinta de vreme ce sumele contestate sunt evidentiate in mod expres de titlul executoriu, obligatia de restituire a imprumutului neputand fi pusa la indoiala. Avand in vedere faptul ca s-a demarat executarea silita pentru recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile, contestatorul nu poate invoca in apararea sa aparenta de drept, care este evident in favoarea creditoarei. Motivele invocate de contestator nu sunt suficiente pentru a justifica o masura care poate prejudicia in mod deosebit creditorul, cum este suspendarea executarii.
Mai mult, argumentele invocate de contestator nu au sustinere in fapt, fiind de fapt menite doar sa contureze o contestatie la executare lipsita de orice temei, care la randul ei, sa creeze conditiile de admisibilitate pentru prezenta cerere de suspendare al carei unic scop este tergiversarea unei proceduri de executare silita desfasurata in deplina conformitate cu prevederile legale.
In subsidiar, in conditiile admiterii cererii de suspendare, in temeiul art. 723 ind. I C.pr.civ., intimata solicita instantei stabilirea unei cautiuni in cuantum de 20% din valoarea obiectului cererii.
Intimata a dobandit calitatea de creditor ca urmare a incheierii contractului de cesiune. Asa cum rezulta din prezentarea situatiei de fapt, contestatorului i-a fost adus la cunostinta faptul ca acesta nu si-a respectat obligatiile prevazute in contractul de credit si pe cale de consecinta declararea scadentei anticipate a creditului este iminenta. De vreme ce imprumutatul nu s-a conformat celor invederate prin notificare creditul a fost declarat scadent. Practic, aceasta sanctiune contractuala consta in faptul ca debitorii nu mai pot beneficia de dreptul de a achita esalonat ratele de credit.
Ulterior declararii scadentei anticipate a creditului, creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit imobiliar a facut obiectul unui contract de cesiune de creanta, contract fata de care, debitorul cedat, in speta contestatorul, este tert, iar intimata este cesionar. Cu alte cuvinte calitatea de creditor a intimatei a fost dobandita ca urmare a incheierii, in conditiile impuse de legea in vigoare, a contractului de cesiune. Este necesar sa se precizeze faptul ca executarea silita a fost demarata in baza contractului de credit imobiliar. Contractul de cesiune de creanta justifica numai calitatea de creditor a intimatei.
Mai mult, cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil incheiata la momentul realizarii acordului de vointa. Partile cesiunii de creanta sunt cedentul si cesionarul, respectiv banca si societatea. Pe cale de consecinta, intrucat debitorul cedat nu este parte in contractul civil de cesiune, nu este necesar consimtamantul sau in vederea incheierii valabile a acestuia.
Din caracterul consensual al cesiunii de creanta reglementat de art. 1391 din Vechiul C. civ. rezulta ca simpla remitere a titlului din care izvoraste creanta reprezinta executarea contractului de cesiune de creanta. Pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, aceasta trebuie sa ii fie notificata sau acceptata in scris de catre debitor. Cele doua conditii de opozabilitate nu trebuie indeplinite cumulativ satisfacerea oricareia dintre ele fiind suficienta. Vechiul cod civil aplicabil Contractului de cesiune nu prevede o anumita modalitate in care sa fie notificat debitorul, astfel, termenul de "notificare" folosit trebuie inteles lato sensu.
Relevanta sub aspectul conturarii notiunii de "notificare" despre care vorbeste contestatorul este si inscrierea contractului de cesiune de creanta la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta inscriere este facuta in mod evident in scop de publicitate opozabilitate, iar debitorii cedati au calitatea de terii in contractul de cesiune. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) coroborat cu art. 29 alin (I). Titlu VI (Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare) din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice cesiunile drepturilor de creanta indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Mai mult. prevederile art. 99 alin (I) din Legea nr. 99/1999 sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa.
Pe de alta parte, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu arc nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar in ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectilor de drept carora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul. In cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a formal obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.
Intimata considera ca nu are o creanta prescrisa, astfel, prescriptia dreptului de creanta nu incepe sa curga de la data incheierii contractului, cum gresit afirma contestatorul, ci de la data nasterii dreptului la actiune, data care nu poate fi alta decat cea a declararii scadentei anticipate a creditului, in conformitate cu dispozitiile Contractului de credit, cand toate creantele creditoarei prevazute in Contract au devenit exigibile. In acest sens, prin Notificarea nr. 4028964/10.08.2009, creditorul initial BCR a adus la cunostinta imprumutatului scadenta anticipata a creditului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale, fata de intervenirea scadentei anticipate a creditului este evident ca nu este vorba despre termenul general de prescriptie de trei ani pentru recuperarea intregii creante aferente Contractului de credit.
Intimata apreciaza creanta nascuta ca urmare a neexecutarii obligatiilor instituite prin contractul de credit ca fiind certa, lichida si exigibila.
Creanta este certa - rezulta din contractul de credit. Contestatorul a incheiat cu Banca un contract de credit pentru suma de 10.000 euro ale carui rate a incetat sa le mai achite, fapt care a condus la declararea scadentei anticipate a contractului de credit de catre Banca. Contractul de credit fiind semnat de catre debitorul-contestator, nu se poate sustine ca lipseste caracterul cert al creantei.
Creanta este lichida - cuantumul acesteia fiind determinabil, deoarece catimea ci este determinata prin insusi actul de creanta. Dobanzile se vor calcula pana la data achitarii integrale a creditului si sunt si ele determinabile in baza prevederilor contractului de credit. Fata de sumele achitate de contestator, se poate determina printr-un calcul simplu care este catimea creantei.
Creanta este exigibila - dispozitiile contractuale fiind foarte clare in acest sens.
Cu privire la eroarea materiala strecurata in cuprinsul somatiei, intimata invedereaza ca a efectuat toate demersurile necesare rectificarii acesteia si ca nu este just ca o greseala a executorului judecatoresc sa prejudicieze in mod deosebit creditorul. Respectiva eroare a executorului judecatoresc a fost data de faptul ca impotriva debitorului au fost formulate doua cereri de executare silita. Mai mult, contestatorul nu poate arata prejudiciul suferit prin eroarea materiala din cuprinsul somatiei de vreme ce acesta nu a achitat vreo suma in contul creditorului.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedura civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 32-38).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 28.02.2013, contestatorul a solicitat sa se dispuna admiterea contestatiei sale, astfel cum a fost formulata, reiterand motivele de fapt si de drept expuse in cererea introductiva.
In plus, acesta sustine ca procesul-verbal de indreptare eroare materiala, intocmit la data de 12.12.2012 de catre executorul judecatoresc M.M. , este un act care nu poate produce niciun efect juridic, cu privire la executarea silita din prezentul dosar, avand in vedere urmatoarele: nu este vorba despre o eroare materiala pe care a efectuat-o executorul judecatoresc, pentru a o putea indrepta el insusi cuantumul creantei este o conditie esentiala a executarii silite, constituind obiectul acesteia, astfel ca nu poate fi modificata arbitrar, iar pe de alta parte, executorul judecatoresc nu este competent sa modifice acest cuantum (in speta de la 9.317,87 euro, la suma de 49.000), pentru a constitui in fapt, un inscris probator pentru creditoare, de care sa se poata folosi in cadrul prezentei contestatii la executare.
Pe de alta parte, contestatorul apreciaza ca, in ceea ce priveste obligatiile ce decurg din contractul de imprumut, a intervenit prescriptia extinctiva. Astfel, din actele aflate la dosarul cauzei (aspect confirmat si de intimata, prin intampinare) rezulta ca creditul aferent contractului nr. 246PF-LR/2.5.04.2007 a fost declarat scadent prin notificarea din data de 10.08.20099, iar executarea silita in prezentul dosar a fost incuviintata la data de 14.08.2012, somatia fiind emisa la 28.08.2012. Raportat la aceste elemente, termenul de prescriptie extinctiva s-a implinit, creanta fiind prescrisa.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, instanta a retinut urmatoarele:
Intre BCR S.A. si contestatorul BVB, in calitate de imprumutat, s-a incheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care Banca a acordat imprumutatului un credit in suma de 10.000 euro.
Urmare a nerespectarii de catre debitor a obligatiei principale asumata prin contractul de credit, Banca a emis notificarea nr.4028964/10.08.2009 prin care a adus la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
De asemenea, prin Contractul de cesiune de creante nr. 849/02.09.2009 (f.65-69) Banca a cesionat creanta derivata din contractul de credit anterior mentionat catre intimata, contractul de cesiune fiind inscris in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
La data de 08.08.2012 creditoarea a formulat o cerere de executare silita in vederea recuperarii creantei sale, cerere inregistrata sub nr. 1920/ex/2012 la Biroul executorului judecatoresc M.M. , sens in care a fost deschis dosarul de executare obiect al cauzei pendinte.
Nefondat sustine contestatorul ca ar fi intervenit prescriptia extinctiva in ceea ce priveste obligatiile ce decurg din contractul de imprumut, deoarece din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese ca declararea anticipata a creditului s-a produs la data de 10.08.2009, prin notificarea nr. 4028964 expediata contestatorului de catre BCR. Astfel, dreptul de a cerere executarea silita s-a nascut in favoarea creditorului la aceasta data, cesionarul - intimata din speta, formuland cererea de executare silita la data de 08.08.2012, respectiv cu trei zile inainte ca termenul de prescriptie reglementat de art. 405 alin. 1 C.pr.civ., sa se implineasca.
In ceea ce priveste apararile de fond formulate in cauza, o solutie de admitere a contestatiei prin prisma motivarii contestatorului a inexistentei titlului executor in favoarea intimatei nu poate subzista.
Ca este asa o confirma dispozitiile art. 2 lit. a) coroborat cu art. 29 al. 1 Titlu VI din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice in conformitate cu care cesiunile drepturilor de creanta indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta teza este reiterata de catre legiuitor si prin norma cuprinsa in prevederile art.99 al. 1 din Legea nr.99/1999 care sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa. Ori, din notificarile depuse la filele 32 si 36 din dosar, precum si din confirmarile de primite aflate la filele 37 si 79, rezulta fara echivoc ca cesiunea a fost notificata contestatorului, existand pe confirmarea de primire semnatura de primire aplicata de nora contestatorului.
Instanta va da, insa, eficienta apararilor contestatorului referitoare la nelegalitatea executarii silite insesi prin prisma apararilor vizand cuantumul creantei supuse executarii silite.
Astfel, asa dupa cum s-a aratat anterior, prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 Banca a acordat contestatorului un credit in suma de 10.000 euro. La data de 08.08.2012, cesionarul a solicitat executorului judecatoresc recuperarea sumei in cuantum total de 49.406,73 euro, precizand in cadrul cererii de executare silita ca la data formularii acesteia creanta este in cuantumul mentionat, astfel cum rezulta din inscrisul depus la fila 43 dosar.
La data de 28.08.2012 executorul judecatoresc a procedat la emiterea somatiei de executare (f.83), prin care a pus in vedere debitorului contestator sa plateasca suma de 49.406,73 euro, cu titlu de debit neachitat si 9.466,61 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silita. Ulterior, in data de 20.11.2012, executorul judecatoresc a emis trei adrese de infiintare a popririi pe conturile debitorului, in temeiul contractului de credit bancar, adrese in care se reitereaza aceleasi sume (f.94, 95, 96).
La data de 03.12. 2012, ulterior formularii prezentei contestatii la executare, intimata a adresat executorului judecatoresc o cerere prin care a solicitat indreptarea erorii materiale strecurata in cererea de executare silita, sens in care executorul judecatoresc a intocmit, la data de 12.12.2012, procesul - verbal de indreptare a erorii materiale depus la fila 100 din dosar.
In conformitate cu prevederile art. 57 din Legea nr. 188/2000, "actele indeplinite de executorii judecatoresti, care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite, vor fi indreptate sau completate de catre acestia, la cerere sau din oficiu, cu citarea partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Cererea de indreptare a erorii materiale sau de completare se va solutiona de urgenta. Despre indreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului".
Din interpretarea acestor dispozitii legale reiese ca executorul judecatoresc poate indrepta erori materiale strecurate in actele sale doar in conditiile in care actul sau de investire, respectiv cererea de executare silita, a fost in mod corect facuta de catre parte, ceea ce nu este cazul in speta, insasi creditoarea indicand suma reprezentand sold la data formularii cererii de executare. Ori, cererea de executare silita este un act al creditorului, si nu al executorului, astfel ca eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu putea fi indreptata pe aceasta cale.
Pe de alta parte, apare ca evident aspectul ca intimata a observat aceasta neconcordanta doar ca urmare a primirii contestatiei la executare pendinte. Ori, fiind faza procesual civila, executarea silita este guvernata de aceleasi principii ca si procesul civil, creditorul avand obligatia adoptarii unei conduite active, respectiv cea de a depune diligentele maxime pentru realizarea drepturilor sale. O atare solutie de admitere a contestatiei se justifica si prin prisma principiului nemo auditur prorpiam turpitudine allegans (nimeni nu poate optiune un drept prin invocarea propriei culpe).
Asa fiind, in considerarea dispozitiilor art. 399 si urm. Cod procedura civila, instanta a admis in parte contestatia la executare, in sensul ca va anula actele de executare silita intocmite in dosarul executional nr. 1920/ex/2012 al Biroului executorului judecatoresc M.M. .
Intrucat contestatorul nu a inteles sa achite cautiunea stabilita de instanta, in cuantum de 20.750 lei, depunerea acesteia fiind obligatorie si prealabila solutionarii cererii de suspendare a executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ., instanta a respins cererea formulata in acest sens, ca fiind neintemeiata.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligata sa plateasca contestatorului suma de 1.010 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocatial.
Impotriva Sentintei civile nr.1895/07.03.2013 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar civil nr.10501/190/2012 a declarat recurs SC. S.C. SRL, in contradictoriu cu intimatul B.V.B a solicitat admiterea recursului, in principal, casarea sentintei recurate cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante, iar, in subsidiar, modificarea sentintei recurate si, pe cale de consecinta, respingerea in tot si ca neintemeiata a contestatiei la executare precum si mentinerea tuturor actelor de executare silita ca fiind legale si temeinice.
Sentinta recurata este lipsita de temei legal si a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (motiv prev.art.304 pct.9 C.pr.civ.), avand in vedere urmatoarele:
Intre BCR SA si B.V.B , in calitate de imprumutat au fost incheiate: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care banca acorda imprumutatului un credit in suma de 10.000 euro; contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.367PF.LR din data de 31.05.2007 prin care banca acorda imprumutatului un credit in suma de 41.000 euro.
Dat fiind faptul ca debitorul nu a respectat obligatia principala asumata prin contractele de credit, banca a emis notificarile nr.4028964/10.08.2009 si 4028965/2009, prin care se aducea la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
Prin contractul de cesiune nr. J 849/02.09.2009 banca a cesionat creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit impreuna cu orice alte drepturi, fructe si beneficii prezente si viitoare catre SC S.C. SRL.
Imprumutatul a fost instiintat cu privire la incheierea contractului de cesiune de creanta conform notificarilor aflate la dosarul cauzei, contractul de cesiune fiind inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
Eroarea materiala strecurata in cuprinsul somatiei a fost inlaturata prin procesul-verbal de indreptare a erorii materiale din 12.12.2012, motiv pentru care intimatul-contestator nu poate proba nici un fel de vatamare ca urmare a actului de executare contestat.
Faptul ca de la data emiterii somatiei de executare, respectiv 07.09.2012 si pana la data de 12.12.2012, data la care a fost emis procesul verbal de indreptare a erorii materiale, a existat o eroare materiala, nu a determinat existenta unui prejudiciu pentru intimatul-contestator.
Simpla eroare materiala ce consta in indicarea gresita in cuprinsul somatiei de plata a valorii pentru care aceasta a fost emisa, suma precizata fiind aferenta altui dosar de executare deschis de catre recurenta fata de contestator, nu este suficienta pentru a putea determina existenta unui prejudiciu din moment ce intimatul-contestator nu a achitat vreo suma in contul creditorului.
Mai mult decat atat, avand in vedere faptul ca eroare materiala a fost indreptata prin incheierea procesul verbal de indreptare a erorii materiale din 12.12.2012, rezulta mai presus de orice indoiala rezonabila faptul ca orice incertitudine a creantei puse in executare de recurenta si rezultata din eroarea materiala cuprinsa in somatia de plata a fost inlaturata, iar orice fel de pretins prejudiciu a fost, pe cale de consecinta, eliminat.
Prin urmare, solicita sa se observe de catre instanta ca recurenta a efectuat toate demersurile necesare rectificarii acesteia si, prin urmare, intimatul-contestator nu poate dovedi pretinsul prejudiciu ce ar fi fost determinat de eroarea materiala din cuprinsul somatiei, de vreme ce acesta nu a achitat vreo suma in plus in contul creditorului.
Prima instanta nu a analizat si nici nu s-a pronuntat asupra apararilor formulate de catre recurenta, invocate prin intampinare, cu privire la lipsa prejudiciului suferit prin eroarea materiala, aspect care echivaleaza cu o necercetare a fondului, nemotivarea hotararii recurate si incalcarea drepturilor recurentei prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la dublul grad de jurisdictie, dreptul la aparare si la un proces echitabil, precum si dreptul la o cale de atac efectiva, aspecte ce determina necesitatea casarii sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In acest sens, invedereaza faptul ca, cu toate ca intimata a formulat aparari privind lipsa prejudiciului suferit prin eroarea materiala, apararilor fiind consemnate si in sentinta recurata, insa, in cuprinsul considerentelor sentintei nu se face referire sub nici o forma la acestea aparari, fapt echivalent cu o nepronuntare asupra fondului cauzei in sens larg, prin omisiunea pronuntarii asupra unei aparari esentiale formulate de intimata.
In concluzie, instanta de fond a incalcat in mod flagrant drepturile recurentei prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la dublul grad de jurisdictie, dreptul la aparare si la un proces echitabil, precum si dreptul la o cale de atac efectiva.
In consecinta pentru motivele invocate apreciaza ca se impune casarea sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Pe fondul cauzei, recurenta a dobandit calitatea de creditor ca urmare a incheierii contractului de cesiune.
Asa cum rezulta din prezentarea situatiei de fapt, intimatului - contestator i-a fost adus la cunostinta faptul ca acesta nu si-a respectat obligatiile prevazute de Contractul de credit si, pe cale de consecinta, declararea scadentei anticipate a creditului este iminenta. De vreme ce imprumutatul nu s-a conformat celor invederate prin notificare, creditul a fost declarat scadent. In esenta, aceasta sanctiune contractuala consta in faptul ca debitorii nu mai pot beneficia de dreptul de a achita esalonat ratele de credit.
Ulterior declararii scadentei anticipate a creditului, creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit imobiliar a facut obiectul unui contract de cesiune de creanta, contract fata de care, debitorul cedat, in speta intimatul-contestator este tert, iar recurenta este cesionar. Cu alte cuvinte calitatea de creditor a recurentei a fost dobandita ca urmare a incheierii, in conditiile impuse de legea in vigoare a contractului de cesiune.
Este necesar sa precizeze faptul ca executarea silita a fost demarata in baza contractului de credit imobiliar, contractul de cesiune de creanta justifica numai calitatea de creditor a recurentei
Mai mult, cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil incheiata la momentul realizarii acordului de vointa. Partile cesiunii de creanta sunt cedentul si cesionarul, respectiv banca si societatea. Pe cale de consecinta, intrucat debitorul cedat nu este parte in contractul de cesiune, nu este necesar consimtamantul sau in vederea incheierii valabile a acestuia.
Din caracterul consensual al cesiunii de creanta reglementat de art.1391 din Vechiul C.civ., rezulta ca simpla remitere a titlului din care izvoraste creanta reprezinta executarea contractului de cesiune de creanta. Pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, aceasta trebuie sa ii fie notificata sau acceptata in scris de catre debitor. Cele doua conditii de opozabilitate nu trebuie indeplinite cumulativ, satisfacerea oricareia dintre ele fiind suficienta.
Vechiul cod civil aplicabil Contractului de cesiune nu prevede o anumita modalitate in care sa fie notificat debitorul, prin urmare termenul de "notificare" folosit trebuie inteles lato sensu.
Relevanta sub aspectul conturarii notiunii de "notificare" despre care vorbeste intimatul contestator este si inscrierea contractului de cesiune de creanta la arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta inscriere este facuta in mod evident in scop de publicitate/opozabilitate, iar debitorii cedati au calitatea de terti in contractul de cesiune. Astfel, potrivit art.2 lit. a coroborat cu art.29 alin.1, Titlu VI (Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare) din Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, avizului de garantie reala la arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Mai mult decat atat, prev.art.99 alin. l din Leg.nr.99/1999 sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa.
Pe de alta parte, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nici o influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, in ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectilor de drept carora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
In cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial. Creanta nu este prescrisa.
Astfel, invedereaza instantei faptul ca prescriptia dreptului de creanta nu incepe sa curga de la data incheierii contractului, cum gresit afirma intimatul-constatator, ci de la data nasterii dreptului la actiune, data care nu poate fi alta decat cea a declararii scadentei anticipate a creditului, in conformitate cu dispozitiile contractului de credit, cand toate creantele creditoarei prevazute in contract au devenit exigibile.
In acest sens, prin Notificarea nr.4028965/10.08.2009, creditorul initial - BCR a adus la cunostinta imprumutatului scadenta anticipata a creditului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale. Fata de intervenirea scadentei anticipate a creditului este evident ca se afla inca in termenul general de prescriptiei de trei ani pentru recuperarea intregii creante aferente contractului de credit.
Avand in vedere cele mai sus mentionate solicita instantei respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de creanta ca neintemeiata.
Creanta nascuta ca urmare a neexecutarii obligatiilor instituite prin contractul de credit este certa, lichida si exigibila.
Creanta este certa - rezulta din contractul de credit. Asa cum s-a mentionat anterior intimatul-contestator a incheiat cu banca un contract de credit ale carui rate a incetat sa le mai achite, fapt care a condus la declararea scadentei anticipate a contractului de credit de catre banca. Contractul de credit fiind semnat de catre debitor, nu se poate sustine ca lipseste caracterul cert al creantei.
Creanta este lichida - cuantumul acesteia fiind determinabil, deoarece catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta. Dobanzile se vor calcula pana la data achitarii integrale a creditului si sunt si ele determinabile in baze prevederilor contractului de credit. Fata de sumele achitate de intimatul-contestator, se poate determina printr-un calcul simplu care este catimea creantei
Creanta este exigibila - dispozitiile contractuale fiind foarte clare in acest sens.
Asa cum a aratat in prezentarea situatiei de fapt, intimatul-contestator a fost notificat cu privire la declararea scadentei anticipate la cesiunea de creanta si la valoarea creantei.
Avand in vedere considerentele precizate mai sus, se solicita admiterea recursului, in principal, casarea sentinta recurate cu trimitere spre rejudecare aceleasi instante, iar, in subsidiar, modificare sentintei recurate si, pe cale de consecinta, respingerea in tot si ca neintemeiata a contestatiei la executare precum si mentinerea tuturor actelor de executare silita ca fiind legale si temeinice, cu cheltuieli de judecata.
In drept, art.299 si urm.C.pr.civ., art.304/1 C.pr.civ., art.304 pct.9 C.pr.civ.
Intimatul B.V.B a formulat intampinare (f.,23-24), prin care solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond, ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata pentru urmatoarele motive:
Prin sent.civ.nr.1895/2013 Judecatoria Bistrita a admis in parte, contestatia la executare formulata si pe cale de consecinta a dispus anularea tuturor actelor si formelor de executare, precum si executarea insasi pornite de BEJ MM in dos.exec.nr.1920/ex/2012 si a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.010 lei.
Apreciaza ca sentinta pronuntata de instanta de fond este una legala si temeinica, iar motivele de casare invocate nu au fundament in prezenta cauza, instanta analizand problemele deduse judecatii.
Recurenta nu a lecturat in detaliu sentinta atacata, reiterand si sustinerile cu privire la prescriptia dreptului - invocat de intimat - si respinsa de catre instanta de fond.
Considera - in continuare - ca executarea silita inceputa, cat si actele de executare incheiate ca fiind netemeinice si nelegale pentru urmatoarele motive:
Procesul verbal de indreptare eroare materiala, intocmit la data de 12.12.2012 de catre executorul judecatoresc M.M. , este un act care nu poate produce nici un efect juridic, cu privire la executarea silita din prezentul dosar, avand in vedere urmatoarele:
- cuantumul creantei este o conditie esentiala a executarii silite, constituind obiectul acesteia, astfel ca nu poate fi modificata arbitrar, iar pe de alta parte, executorul judecatoresc nu este competent sa modifice acest cuantum (in speta de la 9.317,87 euro, la suma de 49.000 euro) pentru a constitui un fapt, un inscris probator pentru creditoare, de care sa se poata folosi in cadrul prezentei contestatii la executare;
- executarea silita a fost incuviintata, conform cererii creditoarei prin incheierea civila nr.7927/2012 pronuntata de Judecatoria Bistrita, iar ca si consecinta a acesteia a fost emisa somatia din data de 28.08.2012 si demarata procedura executarii silite, executorul judecatoresc fiind tinut de aceste cereri.
Astfel cum arata mai sus, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.246 PG-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre BCR - Sucursala Bistrita si intimatul si nu cu creditoarea SC S.C. SRL.
Astfel asa cum s-a aratat mai sus, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.246PF-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre: BCR- Suc. B si intimatul, si nu cu creditarea SC S.C. SRL, pentru suma de 10.000 euro, iar recurenta a solicitat executorului judecatoresc executarea pentru suma de 49.406,73 euro. Mai arata faptul ca acest act de cesiune de creanta, acesta nu constituie titlu executoriu si nici nu s-a dispus investirea acestui act cu formula executorie, in prealabil.
In aceste conditii, executarea silita este inceputa in beneficiul unei alte persoane juridice decat BCR SA. Apreciaza ca executarea silita insasi este nelegala, urmand a fi anulata, impreuna cu orice alt act de executare efectuat.
Stabilirea de catre creditoare din dosarul de executare a sumei de 9.317,87 euro, respectiv 10.000 euro, ca fiind datorata de catre intimat, fara a se face in vreun fel o minima dovada a existentei, valabilitatii si a modului de calcul a acestei creante, este nelegala si netemeinica.
Cu privire la lipsa prejudiciului efectiv suferit de intimat prin aceasta executare silita, arata faptul ca aceasta pozitie constituie un abuz de drept, iar creditorul in orice situatie trebuie sa isi exercite aceste obligatii cu buna credinta.
Eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita - de catre creditoare - in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu poate fi indreptata de catre executorul judecatoresc, cererea de executare silita fiind un act al creditorului, nu al executorului.
Astfel, este evident in cauza, recurenta a observat aceasta neconcordanta doar ca urmare a primirii prezentei contestatii la executare. Ori, fiind faza procesual civila, executarea silita este guvernata de aceleasi principii ca si procesul civil, creditorul avand obligatia adoptarii unei conduite active, respectiv cea de a depune diligentele maxime pentru realizarea drepturilor sale.
Pe de alta parte, conform principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans, nimeni nu poate obtine un drept prin invocarea propriei sale culpe.
Astfel, creanta solicitata nu este certa, lichida si exigibila pentru a putea fi executata silit, iar solutia instantei de fond este una legala si temeinica, motiv pentru care solicita respingerea recursului ca nefondat.
In drept, invoca disp.-art.115-118 C.pr.civ.
Tribunalul examinand in baza prev.art.304 si art.304/1 Cod proc.civila hotararea atacata atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu a constatat ca aceasta este temeinica si legala nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotararii.
In conformitate cu prevederile art. 57 din Legea nr. 188/2000, "actele indeplinite de executorii judecatoresti, care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite, vor fi indreptate sau completate de catre acestia, la cerere sau din oficiu, cu citarea partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Cererea de indreptare a erorii materiale sau de completare se va solutiona de urgenta. Despre indreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului".
Din interpretarea acestor dispozitii legale reiese ca executorul judecatoresc poate indrepta erori materiale strecurate in actele sale doar in conditiile in care actul sau de investire, respectiv cererea de executare silita, a fost in mod corect facuta de catre parte, ceea ce nu este cazul in speta, insasi creditoarea indicand suma reprezentand sold la data formularii cererii de executare. Ori, cererea de executare silita este un act al creditorului, si nu al executorului, astfel ca eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu putea fi indreptata pe aceasta cale.
Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 1895/2013, pronuntata in dosarul nr. 10501/190/2012
Prin contestatia la executare inregistrata sub numarul de mai sus, contestatorul B.V.B a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu intimata SC S.C. SRL, sa dispuna anularea formelor si actelor de executare emise in Dosarul executional nr. 1920/ex/2012 al Biroului executorului judecatoresc M.M. , inclusiv a Somatiei emisa in data de 28.08.2012, precum si anularea executarii insesi, ca nelegale; sa dispuna suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare contestatorul arata ca, la data de 30.08.2012, i-a fost comunicata o somatie de catre BEJ M.M., somatie emisa in dosar executional nr. 1920/ex/2012, prin care acesta a fost somat la plata sumei de 49.406,73 euro, suma ce ar reprezenta un debit restant, si cheltuielile de executare silita aferente in cuantum de 9.466,61 lei. In cuprinsul somatiei se arata ca aceasta are la baza titlul executoriu Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LRZ25.04.2007, incheiat cu BCR SA- Suc. Bistrita.
Odata cu somatia, i-a mai fost comunicata Incheierea civila nr.7927/2012 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar nr.9517/190/2012, prin care a fost incuviintata executarea silita a titlului executor (contractul de credit aratat mai sus), in favoarea creditorului SC S.C. SRL. De asemenea, i-a fost comunicat si procesul-verbal incheiat la 28.08.2012 de catre executorul judecatoresc, privind cheltuielile de executare silita.
Contestatorul sustine ca executarea silita inceputa, cat si actele de executare incheiate sunt netemeinice si nelegale, intrucat, potrivit art. 373 Cod procedura civila, executarea silita trebuie incuviintata de instanta de judecata. Apreciaza ca instanta de executare in mod gresit a admis cererea formulata de executorul judecatoresc, fara a verifica indeplinirea conditiilor legale pentru inceperea executarii silite.
Astfel, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre BCR - Sucursala B si contestator, si nu cu creditoarea SC S.C. SRL. Contestatorul considera ca nu datoreaza nicio suma de bani acestei societati comerciale, nu are cunostinta ca BCR- Suc. B sa-si fi cesionat creantele ce decurg din acest contract de imprumut. Pe de alta parte, in cazul in care ar exista un astfel de act de cesiune de creanta, acesta nu constituie titlu executoriu si nici nu s-a dispus investirea acestui act cu formula executorie, in prealabil. In aceste conditii, executarea silita este inceputa in beneficiul unei alte persoane juridice decat BCR-SA, fiind nelegala, urmand a fi anulata, impreuna cu orice alt act de executare efectuat.
Pe de alta parte, contestatorul considera ca si-a achitat obligatiile ce decurg din contractul de imprumut. In cazul in care ar mai fi dator cu sume de bani ce deriva din acest contract, considera ca a intervenit prescriptia extinctiva. Stabilirea de catre creditoarea din dosarul de executare a sumei de 49.406,73 euro ca fiind datorata de catre contestator, fara a se face in vreun fel dovada existentei, valabilitatii si a modului de calcul a acestei creante, este nelegala si netemeinica, in conditiile in care suma imprumutata a fost de doar 10.000 euro (conform contractului de credit sus aratat), suma achitata anterior. Astfel, creanta solicitata nu este certa, lichida si exigibila pentru a putea fi executata silit.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare silita, contestatorul arata ca, prin procesul-verbal incheiat de executorul judecatoresc in data de 28.08.2012, care i-a fost comunicat odata cu somatia, se stabileste in sarcina sa obligatia de a plati suma de 9.466,61 lei reprezentand cheltuieli de executare (din care 9.302,61 lei onorar executor judecatoresc si 164 lei alte cheltuieli de executare). Nu se face insa dovada ca aceste cheltuieli ca au fost suportate de catre intimata, obligatii care incalca prevederile aratate in art. 371 indice 7alin. 3 Cod procedura civila. In aceste conditii, se apreciaza ca acest proces verbal este nelegal si in consecinta se impune anularea sa.
Referitor la suspendarea executarii silite, pana la solutionarea contestatiei la executare, contestatorul considera ca se impune aceasta dat fiind vadit caracterul ei nelegal si netemeinic. Executarea silita inceputa in lipsa unor inscrisuri doveditoare cerute de lege si in conditiile aratate mai sus este de natura a-i aduce importante prejudicii materiale.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 399, 400, 403 alin. 1, 404 Cod procedura civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 5-9).
Legal citata, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare si a cererii de suspendare a executarii silite, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca, intre BCR S.A. si BVB, in calitate de imprumutat, au fost incheiate: Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care Banca acorda imprumutatului un credit in suma de 10.000,00 euro, si Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 367PF.LR din data de 31.05.2007 prin care Banca acorda imprumutatului un credit in suma de 41.000,00 euro. Dat fiind faptul ca debitorul nu a respectat obligatia principala asumata prin Contractele de credit Banca a emis Notificarile nr. 4028964/10.08.2009 si 4028965/2009 prin care se aducea la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
Prin Contractul de cesiune nr. 1849/02.09.2009 Banca a cesionat creanta certa, lichida si exigibila aferenta Contractului de credit impreuna cu orice alte drepturi, fructe si beneficii prezente si viitoare catre SC S.C. SRL. Imprumutatul a fost instiintat cu privire la incheierea Contractului de cesiune de creanta prin notificarile anexate prezentei. Contractul de cesiune fiind inscris in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
Pe fondul cauzei, intimata considera cererea de suspendare a executarii silite este neintemeiata intrucat a fost formulata cu rea-credinta de vreme ce sumele contestate sunt evidentiate in mod expres de titlul executoriu, obligatia de restituire a imprumutului neputand fi pusa la indoiala. Avand in vedere faptul ca s-a demarat executarea silita pentru recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile, contestatorul nu poate invoca in apararea sa aparenta de drept, care este evident in favoarea creditoarei. Motivele invocate de contestator nu sunt suficiente pentru a justifica o masura care poate prejudicia in mod deosebit creditorul, cum este suspendarea executarii.
Mai mult, argumentele invocate de contestator nu au sustinere in fapt, fiind de fapt menite doar sa contureze o contestatie la executare lipsita de orice temei, care la randul ei, sa creeze conditiile de admisibilitate pentru prezenta cerere de suspendare al carei unic scop este tergiversarea unei proceduri de executare silita desfasurata in deplina conformitate cu prevederile legale.
In subsidiar, in conditiile admiterii cererii de suspendare, in temeiul art. 723 ind. I C.pr.civ., intimata solicita instantei stabilirea unei cautiuni in cuantum de 20% din valoarea obiectului cererii.
Intimata a dobandit calitatea de creditor ca urmare a incheierii contractului de cesiune. Asa cum rezulta din prezentarea situatiei de fapt, contestatorului i-a fost adus la cunostinta faptul ca acesta nu si-a respectat obligatiile prevazute in contractul de credit si pe cale de consecinta declararea scadentei anticipate a creditului este iminenta. De vreme ce imprumutatul nu s-a conformat celor invederate prin notificare creditul a fost declarat scadent. Practic, aceasta sanctiune contractuala consta in faptul ca debitorii nu mai pot beneficia de dreptul de a achita esalonat ratele de credit.
Ulterior declararii scadentei anticipate a creditului, creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit imobiliar a facut obiectul unui contract de cesiune de creanta, contract fata de care, debitorul cedat, in speta contestatorul, este tert, iar intimata este cesionar. Cu alte cuvinte calitatea de creditor a intimatei a fost dobandita ca urmare a incheierii, in conditiile impuse de legea in vigoare, a contractului de cesiune. Este necesar sa se precizeze faptul ca executarea silita a fost demarata in baza contractului de credit imobiliar. Contractul de cesiune de creanta justifica numai calitatea de creditor a intimatei.
Mai mult, cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil incheiata la momentul realizarii acordului de vointa. Partile cesiunii de creanta sunt cedentul si cesionarul, respectiv banca si societatea. Pe cale de consecinta, intrucat debitorul cedat nu este parte in contractul civil de cesiune, nu este necesar consimtamantul sau in vederea incheierii valabile a acestuia.
Din caracterul consensual al cesiunii de creanta reglementat de art. 1391 din Vechiul C. civ. rezulta ca simpla remitere a titlului din care izvoraste creanta reprezinta executarea contractului de cesiune de creanta. Pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, aceasta trebuie sa ii fie notificata sau acceptata in scris de catre debitor. Cele doua conditii de opozabilitate nu trebuie indeplinite cumulativ satisfacerea oricareia dintre ele fiind suficienta. Vechiul cod civil aplicabil Contractului de cesiune nu prevede o anumita modalitate in care sa fie notificat debitorul, astfel, termenul de "notificare" folosit trebuie inteles lato sensu.
Relevanta sub aspectul conturarii notiunii de "notificare" despre care vorbeste contestatorul este si inscrierea contractului de cesiune de creanta la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta inscriere este facuta in mod evident in scop de publicitate opozabilitate, iar debitorii cedati au calitatea de terii in contractul de cesiune. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) coroborat cu art. 29 alin (I). Titlu VI (Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare) din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice cesiunile drepturilor de creanta indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Mai mult. prevederile art. 99 alin (I) din Legea nr. 99/1999 sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa.
Pe de alta parte, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu arc nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar in ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectilor de drept carora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul. In cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a formal obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.
Intimata considera ca nu are o creanta prescrisa, astfel, prescriptia dreptului de creanta nu incepe sa curga de la data incheierii contractului, cum gresit afirma contestatorul, ci de la data nasterii dreptului la actiune, data care nu poate fi alta decat cea a declararii scadentei anticipate a creditului, in conformitate cu dispozitiile Contractului de credit, cand toate creantele creditoarei prevazute in Contract au devenit exigibile. In acest sens, prin Notificarea nr. 4028964/10.08.2009, creditorul initial BCR a adus la cunostinta imprumutatului scadenta anticipata a creditului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale, fata de intervenirea scadentei anticipate a creditului este evident ca nu este vorba despre termenul general de prescriptie de trei ani pentru recuperarea intregii creante aferente Contractului de credit.
Intimata apreciaza creanta nascuta ca urmare a neexecutarii obligatiilor instituite prin contractul de credit ca fiind certa, lichida si exigibila.
Creanta este certa - rezulta din contractul de credit. Contestatorul a incheiat cu Banca un contract de credit pentru suma de 10.000 euro ale carui rate a incetat sa le mai achite, fapt care a condus la declararea scadentei anticipate a contractului de credit de catre Banca. Contractul de credit fiind semnat de catre debitorul-contestator, nu se poate sustine ca lipseste caracterul cert al creantei.
Creanta este lichida - cuantumul acesteia fiind determinabil, deoarece catimea ci este determinata prin insusi actul de creanta. Dobanzile se vor calcula pana la data achitarii integrale a creditului si sunt si ele determinabile in baza prevederilor contractului de credit. Fata de sumele achitate de contestator, se poate determina printr-un calcul simplu care este catimea creantei.
Creanta este exigibila - dispozitiile contractuale fiind foarte clare in acest sens.
Cu privire la eroarea materiala strecurata in cuprinsul somatiei, intimata invedereaza ca a efectuat toate demersurile necesare rectificarii acesteia si ca nu este just ca o greseala a executorului judecatoresc sa prejudicieze in mod deosebit creditorul. Respectiva eroare a executorului judecatoresc a fost data de faptul ca impotriva debitorului au fost formulate doua cereri de executare silita. Mai mult, contestatorul nu poate arata prejudiciul suferit prin eroarea materiala din cuprinsul somatiei de vreme ce acesta nu a achitat vreo suma in contul creditorului.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedura civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 32-38).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 28.02.2013, contestatorul a solicitat sa se dispuna admiterea contestatiei sale, astfel cum a fost formulata, reiterand motivele de fapt si de drept expuse in cererea introductiva.
In plus, acesta sustine ca procesul-verbal de indreptare eroare materiala, intocmit la data de 12.12.2012 de catre executorul judecatoresc M.M. , este un act care nu poate produce niciun efect juridic, cu privire la executarea silita din prezentul dosar, avand in vedere urmatoarele: nu este vorba despre o eroare materiala pe care a efectuat-o executorul judecatoresc, pentru a o putea indrepta el insusi cuantumul creantei este o conditie esentiala a executarii silite, constituind obiectul acesteia, astfel ca nu poate fi modificata arbitrar, iar pe de alta parte, executorul judecatoresc nu este competent sa modifice acest cuantum (in speta de la 9.317,87 euro, la suma de 49.000), pentru a constitui in fapt, un inscris probator pentru creditoare, de care sa se poata folosi in cadrul prezentei contestatii la executare.
Pe de alta parte, contestatorul apreciaza ca, in ceea ce priveste obligatiile ce decurg din contractul de imprumut, a intervenit prescriptia extinctiva. Astfel, din actele aflate la dosarul cauzei (aspect confirmat si de intimata, prin intampinare) rezulta ca creditul aferent contractului nr. 246PF-LR/2.5.04.2007 a fost declarat scadent prin notificarea din data de 10.08.20099, iar executarea silita in prezentul dosar a fost incuviintata la data de 14.08.2012, somatia fiind emisa la 28.08.2012. Raportat la aceste elemente, termenul de prescriptie extinctiva s-a implinit, creanta fiind prescrisa.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, instanta a retinut urmatoarele:
Intre BCR S.A. si contestatorul BVB, in calitate de imprumutat, s-a incheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care Banca a acordat imprumutatului un credit in suma de 10.000 euro.
Urmare a nerespectarii de catre debitor a obligatiei principale asumata prin contractul de credit, Banca a emis notificarea nr.4028964/10.08.2009 prin care a adus la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
De asemenea, prin Contractul de cesiune de creante nr. 849/02.09.2009 (f.65-69) Banca a cesionat creanta derivata din contractul de credit anterior mentionat catre intimata, contractul de cesiune fiind inscris in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
La data de 08.08.2012 creditoarea a formulat o cerere de executare silita in vederea recuperarii creantei sale, cerere inregistrata sub nr. 1920/ex/2012 la Biroul executorului judecatoresc M.M. , sens in care a fost deschis dosarul de executare obiect al cauzei pendinte.
Nefondat sustine contestatorul ca ar fi intervenit prescriptia extinctiva in ceea ce priveste obligatiile ce decurg din contractul de imprumut, deoarece din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese ca declararea anticipata a creditului s-a produs la data de 10.08.2009, prin notificarea nr. 4028964 expediata contestatorului de catre BCR. Astfel, dreptul de a cerere executarea silita s-a nascut in favoarea creditorului la aceasta data, cesionarul - intimata din speta, formuland cererea de executare silita la data de 08.08.2012, respectiv cu trei zile inainte ca termenul de prescriptie reglementat de art. 405 alin. 1 C.pr.civ., sa se implineasca.
In ceea ce priveste apararile de fond formulate in cauza, o solutie de admitere a contestatiei prin prisma motivarii contestatorului a inexistentei titlului executor in favoarea intimatei nu poate subzista.
Ca este asa o confirma dispozitiile art. 2 lit. a) coroborat cu art. 29 al. 1 Titlu VI din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice in conformitate cu care cesiunile drepturilor de creanta indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta teza este reiterata de catre legiuitor si prin norma cuprinsa in prevederile art.99 al. 1 din Legea nr.99/1999 care sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa. Ori, din notificarile depuse la filele 32 si 36 din dosar, precum si din confirmarile de primite aflate la filele 37 si 79, rezulta fara echivoc ca cesiunea a fost notificata contestatorului, existand pe confirmarea de primire semnatura de primire aplicata de nora contestatorului.
Instanta va da, insa, eficienta apararilor contestatorului referitoare la nelegalitatea executarii silite insesi prin prisma apararilor vizand cuantumul creantei supuse executarii silite.
Astfel, asa dupa cum s-a aratat anterior, prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 246PF-LR din data de 25.04.2007 Banca a acordat contestatorului un credit in suma de 10.000 euro. La data de 08.08.2012, cesionarul a solicitat executorului judecatoresc recuperarea sumei in cuantum total de 49.406,73 euro, precizand in cadrul cererii de executare silita ca la data formularii acesteia creanta este in cuantumul mentionat, astfel cum rezulta din inscrisul depus la fila 43 dosar.
La data de 28.08.2012 executorul judecatoresc a procedat la emiterea somatiei de executare (f.83), prin care a pus in vedere debitorului contestator sa plateasca suma de 49.406,73 euro, cu titlu de debit neachitat si 9.466,61 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silita. Ulterior, in data de 20.11.2012, executorul judecatoresc a emis trei adrese de infiintare a popririi pe conturile debitorului, in temeiul contractului de credit bancar, adrese in care se reitereaza aceleasi sume (f.94, 95, 96).
La data de 03.12. 2012, ulterior formularii prezentei contestatii la executare, intimata a adresat executorului judecatoresc o cerere prin care a solicitat indreptarea erorii materiale strecurata in cererea de executare silita, sens in care executorul judecatoresc a intocmit, la data de 12.12.2012, procesul - verbal de indreptare a erorii materiale depus la fila 100 din dosar.
In conformitate cu prevederile art. 57 din Legea nr. 188/2000, "actele indeplinite de executorii judecatoresti, care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite, vor fi indreptate sau completate de catre acestia, la cerere sau din oficiu, cu citarea partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Cererea de indreptare a erorii materiale sau de completare se va solutiona de urgenta. Despre indreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului".
Din interpretarea acestor dispozitii legale reiese ca executorul judecatoresc poate indrepta erori materiale strecurate in actele sale doar in conditiile in care actul sau de investire, respectiv cererea de executare silita, a fost in mod corect facuta de catre parte, ceea ce nu este cazul in speta, insasi creditoarea indicand suma reprezentand sold la data formularii cererii de executare. Ori, cererea de executare silita este un act al creditorului, si nu al executorului, astfel ca eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu putea fi indreptata pe aceasta cale.
Pe de alta parte, apare ca evident aspectul ca intimata a observat aceasta neconcordanta doar ca urmare a primirii contestatiei la executare pendinte. Ori, fiind faza procesual civila, executarea silita este guvernata de aceleasi principii ca si procesul civil, creditorul avand obligatia adoptarii unei conduite active, respectiv cea de a depune diligentele maxime pentru realizarea drepturilor sale. O atare solutie de admitere a contestatiei se justifica si prin prisma principiului nemo auditur prorpiam turpitudine allegans (nimeni nu poate optiune un drept prin invocarea propriei culpe).
Asa fiind, in considerarea dispozitiilor art. 399 si urm. Cod procedura civila, instanta a admis in parte contestatia la executare, in sensul ca va anula actele de executare silita intocmite in dosarul executional nr. 1920/ex/2012 al Biroului executorului judecatoresc M.M. .
Intrucat contestatorul nu a inteles sa achite cautiunea stabilita de instanta, in cuantum de 20.750 lei, depunerea acesteia fiind obligatorie si prealabila solutionarii cererii de suspendare a executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ., instanta a respins cererea formulata in acest sens, ca fiind neintemeiata.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligata sa plateasca contestatorului suma de 1.010 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocatial.
Impotriva Sentintei civile nr.1895/07.03.2013 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar civil nr.10501/190/2012 a declarat recurs SC. S.C. SRL, in contradictoriu cu intimatul B.V.B a solicitat admiterea recursului, in principal, casarea sentintei recurate cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante, iar, in subsidiar, modificarea sentintei recurate si, pe cale de consecinta, respingerea in tot si ca neintemeiata a contestatiei la executare precum si mentinerea tuturor actelor de executare silita ca fiind legale si temeinice.
Sentinta recurata este lipsita de temei legal si a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (motiv prev.art.304 pct.9 C.pr.civ.), avand in vedere urmatoarele:
Intre BCR SA si B.V.B , in calitate de imprumutat au fost incheiate: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.246PF-LR din data de 25.04.2007 prin care banca acorda imprumutatului un credit in suma de 10.000 euro; contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.367PF.LR din data de 31.05.2007 prin care banca acorda imprumutatului un credit in suma de 41.000 euro.
Dat fiind faptul ca debitorul nu a respectat obligatia principala asumata prin contractele de credit, banca a emis notificarile nr.4028964/10.08.2009 si 4028965/2009, prin care se aducea la cunostinta imprumutatului iminenta declararii scadentei anticipate in caz de neplata a ratei totale.
Prin contractul de cesiune nr. J 849/02.09.2009 banca a cesionat creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit impreuna cu orice alte drepturi, fructe si beneficii prezente si viitoare catre SC S.C. SRL.
Imprumutatul a fost instiintat cu privire la incheierea contractului de cesiune de creanta conform notificarilor aflate la dosarul cauzei, contractul de cesiune fiind inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare.
Eroarea materiala strecurata in cuprinsul somatiei a fost inlaturata prin procesul-verbal de indreptare a erorii materiale din 12.12.2012, motiv pentru care intimatul-contestator nu poate proba nici un fel de vatamare ca urmare a actului de executare contestat.
Faptul ca de la data emiterii somatiei de executare, respectiv 07.09.2012 si pana la data de 12.12.2012, data la care a fost emis procesul verbal de indreptare a erorii materiale, a existat o eroare materiala, nu a determinat existenta unui prejudiciu pentru intimatul-contestator.
Simpla eroare materiala ce consta in indicarea gresita in cuprinsul somatiei de plata a valorii pentru care aceasta a fost emisa, suma precizata fiind aferenta altui dosar de executare deschis de catre recurenta fata de contestator, nu este suficienta pentru a putea determina existenta unui prejudiciu din moment ce intimatul-contestator nu a achitat vreo suma in contul creditorului.
Mai mult decat atat, avand in vedere faptul ca eroare materiala a fost indreptata prin incheierea procesul verbal de indreptare a erorii materiale din 12.12.2012, rezulta mai presus de orice indoiala rezonabila faptul ca orice incertitudine a creantei puse in executare de recurenta si rezultata din eroarea materiala cuprinsa in somatia de plata a fost inlaturata, iar orice fel de pretins prejudiciu a fost, pe cale de consecinta, eliminat.
Prin urmare, solicita sa se observe de catre instanta ca recurenta a efectuat toate demersurile necesare rectificarii acesteia si, prin urmare, intimatul-contestator nu poate dovedi pretinsul prejudiciu ce ar fi fost determinat de eroarea materiala din cuprinsul somatiei, de vreme ce acesta nu a achitat vreo suma in plus in contul creditorului.
Prima instanta nu a analizat si nici nu s-a pronuntat asupra apararilor formulate de catre recurenta, invocate prin intampinare, cu privire la lipsa prejudiciului suferit prin eroarea materiala, aspect care echivaleaza cu o necercetare a fondului, nemotivarea hotararii recurate si incalcarea drepturilor recurentei prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la dublul grad de jurisdictie, dreptul la aparare si la un proces echitabil, precum si dreptul la o cale de atac efectiva, aspecte ce determina necesitatea casarii sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In acest sens, invedereaza faptul ca, cu toate ca intimata a formulat aparari privind lipsa prejudiciului suferit prin eroarea materiala, apararilor fiind consemnate si in sentinta recurata, insa, in cuprinsul considerentelor sentintei nu se face referire sub nici o forma la acestea aparari, fapt echivalent cu o nepronuntare asupra fondului cauzei in sens larg, prin omisiunea pronuntarii asupra unei aparari esentiale formulate de intimata.
In concluzie, instanta de fond a incalcat in mod flagrant drepturile recurentei prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la dublul grad de jurisdictie, dreptul la aparare si la un proces echitabil, precum si dreptul la o cale de atac efectiva.
In consecinta pentru motivele invocate apreciaza ca se impune casarea sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Pe fondul cauzei, recurenta a dobandit calitatea de creditor ca urmare a incheierii contractului de cesiune.
Asa cum rezulta din prezentarea situatiei de fapt, intimatului - contestator i-a fost adus la cunostinta faptul ca acesta nu si-a respectat obligatiile prevazute de Contractul de credit si, pe cale de consecinta, declararea scadentei anticipate a creditului este iminenta. De vreme ce imprumutatul nu s-a conformat celor invederate prin notificare, creditul a fost declarat scadent. In esenta, aceasta sanctiune contractuala consta in faptul ca debitorii nu mai pot beneficia de dreptul de a achita esalonat ratele de credit.
Ulterior declararii scadentei anticipate a creditului, creanta certa, lichida si exigibila aferenta contractului de credit imobiliar a facut obiectul unui contract de cesiune de creanta, contract fata de care, debitorul cedat, in speta intimatul-contestator este tert, iar recurenta este cesionar. Cu alte cuvinte calitatea de creditor a recurentei a fost dobandita ca urmare a incheierii, in conditiile impuse de legea in vigoare a contractului de cesiune.
Este necesar sa precizeze faptul ca executarea silita a fost demarata in baza contractului de credit imobiliar, contractul de cesiune de creanta justifica numai calitatea de creditor a recurentei
Mai mult, cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil incheiata la momentul realizarii acordului de vointa. Partile cesiunii de creanta sunt cedentul si cesionarul, respectiv banca si societatea. Pe cale de consecinta, intrucat debitorul cedat nu este parte in contractul de cesiune, nu este necesar consimtamantul sau in vederea incheierii valabile a acestuia.
Din caracterul consensual al cesiunii de creanta reglementat de art.1391 din Vechiul C.civ., rezulta ca simpla remitere a titlului din care izvoraste creanta reprezinta executarea contractului de cesiune de creanta. Pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, aceasta trebuie sa ii fie notificata sau acceptata in scris de catre debitor. Cele doua conditii de opozabilitate nu trebuie indeplinite cumulativ, satisfacerea oricareia dintre ele fiind suficienta.
Vechiul cod civil aplicabil Contractului de cesiune nu prevede o anumita modalitate in care sa fie notificat debitorul, prin urmare termenul de "notificare" folosit trebuie inteles lato sensu.
Relevanta sub aspectul conturarii notiunii de "notificare" despre care vorbeste intimatul contestator este si inscrierea contractului de cesiune de creanta la arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Aceasta inscriere este facuta in mod evident in scop de publicitate/opozabilitate, iar debitorii cedati au calitatea de terti in contractul de cesiune. Astfel, potrivit art.2 lit. a coroborat cu art.29 alin.1, Titlu VI (Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare) din Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, avizului de garantie reala la arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Mai mult decat atat, prev.art.99 alin. l din Leg.nr.99/1999 sunt in sensul ca intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva va avea prioritate cesiunea inscrisa.
Pe de alta parte, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nici o influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, in ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectilor de drept carora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
In cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial. Creanta nu este prescrisa.
Astfel, invedereaza instantei faptul ca prescriptia dreptului de creanta nu incepe sa curga de la data incheierii contractului, cum gresit afirma intimatul-constatator, ci de la data nasterii dreptului la actiune, data care nu poate fi alta decat cea a declararii scadentei anticipate a creditului, in conformitate cu dispozitiile contractului de credit, cand toate creantele creditoarei prevazute in contract au devenit exigibile.
In acest sens, prin Notificarea nr.4028965/10.08.2009, creditorul initial - BCR a adus la cunostinta imprumutatului scadenta anticipata a creditului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale. Fata de intervenirea scadentei anticipate a creditului este evident ca se afla inca in termenul general de prescriptiei de trei ani pentru recuperarea intregii creante aferente contractului de credit.
Avand in vedere cele mai sus mentionate solicita instantei respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de creanta ca neintemeiata.
Creanta nascuta ca urmare a neexecutarii obligatiilor instituite prin contractul de credit este certa, lichida si exigibila.
Creanta este certa - rezulta din contractul de credit. Asa cum s-a mentionat anterior intimatul-contestator a incheiat cu banca un contract de credit ale carui rate a incetat sa le mai achite, fapt care a condus la declararea scadentei anticipate a contractului de credit de catre banca. Contractul de credit fiind semnat de catre debitor, nu se poate sustine ca lipseste caracterul cert al creantei.
Creanta este lichida - cuantumul acesteia fiind determinabil, deoarece catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta. Dobanzile se vor calcula pana la data achitarii integrale a creditului si sunt si ele determinabile in baze prevederilor contractului de credit. Fata de sumele achitate de intimatul-contestator, se poate determina printr-un calcul simplu care este catimea creantei
Creanta este exigibila - dispozitiile contractuale fiind foarte clare in acest sens.
Asa cum a aratat in prezentarea situatiei de fapt, intimatul-contestator a fost notificat cu privire la declararea scadentei anticipate la cesiunea de creanta si la valoarea creantei.
Avand in vedere considerentele precizate mai sus, se solicita admiterea recursului, in principal, casarea sentinta recurate cu trimitere spre rejudecare aceleasi instante, iar, in subsidiar, modificare sentintei recurate si, pe cale de consecinta, respingerea in tot si ca neintemeiata a contestatiei la executare precum si mentinerea tuturor actelor de executare silita ca fiind legale si temeinice, cu cheltuieli de judecata.
In drept, art.299 si urm.C.pr.civ., art.304/1 C.pr.civ., art.304 pct.9 C.pr.civ.
Intimatul B.V.B a formulat intampinare (f.,23-24), prin care solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond, ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata pentru urmatoarele motive:
Prin sent.civ.nr.1895/2013 Judecatoria Bistrita a admis in parte, contestatia la executare formulata si pe cale de consecinta a dispus anularea tuturor actelor si formelor de executare, precum si executarea insasi pornite de BEJ MM in dos.exec.nr.1920/ex/2012 si a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.010 lei.
Apreciaza ca sentinta pronuntata de instanta de fond este una legala si temeinica, iar motivele de casare invocate nu au fundament in prezenta cauza, instanta analizand problemele deduse judecatii.
Recurenta nu a lecturat in detaliu sentinta atacata, reiterand si sustinerile cu privire la prescriptia dreptului - invocat de intimat - si respinsa de catre instanta de fond.
Considera - in continuare - ca executarea silita inceputa, cat si actele de executare incheiate ca fiind netemeinice si nelegale pentru urmatoarele motive:
Procesul verbal de indreptare eroare materiala, intocmit la data de 12.12.2012 de catre executorul judecatoresc M.M. , este un act care nu poate produce nici un efect juridic, cu privire la executarea silita din prezentul dosar, avand in vedere urmatoarele:
- cuantumul creantei este o conditie esentiala a executarii silite, constituind obiectul acesteia, astfel ca nu poate fi modificata arbitrar, iar pe de alta parte, executorul judecatoresc nu este competent sa modifice acest cuantum (in speta de la 9.317,87 euro, la suma de 49.000 euro) pentru a constitui un fapt, un inscris probator pentru creditoare, de care sa se poata folosi in cadrul prezentei contestatii la executare;
- executarea silita a fost incuviintata, conform cererii creditoarei prin incheierea civila nr.7927/2012 pronuntata de Judecatoria Bistrita, iar ca si consecinta a acesteia a fost emisa somatia din data de 28.08.2012 si demarata procedura executarii silite, executorul judecatoresc fiind tinut de aceste cereri.
Astfel cum arata mai sus, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.246 PG-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre BCR - Sucursala Bistrita si intimatul si nu cu creditoarea SC S.C. SRL.
Astfel asa cum s-a aratat mai sus, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.246PF-LR/25.04.2007 a fost incheiat intre: BCR- Suc. B si intimatul, si nu cu creditarea SC S.C. SRL, pentru suma de 10.000 euro, iar recurenta a solicitat executorului judecatoresc executarea pentru suma de 49.406,73 euro. Mai arata faptul ca acest act de cesiune de creanta, acesta nu constituie titlu executoriu si nici nu s-a dispus investirea acestui act cu formula executorie, in prealabil.
In aceste conditii, executarea silita este inceputa in beneficiul unei alte persoane juridice decat BCR SA. Apreciaza ca executarea silita insasi este nelegala, urmand a fi anulata, impreuna cu orice alt act de executare efectuat.
Stabilirea de catre creditoare din dosarul de executare a sumei de 9.317,87 euro, respectiv 10.000 euro, ca fiind datorata de catre intimat, fara a se face in vreun fel o minima dovada a existentei, valabilitatii si a modului de calcul a acestei creante, este nelegala si netemeinica.
Cu privire la lipsa prejudiciului efectiv suferit de intimat prin aceasta executare silita, arata faptul ca aceasta pozitie constituie un abuz de drept, iar creditorul in orice situatie trebuie sa isi exercite aceste obligatii cu buna credinta.
Eroarea materiala savarsita in cadrul cererii de executare silita - de catre creditoare - in baza careia executorul judecatoresc a intocmit toate actele de executare nu poate fi indreptata de catre executorul judecatoresc, cererea de executare silita fiind un act al creditorului, nu al executorului.
Astfel, este evident in cauza, recurenta a observat aceasta neconcordanta doar ca urmare a primirii prezentei contestatii la executare. Ori, fiind faza procesual civila, executarea silita este guvernata de aceleasi principii ca si procesul civil, creditorul avand obligatia adoptarii unei conduite active, respectiv cea de a depune diligentele maxime pentru realizarea drepturilor sale.
Pe de alta parte, conform principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans, nimeni nu poate obtine un drept prin invocarea propriei sale culpe.
Astfel, creanta solicitata nu este certa, lichida si exigibila pentru a putea fi executata silit, iar solutia instantei de fond este una legala si temeinica, motiv pentru care solicita respingerea recursului ca nefondat.
In drept, invoca disp.-art.115-118 C.pr.civ.
Tribunalul examinand in baza prev.art.304 si art.304/1 Cod proc.civila hotararea atacata atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu a constatat ca aceasta este temeinica si legala nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotararii.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contestatie la executare
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 31 Camera Consiliu din data de 02.07.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 115 din data de 12.03.2013
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 270 din data de 13.08.2013
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 143 din data de 13.04.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 387 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 710 din data de 20.09.2017
Recurs nul - oral - Hotarare nr. 1913 din data de 25.01.2010
Conflict de drepturi. Contestatii la titlu - Sentinta civila nr. 16/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comuna - Decizie nr. 930 din data de 26.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Sentinta civila nr. 900 din data de 19.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Decizie nr. 900 din data de 19.11.2015
Plangere contraventionala admisa. Obligatia de restituire a amenzii achitate. - Decizie nr. 118 din data de 02.04.2014
Anularea incheierii de incuviintare a executarii silite - Decizie nr. 60 din data de 30.01.2014
Acte de executare emise de autoritatile germane de tragere la raspundere a reprezentantei contestatoarei - Sentinta civila nr. 287 din data de 18.04.2013
Contestatie impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii - Decizie nr. 175 din data de 14.03.2013