ACTIUNE PAULIANA

Reclamantul A. D solicitat in contradictoriu cu paratii M. N.  si M. J. pe calea actiunii pauliene, revocarea tranzactiei incheiate intre parati consfintita de Judecatoria Constanta prin sentinta civila nr. X.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a imprumutat pe paratul M. N.  cu suma de 24000 Euro (echivalentul sumei de 100353,60 lei), conform contractului autentificat sub nr. 461/17.05.2010 de BNP, data scadenta a restituirii imprumutului fiind 29.09.2010.
S-a aratat ca, urmare a neindeplinirii obligatiei de restituire a imprumutului, reclamantul s-a adresat unui birou de executare silita, fiind astfel inceputa procedura executionala prin somatia adresata paratului la data de 04.01.2011, somatie notata, conform extrasului de carte funciara din 05.01.2011, in carte funciara deschisa pentru imobilul proprietatea paratilor.
Reclamantul a aratat ca, urmare a comunicarii de catre parata M. J. a existentei unui impediment la executare silita a imobilului inscris in cartea funciara, impediment ce consta in faptul ca imobilul era proprietatea comuna a celor doi soti parati, reclamantul a introdus o actiune in partajarea bunului comun. In cursul judecarii respectivei cereri, reclamantul a invederat instantei ca parata a depus la dosar o copie a sentintei civile nr. x, prin care instanta a luat act de tranzactia partilor, cu consecinta atribuirii in deplina proprietate a imobilului in discutie catre parata M. J. Reclamantul a mai aratat ca prin aceasta instrainare a imobilului, a suferit un prejudiciu actual si personal, cauzat de faptul ca paratul si-a provocat starea de insolvabilitate.
S-a mai sustinut ca, din inscrisurile de la dosar, reiese complicitatea la frauda si a tertului dobanditor, parata, care a recunoscut existenta creantei reclamantului si a consfintit incheierea tranzactiei tocmai pentru zadarnicirea incasarii acesteia.
In concluzie, reclamantul a aratat ca sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene, astfel ca reclamantul poate cere sa fie declarata inopozabila tranzactia incheiata de catre parati.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1562 N.C.civ., insa conform art. 6 raman aplicabile cererii vechile prevederi, respectiv art. 975 C. proc. civ.
In dovedirea sustinerilor, au fost depuse la dosar contractul de imprumut intervenit intre
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. S-a aratat ca la data de 04.01.2011 s-a emis o somatie de catre executorul judecatoresc ocazie cu care a aflat ca sotul acesteia contractase un imprumut personal de la creditorul A. D , fara acceptul acesteia, imprumut pe care il garantase cu imobilul proprietatea acesteia.
Parata a aratat ca sotul acesteia cheltuieste banii in mod discretionar, fiind impatimit al jocurilor de noroc iar imprumutul contractat de acesta nu ii incumba si acesteia, motiv pentru care solicitat efectuarea partajului in vederea stabilirii intinderii dreptului de proprietate asupra bunului imobil aflat in codevalmasie.
Parata a mai aratat ca tranzactia incheiata nu intra sub incidenta art. 975 C.civ. deoarece actul incheiat nu i-a cauzat un prejudiciu creditorului, intrucat paratul a primit sulta cu care putea achita imprumutul iar acesta avea calitatea de administrator la o societate comerciala care detine bunuri mobile si imobile, precum si creante de incasat, existand astfel solvabilitatea acestuia fata de creditorul personal.
Parata a sustinut ca tranzactia incheiata nu este frauduloasa, intrucat nu s-a urmarit producerea unui rezultat pagubitor reclamantului. Parata a aratat ca s-a urmarit prin tranzactie o separare de patrimonii intrucat, datorita angrenarii sotului in datorii personale asumate cu clandestinitate fata de aceasta, exista riscul ca si pe viitor sa ii fie urmarita cota sa de proprietate pentru datorii care nu ii incumbau.
Parata a mai aratat ca a procedat la partajarea bunului intrucat a cunoscut existenta unei datorii a paratului fata de reclamant si nu a existat o complicitate a acesteia la frauda, intrucat scopul acesteia a fost de a se proteja impotriva imprumuturilor oneroase efectuate de catre parat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul autentificat paratul a imprumutat de la reclamant suma de 24000 Euro, obligandu-se sa o restituie la data de 20.09.2010.
La cererea reclamantului, impotriva paratului s-a inceput executarea silita , la data de 04.01.2010 paratul fiind somat sa achite suma de 24000 Euro si cheltuielile de executare aferente.
Ulterior, ca urmare a luarii la cunostinta a acestei somatii, astfel cum reiese chiar din sustinerile paratei, aceasta a promovat o actiune in partaj bunuri comune a sotilor in timpul casatoriei. Cei doi parati au infatisat instantei o tranzactie de care instanta a luat act. Conform acestei tranzactii, parata devenea proprietara exclusiva a imobilului in discutie, iar paratul declara ca a primit o sulta de  50000 lei reprezentand 50% din contravaloarea imobilului. 
Conform dispozitiilor normative incidente:
     Art. 975 C. civ. - "Ei (creditorii) pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor."
Dispozitiile normative citate reglementeaza actiunea pauliana, pe care creditorul chirografar o poate intenta pentru protejarea patrimoniului debitorului sau in vederea satisfacerii creantei pe care o detine impotriva acestuia. In speta, reclamantul este un creditor chirografar al paratului, intrucat creanta acestuia ce rezulta din contractul de imprumut nu prezinta nicio garantie, contrar sustinerilor paratei, reclamantul avand doar un drept de gaj general asupra patrimoniului paratului.
Din interpretarea art. 975 C. civ., conditiile care se cer a fi indeplinite cumulativ pentru admiterea actiunii pauliene sunt:
- creditorul sa detina impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila si in principiu anterioara actului atacat;
- debitorul sa-si fi cauzat sau sa-si fi marit prin incheierea actului atacat o stare de insolvabilitate (micsorarea activului patrimonial);
- debitorul sa fi avut cunostinta de faptul ca incheierea actului are o consecinta pagubitoare pentru creditor (frauda debitorului)
- complicitatea la frauda a tertului (persoana cu care s-a incheiat actul).
Instanta constata ca in speta toate aceste conditii sunt indeplinite, dupa cum urmeaza:
In ceea ce priveste existenta unei creante certe, lichide si exigibile anterioara actului atacat, aceasta este constituita de creanta in cuantum de 24000 Euro care este certa (existenta sa fiind dovedita prin contractul de imprumut autentificat incheiat intre parti), lichida (catimea ei fiind stabilita prin acelasi contract), exigibila (la data de 20.09.2010, conform clauzelor contractuale) si anterioara actului atacat (sentinta prin care s-a luat act de tranzactie ).
In ceea ce priveste micsorarea activului patrimonial, conditia este indeplinita, avand in vedere ca actul a carui revocare se cere este un act prin care debitorul a dispus de cota sa din dreptul de proprietate asupra imobilului bun comun. Astfel, debitorul-parat si-a diminuat prin tranzactia de partaj activul patrimonial cu valoarea cotei sale din imobilului care facea obiectul partajului. Sustinerile paratei conform carora paratul nu si-ar fi diminuat patrimoniul intrucat ar fi primit in schimbul cotei sale o sulta in cuantum de 50000 lei sunt neintemeiate, de vreme ce nu s-a facut in niciun fel dovada ca acesta a primit aceasta suma de bani, suma pe care acesta a declarat in cuprinsul tranzactiei ca ar fi primit-o. Prin aceasta declaratie, paratul si-a stins creanta in suma de 50000 lei pe care ar fi avut-o fata de parata conform tranzactiei, insa nu exista nicio dovada ca aceasta suma a intrat in realitate in patrimoniul paratului - debitor.
Interpelat fiind de instanta, paratul a sustinut ca ar fi platit cu aceasta suma niste datorii, insa nu a facut aceasta dovada prin chitantele liberatorii acordate de pretinsii creditori.
In ceea ce priveste frauda debitorului si complicitatea la frauda a tertului, instanta constata ca debitorul (paratul) si tertul dobanditor (parata) au fost constienti de faptul ca incheierea tranzactiei are o consecinta pagubitoare pentru creditor (reclamantul), in sensul ca duce la zadarnicirea procedurii de executare silita incepute impotriva paratului la cererea reclamantului.
Astfel, asa cum au sustinut chiar paratii, acestia au cunoscut ca s-a inceput executarea silita impotriva paratului de catre reclamant, executare ce viza cota paratului din imobilul proprietatea paratilor. Parata a sustinut ca scopul tranzactiei a fost de a se proteja de imprumuturile si actele de dispozitie personale efectuate de sotul acesteia, insa asa cum reiese din tranzactia incheiata, instanta retine ca scopul tranzactiei a fost scoaterea cotei detinute de parat din acest imobil din patrimoniul acestuia si micsorea gajului general al creditorului - reclamant.
Frauda paratului si complicitatea paratei, mai reiese din faptul ca, in conditiile in care executarea silita urma sa se efectueze impotriva imobilului in discutie, prin notarea somatiei in cartea funciara, cei doi parati, inainte ca reclamantul sa promoveze actiunea in partajul acestui bun, au inteles sa investeasca instanta cu o actiune in partaj si au incheiat inainte de primul termen de judecata (termen preschimbat cu trei luni inainte fata de termenul initial acordat) tranzactia in discutie, prin care au scos din patrimoniul paratului cota acestuia din imobil asupra careia reclamantul ar fi putut sa se indrepte in procedura executarii silite. Actiunea a fost introdusa la 19.01.2011, la cateva zile dupa ce s-a comunicat somatia paratului si la o zi de la raspunsul paratei catre executor, iar ca urmare a cererii de preschimbare a termenului admisa, instanta a luat act de tranzactie la 28.03.2011.
Sustinerile paratei conform carora paratul ar fi administratorul unei societati comerciale care detine bunuri precum si creante de incasat, nu au fost dovedite si chiar dovedite, instanta retine ca intre patrimoniul unei societati comerciale si cel al persoanei fizice care este administratorul acesteia nu exista identitate. Paratul, care a declarat in fata instantei ca mai are si alte datorii, aspect sustinut si de parata, nu a facut dovada ca in afara de bunul imobil inscris in cartea funciara detinea la momentul tranzactiei si alte bunuri care l-ar fi facut solvabil in ce priveste debitul de 24000 Euro plus cheltuieli de executare fata de reclamant.
Fata de aceste considerente, instanta retine ca tranzactia incheiata de catre parati, consfintita prin sentinta civila, a fost efectuata in frauda reclamantului, astfel ca sanctiunea acestei operatiuni juridice este inopozabilitatea acesteia fata de reclamant. Fata de reclamant sentinta civila nu va produce efecte juridice, astfel ca, in privinta acestuia, bunul imobil partajat prin tranzactia consfintita prin sentinta nu a iesit din patrimoniul paratului, fiind un bun comun al sotilor parati.
In consecinta, instanta va admite actiunea reclamantului si va constata inopozabilitatea fata de reclamant a tranzactiei incheiate de parati, consfintite prin sentinta civila .