Actiune in pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare. Prescriptia dreptului material la actiune. Rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare. Nulitatea antecontractului pentru existenta viciului de consimtamant. Cl

Contracte, Actiuni Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 12.06.2012 sub nr. 14834/212/2012, reclamantul S.C. V. S.R.L. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul N.G. sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare pentru terenul situat in extravilanul satului Corbu de Jos, comuna Corbu, jud. Constanta, in suprafata de 1 ha, sola 116, parcela 606/14, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in baza antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. (...)/20.09.2002 de BNP (...), parata a promis sa vanda terenul situat in extravilanul satului Corbu de Jos, comuna Corbu, jud. Constanta, in suprafata de 1 ha, sola 116, parcela 606/14, declarand la acea data ca a dobandit terenul ca bun propriu, prin reconstituirea dreptului de proprietate conform procesului-verbal incheiat la data de 19.08.1999 cu Primaria Corbu.
Reclamantul a mai aratat ca parata s-a obligat sa semneze actul de vanzare-cumparare in forma autentica pana la data de 23.02.2003, pana la care reclamantul trebuia sa intocmeasca planurile cadastrale, insa nu a inteles sa ii puna la dispozitie titlul de proprietate, astfel ca nu a putut sa intocmeasca planul cadastral.
Reclamantul mai arata desi pretul integral al vanzarii a fost achitat in intregime si a notificat-o pe parata de mai multe ori, aceasta nu a inteles sa incheie contractul in forma autentica.
Reclamantul a aratat de asemenea ca in anul 2006 a introdus o actiune prin care a solicitat ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, respectiv dosarul nr. 3427/2006 al Judecatoriei Constanta, ocazie cu care a aflat ca procesul-verbal de punere in posesie era falsificat, intrucat terenul a fost dobandit prin constituirea, si nu prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel ca a renuntat la judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005.
In sustinerea cererii au fost depuse, in copie, inscrisuri.
Parata a formulat Note de sedinta, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptia prematuritatii introducerii cererii, care au fost respinse la termenul din 11.01.2013.
La termenul din 04.02.2013, paratul a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat sa se constate desfiintarea antecontractului autentificat sub nr. (...)/20.09.2002 la BNP (...) si in subsidiar constatarea nulitatii absolute a antecontractului pentru existenta erorii ca viciu de consimtamant.
In fapt, parata-reconvenienta a aratat ca in antecontract exista o clauza de dezicere, in temeiul carora s-a conferit ambelor parti contractante dreptul de a denunta (desfiinta) unilateral contractul pe care l-au incheiat in schimbul unei sume de bani, lucru care s-a si intamplat in dosarul nr. 3427/2006, atunci cand insasi SC V. SRL a solicitat activarea acestei clauze, lucru de care instanta a luat act.
Parata-reconvenienta mai arata ca a raspuns pozitiv la solicitarea reclamantei si a consemnat la CEC pe numele acesteia dublul sumei platite.
In ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a antecontractului, parata-reconvenienta arata ca suntem in situatia unui viciu de consimtamant, intrucat se afla in eroare la data semnarii antecontractului in ceea ce privesc chestiuni esentiale legate de obiectul contractului, de raportul juridic ce se nastea.
Parata-reconvenienta arata ca eroarea se referea chiar la acea clauza strans legata de obiectul contractului, de raportul juridic ce se nastea, iar notarul unde s-a semnat contractul nu i-a spus in nici un fel ca nu si-ar produce efecte.
In drept, paratul a invocat art. 969 si urm., art. 953, 954 si urm. Cod civil, art. 119 C.proc.civ.
Prin Incheierea din 25.03.2013 instanta a dispus disjungerea cererii reconventionale si inregistrarea acesteia sub nr. 14834/212/2012/a1, precum si suspendarea dosarului nr. 14834/212/2012 pana la solutionarea cererii reconventionale.
Reclamantul a depus intampinare la cererea reconventionala, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata.
In fapt, reclamantul a aratat ca in codul civil nu exista notiunea de desfiintare antecontract, iar daca s-ar cere rezolutiunea prevazuta de art. 1021 Cod civil, actiunea ar fi inadmisibila, intrucat rezolutiunea poate fi ceruta doar de partea care a executat sau se declara gata sa execute antecontractul, in speta SC V. SRL
Reclamantul a mai aratat nu a activat clauza de dezicere, ba mai mult a formulat actiune prin care a solicitat ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la capatul 2 al cererii reconventionale, reclamantul a aratat ca parata-reconvenienta stia ce semneaza, a falsificat procesul-verbal de punere in posesie, a primit pretul terenului, a stiut ca vinde un teren cu nu putea fi vandut la acea data.
Parata-reconvenienta a depus raspuns la intampinare, prin care a aratat ca reclamanta a ales a doua varianta prevazuta de art. 1021 C.civil, si anume desfiintarea cu daune interese, prin modificarea actiunii in cadrul dosarului nr. 3427/2006 la data de 31.05.2006.
Parata-reconvenienta a aratat de asemenea ca la data incheierii antecontractului se afla in eroare doar in ceea ce priveste ragazul pe care il avea de a se razgandi fara acordul celeilalte parti, cu plata dublului sumei primite, iar acest drept parata il considera esential.
In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri, in cadrul careia s-a dispus emiterea unei adrese catre OCPI Constanta pentru a comunica un extras de carte funciara si catre BNP (...) pentru a comunica inscrisurile care au stat la baza incheierii antecontractului de vanzare-cumparare.
In cauza s-a administrat de asemenea proba cu expertiza imobiliara, si desi s-a incuviintat proba cu interogatoriul paratei-reconveniente, aceasta nu s-a prezentat in fata instantei pentru administrarea acestei probe.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP (...) sub nr. (...)/20.09.2002 parata-reconvenienta N.G. s-a obligat sa ii vanda reclamantului SC V. SRL terenul situat in extravilanul satului Corbu de Jos, comuna Corbu, jud. Constanta, in suprafata de 1 ha, sola 116, parcela 606/14, in schimbul sumei de 10.000.000 ROL.
Vanzatoarea s-a obligat de asemenea sa semneze actul de vanzare-cumparare in forma autentica pana la data de 23.02.2003, data pana la care societatea cumparatoare era obligata sa intocmeasca planurile cadastrale.
In penultimul paragraf al antecontractului se mentioneaza faptul ca in situatia in care vanzatoarea nu va intocmi contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, acesta se obliga sa restituie dublul sumei platite.
Prin cererea ce a facut obiectul dosarului nr. 3427/2006 al Judecatoriei Constanta, SC V. SRL a solicitat in contradictoriu cu N.G. pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de vanzare-cumparare pentru imobilul mentionat mai sus, iar la termenul din 31.05.2006 si-a modificat actiunea, in sensul ca a solicitat obligarea paratei sa ii restituie dublul sumei primite ca pret integral al vanzarii, adica suma de 20.000.000 ROL, iar ulterior a formulat o cerere de renuntare la judecata cauzei.
Prin cererea reconventionala, parata-reconvenienta solicita pe de o parte sa se constate ca prin manifestarea de vointa precizata de S.C. V. S.R.L. prin cererea de modificare a actiunii in dosarul nr. 3427/2006 aceasta a solicitat de fapt desfiintarea antecontractului conform tezei finale a art. 1021 C.civil, iar pe de alta parte in cauza a operat clauza de dezicere prevazuta in contract, atat la solicitarea reclamantei cat si prin manifestarea de vointa paratei-reconveniente, care a inteles sa nu incheie contractul in forma autentica, dreptul sau la desfiintarea unilaterala a contractului fiind definit de expresia "in situatia in care in care vanzatoarea nu va incheia actul".
Instanta apreciaza ca aceste sustineri sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 1020 Cod civil, "Conditia rezolutorie este subinteleasa intotdeauna in contractele sinalagmatice, in caz in care una din parti nu indeplineste angajamentul sau", iar conform art. 1021 C.civil, "Intr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune de interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate."
Pentru a fi admisibila rezolutiunea, este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
- una dintre parti sa nu si fi executat obligatiile ce i revin. Neexecutarea poate fi si partiala, caz in care partea din obligatie neexecutata trebuie sa fi fost considerata esentiala la incheierea contractului.  Revine instantei judecatoresti dreptul de apreciere asupra masurii in care neexecutarea partiala justifica rezolutiunea contractului;
- neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si a indeplinit obligatia.
- debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege.
Instanta judecatoreasca, constatand indeplinirea acestor conditii, urmeaza a pronunta rezolutiunea contractului, ale carei efecte sunt conditionate de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
In aceste conditii, in lipsa inserarii unui pact comisoriu expres de gradul 4 in contractul dintre parti, instanta nu poate "constata desfiintarea" antecontractului, ci trebuie sa analizeze daca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1020 si urm. C. civ. 1864.
In speta de fata, instanta constata ca neexecutarea antecontractului s-a datorat in special conduitei promitentei-vanzatoarei, care nu a incheiat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica in termenul stipulat in contract.
Or, actiunea in rezolutiune a contractului poate fi intentata numai de partea care a executat sau care se declara gata sa execute contractul. Daca s-ar recunoaste o asemenea actiune partii care nu si executa obligatia, ar insemna sa se incalce principiul fortei obligatorii a contractelor.
In aceste conditii, singura care ar putea fi indreptatita sa solicite rezolutiunea antecontractului ar fi promitenta-cumparatoare, insa pentru aceasta trebuia sa investeasca instanta cu aceasta cerere, fapt care nu s-a intamplat.
In ceea ce priveste existenta in cuprinsul antecontractului incheiat intre parti a unei clauze de dezicere, instanta retine faptul ca clauza de dezicere reprezinta o veritabila exceptie de la principiul irevocabilitatii contractului si este acea dispozitie speciala inserata de parti intr-o conventie, ce ii permite unei parti contractante sa se dezica de contract, adica sa isi revoce consimtamantul. Ca natura juridica, dispozitia de dezicere este o conditie rezolutorie pur potestativa, existenta contractului depinzand exclusiv de manifestarea de vointa a partii care beneficiaza de clauza, aceasta rezervandu-si dreptul de a pune capat obligatiei sale cand va voi.
Astfel, printr-o clauza de dezicere, ambele parti trebuie sa consimta ca pot reveni asupra acordului de vointe dat de a incheia contractul in forma autentica, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, conditie care nu este indeplinita in speta de fata, intrucat in contractul incheiat intre parti nu a fost instituita insa o clauza de dezicere, ci o clauza de arvuna, care are caracter confirmatoriu.
Sustinerea paratei-reconveniente potrivit careia avea dreptul sa opteze pentru una dintre posibilitatile prevazute in antecontract, adica fie sa semneze actul autentic, fie sa restituie dublul sumei primite, ar fi fost intemeiata numai in masura in care in contract s-ar fi prevazut o clauza de dezicere, care sa le permita partilor sa revoce conventia in mod unilateral.
Insa, caracterul de clauza de dezicere, care este derogatoriu de la clauza obisnuita de arvuna, trebuia specificat in mod expres in conventie, caci fara o manifestare de vointa clara si categorica, nu se poate presupune o derogare de la principiul irevocabilitatii unilaterale a contractelor sinalagmatice.
De altfel, chiar in speta depusa la dosar de insasi parata-reconvenienta (f 26), se arata ca "prin aceeasi promisiune, partile de comun acord au stabilit ca, pentru ipoteza in care promitentii vanzatori se vor razgandi cu privire la incheierea contractului de vanzare-cumparare, se va naste obligatia acestora de a plati promitentilor cumparatori dublul pretului achitat, iar pentru ipoteza in care promitentii cumparatori se vor razgandi, efectul va fi pierderea de catre acestia din urma a avansului achitat."
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a antecontractului pentru existenta erorii ca viciu de consimtamant, instanta il va respinge de asemenea ca neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Desi Codul civil din 1864 nu contine o definitie a nulitatii, doctrina si jurisprudenta au definit nulitatea drept acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Astfel, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care la incheierea actului juridic civil nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului juridic, indiferent ca este vorba despre conditii de fond sau conditii de forma.
Printre conditiile de fond ale actului juridic civil se afla si consimtamantul, care, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii: sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
In cauza, se invoca de catre reclamant existenta erorii ca viciu de consimtamant, prin raspunsul la intampinare aratandu-se ca la data incheierii antecontractului se afla in eroare doar in ceea ce priveste ragazul pe care il avea de a se razgandi fara acordul celeilalte parti, cu plata dublului sumei primite, drept considerat de parata-reconvenienta ca esential.
Referitor la aceste sustineri, instanta retine faptul ca nulitatea absoluta a actului juridic intervine doar in cazul erorii obstacol, atunci cand falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic care se incheie, in sensul ca o parte crede ca incheie un act juridic, iar cealalta parte crede ca incheie un alt act juridic, fie asupra identitatii fizice a obiectului, in sensul ca una din parti crede ca trateaza cu privire la bun, iar cealalta parte are in vedere un alt bun.
Raportat la motivele invocate de parata-reconvenienta, instanta retine ca in speta de fata nu este aplicabila niciuna dintre aceste ipoteze.
Astfel, motivele invocate de aceasta vizeaza eroarea grava sau eroarea - viciu de consimtamant, care presupune ca falsa reprezentare cade asupra calitatilor esentiale ale obiectului actului juridic, adica acele calitati care au fost determinante pentru parti intr-o asemenea masura incat daca ar fi fost cunoscuta lipsa acestora, actul juridic nu s-ar mai fi incheiat, iar incidenta acestei erori atrage nulitatea relativa a actului juridic, si nu nulitatea absoluta.
Prin probele administrate in cauza, parata-reconvenienta nu a facut dovada faptului ca s-a aflat in eroare la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, iar lipsa nejustificata a acesteia la interogatoriu va fi considerata de instanta in temeiul art. 225 C.proc.civ., ca un inceput de dovada in folosul reclamantului.
Instanta constata ca din cuprinsul antecontractului de vanzare cumparare rezulta in mod clar care este termenul pana la care vanzatoarea se putea razgandi cu privire la vanzare fara acordul celeilalte parti, respectiv data de 23.02.2003, data pana la care trebuia sa incheie actul de vanzare - cumparare in forma autentica, astfel ca nu se poate sustine ca vanzatoarea s-a aflat in eroare cu privire la acest "ragaz".
De altfel, prin intampinarea depusa de parata-reconvenienta in dosarul nr. 3427/2006 (f30), aceasta a invocat faptul ca incheierea antecontractului s-a realizat datorita unei erori strecurate in procesul-verbal de punere in posesie cu privire la modalitatea in care terenul a intrat in proprietatea sa, fara a face nicio referire cu privire la eroarea invocata in cadrul prezentului dosar.
Nu in ultimul rand, instanta va avea in vedere si faptul ca, astfel cum rezulta din Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 14.11.2008 emisa de un procuror din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta in dosarul nr. 11936/P/2007, parata-reconvenienta a fost angajata in functia de agent agricol la Primariei Comunei Corbu in perioada 1985-2003, iar in perioada 1991-2002 a fost membru in Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin urmare avea pregatirea necesara pentru a-si da seama de consecintele juridice ale actelor incheiate.
Pe de alta parte, instanta va avea in vedere si faptul ca nulitatea relativa pentru existenta erorii ca viciu de consimtamant trebuie invocata in termenul de prescriptie extinctiva.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea reconventionala formulata de parata-reconvenienta, ca neintemeiata.
Fiind in culpa procesuala, parata-reconvenienta va fi obligata i