DREPT CIVIL - MINORI SI FAMILIE, PARTAJ BUNURI COMUNE

Cerere respinsa ca nefiind de competenta jurisdictiei romane

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi la data de 21.05.2014, sub nr., reclamantul X a solicitat in contradictoriu cu parata Y sistarea starii de indiviziune si impartirea in cote de ½ a urmatoarelor bunuri comune: un autoturism, o mobila de bucatarie si un aragaz electric.
In motivare, reclamantul a aratat, in esenta, ca prin sentinta civila nr. s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, iar in perioada de casatorie sotii au dobandit bunurile indicate in cerere. De asemenea, a mai precizat ca partile locuiesc in Germania, iar bunurile se afla in posesia paratei, reclamantul solicitand atribuirea bunurilor catre aceasta, cu plata unei sulte corespunzatoare. A mentionat si ca evaluarea bunurilor nu poate fi facuta decat ipotetic, intrucat bunurile se afla in Germania.
In drept, au fost invocate art. 357 si urm. C.civ.
La cerere au fost anexate procura judiciara, sentinta civila nr.
La data de _, parata a formulat intampinare prin care a aratat ca bunurile care fac obiectul partajului se afla in posesia sa, insa valoarea reala a acestora este de 5600 lei, luand in calcul si uzura de 25 % din valoare. A mai precizat ca bunurile au fost dobandite prin contributie egala a sotilor, fiind de acord sa plateasca reclamantului o sulta de 2800 lei, insa intr-un timp mai indelungat.
In drept, a invocat art. 205 si art. 979 C.proc.civ.
La data de _ reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a precizat ca nu este de acord cu oferta de evaluare facuta de parata autoturismului, urmand ca in cauza sa se efectueze o expertiza prin care sa se stabileasca valoarea de circulatie a autoturismului.
La data de _, parata-reclamanta a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat aducerea la masa partajabila a unui autoturism marca aflat in posesia reclamantului-parat, in valoare de 1000 euro.
La data de ... parata-reclamanta a invocat exceptia de necompetenta a instantelor romane, conform art. 1066 alin.2, 1065, 1027  C.proc.civ. si art. 2613 C.civ.
Analizand cu prioritate fata de fondul cauzei exceptia de necompetenta a instantelor romane invocata de parata-reclamanta, instanta retine urmatoarele:
Cu titlu preliminar, trebuie facuta o distinctie clara intre reglementarea prevazuta de Cartea a VII-a din Codul de procedura civila roman, intitulata "Procesul civil international" si dispozitiile de drept international privat cuprinse in Cartea a VII-a a Codului civil roman. Este evident ca reglementarea Codului civil, astfel cum prevede si art. 2557 C.civ., se refera la determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat, deci la legea aplicabila fondului litigiului dedus judecatii.
In schimb, art. 1065 C.proc.civ., prevede ca, sub rezerva situatiilor in care legea dispune altfel, instantele romane sunt competente daca paratul are domiciliul, iar in lipsa domiciliului, resedinta obisnuita, respectiv sediul principal pe teritoriul Romaniei la data introducerii cererii.
Asadar, principalul criteriu dupa care este atrasa competenta internationala a instantelor romane este existenta pe teritoriul Romaniei a domiciliului paratului.
In aceasta privinta, instanta apreciaza ca notiunea de domiciliu trebuie interpretata in sens larg, interesand adresa unde parata locuieste efectiv. In acelasi sens, art. 87 C.civ. defineste domiciliul persoanei fizice ca fiind acolo unde  declara ca isi are locuinta principala. Instanta apreciaza ca scopul regulii generale in materia competentei teritoriale - acela de a o proteja pe parata - nu ar fi atins daca domiciliul nu ar fi asociat cu locuin?a efectiva a paratei.
Din certificatul de resedinta depus la dosar, instanta retine ca la data sesizarii instantei cu prezentul dosar - 21.05.2014 - parata Y avea domiciliul principal in orasul _, Germania. De altfel, chiar reclamantul a precizat, in cererea introductiva, ca partile locuiesc in Germania, bunurile a caror partajare se solicita aflandu-se in posesia acestora.
In consecinta, avand in vedere ca niciuna din partile litigiului dedus judecatii nu isi are locuinta obisnuita pe teritoriul Romaniei, instanta urmeaza sa admita exceptia invocata si, conform art. 1070 C.proc.civ., sa respinga cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane. Instanta constata ca nu este incident art. 1069 C.proc.civ. intrucat cauza nu prezinta nicio legatura cu Judecatoria Calarasi, ba mai mult, ar fi dificila solutionarea actiunii de partaj de instantele romane, cat timp bunurile mobile a caror partajare se solicita si a caror expertizare este necesara se afla pe teritoriul Germaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia necompetentei instantelor romane invocata de parata.
Respinge cererea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu parata Y, ca nefiind de competenta jurisdictiei romane.
Cu recurs in termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmand a fi depusa la Judecatoria Calarasi.
Pronuntata in sedinta publica astazi,

-def. prin respingerea apelului

Red. TCA
Dact VN
Exemp. 4/17.11.2014