Ucidere din culpa, fapta prevazuta de art. 178 alin. 1 si alin. 2 Cod penal. SP 1186/10.11.2014 definitiva la data de 04.11.2013 prin nerecurare. Aplicarea legii penale mai favorabile Daune materiale si morale.

In baza art.178 alin.1 si 2 C.pen. 1969 cu retinerea art.5 C.pen. 2009 si aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I. N. (date de stare civila) la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 alin. 1 C. pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a si b C.pen. 1969.
In baza art. 81 C.pen. 1969 suspenda conditionat executarea pedepsei inchisorii pe un termen de incercare de 4 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
In baza art.71 alin. 5 C.pen. 1969 pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se suspenda si pedepsele accesorii.
Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 C. pen. 1969 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare, respectiv daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu isi va indeplini obligatiile civile stabilite prin prezenta.
In baza art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr.76/2008 privind functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ivanciu Niculae in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
In baza art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. 1864 si coroborat cu dispozitiile art. 54 alin. 1 si art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a  admis in parte actiunea civila formulata de catre partea civila O. O. C. si a obligat partile responsabile civilmente SC ASIGURARE ROMANEASCA - ASIROM SA si SC METROPOLITAN SRL, in solidar cu inculpatul, la plata catre partea civila a sumei de 11.826,42 lei cu titlu de daune materiale si suma de 70.000 de euro la cursul B.N.R. din ziua platii cu titlu de daune morale.
In baza art. 272  raportat la art. 274 alin. 1 si 3 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul in solidar cu partile responsabile civilmente la plata catre stat a cheltuielilor judiciare.
In baza art. 274 alin. 1 teza finala raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., a constatat ca a fost acordat onorariul partial al avocatului desemnat din oficiu din fondurile Ministerului de Justitie si ramane in sarcina statului.
NOTA: Solutia a fost modificata in apel, fiind reduse daunele morale de la 70.000 euro la 30.000 de euro; de asemenea, s-a inlaturat solidaritatea inculpatului cu partea responsabila civilmente asigurator din perspectiva daunelor materiale si morale, fiind obligat alaturi de aceasta la plata daunelor, in limita plafonului; s-a inlaturat obligarea partii responsabile civilmente asigurator la plata cheltuielilor judiciare catre stat in solidar cu inculpatul, acesta fiind obligat doar in solidar cu angajatorul.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere urmatoarele :
La data de 30.09.2013 persoana vatamata O.O.C., fiica defunctei G. F., a depus cererea de constituire ca parte civila in cauza precizand ca pentru inmormantare a cheltuit aproximativ 12.000 de lei. De asemenea, pe langa suma de 12.000 de lei partea civila a solicitat si suma de 23.000 de euro reprezentand imprumut conform contractului de ipoteca autentificat sub nr.2868/15.10.2008 la B.N.P. "V. B.". Pe langa sumele cu titlu de daune materiale, partea civila a solicitat si suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale. In dovedirea pretentiilor materiale partea civila a depus inscrisuri.
La termenul din 03.10.2013 instanta a constatat ca autoturismul cu nr. de inmatriculare CT-48-MET era asigurat la societatea A. R. - A. SA, motiv pentru care aceasta a fost introdusa in cauza in calitate de asigurator care a depus la data de 26.02.2014 concluzii scrise.
In sedinta publica din data de 13.03.2014, avand in vedere dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 si art. 343 C. proc. pen., cauza a fost trimisa judecatorului de camera preliminara, inculpatul si avocatul avand posibilitatea sa depuna cereri sau exceptii.
Prin incheierea din camera de consiliu din 15.05.2014, judecatorul de camera preliminara a constatat ca nu au fost formulate cereri si exceptii de catre inculpat sau de catre avocatul sau si nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu sa se invoce vreo exceptie, motiv pentru care, in temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competenta instantei si legalitatea sesizarii instantei prin rechizitoriul nr.15454/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, a administrarii probelor si a actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii cauzei.
La termenul din 18.09.2014, fiindu-i aduse la cunostinta dispozitiile art.374 alin.4, art. 375 si art. 396 alin. 10 C.proc.pen., inculpatul a aratat ca recunoaste fapta in modalitatea descrisa in rechizitoriu si a solicitat ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, fiind audiat sub acest aspect . Totodata, inculpatul a depus inscrisuri in circumstantiere, proba incuviintata de instanta in temeiul art. 100 alin. 3 C. proc.pen.
In sedinta publica din 30.10.2014 instanta a respins cererea partii responsabile civilmente SC M. SRL de a emite o adresa catre R. Bank pentru a specifica daca respectivul credit de 23.000 de euro era insotit si de o asigurare, caz in care, a sustinut SC M. SRL, partea civila nu ar mai fi indreptatita la aceasta suma de bani. Instanta a respins proba ca nefiind utila cauzei.
La data de 22.09.2010, ora 06:15, organele de politie din cadrul Serviciului Rutier Constanta au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulatie soldat cu decesul unei persoane pe bd. I. C. Bratianu din municipiul Constanta.
Deplasandu-se la fata locului, lucratorii de politie au gasit autocarul marca   Mercedes - Benz cu nr. de inmatriculare CT- in stationare, pe I. C. Bratianu, pe banda I a sensului de mers dinspre Valu lui Traian spre Gara, astfel cum s-a consemnat si in procesul-verbal de cercetare la fata locului si fixat prin fotografiere.
Conform aceluiasi process-verbal, la fata locului, pe bd. I. C. Bratianu, pe sensul de deplasare spre Gara, a fost identificata o urma de franare in lungime de 11,80 m. De asemenea, pe carosabil au fost identificate bunuri apartinand victimei si cadavrul numitei G. F.la o distanta de 16,80 m fata de marcajul pietonal. S-a consemnat in procesul verbal de cercetare la fata locului ca in zona producerii accidentului circulatia se desfasoara pe doua sensuri, fiecare sens avand cate trei benzi pe sens, despartite prin marcaj longitudinal simplu discontinuu, vizibilitatea fiind specifica diminetii, relevante in acest sens fiind si fotografiile efectuate. De asemenea, se observa ca sensurile de mers sunt deapartite prin marcaj dublu continuu (foto nr.9) si ca trecerea de pietoni era semnalizata cu indicatoare si marcaj pietonal (schita locului accidentului, foto nr.3).
In urma impactului cu autocarul marca Mercedes - Benz cu nr. de inmatriculare CT- a rezultat decesul numitei G. F.. Astfel, potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.681/A3/2010/01.11.2010 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta (f. 17, 18), moartea victimei a fost violenta, ea datorandu-se stopului cardio - respirator de tip central, urmarea sectiunii mielice inalte. Leziunile de violenta au putut fi produse prin hiperextensia - flexia coloanei cervicale, comprimare intre planuri dure si frecare de planuri dure, rugoase si au legatura de cauzalitate cu decesul ; in sangele recoltat de la victima nu s-a constatat alcool.
Conducatorul autocarului marca Mercedes - Benz cu nr. de inmatriculare CT- apartinand partii responsabile civilmente S.C M. S.R.L. si asigurat de partea responsabila civilmente SC A. R. - ASIROM SA (f. 41 dosar instanta), a fost identificat in persoana inculpatului I. N., posesor al permisului de conducere categoriile BE, CE, DE, numarul C00315164T, eliberat in anul 2004.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciara. Astfel, din raportul de expertiza intocmit in cauza (f. 46-50 d.u.p.) la care partile de altfel nu au avut obiectiuni, a rezultat ca viteza cu care se deplasa autocarul marca Mercedes - Benz cu nr. de inmatriculare CT-. in premomentul aparitiei starii de pericol era de 46 km/h, iar locul producerii accidentului a fost pe marcajul pietonal. Potrivit punctului 4 din concluziile raportului expertiza, cauza determinanta a producerii accidentului o constituie neacordarea prioritatii de trecere victimei aflate in traversare pe marcajul pietonal, de la stanga la dreapta raportat la directia in care se deplasa autocarul.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut fapta ce i se retine in sarcina, aratand ca in data de 22.09.2010, in jurul orei 06:11, conducea autocarul marca Mercedes - Benz cu nr. de inmatriculare CT-. pe ruta Medgidia - Constanta. Autovehiculul condus de inculpat se deplasa pe bd. I. C. Bratianu, pe banda a II-a, pe directia Valu lui Traian catre Gara, iar in dreptul trecerii de pietoni, vizavi de Scoala nr.8, a fost surprins de aparitia unei persoane de sex femeiesc care efectua traversarea strazii in fuga, din partea stanga. Intrucat inculpatul a observat victima din scurt, nu a putut evita coliziunea cu aceasta ; totodata, acesta a precizat ca victima era imbracata in negru si, la acea ora, bulevardul nu era iluminat.
Inculpatul a mai precizat faptul ca in premomentul producerii accidentului rula cu o viteza de aproximativ 40 Km/h si nu a observat-o pe victima, fiind atent la o alta persoana de sex femeiesc care traversare strada oblic, in alergare.
Din inscrisurile depuse la dosar (certificat de nastere - f- 36 ; sentinta civila nr.1532/14.02.1995 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr.12135/1994) rezulta ca partea civila O.O.C. este fiica defunctei G.F., putand sta asadar in aceasta calitate in procesul penal, suferind o vatamare in urma savarsirii faptei de catre inculpat.
Incadrarea juridica a faptei retinuta de catre instanta :
Instanta s constatst ca in conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere in aplicare a C. proc. pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedura Penala. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeasi data a intrat in vigoare si Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), instanta constata ca, prin decizia nr. 265/6.052014, publicata in M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constitutionala a stabilit ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. In considerente deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca, in caz de tranzitie, judecatorul este tinut de aplicarea legii penale mai favorabile, in ansamblu, fapt justificat prin aceea ca nu trebuie sa ignore viziunea fie preponderent represiva, asa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventiva, asa cum este cazul actualului Cod penal. Solutia se impune pentru ca nu poate fi incalcata finalitatea urmarita de legiuitor cu ocazia adoptarii fiecarui cod in parte, deoarece nu intamplator cele doua coduri, desi fiecare cu o conceptie unitara proprie, au viziuni diferite asupra modului in care sunt aparate valorile sociale de catre legea penala.
De asemenea, in legatura cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie � Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, Curtea Constitutionala a constatat ca odata cu publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instantei supreme inceteaza in conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constitutie si cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
In aceeasi masura, instanta de contencios constitutional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curtii Constitutionale de catre instantele de judecata, aratand ca prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronuntarii deciziei, intrucat, in acest caz, Curtea nu declara neconstitutionala o prevedere legala, astfel ca nu se produc consecinte asupra existentei normative in ordinea juridica a prevederii supuse controlului, ci se stabileste doar, pe cale de interpretare, un unic inteles constitutional al art.5 din Codul penal.
Fata de acestea, avand in vedere ca, potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si general obligatorii, instanta constata ca singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile in cauza de fata este prin stabilirea, in mod concret, a mecanismului de raspundere penala conform ambelor coduri si de a aplica inculpatului mecanismul raspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabila, instanta a constatat ca limitele de pedeapsa prevazute atat in art. 192 alin. 1 si 3 C. pen. 2009, cat si in art. 178 alin. 1 si 2 C. pen. 1969 pentru infractiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sunt aceleasi - respectiv inchisoarea de la 2 la 7 ani (de la 1 an si 4 luni la 4 ani si 8 luni inchisoare cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen. ca urmare a recunoasterii invinuirii de catre inculpat, cererea acestuia de a urma procedura recunoasterii invinuirii fiind admisa de instanta).
Prin urmare, nu sub aspectul limitelor de pedeapsa va fi determinata legea mai favorabila, ci mai ales cu privire la posibilitatile de individualizare judiciara a exeutarii pedepsei. Pentru motivele ce vor fi aratate la sectiunea privind individualizarea pedepsei, instanta s-a orientat in cazul inculpatului la o pedeapsa sub jumatatea intervalului de individualizare, respectiv 2 (doi) inchisoare.
Sub acest aspect, instanta a apreciat  ca nu se impune executarea pedepsei inchisorii in regim de detentie, optiunea de individualizare judiciara fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executarii pedepsei, in timp ce pe noul Cod penal amanarea aplicarii pedepsei. Ramane a se stabili care dintre cele doua institutii este mai favorabila pentru inculpat.
Astfel, in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei (art.81 si urm. C. pen. 1969), pe durata termenului de incercare, inculpatul nu i se poate impune respectarea unor anumite masuri de supraveghere sau sa execute diverse obligatii precum in cazul amanarii aplicarii pedpsei (art. 85 C. pen. 2009).
Or, este evident ca este mai favorabila pentru condamnat suspendarea executarii pedepsei in raport cu amanarea aplicarii pedepsei, in conditiile in care nu va fi supus niciunei masuri de supraveghere sau obligatii, chiar daca in cazul amanarii aplicarii pedepsei nu se pronunta o hotarare de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita (art. 90 alin. 1 C. pen. 2009), evident cu conditia sa nu savarseasca din nou o infractiunea pana la expirarea termenului de supraveghere si sa nu se dispuna revocarea sau anularea amanarii aplicarii pedepsei. Cu toate acestea, in aceeasi situatie este si inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei, in conditiile in care inclusiv pedepsele accesorii se suspenda (art. 71 alin. 5 C. pen. 1969), iar la implinirea termenului de incercare inculpatul este de drept reabilitat (art. 86 C. pen. 1969).
Asadar, legea veche este mai favorabila si in consecinta va ultraactiva; prin urmare, fapta inculpatului I. N. care la data de 22.09.2010, in jurul orei 06:11, a condus autocarul marca Mercedes-Benz cu nr. de inmatriculare CT-. pe bd. I. C. Bratianu din mun. Constanta, dinpre com. Valu lui Traian catre Gara, iar in momentul in care a ajuns in dreptul trecerii de pietoni situata vizavi de Scoala generala nr.8 nu a observat-o pe numita G.F. ce se afla in traversare pe marcajul pietonal dinspre stanga spre dreapta raportat la sensul de mers al autobuzului, nu i-a acordat prioritate de trecere, producandu-se impactul in urma caruia aceasta a decedat conform raportului medico-legal de necropsie nr.681/A3/2010/01.11.2010 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev. de art.178 alin.1 si 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Elementul material al infractiunii este reprezentat de orice actiune sau inactiune susceptibila de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar in speta, consta in neacordarea de catre inculpat a prioritatii de trecere victimei G. F., aceasta fiind angajata in traversarea bd. I. C. Bratianu pe marcajul pietonal, zona fiind semnalizata si prin indicator.
Actiunea a fost savarsita cu ocazia efectuarii unei activitati - aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, pentru exercitarea careia sunt stabilite reguli prin acte normative -  OUG nr.195/2002 si HG nr.1391/2006. Constata instanta ca inculpatul nu a respectat prevederile art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare al OUG nr.135/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 conform caruia conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: [_] pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Din probele administrate in cursul urmaririi penale a rezultat ca victima era in traversarea drumului public printr-un loc special amenajat, impactul dintre autovehiculul condus de inculpat si victima producandu-se pe sensul de mers al vehiculului. Prin urmare, inculpatul a ignorat regula de circulatie anterior mentionata, nu s-a asigurat corespunzator, nu a acordat prioritate si a ucis-o pe numita Grasu Florica. Urmarea imediata este reprezentata de decesul victimei. Legatura de cauzalitate intre actiunile inculpatului si urmarea imediata rezulta din raportul medico-legal de necropsie nr.681/A3/2010/01.11.2010 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta (f. 17, 18). Astfel, moartea victimei a fost violenta, ea datorandu-se stopului cardio - respirator de tip central, urmarea sectiunii mielice inalte. Leziunile de violenta au putut fi produse prin hiperextensia - flexia coloanei cervicale, comprimare intre planuri dure si frecare de planuri dure, rugoase si au legatura de cauzalitate cu decesul.
In ceea ce priveste latura subiectiva, inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie in forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct.2 lit.a C.pen. 1969) intrucat acesta putea sa prevada rezultatul faptei sale insa acesta nu l-a acceptat, socotind fara temei ca el nu se va produce; fiind vorba de o trecere de pietoni, inculpatul avea obligatia sa circule cu prudenta, sa se asigure temeinic ca nu sunt persoane angajate in traversarea strazii pe sensul sau de mers carora sa fie obligat sa le acorde prioritate de trecere. Ignorand regulile de circulatie mentionate, inculpatul a savarsit fapta ce i se retine in sarcina.
Constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 396 alin 2 C. proc. pen., fiind probata dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, instanta urmeaza sa il condamne pe acesta pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 C. pen. 1969.
Individualizarea judiciara a pedepsei
La individualizarea pedepsei instanta a  avut in vedere, pe langa atingerea scopului pedepselor stabilit de art. 52 C. pen, si dispozitiile art. 72 C. pen, respectiv dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Limitele de pedeapsa vor fi reduse cu o treime, conform dispozitiilor art. 396 alin. 10 C. proc. pen. privind procedura in cazul recunoasterii invinuirii.
Referitor la gravitatea faptei, instanta are in vedere ca fapta inculpatului a avut ca urmare decesului unei persoane, infractiunea de ucidere din culpa fiind savarsita prin incalcarea unei norme elementare privind circulatia pe drumurile publice - neacordarea prioritatii de trecere pietonului angajat in traversarea drumului public pe sensul de mers al vehiculului, cauza frecventa de producere a accidentelor soldate cu decesul victimelor.
 Mai ales in conditiile in care bulevardul era slab luminat la acea ora, in ciuda faptului ca victima purta haine de culoare neagra, fiind mai dificil de observat, inculpatul trebuia sa manifeste o prudenta deosebita, ceea ce din nefericire nu s-a intamplat, cu toate ca inculpatul era sofer profesionist si desfasura constant activitatea de transport persoane cu autocarul.
Referitor la circumstantele personale ale inculpatului, instanta constata ca acesta are 47 de ani, este casatorit, are doi copii minori, studii medii, de profesie conducator auto, angajat al partii responsabile civilmente, fara antecedente penale. Totusi, in ciuda circumstantelor favorabile inculpatului, instanta apreciaza ca nu se justifica o pedeapsa indreptata spre minimul special in conditiile in care astfel de fapte au devenit deosebit de frecvente, pietonii fiind expusi unor astfel de accidente tocmai din cauza unor conducatori auto precum inculpatul care ignora regulile de circulatie aplicabile in zona trecerilor de pietoni. In consecinta, instanta trebuie sa aiba in vedere si exemplaritatea pedepsei in contextul expus anterior.
In privinta pedepselor accesorii, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, in cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanta va avea in vedere atat dispozitiile art. 64 si art. 71 C. pen. 1969, dar si Decizia nr. LXXIV/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabou si Parcalab contra Romaniei, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord).
Astfel, instanta subliniaza stransa legatura ce trebuie sa existe intre infractiunea savarsita si interzicerea unui drept (fapta comisa furnizand premisa ca e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apararea valorilor ocrotite de legea penala).Or, natura faptei savarsite de inculpat - ucidere din culpa, sustine existenta unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art. 64 alin. l lit. a teza a II-a si lit. b C. pen (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat), instanta apreciind ca, fata de pericolul social concret al faptei - forma de vinovatie fiind culpa - si persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Fata de aceste considerente, in baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 alin. 1 C. pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C. pen. 1969.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, avand in vedere ca pedeapsa principala aplicata inculpatului nu depaseste 3 ani inchisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavand antecedente penale, tinand seama de varsta si gradul mediu de educatie, de faptul ca are loc de munca stabil, ca scopul pedepsei si reinsertia sociala pot fi atinse fara privarea de libertate a inculpatului, pronuntarea condamnarii de 2 ani inchisoare constituind un avertisment ce il va determina pe inculpat sa nu mai savarseasca infractiuni si sa constientizeze gravitatea infractiunii, instanta considera ca nu se impune executarea pedepsei in regim de detentie.
Fata de aceasta modalitate de individualizare a executarii pedepsei inchisorii, in baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei vor fi suspendate si pedepsele accesorii.
In baza art. 404 alin. 2 C. proc. pen., va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 si 84 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare, respectiv daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu isi va indeplini obligatiile civile stabilite prin prezenta.
In baza art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul I. N. in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
Sub acest din urma aspect, instanta are in vedere si Decizia nr.18/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, stabilindu-se ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa Legii nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare poate fi dispusa si in ipoteza in care executarea acesteia este suspendata conditionat sau sub supraveghere.
Latura civila:
Potrivit art. 998 C. civ. 1864, aplicabil avand in vedere data savarsirii infractiunii (22.09.2010) si dispozitiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Fata de dispozitiile legale precitate, patru sunt conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum doctrina si jurisprudenta constanta le-a consacrat : existenta unui prejudiciu, fapta ilicita, vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Totodata, in cauza se pune problema si raspunderii comitentului pentru fapta presupusului in conditiile in care inculpatul era la momentul savarsirii infractiunii angajat al partii responsabile civilmente SC M. SRL si desfasura o activitate in interesul acesteia. Or, potrivit art.1000 alin.3 C.civ. 1864, stapanii si comitentii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Asadar, pentru angajarea raspunderii comitentului este necesara indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului si, in plus, sa existe o relatie de prepusenie si fapta sa fi fost savarsita de prepus "in functia ce i s-a incredintat".
Instanta constata ca prin decesul numitei G. F., fiica acesteia, constituita parte civila in prezenta cauza, a suferit atat un prejudiciu material, cat si un prejudiciu moral. De asemenea, fata de cele deja aratate, inculpatul a savarsit infractiunea de ucidere din culpa (fapta ilicita din perspectiva civila) cu vinovatie (culpa cu prevedere), existand in acelasi timp o legatura de cauzalitate evidenta intre fapta si prejudiciile suferite de partea civila. Pe de alta parte, in cauza nu s-a contestat vreun moment ca inculpatul se afla la acel moment in desfasurarea unei activitati in interesul partii responsabile civilmente SC M. SRL, aspect care de altfel rezulta din toate probele administrate in cauza. In aceste conditii, sunt intrunite inclusiv conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta altuia (a comitentului pentru fapta presupusului).
Ramane de analizat care este prejudiciul suferit de parte civila, atat material, cat si moral. Conform art. 99 alin. 1 C. proc. pen. sarcina probei in cadrul actiunii civile apartine partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa. In cauza de fata, avand in vedere ca nu suntem in prezenta unei ipoteze de exercitare a actiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv partii civile.
In legatura cu primul aspect, doctrina si jurisprudenta a fost constata in a aprecia ca autorul faptei ilicite are obligatia de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor de inmormantare privite lato sensu. Or, vazand inscrisurile depuse la dosar (f. 27 si urm.), instanta constata ca partea civila a facut dovada sumei de 11.826,42 de lei, cheltuita cu acest titlu, toate documentele justificative relevand achizitionarea de bunuri necesare inmormantarii defunctei si respectarii datinilor crestine.
Referitor la creditul de 23.950,53 de euro pe care defuncta il contractase anterior si pentru care incheiase si un contract de ipoteca autentificat sub nr.2868/15.10.2008 de B.N.P. "V. B.", instanta apreciaza pretentiile partii civile ca vadit neintemeiate.
Din aceasta perspectiva, partea civila este succesoarea autoarei sale, defuncta G. F. si, in aceasta calitate, a preluat atat activul, cat si pasivul mostenirii, acesta fiind de altfel motivul pentru care a fost nevoita sa achite in continuare ratele aferente creditului. Prin urmare, asa-zisul prejudiciu suferit de partea civila nu are nicio legatura de cauzalitate cu infractiunea savarsita de inculpat, datoriile fiind preluate de partea civila ca urmare a transmisiunii succesorale, prin simpla sa manifestare de vointa. Partea civila avea de altfel posibilitatea sa nu accepte mostenirea sau sa renunte expres la aceasta, caz in care, in mod evident, nu s-ar mai fi vorbit de un asemenea prejudiciu.
Or, din aceasta perspectiva, existenta sau nu a unui prejudiciu derivand dintr-o fapta ilicita nu poate depinde de manifestarea de vointa expresa sau tacita, ulterioara, a persoanei vatamate. Prejudiciul fie exista, fie nu exista. Totusi, cel putin din perspectiva daunelor morale, imprejurarea ca partea civila a fost nevoita sa acopere creditul, facand eforturi in acest sens, va fi avuta in vedere la evaluarea acestora.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate de catre partea civila, instanta retine ca poate acorda despagubiri descendentilor si a altor rude/persoane care ar dovedi un asemenea prejudiciu, pentru durerea incercata prin moartea victimei, chestiune transata de jurisprudenta si de doctrina. Astfel, instanta retine ca suferintele psihice pe care le incearca rudele apropiate prin moartea a unui membru de familie, acestea ramanand lipsite de bucuriile si multumirile firesti procurate de defunct si, nu in ultimul rand, de suportul moral si afectiunea reciproca pe care si-o datorau in virtutea relatiilor de rudenie, impun remedii efective din perspectiva juridica, remediul fiind tocmai daunele morale.
Evaluarea baneasca a suferintelor partii civile este insa dificil de realizat, mai ales in lipsa unor minime criterii legale si in contextul unei jurisprudente variate. De altfel, atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, adica procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei.
 De aceea, la stabilirea sumei acordate, instanta va statua in echitate si va tine seama de circumstantele concrete ale spetei, respectiv legatura foarte apropiata de rudenie dintre defuncta si partea civila (mama - fiica), varsta victimei (52 de ani la momentul decesului) si a partii civile (25 de ani), faptul ca la o varsta frageda partea civila a ramas singura, fara vreun sprijin, context in care a fost nevoita sa munceasca din greu pentru a reusi sa acopere creditul contractat in timpul vietii de mama sa pentru a nu-si pierde apartamentul mostenit.
Din perspectiva instantei, o suma de 70.000 de euro la cursul B.N.R. din ziua platii cu acest titlu este de natura sa aline suferinta partii civile, fiind echitabila in raport de toate circumstantele spetei.
Cu privire la partile ce urmeaza a fi obligate, instanta considera ca este necesara clarificarea calitatii asiguratorului in procesului penal, avand in vedere intervenirea noii legislatii procesuale.
Astfel, conform art. 86 C. proc. pen. persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.
Asadar, spre deosebire de art. 24 alin. 3 C. proc. pen. care facea trimitere numai la raspunderea potrivit legii civile, noua lege procesuala precizeaza in mod expres ca in cadrul procesului penal vor raspunde in calitate de parte responsabila civilmente persoanele care in temeiul unui contract, au obligatia de a repara prejudiciul cauzat de catre inculpat.
Art. 24 alin. 3 C. proc. pen. 1969 a fost interpretat prin Decizia nr.I/2005 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, prin care a fost statuat ca, formularea textului trimite, in mod obligatoriu, la dispozitiile art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil 1864, care reglementeaza o raspundere civila. Or, natura juridica a obligatiei pe care si-o asuma societatea de asigurare prin incheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferita de raspunderea pentru fapta altuia, reglementata prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de raspunderea comitentilor, pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, la care se refera alin. 3 al aceluiasi articol.
Instanta retine ca prin reformularea art. 86 C. proc. pen. intentia expresa a legiuitorului a fost aceea de a include in cadrul notiunii de parte responsabila civilmente si acele persoane care, in temeiul unui contract, au obligatia de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul creat de catre inculpat prin savarsirea infractiunii, cum sunt societatile de asigurare, care conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 acorda despagubiri in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule.
Fata de aceasta modificare a textului legal instanta retine ca sunt incidente dispozitiile art. 474 1 C. proc. pen. Legea nr. 135/2010 privind incetarea efectelor recursului in interesul legii pronuntat prin Decizia nr.I/2005 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, dispozitii conform carora efectele deciziei inceteaza in cazul abrogarii, constatarii neconstitutionalitatii ori modificarii dispozitiei legale care a generat problema de drept dezlegata, cu exceptia cazului in care aceasta subzista in noua reglementare.
Prin urmare, din moment ce sunt indeplinite conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului (in privinta partii responsabile civilmente SC M. SRL), cata vreme partea responsabila civilmente - asigurator are obligatia de a acoperi prejudiciul rezultat in urma accidentului rutier, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constata instanta ca inculpatul si partile responsabile civilmente trebuie sa acopere prejudiciul in solidar, tinand cont si de dispozitiile art.1003 C.civ. 1864. Este drept ca partea responsabila civilmente - societate de asigurare nu are un drept de regres impotriva inculpatului sau a celeilalte parti responsabile civilmente, insa intentia legiuitorului nu a fost aceea de a limita posibilitatile partii civile de a isi acoperi prejudiciul; or, inclusiv o societate de asigurare poate ajunge in insolventa, caz in care, cu toate ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, partea civila ar fi in imposibilitatea sa isi valorifice pretentiile fata de inculpate de exemplu.
Fata de aceste considerente, in baza art. 397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.998 - 999 C. Civ. 1864 si coroborat cu dispozitiile art. 54 alin.1 si art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 instanta va admite in parte actiunea civila formulata de catre partea civila O.O.C. si in consecinta va obliga partile responsabile civilmente SC A. R. - A. SA si SC M. SRL in solidar cu inculpatul, la plata catre partea civila a sumei de 11.826,42 lei cu titlu de daune materiale si suma de 70.000 de euro la cursul B.N.R. din ziua platii cu titlu de daune morale.