Actiune in constatarea nulitati absolute a contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect un teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru incalcarea interdictiei de instrainare a terenurilor cu privire la care s-a constituit dre

Actiuni:_
Contracte
proprietate privata
Succesiuni

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 07.11.2013 sub nr. 30136/212/2014, reclamanta A.B.N. a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta in contradictoriu cu paratii B.A. si B.I. sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.(...)/06.01.1994 la fostul Notariat de Stat Judetean Constanta pentru incalcarea interdictiei de vanzare prevazute de art. 32 din Legea 18/1991 in ceea ce priveste terenul in suprafata de 500 mp, parcela A451/51, sola 50 situata in extravilanul Mun. Constanta.
In motivare s-a aratat ca in fapt la data de 06.01.1994 autorul  reclamantei, A.P., a incheiat cu paratii un contract de vanzare-cumparare pentru terenul mai sus mentionat. Terenul a fost dobandit de A.P. prin constituirea dreptului de proprietate conform Titlului nr.(...)/231/21.04.1993. Reclamanta arata ca este mostenitoarea numitului A.C., decedat la data de 17.07.2012, care la randul sau este mostenitor al autorului A.P., conform certificatelor de mostenitor nr.20/2006 si 41/2013.
In drept au fost invocate dispozitiile  art.32 din Legea 18/1991.
In sustinere au fost atasate contractul de vanzare-cumparare, , titlul de proprietate, certificatele de mostenitor, acte de stare civila.
Paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea cererii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei. Totodata, s-a invocat exceptia nulitatii absolute a certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 privitoare la completarea masei succesorale. Pe fond s-a solicitat respingerea cererii motivat de faptul ca prin dispozitiile art.19 din Legea nr.54/1998 au fost abrogate implicit textele de lege pe care reclamanta isi intemeiaza cererea. Sustine ca inalienabilitatea temporara reglementata in art. 32 din Legea nr. 18/1991 nu isi gaseste aplicabilitatea in cauza, avand in vedere ca terenul nu a fost dobandit prin constituirea dreptului de proprietate, ci prin reconstituire, astfel cum rezulta din adeverinta OCOT nr.51/1993. De asemenea s-a aratat ca prin Legea 71/2011 a fost abrogat art.32 din Legea 18/1991, ceea ce atrage lipsa temeiului juridic pentru pronuntarea unei hotarari de anulare act in prezent. De asemenea s-a invocat pe cale de exceptie uzucapiunea.
Pe cale reconventionala s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 si constatarea vanzarii-cumpararii terenului in suprafata de 500 mp, aflat in parcela A451/51, sola 50, avand la baza conversia actului de vanzare-cumparare in antecontract de vanzare.
Prin raspunsul la intampinare si intampinare la cererea reconventionala s-a invocat exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratilor in promovarea cererii reconventionale, detaliate prin notele de sedinta depuse la data de 21.01.2015. (filele 181-183)
Prin cererea completatoare depusa la data de 26.05.2014 s-a investit instanta si cu un capat de cerere avand ca obiect rectificarea cartii funciare a imobilului. Cererea completatoare a fost disjunsa si inregistrata sub nr.30136/212/2013/a2, cauza fiind suspendata pana la solutionarea prezentei cereri.
Prin incheierea din data de 19.02.2015 exceptiile invocate de ambele parti au fost unite cu fondul, instanta luand act de imprejurarea ca nu se mai invoca alte exceptii.
 In probatiune a fost administrata proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei si paratului B.A., fiind lipsa B.I..  In cadrul probei cu inscrisuri a fost depusa documentatia aferenta contractului de vanzare nr.(...)/1994 si certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 (filele 112-156). De asemenea la solicitarea instantei s-a depus un extras de carte funciara actual, precum si istoricul de rol fiscal al imobilului in litigiu.(filele 161-171)
             
               Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta retine:
La data de 06.01.1994 autorul  reclamantei, A.P., a incheiat cu paratii un contract de vanzare-cumparare pentru terenul in suprafata de 500 mp, aflat in parcela A451/51, sola 50, situat in extravilanul Mun. Constanta. Terenul a fost dobandit de A.P. prin constituirea dreptului de proprietate conform Titlului nr.(...)/231/21.04.1993. Reclamanta este mostenitoarea numitului A.C., decedat la data de 17.07.2012, care la randul sau este mostenitor al autorului A.P., conform certificatelor de mostenitor nr.20/2006 si 41/2013.
Asupra cererii principale,
Cu privire la exceptia lipsei de interes in promovarea cererii principale, instanta retine ca interesul ca si conditie de promovare a actiunii civile trebuie sa fie nascut si actual, determinat, legitim si personal. Reclamanta, in calitate de mostenitoare a numitului A.P., justifica un interes in promovarea unei cereri ce are ca finalitate intoarcerea imobilul in patrimoniul autorului defunct, din care urmeaza sa se indestuleze.
Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantei, instanta retine ca reclamanta este titulara dreptului litigios, aceasta avand deschisa calea unei cereri in constatarea nulitatii absolute, cata vreme orice persoana interesata poate formula o astfel de cerere prin prisma interesului general protejat.
Prin urmare, raportat la obiectul cererii, instanta apreciaza ca ambele exceptii invocate in ceea ce o priveste pe reclamanta sunt neintemeiate.
Pe fond,
Potrivit art. 32 din Legea 18/1991, terenul atribuit conform art. 19, 21 si 43 nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani, socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare. Constatarea nulitatii poate fi ceruta in justitie de Primarie, Prefectura, procuror, precum si de orice persoana interesata.
            Pentru cazurile in care se constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor, legea a instituit o cauza de nulitate absoluta expresa nefiind necesara dovada unei vatamari sau a faptului ca vatamarea nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea actului de vanzare-cumparare.
Instanta retine ca exceptia inalienabilitatii temporare propter rem a fost mentinuta si dupa intrarea in vigoare a Legii 54/1994, dat fiind ca dispozitiile acestui act normativ au abrogat expres doar  prevederile art.66-73 din Legea 18/1991, fara a abroga si prevederile art.32 din actul normativ mentionat.
Abrogarea expresa a prevederilor art.32 din Legea 18/1991 s-a produs prin art.230 lit.t din Legea 71/2011.
Ca urmare, la data investirii instantei cu cererea pendinte, temeiul de drept al actiunii nu mai exista.
Regula generala in privinta efectelor in timp ale unui act normativ este ca acesta guverneaza situatiile aparute ulterior intrarii sale in vigoare. Exceptii de la aceasta regula reprezinta retroactivitatea si ultraactivitatea legii, respectiv aplicarea unui act normativ unor situatii anterioare intrarii sale in vigoare sau producerea in continuare a efectelor juridice si dupa abrogarea legii.
Instanta are in vedere doua aspecte diferite, pe de o parte, cel al legii in raport de care se apreciaza cauza de nulitate, iar acest aspect este rezolvat de regula tempus regit actum, iar pe de alta parte, este momentul anularii actului, adica al producerii efectelor nulitatii. In ipoteza pe care o avem in vedere la momentul anularii actului este aplicabila legea noua, adica legea din momentul anularii efective, in raport cu care actul apare ca valabil. Per a contrario s-ar ajunge la ultractivitatea legii vechi si deci la inlaturarea principiului aplicarii imediate a legii civile noi.
Instanta are in vedere in acelasi sens, ca atunci cand se abroga o lege ea este inlaturata cu tot cortegiul sau de consecinte, apreciate ca negative prin edictarea noii legi contrare. Altfel, abrogarea ar fi pur formala de vreme ce s-ar aplica in jurisprudenta o lege abrogata expres.
In acest sens, instanta are in vedere dispozitiile  art.64 din Legea 24/2000 "Abrogarea
(1)Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala.
 (3)Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.
 (5)Abrogarile partiale sunt asimilate modificarilor de acte normative, actul normativ abrogat partial ramanand in vigoare prin dispozitiile sale neabrogate."
Potrivit art.17 din acelasi act normativ " Asanarea legislatiei
In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata."
Prin urmare, instanta retine ca prin abrogarea expresa a art.32 din Legea 18/1991 s-a urmarit inlaturarea aspectelor contradictorii fata de legea noua, fiind validate implicit toate actele incheiate cu nerespectarea dispozitiei legale abrogate, a caror nulitate nu a fost constatata.
Un alt argument pentru care instanta apreciaza ca trebuie aplicata noua lege, in vigoare la data formularii cererii de anulare a actului, rezida in dispozitiile art.6 alin.6 C.civ. Art. 6 alin. (6) C.civ. (si art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011) instituie insa o derogare semnificativa de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi in privinta efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute, in masura in care acestea deriva din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, desigur daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.
Si in cazul de fata raportul dedus judecatii priveste dreptul de proprietate si regimul juridic al bunului, astfel incat legea aplicabila este legea civila noua, care nu mai prevede un astfel de caz de nulitate in situatia incalcarii interdictiei de instrainare a terenurilor cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate.
Avand in vedere considerentele retinute cu privire la cererea principala, precum si solutia preconizata de respingere a cererii ca neintemeiata, instanta nu va mai analiza cererea reconventionala sub aspectul constatarii pe cale jurisdictionala a vanzarii prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, cata vreme actul autentic de instrainare a fost mentinut. Cu privire la celelalte aparari ce vizeaza prescriptia achizitiva, invocata pe cale de exceptie, prin intampinare, de asemenea instanta nu o va mai analiza, data fiind solutia asupra cererii principale.
Cu privire la cererea reconventionala, prin care s-a solicitat constatarea nulitatii certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013, instanta retine, in raport de exceptia lipsei de interes si a calitatii procesuale active ca paratii justifica un interes in anularea unui act care contine prevederi legate de un bun propriu, nulitatea absoluta putand fi invocata de orice persoana interesata. Prin urmare, instanta apreciaza ambele exceptii ca fiind neintemeiate.
Cu privire la certificatele de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013, instanta retine ca acestea stabilesc calitatea de mostenitor a numitului A.C.  de pe urma defunctului A.P. si a numitei A.B.N. de pe urma defunctului A.C., precum si masa succesorala.
Criticile invocate de parati cu privire la aceste acte sunt cele continute la art.2.4 din intampinare, respectiv incalcarea prevederilor art.86 din Legea 36/1995, in sensul ca defunctul A.P. fiind decedat nu si-a putut manifesta acordul de vointa pentru completarea masei succesorale. La data respectiva, reclamanta nu avea decat vocatie de mostenitor fata de tatal sau, calitatea de mostenitor fiind stabilita ulterior, prin certificatul nr.41/2013. Or, termenul de optiune succesorala de 6 luni in ceea ce priveste succesiunea lui A.P. a fost depasit, succesibilii acestuia fiind straini de mostenire.
In acord cu limitele investirii instantei, conform art.22 lin.6 C.proc.civ., instanta va analiza doar aspectele de nelegalitate invocate de parati. Astfel, potrivit art.86 alin.2 din Legea 36/1995 " Cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorala, in vederea completarii incheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, eliberand un certificat de mostenitor suplimentar."
Reluarea procedurii succesorale implica aplicarea prevederilor art.75 si urm. din legea 36/1995, astfel:
Art.68
Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.
Art. 75
Dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.
Art. 76
In cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.
Art. 77
Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin inscrisuri sau orice alte mijloace de proba admise de lege.
In succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobandirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.
Art. 79
In cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public intocmeste o incheiere motivata, care va cuprinde mentiunile referitoare la indeplinirea procedurii, declaratiile partilor, prezenta martorilor si masurile dispuse in vederea solutionarii cauzei.
Art. 81
In succesiunea in care exista bunuri, s-a realizat acordul intre mostenitori si s-au administrat probe indestulatoare, notarul public intocmeste incheierea finala a procedurii succesorale.
Incheierea finala va cuprinde, pe langa mentiunile comune incheierilor notariale, numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul si intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei.
Daca mostenitorii si-au impartit bunurile prin buna-invoiala, in incheiere se va arata modul de imparteala si bunurile succesorale atribuite fiecaruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins in incheierea finala sau se va putea intocmi separat, intr-una din formele prescrise de lege.
Cererea de emitere a certificatului suplimentar a fost formulata de Anghel Bibilica, in calitate de sotie supravietuitoare a numitului A.C., mostenitor al defunctului A.P. conform certificatului nr.20/2006. In calitatea sa de sotie supravietuitoare, aceasta avea vocatie succesorala si prin urmare era persoana interesata in suplimentarea masei succesorale a defunctului A.P., al carui unic mostenitor era A.C..
Avand in vedere calitatea sa de persoana interesata, precum si imprejurarea ca A.C. era decedat, se constata respectate prevederile art.75-81 din Legea 36/1995, care stabilesc obligatia citarii tuturor mostenitorilor, administrarea de probe pentru stabilirea masei si intocmirea incheierii notariale finale. Acordul de reluare a procedurii exprimat in numele defunctului A.C. putea apartine oricaruia dintre succesibilii sai, acestia fiind persoane interesate in intreaga procedura succesorala.
Cu privire la incalcarea termenul de optiune succesorala in ceea ce priveste mostenirea lui A.P., instanta retine calitatea de mostenitor sezinar a fiului postdecedat (A.C.), imprejurarea ca certificatul de mostenitor initial nr.20 a fost emis in anul 2006, precum si faptul ca nu a fost administrata vreo proba care sa ateste depasirea termenului de optiune succesorala. Prin urmare, instanta apreciaza ca aceasta critica este neintemeiata.
Cu privire la certificatul de mostenitor nr.41/2013, de asemenea instanta constata ca a fost legal intocmit, respectand prevederile art.102-115 din Legea 36/1995 in forma sa din martie 2013, reclamanta devenind unica mostenitoare prin renuntarea la mostenire formulata de sotia supravietuitoare si celalalt descendent de gradul I.
De altfel, instanta nici nu regaseste motivele de nulitate privitoare la acest act, pe care paratii il contesta ca o consecinta a anularii solicitate in privinta certificatului nr.39/2013. Dat fiind ca certificatul 39/2013 a fost mentinut de instanta, aceeasi va fi solutia si in ceea ce priveste certificatul nr.41/2013.
Prin urmare, trecand peste apararea formulata privind termenul de optiune succesorala si posibilitatea completarii masei la cererea oricarei persoane interesate, chiar daca mostenitorul A.C. era decedat la momentul respectiv, instanta apreciaza ca cererea reconventionala este neintemeiata.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge exceptiile invocate, cererea principala si cererea reconventionala ca neintemeiate.
Reclamanta, fiind partea care a cazut in pretentii, urmeaza a suporta cheltuielile de judecata in valoare de 1500 lei efectuate de parati cu plata onorariul de avocat in cauza.