Conventie incheiata in forma simplificata intre profesionisti. Pretentii contractuale solicitate pe calea cererii cu valoare redusa. Cerere reconventionala. Exceptia neexecutarii contractului

Contracte

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 07.07.2014, sub nr.21.315/212/2014, reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat instantei ca, prin hotararea ce va pronunta in contradictoriu cu parata S.C. T.D.C. S.R.L., sa dispuna obligarea acesteia la:
1. plata sumei de 4.500 lei reprezentand avans la factura fiscala nr.3/27.01.2014
2. plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocatial.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca:
(1). la data de 28.01.2014, a angajat societatea parata pentru a realiza proiectul de amenajare a hotelului F., achitand in avans suma de 4.500,00 lei in contul facturii fiscale nr.3/27.01.2014;
(2). la data de 29.01.2014, a notificat parata in sensul ca nu mai doreste realizarea proiectului intrucat la vizionarea unei schite, un reprezentant al sau a constatat ca aceasta nu coincide dorintelor societatii
(3). parata a amanat in mod constant semnarea unui contract ferm in care sa fie clar exprimate drepturile si obligatiile corelative ale partilor. 
In drept, societatea reclamanta nu a invocat niciun temei.
In dovedirea cererii, societatea reclamanta a depus la dosar, in copie certificata pentru conformitate cu originalul inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata conform art.6 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 200,00 lei
Reclamanta a solicitat desfasurarea unei dezbateri orale.
II. Intampinarea si cererea reconventionala:
Parata, legal citata, a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat:
- respingerea ca neintemeiata a cererii principale
- admiterea cererii reconventionale
- obligarea reclamantei la plata catre parata a sumei de 3.500,00 lei constand din diferenta datorata si neachitata, aferenta facturii nr.3/27.01.2014, reprezentand contravaloarea serviciilor executate, respectiv realizarea proiectului de amenajare a designului interior pentru Hotelul F.
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de contravaloarea taxei judiciare de timbru.
In motivarea in fapt a intampinarii, parata a invocat urmatoarele argumente:
(1). a contractat cu reclamanta executarea proiectului de design interior de amenajare a Hotelului F., contractul fiind incheiat in forma simplificata si dovedit prin emiterea facturii fiscale nr.3/27.01.2014, in valoare de 8.000,00 lei;
(2). la data de 28.01.2014, reclamanta a achitat voluntar 4.500,00 lei din totalul facturii mentionate, recunoscand in acest mod atat contractarea serviciilor consemnate in cuprinsul acesteia, cat si intregul debit datorat paratei;
(3). reclamanta a sustinut in argumentarea cererii de restituire a sumei de 4.500,00 lei faptul ca, la data de 29.01.2014, ar fi procedat la notificarea paratei cu privire la sistarea prestarii serviciilor privind realizarea proiectului contractat, deoarece la vizionarea unei schite, reprezentantul S.C. R. S.R.L. a realizat ca schita nu coincide dorintelor sale, de asemenea, s-a tot amanat de catre parata semnarea unui contract ferm, in care sa fie clar exprimate drepturile si obligatiile corelative ale partilor:     
(3.1). contrar sustinerilor reclamantei, parata a continuat sa execute intocmai si la timp obligatia asumata, urmare a conduitei manifestate in mod explicit de reclamanta care, in corespondenta electronica purtata ulterior datei de 29.01.2014, a solicitat in data de 21.03.2014 reprezentantului conventional al paratei continuarea colaborarii, deci derularea in continuare a raporturilor contractuale - astfel ca primul motiv de aparare care sta la baza cererii de restituire a sumei de 4.500,00 lei (teoria sistarii raporturilor contractuale la cererea reclamantei ca urmare a unei pretinse nemultumiri) este neintemeiat de vreme ce reclamanta este partea care a revenit asupra deciziei initiale, solicitand continuarea colaborarii partilor conform raporturilor contractuale nascute in baza facturii nr.3/27.01.2014; 
(3.2). contrar sustinerilor reclamantei, nici cel de al doilea argument invocat nu este intemeiat, deoarece nu reprezinta in sine un motiv de desfiintare a conventiei partilor, neavand nicio legatura cu obligatuia esentiala asumata de parata, aceea de a realiza proiectul de design al Hotelului F.; imprejurarea inexistentei unui contract ferm incheiat in forma scrisa nu este de natura sa conduca la concluzia inexistentei unor raporturi juridice de natura contractuala intre parti si nici nu constituie un motiv de culpa in ceea ce priveste conduita paratei raportat la executarea propriei obligatii;
(4). din punct de vedere juridic, este in discutie o conventie incheiata in forma simplificata intre profesionisti, materializata in emiterea facturii fiscale necontestate, perfect valabila si care isi produce efectele juridice si in prezent, in conditiile in care factura in discutie constituie deopotriva izvorul obligational al prestatiilor partilor, nefiind stornata sau contestata judiciar;
(5). in conditiile in care izvorul obligatiilor partilor este si in prezent in vigoare si produce efecte juridice, in mod corelativ, nici pretentiile materiale ale reclamantei de a solicita si de a obtine restituirea unei sume de bani achitate in baza unei facturi fiscale valabile nu sunt intemeiate, lipsind practic temeiul obligatiei de restituire.
  In motivarea in fapt a cererii reconventionale, parata a invocat urmatoarele argumente:
(1). avand in vedere ca
- plata partiala voluntara - indiferent de valoarea ei, efectuata de reclamanta constituie o recunoastere explicita a valabilitatii conventiei partilor dat si a intregului debit datorat
- reclamanta nu a refuzat niciun moment la plata factura nr.3/27.01.2014 cu care figureaza ca debitoare in evidenta contabila a paratei
- parata si-a executat in totalitate obligatia asumata privind realizarea proiectului de amenajare a Hotelului F.
rezulta ca reclamantei ii incumba corespunzator obligatia de a achita datoria scadenta in cuantum de 3.500,00 lei
(2). punerea in intarziere a reclamantei a fost realizata prin notificarea inregistrata sub nr.121/21.10.2014 in evidentele BEJ D.V.A., insotita de dovada de comunicare. 
  In drept, parata a invocat art.205 - art.210 C.proc.civ., art.1025 - art.1032 Cproc.civ., art.451 C.proc.civ..
In dovedire, parata a depus la dosarul cauzei, inscrisuri.

Cererea reconventionala a fost legal timbrata conform art.6 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 200,00 lei.
III. Raspunsul la intampinare:
La data de 15.12.2014, prin serviciul registratura al instantei, reclamanta a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinarea formulata de parata, aratand ca:
(1). ulterior executarii platii partiale in contul facturii nr.3/27.01.2014, prin email-urile din 29.01.2014 si 30.01.2014, a comunicat  reprezentantului paratei sistarea lucrarii, solicitandu-i totodata sa nu mai transmita reclamantei schite nici prin email si nici printr-un alt mod
(2). la data de 30.01.2014, a notificat paratei faptul ca nu mai doreste colaborarea pentru ca viziunea artistica nu corespunde cerintelor sale, dat si pentru ca parata refuza incheierea contractului; la aceeasi data a solicitat si restituire sumei de 4.500,00 lei
(3). corespondenta electronica din data de 21.03.2014 invocata de parata este o ultima incercare de a solutiona pe cale amiabila litigiul
(4). sustinerile paratei cu privire la executarea intocmai si la timp a obligatiei asumate sunt contrazise de schitele atasate, schite care nu corespund facturii nr.3/27.01.2014 si serviciilor prestate
(5). factura fiscala nu tine loc de contract, aceasta fiind un document justificativ care sta la baza inregistrarilor in evidenta contabila, potrivit Legii nr.82/1991; ea reprezinta doar un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea unui act juridic nici chiar atunci cand partile nu au incheiat un contract in sensul de instrumentum
(6). factura fiscala nu este semnata si nici stampilata de catre reclamanta
Se invoca de catre reclamanta exceptia de neexecutare a contractului.
Analizand  actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamanta, respectiv, art.1025 Cod procedura civila, privind procedura aplicabila cererilor de valoare redusa, la obiectul prezentei cauze: o actiune in raspundere contractuala a carei valoare este mai mica de 10.000 de lei, si la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 si 3 Cod procedura civila, instanta constata ca cerererea principala si cererea reconventionala sunt admisibile in procedura privind cererile de valoare redusa.
I. Asupra cererii principale:
1. Capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 4.500,00 lei reprezentand �avans" la factura fiscala nr.3/27.01.2014
Cu titlu preliminar, instanta retine ca reclamanta nu a indicat temeiul in drept al pretentiei sale si, in plus, capatul de cerere analizat, astfel cum a fost formulat prin cererea introductiva, intra in contradictie cu motivarea in fapt expusa. Astfel, desi solicita obligarea paratei la plata sumei de 4.500,00 lei reprezentand �avans" la factura fiscala nr.3/27.01.2014, reclamanta motiveaza pretentia dedusa judecatii in sensul de a obliga parata la restituirea sumei de 4.500,00 lei.
In plus, este de retinut ca reclamanta acorda o semnificatie gresita platii partiale efectuate atunci cand o califica drept avans la factura fiscala nr.3/27.01.2014. Argumentul instantei se intemeiaza pe dispozitiile OMFP nr.3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, care prevede conturile 409 si  419 pentru inregistrarea unei facturi de avans, distincte de 401 si 411 (dupa caz, conturile din clasa 6), o astfel de factura trebuind sa indice expres la rubrica denumirea produselor si a serviciilor avansul acordat. Or, contrar sustinerilor reclamantei, la rubrica denumirea produselor si a serviciilor, in cuprinsul facturii seria TDC nr.3/27.01.2014, s-a mentionat proiect amenajare Hotel F., iar nu avans (fila nr.5, din dosar). Asa fiind, este de concluzionat ca suma de 4.500,00 lei achitata de reclamanta in contul paratei conform OP nr.302/28.01.2014 reprezinta o plata partiala a contravalorii facturii seria TDC nr.3/27.01.2014, deci a unei parti din pretul serviciilor reprezentand intocmirea proiectului amenajare a designului interior pentru Hotelul F. (fila nr.51, din dosar).
Desi partile nu au incheiat un contract in sensul de instrumentum, rezulta cu claritate din argumentele invocate ca acestea recunosc incheierea unui contract in sensul de negotium. Chior si in aceste conditii, raporturile contractuale se circumscriu textelor legale in materie: 
1. Principiul liberta?ii contractuale - Art.1169 C.civ.: Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.
2. defini?ia legala a no?iunii "obliga?ie": Art.1164 C.Cciv: Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.
3. Principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) avand rolul primar de a explica si ordona raportul juridic nascut intre parti ca urmare a incheierii contractului, pentru ca apoi sa se poata impune ca realitate obiectiva tertilor, prin intermediul opozabilitatii efectelor contractului: Art.1270 C.Cciv:: contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante
4. Raspunderea contractuala, consecin?a a a principiului fortei obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C.civ.), intemeiata pe ideea de reparatie a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat. (2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii. (3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
5. prezum?ia de culpa in raporturile contractuale: art.1548 C.civ.: Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.
 Desi instanta isi insuseste sustinerea paratei in sensul ca factura fiscala nu tine loc de contract, fiind un document justificativ care sta la baza inregistrarilor in evidenta contabila, potrivit Legii nr.82/1991, ca ea reprezinta un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea unui act juridic, un astfel de argument nu este de natura sa conduca la concluzia inexistentei conventiei in sens de negotium incheiate intre parti. Sub acest aspect, instanta isi insuseste argumentul invocat de parata in sensul ca,  din punct de vedere juridic, este in discutie o conventie incheiata in forma simplificata intre profesionisti, materializata in emiterea facturii fiscale necontestate, perfect valabila si care isi produce efectele juridice si in prezent, in conditiile in care aceasta constituie deopotriva izvorul obligational al prestatiilor partilor, nefiind stornata sau contestata judiciar. Reclamanta nu face dovada ca ar fi contestat in vreun fel factura, nu a invederat stornarea acesteia - ceea ce este de natura a conduce la concluzia ca a inregistrat-o pe cheltuieli in propria evidenta contabila. Nu mai putin adevarat, reclamanta a achitat o parte din pretul serviciilor contractate. De altfel, in explicatiile cuprinse in ordinul de plata, reclamanta a consemnat ca plata in cuantum de 4.500,00 lei este aferenta facturii nr.3/27.01.2014. Plata efectuata este deci aferenta unei facturi cu care reclamanta s-a inregistrat in evidentele contabile, de vreme ce in ordinul de plata a mentionat-o ca document justificativ al platii. 
Cele doua aspecte retinute, respectiv inregistrarea in evidenta contabila si plata partiala a facturii, reprezinta, in aprecierea instantei, o recunoastere explicita a valabilitatii conventiei partilor, dar si a intregului debit facturat.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei in referire la lipsa semnaturii si a stampilei aplicate pe factura in discutie, instanta retine ca aceasta se impune a fi respinsa ca neintemeiata pentru cele doua argumente anterior expuse (plata partiala si inregistrarea in contabilitate).
Ca reclamanta insasi recunoaste conventia incheiata cu parata rezulta fara putere de tagada din imprejurarea ca prin raspunsul la intampinare formulat a invederat ca intelege sa invoce exceptia de neexecutare a contractului reglementata expres de art.1556 C.civ.. Or, exceptio non adimpleti contractus este consecinta imediata a regulii simulta�neitatii efectelor contractului sinalagmatic potrivit cu care, oricare parte contractanta are dreptul sa refuze executarea obligatiei proprii, atata timp cat cealalta parte, care pretinde executarea, nu executa obligatiile ce-i revin din acelasi contract. De vreme ce invoca un remediu pentru neexecutarea contractuala, rezulta cu claritate ca reclamanta recunoaste conventia incheiata cu parata.
Cum s-a argumenta deja, reclamanta solicita restituirea platii partiale efectuate fara a indica vreun temei in drept. A se dispune in acest sens inseamna a repune partile in situatia anterioara incheierii contractului - solutie care insa nu poate fi decat consecinta unei actiuni in rezilierea, dupa caz, rezolutiunea unui contract. Or, fata de petitul cererii, instanta nu poate dispune desfiintarea contractului partilor cata vreme nu acesta este obiectul dedus judecatii. Propriu zis, instanta constata lipsa temeiului in drept care sa fundamenteze restituirea sumei pretinse de reclamanta. Sunt de retinut in acest sens argumentele paratei care a invederat ca, in conditiile in care izvorul obligatiilor partilor este si in prezent in vigoare si produce efecte juridice, in mod corelativ, nici pretentiile materiale ale reclamantei de a solicita si de a obtine restituirea unei sume de bani achitate in baza unei facturi fiscale valabile nu sunt intemeiate, lipsind practic temeiul obligatiei de restituire.
Fata de argumentele expuse, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 4.500,00 lei reprezentand �avans" la factura fiscala nr.3/27.01.2014.
2. Capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata
Potrivit art.1031 C.proc.civ, (1) Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea celeilalte parti, la plata cheltuielilor de judecata. (2) Cu toate acestea, instanta nu va acorda partii care a castigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproportionata in raport cu valoarea cererii.
Fata de solutia dispusa in privinta pretentiilor reclamantei, in temeiul art.1031 alin.1 C.proc.civ., instanta va respinge ca neintemeiat capatul de cerere formulat de reclamanta privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
II. Asupra cererii reconventionale:
1. Capatul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 3.500,00 lei constand din diferenta datorata si neachitata, aferenta facturii fiscale nr.3/27.01.2014
Cu privire la factura nr.3/27.01.2014, instanta retine ca din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca: 
- reclamanta a efectuat o plata partiala voluntara a serviciilor contractate, ceea ce in aprecierea instantei reprezinta o recunoastere explicita a valabilitatii conventiei partilor, dar si a intregului debit datorat (8.000,00 lei)
- reclamanta nu a probat imprejurarea ca ar fi refuzat la plata factura sau ca ar fi procedat, in conditiile legii, la stornarea acesteia
- reclamanta s-a inregistrat in evidentele sale contabile cu cheltuielile rezultate din contravaloarea facturii, fapt dedus din explicatiile inscrise in OP
- pentru factura nr.3/27.01.2014, reclamanta figureaza ca debitoare in evidenta contabila a paratei.
Prin notificarea inregistrata sub nr.121/21.10.2014 in evidentele BEJ D.V.A. reclamanta a fost pusa in intarziere cu privire la debitul restant in cuantum de 3.500,00 lei (filele nr.22 - 25, din dosar).
In referire la cererea reconventionala formulata in cauza, reclamanta a invocat exceptia de neexecutare a contractului reglementata expres de art.1556 C.civ..
Pentru a putea invoca exceptia de neexecutare a contractului, trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. natura obligatiilor neexecutate - obligatii reciproce ale partilor, avand temeiul in acelasi contract sinalagmatic
2. conditiile neexecutarii -  sa existe o neexecutare a obligatiilor, chiar partiala, dar suficient de importanta, din partea celuilalt contractant; Codul considera aceasta conditie indeplinita daca cel care invoca exceptia intelege sa faca o oferta de executare a obligatiei - ceea ce semnifica tocmai faptul ca este pregatit sa execute obligatia sa si probeaza acest fapt.
3. obligatiile reciproce trebuie sa fie exigibile
4. neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexe�cutare
5. raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a obligatiilor celor doua parti.
Instanta apreciaza ca nu este indeplinita in speta conditia nr.4 intrucat din plansele foto depuse la dosarul cauzei si din corespondenta electronica purtata intre parti rezulta ca parata si-a executat obligatia asumata, in timp ce reclamanta nu a platit corespunzator pretul serviciilor contractate.
In plus, este de retinut efectul pe care il produce o astfel de aparare.  Exceptia de neexecutare suspenda executarea prestatiei celui care o invoca, asemanator cu situatia cand el ar fi bene�ficiat de un termen. Deci, contractul ramane temporar, adica provizoriu neexecutat, dar continua sa existe, iar partile nu pot fi considerate liberate de obligatiile lor. Cu alte cuvinte, efectul exceptiei de neexecutare consta in suspendarea fortei obligatorii a contractului. Asadar, contractul si forta sa obligatorie nu inceteaza, fiind doar suspendate.
Raportat la considerentele teoretice anterior dezvoltate, instanta conchide ca reclamanta se afla in eroare atunci cand pretinde ca, efect al retinerii unei astfel de aparari, ar trebui sa se constate ca nu datoreaza restul contravalorii facturii pentru ca nu mai dorea colaborarea cu reclamanta, viziunea artistica necorespunzand cerintelor sale. Dimpotriva, din corespondenta electronica purtata intre parti rezulta cu claritate ca reclamanta a solicitat paratei aprecieri in derularea proiectului, reclamanta manifestand deschidere fata de aprecierile critice comunicate de reclamanta.
Contrar sustinerilor reclamantei si in acord cu parata, instanta retine ca parata a continuat sa execute intocmai si la timp obligatia asumata, urmare a conduitei manifestate in mod explicit de reclamanta care, in corespondenta electronica purtata ulterior datei de 29.01.2014, a solicitat paratei, in data de 21.03.2014, continuarea colaborarii, deci derularea in continuare a raporturilor contractuale .
In aceste conditii, instanta conchide ca reclamantei ii incumba corespunzator obligatia de a achita datoria scadenta in cuantum de 3.500,00 lei, pentru achitarea integrala a facturii nr.3/27.01.2014.
Avand in vedere faptul ca in cauza dedusa judecatii raportul obligational este de natura contractuala si retinand ca reclamanta nu a facut dovada intervenirii unei cauze de forta majora sau a unui caz fortuit care sa o exonereze de raspundere, dovada existentei creantei facuta de catre parata genereaza in temeiul art.1548 C.civ. doua prezumtii: prezumtia de neindeplinire a obligatiilor asumate prin contract, in speta cea privind plata serviciilor contractate, si prezumtia de culpa in ceea ce priveste neindeplinirea obligatiei.
Dand eficienta acestor prezumtii si avand in vedere dispozitiile normative care stau la baza raspunderii contractuale, respectiv art.1270 si art.1350 C.civ., instanta urmeaza a admite cererea reconventionala formulata de parata, cu obligarea  reclamantei la plata sumei de 3.500,00 lei constand din diferenta datorata si neachitata, aferenta facturii fiscale nr.3/27.01.2014.
2. Capatul de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata
Potrivit art.1031 C.proc.civ, (1) Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea celeilalte parti, la plata cheltuielilor de judecata. (2) Cu toate acestea, instanta nu va acorda partii care a castigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproportionata in raport cu valoarea cererii.
Prin cererea reconventionala parata a solicitat instantei obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces, respectiv la plata taxei judiciare de timbru.
Avand in vedere cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata raportata la solutia de admitere a pretentiilor acesteia, in temeiul dispozitiile art.1031 alin.1 C.proc.civ., instanta va admite acest capat de cerere si va obliga reclamanta la plata catre parata a sumei de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.