Schimbare incadrare juridica din infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in infractiunea de tentativa la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal. Respingere cerere de schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie in inf

In baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., din oficiu, schimba incadrarea juridica a primei faptei (din punct de vedere cronologic) din infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in stare de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 205 alin. 1 rap. la art. 41 alin. 1 C. pen. in infractiunea de tentativa la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in stare de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 32 alin. 1 raportat la art. 205 alin. 1 cu retinerea art. 41 alin.1 C.pen. 
Respinge ca neintemeiata schimbarea de incadrare juridica a celei de-a doua fapte pusa in discutie de instanta din oficiu - din infractiunea de talharie in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. in infractiunile de furt simplu in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. si lovire sau alte violente in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
Respinge ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridice a cei de-a doua fapte formulata de inculpat prin avocat - din infractiunea de talharie in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. in infractiunile de furt simplu in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 si 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. si lovire sau alte violente in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
In baza art. 32 alin.1 raportat la art. 205 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. condamna pe inculpatul B.D.P. la pedeapsa de 1 (unu) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la lipsire de libertate in mod ilegal in stare de recidiva postcondamnatorie.
In baza art. 233 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. condamna acelasi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie in stare de recidiva postcondamnatorie si, in baza art. 66 alin. 1 lit.a si b, art. 67 alin.1 si 2 si art. 68 alin.1 lit.c C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsa complementara, pe o perioada de 1 (unu) an si (sase) luni dupa executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.
In baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie interzicerea exercitarii drepturile prevazute la art. 66 alin. 1 lit. a si b C. pen. din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.
In baza art. 96 alin. 4 C.pen. revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere dispusa prin sentinta penala nr. 141/27.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr.102/118/2012, definitiva prin neapelare la data de 10.04.2012 si dispune executarea pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare stabilita pentru savarsirea infractiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art. 74 alin. 1 lit. a si alin. 2 C. pen. 1969 si retinerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969.
In baza art. 38 alin. 1 C. pen. constata ca cele doua infractiuni deduse judecatii sunt concurente.
In baza art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare la care adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an inchisoare - 4 luni inchisoare), urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare.
In baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 43 alin. 2 teza finala adauga la pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare pedeapsa anterioara neexecutata de 1 an si 6 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute in final 3 ani si 10 luni inchisoare  in regim de detentie.
Constata ca prin sentinta penala nr. 141/27.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 102/118/2012, definitiva prin neapelare la data de 10.04.2012 inculpatului i-a fost aplicata ca pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. 1969, avand acelasi continut cu pedeapsa accesorie aplicata prin prezenta.
In baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 45 alin. 5 si art. 45 alin. 3 contopeste pedepsele accesorii stabilite in sarcina inculpatului, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta accesorie a interzicerii exercitarii drepturile prevazute la art. 66 alin. 1 lit. a si b C. pen. din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana cand pedeapsa privativa de libertate de 3 ani si 10 luni inchisoare va fi executata sau considerata ca executata.
In baza art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 72 C. pen. scade din durata pedepsei inchisorii durata arestarii preventive de la 22.04.2014 pana la data de 10.06.2014 inclusiv.
In baza art. 399 alin. 1 C. proc. pen. mentine masura preventiva a controlului judiciar astfel cum a fost dispusa prin incheierea din 05.06.2014 si modificata prin incheierea din 02.10.2014 pana la o noua verificare, dar nu mai tarziu de 60 de zile, respectiv pana la data de 07.03.2015 inclusiv.
Ia act ca persoana vatamata B. M.M.  nu s-a constituit parte civila.
In baza art. 272 raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
In baza art. 274 alin. 1 teza finala raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen a fost acordat onorariul partial pentru aparatorul desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justitiei.
NOTA: Solutia a fost modificata in apel in sensul retinerii art. 75 alin. 2 lit. a C. pen. in referire la infractiunea de talharie, fiind reduse pedepsele la minimul special - 6 luni pentru savarsirea infractiunii de tentativa la lipsire de libertate in mod ilegal; 1 an si 4 luni pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Situatia de fapt retinuta de instanta in urma cercetarii judecatoresti:
Prin plangerea penala inregistrata la data de 14.04.2014 persoana vatamata B. (fosta C.) M. M. a sesizat organele de cercetare penala cu privire la faptul ca in data de 14.04.2014, in jurul orei 15:30, in timp ce se afla in statia de taxi amplasata pe str. Dezrobirii, in apropierea bd. I. C. Bratianu, inculpatul B. D. P. a agresat-o fizic si i-a smuls din mana telefonul mobil marca iPhone de culoare neagra pe care il utiliza cu cartela Vodafone cu nr. de apel 0737/406531.
Conform declaratiei persoanei vatamate date in cursul urmaririi penale si care se coroboreaza inscrisurile de la dosar, inclusiv cu declaratia inculpatului, a rezultat ca in perioada iunie 2012-martie 2014 a avut o relatie de concubinaj cu inculpatul B. D. P. insa, ca urmare a unor neintelegeri, la inceputul lunii martie 2014 cei doi s-au despartit.
Anterior, la data de 02.04.2013, persoana vatamata l-a imputernicit pe inculpat prin procura speciala autentificata sub nr.586/03.04.2013 de B.N.P. "S. D." (f. 73 d.u.p.) sa circule atat in tara, cat si in strainatate cu autoturismul marca Audi A6 cu nr. de inmatriculare CT-97-BON, de culoare gri (al carui proprietar este persoana vatamata) si, de asemenea, sa vanda autoturismul cui va crede de cuviinta la pretul cel mai avantajos, motivul fiind acela ca persoana vatamata nu poseda permis de conducere, autoturismul fiind folosit de inculpat si in interesul lor comun. Rezulta asadar o relatie de incredere preexistenta intre inculpat si persoana vatamata, asemanatoare celor de familie, chiar daca in cauza nu s-a facut dovada ca autoturismul ar fi fost achizitionat in coproprietate.
Revenind la momentul in care cei doi s-au despartit, ulterior, la data de 06.03.2014, prin declaratia autentificata sub nr.352/06.03.2014 la B.N.P. "S. D." (f. 24 d.u.p.), persoana vatamata a revocat intrutotul procura mentionata anterior, motivul invocat inclusiv in fata instantei de judecata fiind acela de a se razbuna pe inculpat, persoana vatamata fiind cea care a pus capat relatiei din cauza unor convorbiri purtate de inculpat cu o alta fata pe o retea de socializare.
Instanta nu va considera ca fiind dovedite amenintarile anterioare ale inculpatului la adresa persoanei vatamate in perioada in care au fost despartiti si care de altfel nu fac obiectul prezentei cauze (declaratiile persoanei vatamate necoroborandu-se cu nici un alt mijloc de proba administrat), insa se poate observa ca din momentul revocarii procurii si pana la savarsirea faptelor ce fac obiectul judecatii a trecut peste o luna, la data de 14.04.2014 inculpatul afland cu ocazia prezentarii la Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanta ca procura care ii dadea drept de folosinta si de dispozitie asupra autoturisului a fost revocata de persoana vatamata - in acest sens fiind atat declaratia persoanei vatamate, cat si declaratia inculpatului din cursul urmaririi penale.
In acest context, in jurul orei 15:15, persoana vatamata a fost sunata de catre un angajat al S.P.I.T. din incinta City Park Mall care i-a comunicat ca la ghiseu s-a prezentat inculpatul, angajatul solicitandu-i sa se prezinte cu procura initiala. Fiind de acord, persoana vatamata a apelat dispeceratul "Romaris" si a comandat un taxi la adresa unde locuia - str., intentia initiala fiind aceea de a se deplasa la sediul S.P.I.T. Constanta.
Situatia de fapt astfel prezentata pana la acest moment nu este contestata nici de inculpat si nici de persoana vatamata, rezultand in principal din declaratiile acestora date inclusiv in fata instantei de judecata si din inscrisurile depuse la dosar.
La adresa solicitata de persoana vatamata a ajuns taxiul condus de martorul S. Z.; aceasta a urcat in autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare CT- pe bancheta din spate, in spatele soferului (declaratii persoana vatamata) si i-a cerut martorului sa o duca pana la "D.", la barul "Z." (declaratii martor).
In momentul in care martorul s-a pus in miscare pe str. P., langa taxi a oprit un alt autoturism, de culoare gri, condus de inculpat, venind dinspre bd. I. C. Bratianu, persoana vatamata precizand in declaratia ca era vorba de autoturismul cu nr. de inmatriculare CT-. Inculpat a oprit autoturismul perpendicular fata de taxi, la mica distanta, fara a-l bloca, (declaratie persoana vatamata din cursul urmaririi penale), pe cealalta parte a strazii (ingusta conform declaratie martor A. L.) in dreptul blocului in care locuieste persoana vatamata si la parterul caruia se afla un magazin alimentar unde lucreaza ca vanzatoare martora mentionata anterior.
Din acest moment declaratiile persoanei vatamate si ale inculpatului date in cursul urmaririi penale si care se coroborau cu declaratiile martorilor audiati nu mai corespund cu cele declarate in cursul judecatii, urmand ca instanta sa aprecieze in ce masura situatia de fapt prezentata judecatorului se coroboreaza cu probele administrate atat pe parcursul cercetarii judecatoresti, cat si in cursul urmaririi penale.
Astfel, martorul Z. S. a aratat atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii ca inculpatul a coborat din autoturismul marca Audi si s-a indreptat catre autoturismul sau solicitandu-i sa opreasca, batand in geam. Persoana vatamata a aratat ca a blocat din interior portiera din spate, aratand in fata instantei ca de fapt dorea sa-l "amageasca" pe inculpat. In aceste imprejurari, inculpatul a introdus mana pe geamul soferului, a deblocat portiera si a deschis-o - declaratie persoana vatamata (urmarire penala, judecata), declaratie inculpat (faza de urmarire penala), declaratie martor S. Z. .
In acel moment inculpatul i-a solicitat persoanei vatamate sa coboare din taxi, aceasta refuzand in schimb sa se supuna solicitarii acestuia (declaratie inculpat din cursul urmaririi penale, declaratie persoana vatamata din cursul urmaririi penale si a judecatii si declaratie martor S. Z.).
Persoana vatamata a aratat in fata judecatorului ca, desi initial a refuzat sa iasa din autoturism, inculpatul ar fi luat-o de mana si ar fi coborat de bunavoie din autoturism, dupa care a luat-o de mijloc si s-a deplasat nesilita catre autoturismul inculpatului si ca s-a opus putin inainte de a urca pe bancheta din spate pentru a-i transmite inculpatului mesajul ca nu urca atunci cand doreste el, fiind impinsa in acel moment usor de inculpat. Inculpatul si persoana vatamata ar fi discutat aproximativ 1 minut dupa care a coborat din autoturism, s-a deplasat initial catre taxi cu intentia de a-si lua poseta, ulterior hotarand sa isi continue deplasarea catre S.P.I.T. Sustine persoana vatamata ca a strigat dupa ajutor catre tatal sau pentru a-l speria pe inculpat.
Inculpatul a declarat in fata instantei ca i-a deschis portiera persoanei vatamate pentru a discuta cu ea, a luat-o de mana si, ulterior, a luat-o in brate (a imbratisat-o) asa cum orice iubit se comporta fata de iubita lui, a pus-o jos si s-au indreptat impreuna spre autoturism. A introdus-o pe persoana vatamata pe bancheta din spate cu consimtamantul acesteia, fara a bloca portierele, au stat de vorba aproximativ 1 minut, dupa care a urmarit-o pe persoana vatamata pentru a-i da explicatii in legatura cu relatia dintre ei. 
Situatia de fapt astfel prezentata de inculpat si persoana vatamata nu se coroboreaza insa cu celelalte probe administrate, iar sustinerile persoanei vatamate ca de fapt totul ar fi fost o "joaca" intre indragostiti, scopul sau fiind acela de a-l amagi pe inculpat, nu sunt sustinute.
Astfel, martora A. L. a prezentat atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata aceeasi situatie de fapt, respectiv ca la un moment dat a vazut un autoturism de culoare gri care a oprit in fata magazinului la care lucra, la scurt timp auzind tipetele unei femei, motiv pentru care a iesit din magazin sa vada ce se intampla.
In acel moment martora l-a vazut pe inculpat care incerca ca o urce cu forta pe persoana vatamata in autoturismul gri, aceasta din urma strigand "Tati, tati!". A aratat martora ca totul s-a derulat foarte repede, inculpatul a reusit sa o urce pe persoana vatamata in autoturism pe bancheta din spate (usa din stanga), a inchis usa si s-a urcat la volan insa, cand a vrut sa plece, persoana vatamata a deschis portiera si a fugit catre un taxi care se afla in apropiere. In acel moment inculpatul a coborat din nou din autoturism si, dupa ce s-a dat jos, autoturismul s-a pus in miscare, a lovit o treapta din beton de la magazin, spargand-o, oprindu-se in cele din urma in coltul blocului din imediata apropiere (aspect confirmat si de martorul Salop in declaratia data in cursul urmaririi penale). Ulterior, inculpatul a revenit la masina, a oprit-o si imediat a inceput sa urmareasca taxiul care se pusese in miscare.
Declaratia martorei se coroboreaza cu declaratia persoanei vatamate din cursul urmaririi penale si chiar si cu declaratia inculpatului, dar si cu declaratia martorului C. V., tatal persoanei vatamate. Acesta din urma a declarat ca in acea zi a auzit-o pe fiica sa strigand "Tati, tati!", motiv pentru care s-a uitat pe geam sa vada ce se intampla. In aceste imprejurari l-a vazut pe inculpat care a tinea de mijloc pe persoana vatamata si a strigat la el sa o lase in pace.
In cursul urmaririi penale martorul a aratat ca gestul era unul nefiresc intrucat inculpatul o prinsese din spate pe persoana vatamata, imobilizandu-i ambele brate, iar la un moment dat a ridicat-o de la sol, fiind urcata cu forta, intr-un mod brutal in autoturismul marca Audi, dupa care inculpatul a trantit portiera.
Martorul a coborat imediat din apartamentul in care locuieste, de la etajul 4, vazandu-l in momentul in care a ajuns in strada pe inculpat cum paraseste zona cu autoturismul, fara a sti daca fiica lui se afla in autoturism. Martorul a aratat ca a discutat cu martora A. L. care i-a comunicat ca fata a reusit sa scape, fiind de altfel sunat dupa 5-10 minute de persoana vatamata care i-a comunicat ca se va duce la politie.
Relevante sunt si alte aspecte care sunt de natura sa inlature varianta inculpatului si a persoanei vatamate expuse in fata instantei. Astfel, in momentul in care a parasit taxiul persoana vatamata nu a putut nici macar sa ia cu ea poseta care se afla pe bancheta din spate, ceea ce exclude varianta cum ca de bunavoie ar fi parasit taxiul; de asemenea, sunt nereale sustinerile cum ca in interiorul autoturismului cei doi ar fi stat de vorba aproximativ 1 minut, atat martorul C., cat si martorii A. si S. aratand ca totul s-a derulat foarte rapid; persoana vatamata "a fugit" catre taxi, ceea ce nu sustine ideea ca de fapt ar fi vrut doar sa isi ia poseta de pe bancheta din spate si ca, ulterior, a decis sa isi continue drumul; in acel moment inculpatul nu a asteptat in autoturismul "intoarcerea" persoanei vatamate ci, din contra, imediat ce persoana vatamata a parasit autoturismul, acesta a coborat fara a mai asigura masina, ceea ce denota inversunarea inculpatului. Asadar, nu era nicidecum vorba de o cearta intre indragostiti, strigatele de disperare ale persoanei vatamate auzite din apartamentul situat la etajul 4 de catre tatal ei fiind inca un argument in acest sens. Strigatele persoanei vatamate si ale tatalui acesteia sunt de altfel confirmate si de martorul S. Z..
Din ansamblul probelor administrate si care se coroboreaza intre ele rezulta ca inculpatul a imobilizat-o pe persoana vatamata impotriva vointei acesteia, a introdus-o cu forta in autoturism, intr-un mod brutal si a incercat sa paraseasca zona impreuna cu aceasta.
Cu privire la faptul ca instanta a dat relevanta intr-o mai mare masura declaratiilor date de inculpat si persoana vatamata in cursul urmaririi penale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca potrivit art. 6 par.1 din Conventie mijloacele de proba trebuie, in principiu, sa fie administrate in fata acuzatului, in sedinta publica in vederea unei dezbateri contradictorii. Cu toate acestea, Curtea a apreciat ca autoritatile judiciare pot gasi justificat sa se foloseasca de declaratiile date de catre un martor/persoana vatamata in timpul fazei de instructie preparatorii (urmarirea penala), cu conditia ca ele sa fie coroborate cu alte mijloace de proba (Cauza Vaquero Hernandez si altii c. Spaniei, hotararea din data de 2 noiembrie 2010).
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat intr-o hotarare pronuntata impotriva Romaniei (Cauza Andrei Iulian Rosca c. Romaniei, hotararea din data de 3 mai 2011) ca  nu este afectata echitatea procedurii daca instantele nationale au inlaturat intr-o maniera motivata declaratiile prin care unii martori au revenit asupra depozitiilor anterioare.
Instanta suprema s-a pronuntat de asemenea asupra acestei probleme de drept, statuand ca instanta poate inlatura unele probe, total sau partial, sub conditia motivarii acestei inlaturari. Printre motivele de inlaturare a unor probe/mijloace de proba este si cel referitor la existenta unor contradictii intre declaratiile aceleiasi persoane, prin revenirea fara o justificare temeinica, rezonabila, asupra celor declarate anterior, ceea ce este cazul si in speta, in conditiile in care atat persoana vatamata, cat si inculpatul nu au furnizat instantei motive realiste pentru care au revenit intr-o asemenea masura asupra declaratiilor initiale ("razbunarea" pe inculpat, dorinta ca acesta sa primeasca o "amenda", declaratii date pe fondul "furiei de moment", interpretarea "gresita" a lucrurilor, nefiind motive plauzibile). Aprecierea probatoriului este atributul exclusiv al instantei de judecata, astfel ca retinerea declaratiilor din cursul urmaririi penale si care formeaza convingerea judecatorului nu aduce atingere echitabilitatii procedurii.
Instanta va inlatura de asemenea ca fiind nesincere declaratiile martorului S. L. N. in sensul ca persoana vatamata si inculpatul s-ar fi despartit in fata autovehiculului dupa care inculpatul s-a urcat la volan, iar persoana vatamata ar fi intrat in autoturism pe cealalta parte, de bunavoie. Sustinerile acestuia nu se coroboreaza nici macar cu declaratiile inculpatului si ale persoanei vatamate din cursul judecatii, perceptia gresita a inculpatului avand la baza probabil si distanta mare la care se afla de locul faptei - 30-40 de metri. Cu toate acestea, martorul a aratat ca totul a durat foarte putin, aspect sustinut de celelalte probe administrate in cauza.
Ulterior, martorul S. Z. a aratat ca a condus taxiul in care se afla persoana vatamata pe directia bd. I. C. Bratianu catre statia de taxi "Pod Butelii", fiind ajuns in dreptul supermarketului "Lidl" de autoturismul condus de inculpat care i-a facut semn sa opreasca. Intre timp, martorul a folosit statia pentru a solicita sprijin dispeceratului, sa intrebe ce anume este de facut, acesta declarand ca i s-a comunicat sa se duca la politie.
Persoana vatamata confirma atat traseul cat si faptul ca, la un moment dat, martorul Salop a vrut sa opreasca solicitandu-i sa coboare, pentru a nu avea probleme cu inculpatul insa, la insistentele sale acesta a continuat sa conduca, stabilind cu acesta sa o lase la intersectia dintre str. Dezrobirii si bd. I. C. Bratianu, in statia de taxiuri. In momentul in care taxiul a ajuns in dreptul sensului giratoriu de la "Cora" persoana vatamata a observat autoturismul condus de inculpat, in scurt timp soferul taxiului parcand in statia autobuzului 102; imediat inculpatul a parcat in fata taxiului.
Persoana vatamata a declarat ca l-a vazut pe inculpat venind spre taxi, motiv pentru care s-a mutat pe locul din dreapta al banchetei din spate a taxiului, inculpatul deschizand portiera din stanga. Precizeaza martorul Salop faptul ca "inculpatul a scos-o/tras-o pe persoana vatamata din taxi", in fata instantei acesta aratand ca persoana vatamata a refuzat sa coboare din autoturism.
Situatia de fapt se coroboreaza de altfel si cu afirmatia persoanei vatamate din cursul urmaririi penale care a precizat ca inculpatul a intrat in autoturism cu jumatate de corp (aspect care confirma si pozitia persoanei vatamate in taxi) si a incercat sa o traga afara insa, in acelasi timp, persoana vatamata se tinea de tetiera scaunului din dreapta fata, avand in maini si telefonul mobil, inculpatul reusind totusi sa o scoata din taxi.
Cu toate acestea, afirmatiile persoanei vatamate din fata instantei in sensul ca dupa ce a fost scoasa din taxi a fost de acord sa ii inmaneze telefonul mobil inculpatului pentru ca acesta sa verifice cu cine vorbeste, nu sunt sustinute de celelalte probe administrate. Astfel, martorul S. Z. nu a invederat nici in faza de urmarire penala si nici in fata instantei de judecata o presupusa discutie care ar fi fost purtata intre inculpat si persoana vatamata in legatura cu o pretinsa infidelitate a acesteia din urma, sens in care inculpatul i-ar fi solicitat telefonul mobil. Mai mult, martorul a aratat in fata instantei ca, dupa ce inculpatul a fugit, persoana vatamata a inceput sa strige "mi-a luat telefonul, mi-a luat telefonul!", ceea ce se coroboreaza cu declaratia persoanei vatamate din cursul urmaririi penale care a precizat ca inculpatul, dupa ce a scos-o din autoturism, a continuat sa traga de telefon, a smucit de cateva ori, moment in care a dat drumul telefonului, inculpatul ramanand cu telefonul in mana; ulterior, acesta a parasit zona indreptandu-se cu autoturismul spre City Park Mall.
Faptul ca asupra persoanei vatamate s-au exercitat violente in aceasta imprejurare rezulta din raportul de constatare medico-legala nr.1549/112/A1 agresiuni/15.04.2014 conform caruia persoana vatamata prezinta leziuni de violenta produse prin comprimare digitala sau lovire de corp dur. Or, in aceste conditii, varianta prezentata instantei de persoana vatamata si de inculpat este exclusa, prezenta leziunilor nefiind justificata de acestia in niciun fel.
In mod cert din ansamblul probator rezulta asadar ca inculpatul, prin violenta, a deposedat-o pe persoana vatamata de telefonul mobil Iphone 5, leziunile persoanei vatamate din zona mainilor, evidentiate in plansa foto nr.7, descoperirea cu ocazia cercetarii la fata locului a unui elastic de par pe carosabil (foto nr.2) dovedind existenta unei altercatii intre inculpat si persoana vatamata in urma careia primul a reusit sa o deposedeze prin violenta de telefonul mobil.
Instanta urmeaza sa inlature declaratiile inculpatului din cursul urmaririi penale in sensul ca ar fi luat telefonul mobil de pe bancheta din spate a taxiului, insa va retine ca dovedita imprejurarea ca respectivul telefon era facut cadou persoanei vatamate chiar de catre inculpat (declaratia martorului S., declaratiile inculpatului si ale persoanei vatamate). In legatura cu scopul imediat, din materialul probator administrat rezulta ca inculpatul a intentionat ca isi insuseasca telefonul, chiar daca mobilul declarat a fost acela de a verifica daca persoana vatamata are o relatie cu altcineva. In privinta mobilului, declaratiile inculpatului se coroboreaza cu cele ale martorului S. A. V., fiind relevanta sub acest aspect si imprejurarea ca, la solicitarea inculpatului, in aceeasi seara, telefonul a fost restituit persoanei vatamate de catre sotia martorului si sora inculpatului, fiind incheiat in acest sens procesul-verbal din 22.04.2014, aflat la fila 32 din dosarul de urmarire penala.
Relevanta este si declaratia acestui din urma martor din perspectiva scopului imediat al insusirii telefonului, precizand ca inculpatul era speriat, ca ii era frica in momentul in care a ajuns acasa, perceptia martorului fiind aceea ca inculpatului i-ar fi fost rusine de parintii persoanei vatamate. 
De asemenea, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca inculpatul si persoana vatamata s-au casatorit la data de 26.06.2014, B. M. M. ramanand insarcinata, aspecte pe care instanta le va avea in vedere sub aspectul individualizarii pedepselor, astfel cum se va arata.
Instanta subliniaza sub acest din ultim aspect ca existenta sau nu a infractiunilor nu poate depinde de elemente ulterioare, extrinseci, principiul de drept care guverneaza actiunea penala fiind cel al oficialitatii, legea penala si procesual penala reglementand in mod expres exceptiile de la principiul mentionat. Este de asemenea de inteles intr-o anumita masura atitudinea persoanei vatamate si a inculpatului din fata instantei de judecata, data fiind directia in care a evoluat relatia acestora, insa, astfel cum s-a vazut, materialul probator nu sustine varianta prezentata de acestia, declaratiile lor fiind nesincere.
Incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului:
In legatura cu prima infractiune din punct de vedere cronologic, instanta nu poate avea in vedere declaratiile persoanei vatamate in sensul ca nu s-a simtit lipsita de libertate; astfel cum s-a aratat in sectiunea anterioara, manifestarile si actiunile persoanei vatamate din acele clipe, infirma o asemenea ipoteza.
Cu toate acestea, instanta nu poate fi de acord cu faptul ca infractiunea de lipsire de libertate s-ar fi consumat, tinand cont in principal de durata de timp foarte mica in care persoana vatamata a fost imobilizata si ulterior introdusa in autoturismul inculpatului, imediat aceasta reusind sa iasa din autoturism si sa revina in taxiul din care fusese scoasa cu forta de inculpat.
Potrivit art. 32 alin. 1 C. pen., tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.
Trebuie remarcat ca infractiunea se consuma in momentul in care persoana vatamata este lipsita efectiv de libertatea de miscare, un aspect deosebit de important in aprecierea acestui element fiind si durata lipsirii de libertate in sine, jurisprudenta fiind in sensul ca o astfel de ingradire a libertatii de miscare trebuie sa aiba totusi o durata rezonabila pentru a se retine forma consumata, contrar sustinerilor Parchetului care opineaza in sensul ca pentru consumarea infractiunii durata lipsirii de libertate nu are nicio importanta.
Or, din probele administrate a rezultat intentia indirecta a inculpatului de a o lipsi de libertate pe persoana vatamata, acesta punand in executare rezolutia infractionala, insa, desi actele de executare au fost duse pana la capat, acestea nu si-au produs efectul din moment ce, dupa cateva zeci de secunde de la punerea in executare a rezolutiei, persoana vatamata a reusit sa iasa din autoturismul inculpatului si a plecat cu taxiul de la locul infractiunii. Perioada extrem de scurta in care persoana vatamata a fost impiedicata sa plece cu taxiul in directia dorita ca urmare a actelor de executare intreprinse de inculpat nu poate conduce in concret la ideea ca infractiunea de lipsire de libertate si-a produs efectul. Cu toate acestea, vazand ansamblul probator administrat in cauza, durata scurta a lipsirii de libertate nu este un argument in sensul constatarii ca fapta inculpatului nu ar fi tipica, contrar concluziilor avocatului inculpatului, neimpunandu-se asadar achitarea pe temeiul prevazut de art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen.
In consecinta, in baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanta va schimba incadrarea juridica a primei faptei (din punct de vedere cronologic) din infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.205 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. in infractiunea de tentativa la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.32 alin.1 raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu retinerea art.41 alin.1 C.pen. 
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de actiunea nejustificata a inculpatului indreptata impotriva persoanei vatamate in sensul lipsirii acesteia din urma de libertatea de miscare.
Urmarea imediata a infractiunii este reprezentata de starea de pericol pentru libertatea persoanei vatamate in conditiile in care infractiunea a ramas in faza de tentativa, legatura de cauzalitate reiesind din ansamblul probelor administrate in cauza.
In privinta atitudinii subiective a inculpatului, instanta retine ca acesta a actionat cu intentia indirecta in sensul ca a prevazut rezultatul faptei sale, nu l-a urmarit (date fiind si relatiile dintre acesta si persoana vatamata), dar a acceptat producerea lui - art.16 alin.3 lit.b C.pen.
Referitor la infractiunea de talharie ce i se retine in sarcina inculpatului, instanta considera ca situatia de fapt prezentata sustine pe deplin aceasta incadrare juridica, actiunile violente ale inculpatului neputand fi privite separat de scopul imediat al acestuia, respectiv insusirea pe nedrept a telefonului mobil apartinand persoanei vatamate. Din perspectiva instantei faptul ca mobilul inculpatului a fost acela de a verifica daca nu cumva persoana vatamata il inseala nu are relevanta decat eventual sub aspectul individualizarii pedepsei cata vreme verificarea respectiva a presupus o insusire pe nedrept a telefonului, fara consimtamantul persoanei vatamate, prin actiuni violente indreptate impotriva acesteia, astfel cum s-a constatat de altfel si prin raportul medico-legal.
Intentia de sustragere a telefonului poate fi una supravenita, insa o asemenea imprejurare nu are relevanta din perspectiva incadrarii juridice a faptei. Neintemeiate sunt si sustinerile avocatului inculpatului in sensul retinerii in urma schimbarii incadrarii juridice a art.228 alin.1 si 2 pe motiv ca telefonul ar  fi apartinut in intregime faptuitorului, fiind facut cadou.
Totusi, darul manual este unul dintre modurile de transmiterea a proprietatii, fiind calificat de Codul civil ca fiind un contract real, care se incheie in mod valabil prin remiterea bunului (art.1011 alin.4 C.civ.). Bunul fiind remis (in speta telefonul mobil), persoana vatamata a devenit proprietara acestuia, neavand relevanta ca, eventual, fusese cumparat de inculpat.
In consecinta, instanta va respinge ca neintemeiata schimbarea de incadrare juridica a celei de-a doua fapte pusa in discutie din oficiu - din infractiunea de talharie in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. in infractiunile de furt simplu in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. si lovire sau alte violente in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
De asemenea, va respinge ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridice a cei de-a doua fapte formulata de inculpat prin avocat - din infractiunea de talharie in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. in infractiunile de furt simplu in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 si 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. si lovire sau alte violente in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
In atare conditii, retragerea plangerii de catre persoana vatamata sub aspectul infractiunii de lovire sau alte violente si impacarea partilor sub aspectul savarsirii infractiunii de furt simplu raman fara efecte.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a realizat elementul material al infractiunii de talharie prev. de art.233 C.pen., insusindu-si prin intrebuintarea de violente (smulgere, dupa ce anterior inculpatul a provocat leziuni persoanei vatamate conform raportului de constatare medico-legala care insa nu au necesitat pentru vindecare zile de ingrijiri medicale) telefonul mobil al persoanei vatamate, producandu-se asadar urmarea imediata, respectiv deposedarea persoanei vatamate si aproprierea bunului de catre inculpat, legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata  fiind dovedita.
Jurisprudenta este constanta in a aprecia ca ruperea cu forta a contactului material pe care persoana vatamata il are cu bunul reprezinta o violenta in intelesul art.233 C.pen., violenta exercitata asupra persoanei prin intermediul obiectului. In cauza, prin actul de smulgere a fost infranta forta fizica pe care persoana vatamata o exercita pentru a pastra obiectul si, in plus, aceasta a suferit si leziuni provocate ca urmare a actiunilor violente ale inculpatului - raport de constatare medico-legala.
Sub aspectul laturii subiective, instanta apreciaza ca inculpatul a prevazut rezultatul faptei, urmarind producerea lui prin savarsirea infractiunii, fiind asadar intrunite conditiile prevazute de art.16 alin.3 lit.a C.pen - forma de vinovatie a intentiei directel, mobilul avand relevanta sub aspectul individualizarii judiciare a pedepselor.
In aceste conditii, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.233 C.pen. cu retinerea art.41 alin.1 C.pen. si art.32 alin.1 raportat la art.205 C.pen. cu retinerea art.41 alin.1 C.pen., vazand si prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanta retine ca dincolo de orice dubiu rezonabil faptele exista, au fost savarsite de catre inculpat si constituie infractiuni, motiv pentru care va dispune condamnarea inculpatului Budac Dragos Petru.
Individualizarea judiciara a pedepselor:
La individualizarea pedepselor s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.74 C. pen., respectiv imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Referitor la pericolul generic al tentativei la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, instanta constata ca legiuitorul considera ca inclusiv actiunile indreptate impotriva persoanei cu scopul de a ingradi libertate de miscare a acesteia sunt considerate de legiuitor ca generand o stare de pericol pentru aceasta valoarea sociala deosebit de importanta, aspect subliniat prin limitele de pedeapsa (reduse cu � conform art.33 alin.1 C.pen.) - de la 6 luni la 3 ani si 6 luni inchisoare.
In concret inculpatul a actionat la o ora la care a putut fi observat si de alte persoane, manifestandu-se brutal fata de persoana vatamata, tragand-o din interiorul taxiului, imobilizand-o si luand-o in brate pana la autoturismul pe care il conducea, deschizand portiera acestuia si aruncand-o pe persoana vatamata pe bancheta din spate cu intentia de a parasi zona impreuna cu aceasta.
Inculpatul nu a rectionat in niciun fel nici la strigatele de ajutor ale persoanei vatamate si nici la solicitarile tatalui acesteia de a o lasa in pace, martora A. L. subliniind in fata instantei ca a fost socata de cele intamplate. De altfel, dupa ce persoana vatamata a reusit sa scape, inculpatul a incercat sa o prinda, a coborat din autoturism fara a-l asigura, motiv pentru care acesta a lovit treptele unui magazin si coltul blocului, ulterior inculpatul pornind in urmarirea taxiului, aspecte de natura sa reliefeze gravitatea faptei.
Instanta retine de asemenea ca infractiunea complexa de talharie ocroteste doua valori sociale importante, pe de o parte, patrimoniul persoanei fizice sau juridice, iar pe de alta parte, fata de modalitatea concreta in care fapta a fost savarsita, integritatea fizica a persoanei care trebuie protejata impotriva oricarui act de violenta exercitat asupra sa, pericolul generic al faptei fiind concretizat in limitele de pedeapsa prevazute de lege - de la 2 la 7 ani inchisoare si interzicerea unor drepturi.
Este relevant faptul ca la numai cateva minute de la savarsirea infractiunii de tentativa la lipsirede libertate in mod ilegal, dupa urmarirea taxiului in care se afla persoana vatamata pe strazile din mun. Constanta, inculpatul a exercitat violente asupra acesteia conform raportului medico-legal, in plina strada, intr-o statie de autobuz, reusind sa o scoata din taxi contrar vointei acesteia, dupa care a reusit prin smulgere sa o deposedeze de telefonul mobil.
In ciuda gravitatii infractiunilor savarsite de inculpat, instanta va avea in vedere ca si aspecte care sunt de natura sa imprime faptelor o periculozitate mai redusa relatia de concubinaj preexistenta la acel moment dintre acesta si persoana vatamata, finalizata de putin timp, neintelegerile dintre inculpat si persoana vatamata cu privire la dreptul de folosinta si de dispozitie asupra autoturismului, faptul ca in aceeasi zi inculpatul a restituit telefonul persoanei vatamate prin intermediul surorii sale, mobilul sustragerii avand la baza gelozia inculpatului care dorea sa verifice eventuale convorbiri/mesaje pe care persoana vatamata le-ar fi purtat cu alte persoane si ca, pe parcursul desfasurarii procesului penal, inculpatul si-a revizuit comportamentul fata de persoana vatamata - actuala sa sotie, asteptand impreuna un copil.
Cu toate acestea, nu se impune retinerea circumstantei legale prev. de art.75 alin.1 lit.d - acoperirea integrala a prejudiciului (inaplicabila in cazul infractiunii de talharie) si nici vreuna dintre circumstantele atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 C.pen. in conditiile in care faptele inculpatului au fost totusi grave, au pus in pericol valorile sociale ocrotite de lege; de altfel, pe langa protejarea persoanei vatamate, in subsidiar subiectul pasiv general al infractiunilor savarsite de inculpat este statul al carui interes este acela de a trage la raspundere penala persoanele care comit astfel de fapte in vederea protejarii ordinii de drept si a reintegrarii inculpatului in societate.
Cu referire la persoana inculpatului, instanta retine ca acesta are 28 de ani, este casatori, cetatean roman, studii - 13 clase, cu loc de munca, fiind anterior condamnat prin sentinta penala nr.141/27.03.2012 a Tribunalului Constanta, definitiva prin neapelare in data de 10.04.2012 la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art.74 alin.1 lit.a si alin.2 C.pen. 1969 si retinerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969, pedeapsa ce a fost suspendata sub supraveghere, stabilindu-se un termen de incercare de 3 ani si 6 luni. Cu toate acestea, desi cunostea consecinta savarsirii in termenul de incercare a unei noi infractiuni, inculpatul, manifestandu-se violent si brutal, a savarsit infractiunile ce i se retin in sarcina, ignorand avertismentul transmis anterior de organele judiciare.
Fata de toate aceste considerente, s-a dispus solutia mentionata .
Sub aspectul pedepsei complementare aplicate inculpatului, instanta apreciaza ca infractiunea comisa de inculpat, gravitatea acesteia, justifica interzicerea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, precum si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, durata de 1 an si 6 luni fiind una rezonabil. Inculpatul este nedemn sa mai exercite drepturile prevazute anterior si care, de altfel, impun o multitudine de obligatii si responsabilitati deosebite. Or, inculpatul nu prezinta garantii suficiente ca dupa executarea pedepsei va fi in masura sa se supuna rigorilor respectivelor functii.
Aceleasi sunt argumentele si pentru aplicarea pedepselor accesorii, astfel incat, in baza art.65 alin.1 C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturile prevazute la art. 66 alin.1 lit.a si b C. pen. din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.
Instanta constata ca infractiunile deduse judecatii au fost savarsite in cursul termenului de incercare al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Din aceasta perspectiva, ca o chestiune prealabila, instanta retine ca Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal nu cuprinde dispozitii tranzitorii in legatura cu revocarea suspendarii sub supraveghere, art.16 alin.1 dispunand doar ca suspendarea sub supraveghere se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal. Pe de alta parte, art.15 alin.2 cuprinde dispozitii tranzitorii exprese in legatura cu regimul anularii sau revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Ratiunea legiuitorului este simpla: cata vreme suspendarea sub supraveghere are corespondent in noul Cod penal nu a fost cazul sa se instituie norme tranzitorii, atat anularea, cat si revocarea urmand regimul stabilit in art.91 si urm. C.pen., fara a avea relevanta daca legea noua se aplica urmare a principiului aplicarii legii mai favorabile sau in virtutea principiului activitatii legii penale.
Prin urmare, in baza art. 96 alin. 4 C. pen. instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere dispusa prin sentinta penala nr. 141/27.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 102/118/2012, definitiva prin neapelare la data de 10.04.2012 si dispune executarea pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art.74 alin.1 lit.a si alin. 2 C.pen. 1969 si retinerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969.
De asemenea, in baza art. 38 alin.1 C. pen. instanta va constata ca cele doua infractiuni deduse judecatii sunt concurente si, in baza art.39 alin.1 lit.b C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare la care adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an inchisoare - 4 luni inchisoare), urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare.
Tinand cont sa art. 96 alin. 5 trimite la regulile de la recidiva, pluralitatea fiind definitivat pe noul Cod penal, in baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.43 alin.2 teza finala instanta va adauga la pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare pedeapsa anterioara neexecutata de 1 an si 6 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute in final 3 ani si 10 luni inchisoare  in regim de detentie.
Instanta va constata ca prin sentinta penala nr.141/27.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr.102/118/2012, definitiva prin neapelare la data de 10.04.2012 inculpatului i-a fost aplicata ca pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. 1969, avand acelasi continut cu pedeapsa accesorie aplicata prin prezenta.
Din aceste considerente, in baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.45 alin.5 si art.45 alin.3 instanta va contopi pedepsele accesorii stabilite in sarcina inculpatului, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta accesorie a interzicerii exercitarii drepturile prevazute la art.66 alin.1 lit.a si b C.pen. din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana cand pedeapsa privativa de libertate de 3 ani si 10 luni inchisoare va fi executata sau considerata ca executata.
In baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 C.pen. s-a scazut din durata pedepsei inchisorii durata arestarii preventive de la 22.04.2014 pana la data de 10.06.2014 inclusiv.
Masuri preventive:
Instanta a considerat ca temeiurile care au stat la baza inlocuirii masurii arestului preventiv cu masura controlului judiciar nu au incetat, ci se mentin in continuare, un control strict al inculpatului fiind in continuare necesar pentru buna desfasurare a procesului penal, tinand cont si de solutia instantei asupra fondului. De altfel, din perspectiva instantei, inculpatul nu prezinta garantii suficiente ca se va prezenta in continuare in fata organelor judiciare chiar si in lipsa masurii preventive, mai ales ca sustragerea inculpatului de la urmarirea penala a fost motivul initial pentru care s-a dispus arestarea preventiva.
Durata masurii controlului judiciar nu apare ca fiind nerezonabila in contextul situatiei de fapt retinuta de instanta, de la momentul in care acesta se afla sub imperiul masurii trecand 212 zile, astfel incat, vazand si dispozitiile art. II alin. 1 si 2 din OUG nr. 84/2014, in baza art. 399 alin.1 C. proc. pen. instanta va mentine masura preventiva a controlului judiciar astfel cum a fost dispusa prin incheierea din 05.06.2014 si modificata prin incheierea din 02.10.2014 pana la o noua verificare, dar nu mai tarziu de 60 de zile, respectiv pana la data de 07.03.2015 inclusiv.