Achitare intrucat nu exista probe ca inculpatul a comis infractiunea

Achitare intrucat nu exista probe ca inculpatul a comis infractiunea           Prin rechizitoriul  Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau cu nr. _./P/2010 din 03.06.2013 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului  DS pentru savarsirea infractiunii de vatamare din culpa  , prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.
          Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut faptul ca inculpatul ,    in calitate de director de productie in cadrul SC Instal Somet SA Buzau, nu a respectat, din culpa, dispozitiile legale si masurile de prevedere pentru desfasurarea activitatii de presurizare a recipientelor stingator, in sensul ca u a luat masuri ca : - instalatia sa fie legata printr-o conducta la un sistem de descarcare, pentru a se putea evacua gazul din butelii in cazul unei supraincarcari, astfel incat sa fie evitate eventualele accidente; - in timpul incarcarii, recipientele butelii sa fie bine fixate in pozitie verticala prin dispozitive speciale; - in cazul in care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de munca, situatie care ar putea prezenta pericol semnificativ pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, sa fie luate masuri de protectie adecvate ( conform dispozitiilor art. 3.2.7. din Prescriptia tehnica ISCIR PT C5/2/2003 si art. 2.7. din Anexa nr. 1 a HG nr.  1146/2006), fapta ce a condus la data de 25.09.2009 la explozia recipientului stingator tip P 50 si la vatamarea corporala a partii vatamate CI care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de cca. 250 zile de ingrijiri medicale.
            Inculpatul  nu a recunoscut fapta retinuta in sarcina, sustinandu-si nevinovatia.
           Analizand intregul material probator administrat in cauza , respectiv: declaratiile inculpatului, declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor : _., raport de  expertiza medico legala, documente medicale, adrese SC Instal Somet SA, proces verbal de cercetare a evenimentului intocmit de ITM Buzau, instanta va retine urmatoarele:
           La data de 07.04.2010, Inspectoratul Teritorial de Munca Buzau a inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau, dosarul de cercetare a evenimentului produs la data de 25.09.2009, in incinta SC Instal Somet SA Buzau, soldat cu vatamarea corporala a persoanei vatamate CI, lucrator al societatii la momentul respectiv.
           SC Instal Somet SA Buzau are ca obiect principal  de activitate "fabricarea de constructii metalice si de parti componente ale structurilor metalice", avand ca obiect de activitate si executia , reparatia, verificarea si incarcarea stingatoarelor, activitati ce se executa in baza certificatului constatator si a autorizatiei ISCIR nr. _./19.11.2007.
           Conform acestui inscris , responsabil cu supravegherea lucrarilor de umplere, reumplere, reparare, verificare tehnica periodica , scoatere din uz si casarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate tip stingatoare de incendiu este Diaconu Stefan .
           Inculpatul    DS  ( 54  ani in prezent ) are domiciliul in municipiul _  , judetul Buzau, este de profesie inginer , iar la data de 17.09.1996 a fost incheiat contractul individual de munca ( nr. _./1996) intre acesta si  SC Instal Somet SA Buzau pe o perioada neterminata, acesta urmand a-si desfasura activitatea in calitate de director de productie.
          La data incheierii contractului de munca a fost intocmita si fisa postului, printre responsabilitati, retinandu-se in legatura cu echipamentul din dotare si aceea de a "raspunde de functionarea in bune conditii a echipamentului, aparaturii si utilajelor din dotarea firmei" .
         Persoana vatamata CI s-a angajat la data de 18.05.2006 , la  aceeasi societate comerciala asa cum rezulta din contractul individual de munca nr. _., initial pe o perioada determinata, apoi modificat prin stabilirea caracterului neterminat al contractului individual de munca, functia ocupata de acesta fiind aceea de strungar.
         Accidentul de munca produs in data de 25.09.2009 a avut loc in incinta halei de productie a stingatoarelor, la punctul de lucru "presurizare stingatoare", in spatiul de lucru respectiv aflandu-se si alte posturi de lucru, conform schitei intocmite de inspectorii ITM Buzau cu ocazia cercetarii evenimentului.
         Echipamentul de munca implicat in accident este o instalatie pentru presurizat stingatoare si se compune din urmatoarele dispozitive : - banc realizat din schelet metalic; - un dispozitiv tampon sudat pe scheletul metalic al bancului, acesta avand rolul de a prelua eventualele socuri de presiune si este echipat cu un robinet de trecere, care a re functia de a distribui gazul la stingator; - o butelie de azot fixata printr-un colier metalic de bancul de lucru, aceasta butelie aflandu-se in perioada de verificare tehnica periodica, conform declaratiei de conformitate nr. _./15.02.2006 a producatorului SC Stingo Somet SA Buzau; butelia de azot este prevazuta cu un regulator de presiune, pe care sunt fixate doua manometre, unul dintre ele indica presiunea existenta in butelia incarcata cu azot , iar celalalt indica valoarea presiunii la iesirea din butelia de azot, valoarea fixata fiind de 14 bari. Aceasta valoare reprezinta valoarea de lucru la care este reglata evacuarea gazului din butelia  de azot ; - un furtun de inalta presiune, care are rolul de a realiza transvazarea gazelor de la butelia de azot la dispozitivul tampon; - un furtun de inalta presiune, prin care se transvazeaza gazul de la dispozitivul tampon la recipientul stingatorului care urmeaza a fi presurizat.
          Echipamentul de munca mentionat anterior este destinat pentru presurizarea stingatoarelor transportabile tip P50, un astfel de stingator fiind compus din : corpul stingatorului, robinet care are functia de a realiza presurizarea stingatorului, dar si evacuarea incarcaturii stingatorului in eventualitatea producerii unui incendiu, un manometru care a re rolul de a indica valoarea presiunii din interiorul recipientului si care este prevazut cu un ecran care indica valoarea presiunii de lucru a respectivului stingator, respectiv cea de 14 bari. 
        La data de 08.09.2009 , martorul LM, reprezentant al SC Instal Somet SA a primit de la UM 01517 SIHLEA , printre altele , un numar de 3 stingatoare P50 , in vederea repararii, verificarii si incarcarii. Stingatorul implicat  in accident nu a fost prevazut cu serie, conform anexei la declaratia de conformitate.
        La nivelul SC Instal Somet SA a fost stabilita procedura de umplere, verificare, reparare, scoatere din uz si casare a recipientelor butelii pentru stingatoare, aprobata de directorul general la data de 03.07.2006. Referitor la umplerea si presurizarea stingatoarelor, procedura prevede realizarea unor operatiuni preliminare, respectiv cea de receptie pe baza de proces verbal de constatare si predare primire, verificarea starii generale a recipientului. Interior si exterior si incercarea pe stand la o presiune hidraulica de 25 de bari.
        La data de 23.09.2009 s-a procedat la verificarea stingatorului sub presiune la standul de probe hidraulice, operatiune in timpul careia martorul LM nu a constatat scurgeri , fisuri, deformari vizibile sau transpiratii prin metal, stingatorul fiind trecut apoi in etapa de uscare.
        In dimineata zilei de 25.09.2009 , persoana vatamata CI s-a prezentat la serviciu , iar prin intermediul martorului SC , inculpatul DS a dat dispozitia verbala ca persoana vatamata sa efectueze presurizarea unor stingatoare tip P50. Persoana vatamata  
        Persoana vatamata a descris operatiunile pe care le-a efectuat anterior producerii accidentului, respectiv ca a transportat stingatorul la instalatia de presurizare, ca a racordat furtunul  instalatiei la stingator, ca a deschis robinetul buteliei de azot, a verificat presiunea tubului de azot , cat si a valorii de iesire. Constatand ca valorile de presiune erau normale, persoana vatamata a trecut la operatiunea de deschidere a robinetului buteliei de azot, urmata de deschiderea robinetului stingatorului, urmarind cresterea graduala a presiunii din stingator, context in care a observat o crestere brusca a respectivei valori, fapt ce l-a determinat sa incerce sa inchida robinetul stingatorului, dar in timpul acestei manevre, stingatorul a explodat, iar persoana vatamata a fost accidentata grav, in zona picioarelor si a toracelui.
        Imediat dupa producerea exploziei , la locul respectiv au ajuns martorul SC si inculpatul DS care l-au scos pe CI in exteriorul sectiei, solicitand interventia Ambulantei.  
        Persoana vatamata a fost internata initial la Spitalul Judetean de Urgenta Buzau in perioada 25.09- 13.10.2009, diagnosticul la internare fiind de "politraumatism prin explozia unu extinctor, traumatism toracic, fractura metacarp 5 mana dreapta si falange 3,4,5, fractura gamba stanga si rotula stanga".
         Ulterior, persoana vatamata a beneficiat de ingrijiri medicale si in cadrul altor unitati spitalicesti, respectiv Institutul National de Expertia Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie Bucuresti, Spitalul de Ortopedie si Traumatologie Recuperare Medicala Eforie Sud.
         Referitor la cauza producerii accidentului, in actul de sesizare a instantei se retine ca declaratiile inculpatului si ale persoanei vatamate sunt contradictorii, inculpatul aratand ca vinovat de producerea accidentului este doar CI  care in momentul efectuarii operatiunii de presurizare a intervenit la regulator si a marit valoarea presiunii de iesire , in timp ce persoana vatamata a sustinut ca explozia a fost provocata de o defectiune a regulatorului de presiune, coroborata cu faptul ca instalatiile de presurizare nu erau prevazute cu dispozitive de protectie.
         Independent de sustinerile persoanei vatamate si a inculpatului, procurorul de caz a mentionat faptul ca stabilirea unor eventuale defectiuni ale regulatorului de presiune, cat si a  posibilitatii   ca acesta sa sufere o interventie umana, prin marirea valorii de presiune, putea fi realizata cu ocazia efectuarii  unei expertize tehnice, insa acest mijloc de proba nu a putut fi administrat in cauza, intrucat regulatorul de respectiv a fost aruncat dupa producerea accidentului de catre angajatii SC Instal Somet SA.
          Cu toate acestea, procurorul de caz a retinut faptul ca excluzand varianta unei defectiuni a regulatorului de presiune, ori o interventie a persoanei vatamate la acest dispozitiv, accidentul putea fi prevenit daca inculpatul DS , in calitate de director de productie, ar fi respectat dispozitiile legale si masurile de prevedere pentru desfasurarea activitatii de presurizare a recipientelor stingator.
          Astfel, s-a retinut ca inculpatul in calitatea sa de director de productie si in conformitate cu prevederile din fisa postului raspundea de functionarea in bune conditii a echipamentului, aparaturii si utilajelor din dotarea societatii, fiind. conform autorizatiei ISCIR nr. _./19.11.2007, responsabil cu supravegherea tehnica periodica, scoatere din uz si casare a recipientelor butelii pentru gaze comprimate tip stingatoare de incendiu .
           In virtutea acestor responsabilitati, a precizat procurorul de caz, inculpatul trebuia sa ia masuri in sensul respectarii dispozitiilor art. 3.2.7. din Prescriptia tehnica ISCIR PT C5/2/2003, conform carora  instalatia trebuia sa fie legata printr-o conducta la un sistem de descarcare, pentru a se putea evacua gazul din butelii in cazul unei supraincarcari, astfel incat sa fie evitate eventualele accidente, dar si al dispozitiilor art. 3.2.9 din acelasi act normativ care prevad ca  in timpul incarcarii, recipientele butelii sa fie bine fixate in pozitie verticala prin dispozitive speciale.
         De asemenea, s-a mai retinut ca inculpatul nu a luat masuri pentru protectia adecvata a echipamentului de munca fiind incalcate dispozitiile art. 2.7 din Anexa nr. 1 a HG. Nr. 1146/2006 care prevad ca  in cazul in care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de munca, situatie care ar putea prezenta pericol semnificativ pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, sa fie luate masuri de protectie adecvate, mentionandu-se faptul ca dupa producerea accidentului inculpatul a luat masura de protectie a stingatorului prin montarea unei custi metalice de izolare.
        Instanta va retine ca  infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (faptele supuse judecatii).
         Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca adevarul  este, fara echivoc, cel pe care il infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
         In conformitate cu dispozitiile art.99 alin.2 si art.4  din Codul de procedura penala, precum si cu cele ale art.23 alin.11 din Constitutia Romaniei, orice cetatean beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, deschiderea unei proceduri judiciare penale - prin inceperea urmaririi penale - nefiind posibila decat in conditiile prevazute de lege.
        Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului; la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la pronuntarea unei decizii judecatoresti de condamnare, prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte "erga omnes"; solutia magistratilor trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
         Pe langa aceste reglementari din dreptul intern, trebuie retinut ca si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat in sensul ca: "principiul prezumtiei de nevinovatie reclama, printre altele, ca sarcina probei sa revina acuzarii si ca dubiul sa fie profitabil acuzatului. Acuzarii, ii revine obligatia de a arata   inculpatului care sunt acuzatiile carora le va face obiectul si a oferi probe suficiente pentru a intemeia o declaratie de vinovatie_". (plenul hotararii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue si Jabordo versus Spania).
     Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
      Din analiza intregului material probator administrat in cauza, instanta constata ca nu se poate stabili fata de inculpat raspunderea penala pentru aceasta infractiune, urmand a se da eficienta regulii "in dubio pro reo" si a se pronunta achitarea acestuia.
        In legatura cu probatiunea administrata raportat la infractiunea de vatamare din culpa retinuta in sarcina inculpatului, procurorul de caz indica  , la modul general , ca inculpatul nu a respectat dispozitiile legale si masurile de prevedere pentru desfasurarea activitatii de presurizare a recipientelor stingator, mentionand dispozitiile legale incalcate, care au fost redate anterior.
        In realitate,  instanta  apreciaza ca o interpretare obiectiva a tuturor probelor administrate in cauza  conduce la urmatoarea concluzie:  ca in rechizitoriu , procurorul de caz a apelat la propria sa deductie, intemeiata pe sustinerea persoanei  vatamate si pe interpretarea la modul general a unor dispozitii legale , cu toate ca a admis faptul ca stabilirea eventualelor defectiuni ale regulatorului de presiune, cat si posibilitatii de a suferi o interventie umana din partea persoanei vatamate , prin marirea valorii de presiune nu s-au putut realiza , pentru ca resturile ramase dupa producerea accidentului au fost aruncate.
       Asadar, de aici se desprinde o concluzie logica si anume aceea ca explozia s-ar fi putut produce urmare unor defectiuni ale regulatorului de presiune sau urmare interventiei persoanei vatamate care ar fi intervenit la regulator si a marit  valoarea presiunii de iesire si  ca numai o expertiza tehnica de specialitate ar fi putut stabili cu exactitate cauzele producerii accidentului.
        Tot expertiza ar fi putut stabili cu titlu de certitudine daca in conditiile respective,  de dinaintea accidentului,   cu toate masurile de protectie luate,   s-ar fi putut impiedica producerea exploziei si urmarile acesteia.
         Nu-i mai putin adevarat ca tot un expert,  specialist in domeniu, ar fi  adus argumente solide  pentru a se putea stabili fara echivoc o culpa exclusiva a uneia dintre partile implicate , o culpa comuna in producerea accidentului sau un caz fortuit,  dar ca sa stabilesti culpa exclusiva a inculpatului doar pe supozitii si deductii , fie ele si "logice" , retinand ca doar acesta putea preveni accidentul nu este normal.
          In cursul cercetarii judecatoresti, probele administrate nu au eliminat dubiul cu privire la  cauzele producerii accidentului.
         Instanta are in vedere ca la pronuntarea unei condamnari instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea asupra vinovatiei inculpatului pe baza unor probe sigure,clare, certe, ori in cauza de fata cele in acuzarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala , nu au acest caracter.
        Evaluarea probatoriului la care s-a facut trimitere mai sus, lasa loc nesigurantei in privinta raspunderii penale a inculpatului, pornind de la urmatoarele constatari: principala proba a acuzarii o constituie declaratiile persoanei  vatamate date in fata organelor de cercetare penala  in cuprinsul carora victima precizeaza ca explozia a fost provocata de o defectiune a regulatorului de presiune coroborata cu faptul ca instalatiile de presurizare nu erau prevazute cu dispozitive de protectie, aceasta sustinere fiind practic doar o supozitie, proba ce este coroborata cu dispozitii legale pe care inculpatul nu le-ar fi respectat.
       In fata instantei, persoana vatamata a sustinut ca explozia s-a datorat faptului ca reductorul era foarte vechi , mentionand ca  " stingatorul incarca la 14 bari, dar totul s-a intamplat foarte repede si nu am avut timp sa intervin pentru ca acul s-a dus foarte repede".
        In mod normal , presiunea nu poate fi depasita , manometrul pe iesire fiind fixat la 14 bari, moment in care lucratorul actioneaza si inchide robinetul stingatorului( date tehnice - fila 234 dosar u.p.).
         Martorii audiati in cauza , respectiv SC ( muncitor)  a aratat in fata instantei faptul ca pe reductorul in cauza s-a lucrat si in ziua precedenta pana la sfarsitul programului, accidentul producandu-se a doua zi cu primul stingator, ca  nu poate invinovati pe nimeni de producerea accidentului, cauzele putand fi multiple, de la o defectiune a reductorului la o eroare umana , ca nu isi aminteste daca a auzit vreun fasait ( la reductor) si daca a anuntat acest lucru.
       La randul sau, martorul LM ( responsabil neoficial al locului de munca unde s-a produs accidentul, dar in ziua respectiva nu se afla in cadrul societatii) a aratat ca efectua o astfel de activitate ca cea efectuata de persoana vatamata inca din 2007 , iar din punctul sau de vedere nu doar reductorul ar fi fost cauza producerii exploziei, posibil si manipularea gresita a stingatorului sau materialul din care era produs. A mai aratat ca "fasaitul" era comun tuturor reductoarelor.
        Martorul SN , manager al SC Instal Somet SA , a precizat in cursul cercetarii judecatoresti faptul ca producerea accidentului s-a datorat persoanei vatamate care nu si-a luat toate masurile conform instructiunilor de la locul de munca, insistand pe faptul ca acesta ar fi tinut stingatorul in pozitie verticala in momentul in care a introdus presiune si vazand ca nu ia presiune a incercat sa mareasca presiunea din reductor pentru eliminarea pulberii care se taseaza pe teava de evacuare, astfel producandu-se explozia.
      Inculpatul a precizat in declaratiile sale faptul ca nu era nevoie de o conducta de suprapresiune, pentru ca stingatorul avea un robinet de presiune care era prevazut cu o supapa de presiune care elimina surplusul, ca modelul de stingator avea suportul de fixare pe care era asezat si prins cu doua bride cu surub care il mentineau in pozitie verticala . A mai aratat ca ulterior accidentului a hotarat sa fie amplasat un tarc in interiorul caruia sa se desfasoare astfel de manopere si poate daca nu-l facea, nu i se imputa si acest lucru, sustinand ca nicio firma de profil nu avea un astfel de tarc . Tot inculpatul a sustinut faptul ca explozia nu se putea produce daca regulatorul functiona corect, chiar daca supapa de pe stingator era defecta si ca resturile exploziei au fost verificate de cei la ITM imediat dupa producerea accidentului, fara sa cunoasca din dispozitia cui au fost aruncate aceste resturi.
           Instanta apreciaza ca nu trebuie omis nici faptul ca instalatia respectiva a fost autorizata ISCIR,  activitatile fiind  executate  in baza certificatului constatator si a autorizatiei ISCIR nr. _. si ca daca ele nu corespundeau normativelor in vigoare nu ar fi primit autorizatia respectiva.
         Mai mult , trebuie retinut si faptul ca resturile exploziei au fost aruncate la cca.1 an - 1 an si jumatate , dupa accident, ( declaratii LM si SN) nefiind nimeni "interesat" sa le conserve, ca ITM Buzau a sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau la data de 14.04.2010 referitor la evenimentul produs la data de 25.09.2009 , iar urmarirea penala a inceput la data de 14.12.2012 fata de SC Instal Somet SA si la data de  12.04.2013 fata de inculpatul SD, persoana vatamata depunand mai multe cereri de urgentare a solutionarii cazului, inca din anul 2010.
          Avand in vedere ca la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in speta probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei acestuia, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului". (in dubio pro reo).
       Regula in dubio pro reo, constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care aflarea adevarului, consacrat in art.4 Cod procedura penala  se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.
         Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo, este o problema de fapt.            Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu, nu exista ( ex. : expertiza)  si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este "echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatul trebuie achitat.
       In speta de fata, procurorul  nu a putut dovedi ca inculpatul este cel  din  culpa caruia ( culpa exclusiva)   s-a produs explozia in urma careia a fost accidentata persoana vatamata, consecintele accidentului neputandu-i-se imputa inculpatului.
        Instanta va retine ca, potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedura penala condamnarea se pronunta daca instanta constata , dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, toate aceste concluzii ce fundamenteaza hotararea de condamnare trebuind sa fie sustinute de probe certe de vinovatie, prin care sa fie rasturnata prezumtia de nevinovatie prevazute de art. 4 Cod procedura penala si art. 99 alin. 2 Cod procedura penala.
          In consecinta , instanta  in baza art.16 lit.c Cod procedura penala raportat  la art.396 Cod procedura penala va achita pe inculpatul   DS pentru infractiunea prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3  Cod penal ( in  vechea reglementare art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal) savarsita impotriva partii vatamate  CI intrucat nu exista probe  ca inculpatul a savarsit infractiunea.
Va respinge actiunile civile formulate de partile civile CI , Institutul National de Expertia Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie Bucuresti, Spitalul Judetean de Urgenta Buzau, Spitalul de Ortopedie si Traumatologie Recuperare Medicala Eforie Sud avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii delictuale.
In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
            Va respinge cererea partii responsabile civilmente  SC Instal Somet SA Buzau de acordare a cheltuielilor judiciare in conformitate cu art. 276 alin. 6 Cod procedura penala.