Actiune in obligarea paratului de a permite accesul si folosinta unui imobil proprietate comuna. Limitele exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 08.07.2014, sub nr.21.564/212/2014, reclamanta C.A. a chemat in judecata pe paraul D.V.E., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1. obligarea paratului in sensul de a permite reclamantei accesul si folosinta imobilului proprietate comuna situat in Constanta, strada (...), judet Constanta;
2. obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, constand in taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial.
In motivarea cererii, reclamanta a invocat urmatoarele argumente:
(1). Reclamanta si paratul au fost casatoriti in perioada 1991- 2013, casatoria fiind desfacuta irevocabil prin Sentinta civila nr.4467/27.03.2013, pronuntata de Judecatoria Constanta in Dosarul civil nr.27180/212/2012.
Partile au cumparat in timpul casatoriei un teren in suprafata de 450,00 mp situat in Constanta, sola nr.37, parcela VN367, lotul nr.37 , judet Constanta, potrivit Contractului de   Vanzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...). Pe acest teren, partile au edificat o constructie cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep, in temeiul Autorizatiei de construire nr.(...)/07.07.2009.
Reclamanta a fost cea care a initiat toate demersurile privind identificarea si achizitionarea terenului, a identificat sursele de finantare pentru achizitionarea terenului si pentru edificarea constructiei, a demarat procedurile pentru autorizarea contructiei, a angajat personal de specialitate pentru edificarea si amenajarea corespunzatoare a construtiei, a supravegheat in mod direct lucrarile de construire, s-a implicat in mod efectiv in amenajarea si in dotarea corespunzatoare a contructiei care a reprezentat domiciliul comun.
(2). In anul 2013, pe fondul situatiei tensionate existente intre parti, de natura a-1 afecta psihic pe fiul partilor, reclamanta a fost nevoita sa paraseasca imobilul in discutie, impreuna cu minorul, mutandu-se in apartamentul proprietate personala a mamei acesteia.
Dupa acest moment, paratul a schimbat incuietorile imobilului, a incheiat un contract de protectie si paza cu o firma specializata si a interzis atat reclamantei, cat si fiului accesul in imobilul ce a constituit domiciliul comun al partilor si care este proprietate comuna a acestora.
In conformitate cu prevederile art.555 alin.l Cod civil, proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
Potrivit art.634 alin.l Cod Civil: fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote parti din dreptul de proprietate si poate dispune in mod liber de aceasta, in lipsa de stipulatie contrara, iar potrivit alin.(2), cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pana la proba contrara. Daca bunul a fost dobandit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decat prin inscrisuri.
In conformitate cu prevederile art.633 alin.l Cod Civil, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
Paratul a permis accesul reclamantei o singura data in imobil, in prezenta unui organ de politie, ocazie cu care aceasta a luat din imobil bunuri de folosinta personala ale acesteia si ale minorului, specifice anotimpului, ocazie cu care s-a intocmit un Proces Verbal.
In drept, reclamanta a invocat art.555 alin.l, art.633 alin.1 si art.634 Cod civil,.
In probatiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri (filele nr.6 - 20, din dosar).
Cererea a fost legal timbrata conform art.27 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20,00 lei, achitata conform chitantei seria CT XWM nr.5577666/26.09.2014 (fila nr.26 din dosar).
II. Intampinarea:
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele argumente:
(1). Partile au fost casatorite in perioada 1991 - 2013, casatoria inregistrata sub nr.1960/22.09.1991 in Registrul de Stare Civila al Primariei Constanta fiind desfacuta prin acordul partilor prin Sentinta Civila nr.4467/27.03.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta in Dosarul civil nr.27180/212/2012.
In timpul casatoriei, partile:
1. au achizitionat un terenul in suprafata de 450,00 mp situat in Constanta, sola nr.37, parcela VN, lotul nr.37, judet Constanta, identificat cu numar cadastral 18706/37, intabulat in cartea funciara a UAT Constanta cu nr.404493, dobandit potrivit Contractului de Vanzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...)
2. au edificat constructia cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep.
(2). Dupa pronuntarea divortului, reclamanta a continuat sa locuiasca in imobil pana in 15.05.2013 cand, in lipsa paratului, a parasit imobilul impreuna cu fiul partilor, luand o mare parte din lucrurile personale atat ale sale, cat si ale minorului, si mutandu-se impreuna cu mama sa.
Este nereala sustinerea reclamantei in sensul ca paratul ar fi schimbat incuietorile si nu le-ar fi permis accesul in imobil nici ei, nici fiului partilor. Dimpotriva, in luna iunie 2013, inainte de a pleca in voiaj, paratul a intrebat-o pe reclamanta daca doreste sa revina in imobil impreuna cu fiul partilor, insa aceasta a refuzat categoric propunerea facuta in acest sens.
(3). Reclamanta nu intelege sa individualizeze dreptul de folosinta pe care il urmareste prin cererea de chemare in judecata, aspect care se impunea a fi mentionat fata de imprejurarea ca, in prezent, paratul locuieste impreuna cu actuala sotie, iar imobilul este impropriu a fi utilizat de doua gospodarii. 
(4). Pentru dobandirea terenului si constructiei, partile au contractat trei imprumuturi la societati bancare, imprumuturi care, de la desfacerea casatoriei si pana in prezent, au fost  achitate exclusiv de reclamant. Este vorba despre:
1. 73.200,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti in 240 rate lunare a cate 587,11 euro, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr.(...)/27.07.2009, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., pentru achizitionarea terenului
2. 139.200,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti in 359 rate lunare a cate 929,83 euro, potrivit Contractului de Credit Ipotecar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/19.10.2009, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., pentru edificarea constructiei
3. 60.000,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti in 120 rate lunare, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/07.07.2011, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., pentru finalizarea constructiei.
Desi reclamanta invoca atributele dreptului de proprietate, deci inclusiv folosinta, aceasta nu a inteles sa execute obligatiile de plata a creditelor. Desi potrivit dispozitiilor legale fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun, se impune a se retine ca acest drept nu este pur si simplu, ci conditionat, in sensul ca coproprietarii vor imparti beneficiile si vor suporta sarcinile proprietatii, proportional cu cota lor parte din drept, fata de dispozitiile art.635 Cod civil. In contextul in care contractele sunt grevate imobilului, dobandirea plenitudinii atributelor dreptului de proprietate este conditionata de achitarea ratelor catre institutia bancara intrucat, in contextul in care paratul nu ar fi achitat ratele, bunurile nu se mai aflau in prezent in patrimoniul fostilor soti.
Pana la sistarea starii de copropriatate, in masura in care reclamanta va dori acest lucru, are deschisa calea partajului, urmand ca instanta sa stabileasca cotele de contributie ale fiecarei parti la dobandirea bunurilor comune, atribuire bunurilor ce formeaza masa partajabila si dezlegarea aspectelor privind pasivul mase partajabile.
In drept, paratul a invocat art.635 Cod civil, art.451 C.proc.civ..
In sustinerea intampinarii, paratul a depus la dosarul cauzei inscrisuri (filele nr.32 - 52, din dosar).
III. Probe incuviintate si administrate:
 In cauza au fost incuviintate si administrate proba cu inscrisuri si interogatoriul partilor.
Analizand cererea de chemare in judecata, inscrisurile depuse la dosar si normele legale invocate in sustinere, instanta retine urmatoarele:
1. In drept:
Art.555 alin.1 Cod civil:
Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
Art.632 alin.1 si alin.2 Cod civil:
Formele proprietatii comune sunt urmatoarele:
a) proprietatea pe cote-parti (coproprietatea);
b) proprietatea in devalmasie (devalmasia).
Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata.
Art.635 Cod civil:
Coproprietarii vor imparti beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept.
Art.636 Cod civil:
Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
Cel care, impotriva vointei celorlalti proprietari, exercita in mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri
2. Situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat in cauza:
Partile au fost casatorite in perioada 1991 - 2013, casatoria inregistrata sub nr.1960/22.09.1991 in Registrul de Stare Civila al Primariei Constanta fiind desfacuta prin acordul partilor prin Sentinta Civila nr. (_)
Partile din prezenta cauza sunt de acord ca, in timpul casatoriei
1. au achizitionat terenul in suprafata de 450,00 mp situat in Constanta, sola nr.37, parcela VN, lotul nr.37, judet Constanta, identificat (_) dobandit potrivit Contractului de Vanzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...)
2. pe acest teren, partile au edificat o constructie cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep, in temeiul Autorizatiei de construire nr.(...)/07.07.2009
Pentru dobandirea terenului si constructiei, partile au contractat trei imprumuturi la societati bancare, imprumuturi care, de la desfacerea casatoriei si pana in prezent, au fost  achitate exclusiv de reclamant (_):
1. pentru nevoi personale - 73.200,00 euro, suma care urma a fi restituita in 240 rate lunare a cate 587,11 euro, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr.(...)/27.07.2009, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., in calitate de imprumutator, parat in calitate de imprumutat si reclamanta in calitate de coplatitor - fila nr.32, din dosar
2. pentru edificarea constructiei - 139.200,00 euro, suma care urma a fi restituita in 359 rate lunare a cate 929,83 euro, potrivit Contractului de Credit Ipotecar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/19.10.2009, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., in calitate de imprumutator, parat in calitate de imprumutat si reclamanta in calitate de coplatitor - fila nr.37, din dosar
3. pentru nevoi personale -  60.000,00 euro, suma care urma a fi restituita in 120 rate lunare, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/07.07.2011, incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., in calitate de imprumutator, parat in calitate de imprumutat si reclamanta in calitate de coplatitor - fila nr.49, din dosar.
Dupa pronuntarea divortului (27.03.2013), reclamanta impreuna cu fiul partilor au continuat sa locuiasca in imobil pana la data de 15 mai 2013, cand, pe fondul situatiei tensionate existente intre parti, a parasit  imobilul, impreuna cu fiul minor, mutandu-se in apartamentul proprietate personala a mamei acesteia (_).
De la data desfacerii casatoriei partilor si pana in prezent, paratul a fost cel care a achitat ratele pentru creditele contractate, reclamanta refuzand sa achite sume cu acest titlu pe motiv ca nu are folosinta imobilului (_)
Paratul a permis reclamantei o singura data accesul in imobil, respectiv in decembrie 2013, in prezenta unui avocat si a unui organ de politie, ocazie cu care aceasta a luat din imobil bunuri de folosinta personala ale acesteia si ale minorului, specifice anotimpului (_)
Desi imobilul nu este comod utilizabil pentru doua gospodarii separate, chiar in conditiile in care intre parti relatiile sunt tensionate si convietuirea este imposibila, reclamanta insista in cererea formulata(_)
3. In speta:
Cu titlu preliminar, instanta retine ca numai legiuitorul este cel care poate fixa limitele exercitiului prerogativelor drep¬tului de proprietate, dar, si atunci cand o face, trebuie sa asigure un just echilibru intre prezervarea intereselor proprietarului si luarea in considerare a interesului general, social (art.556 alin.3 Cod civil ).
Instanta constata ca singurul argument invocat de parat in aparare este faptul ca reclamanta, dupa desfacerea casatoriei, a refuzat sa mai achite ratele aferente creditelor bancare contractate. Insa, se impune a se retine ca acest refuz nu constituie o limita legala care sa permita paratului restrictionarea exercitiului dreptului de proprietate al reclamantei.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresia aproprierii unui bun, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si cu respec¬tarea legislatiei existente. In temeiul art.555 Cod civil, reclamanta are a exercita atributele dreptului sau in putere proprie, exercitand, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietatii, in cele din urma, in propriul sau interes.
Este adevarat ca legiuitorul impune anumite restrictii in exercitiul dreptului de proprietate, dar numai atunci cand este nevoie de protectia sau realizarea unor obiective de interes general sau din alte ratiuni. Totusi, chiar si in aceste conditii, proprietarul este liber si in masura sa efectueze toate actele materiale si juridice care nu ii sunt interzise in mod expres. Libertatea acestor acte constituie principiul, iar restrictiile exercitiului lor, oricat vor fi de importante si de numeroase, constituie exceptii de la regula si trebuie expres prevazute de lege. Or, neplata ratelor bancare de catre unul dintre coproprietari nu constituie o astfel de exceptie stipulata expres de legiuitor.
Paratul pretinde ca dobandirea plenitudinii atributelor dreptului de proprietate este conditionata de achitarea ratelor catre institutia bancara intrucat, in contextul in care el nu ar fi achitat ratele, bunurile nu se mai aflau in prezent in patrimoniul fostilor soti. Cu privire la o astfel de sustinere, se impune a retine ca ea vizeaza o posibilitate de care paratul nu a inteles sa uzeze, iar instanta nu se poate pronunta pe situatii ipotetice. In conditiile reale deduse judecatii, paratul a ales sa achite ratele creditelor contractate, iar doar pentru aceasta optiune a sa, legea nu ii permite sa nege reclamantei exercitiul atributelor de proprietate. Aprecierea regi-mului juridic al platilor facute pentru achitarea bunului comun, dupa desfacerea casato¬riei, deci din venituri proprii, este in sensul ca aceste plati nu valoreaza cote de proprietate, ci drept de creanta, constand in suma de bani platita, actualizata - drept pe care paratul il poate opune reclamantei intr-o eventuala actiune in partajarea bunului comun. Insa, acesta este un aspect care excede obiectului cauzei deduse judecatii.
Art.555 alin.1 Cod civil enunta expres cele trei preroga¬tive clasice ale dreptului de proprietate: dreptul de a poseda bunul (ius possidendi), dreptul de a-l folosi, care presupune folosinta pentru sine (ius utendi) si posibilitatea culegerii fructelor bunului (ius fruendi), si dreptul de dispozitie, materiala si juridica (ius abutendi).
Reclamanta pretinde folosinta bunului, in respectarea calitatii de coproprietar, iar aceasta facultate ii este recunoscuta ca titular al dreptului de proprietate, ceea ce inseamna ca are dreptul de a utiliza imobilul ce formeaza obiec¬tul dreptului in materialitatea sa, direct si nemijlocit, prin putere proprie si in interes propriu. Contrar celor sustinute prin intampinare, legea nu recunoaste paratului posibilitatea de impiedica in fapt folosinta bunului de catre reclamanta. Instanta face referire la in fapt, intrucat, in drept, ar fi recomandabil ca partile, in considerarea relatiilor tensionate existente intre ele, sa promoveze o actiune in partaj. De asemenea, fata de art.639 Cod civil, partile  au posibilitatea partajarii folosintei bunului comun pe cale judiciara, fara a se ajunge la fractiona¬rea materiala a acestuia sau esalonarea folosintei lui in timp.
Cele doua solutii ar fi preferabile pentru evitarea unor situatii gene¬ratoare de conflicte intre parti. In absenta unei hotarari judecatoresti favorabile paratului, pronuntate intr-una dintre cele doua tipuri de actiuni, acesta nu poate nici in fapt si nici in drept sa nesocoteasca prerogativelor recunoscute de legea civila fundamentala reclamantei, copro¬prietar al bunului.
Concluzia rezulta cu prisosinta si din art.636 Cod civil care, reglementand exercitarea in comun a dreptului de folosinta al coproprietarilor, prevede ca fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari (nu este cazul spetei deduse judecatii), iar in cazul in care unul dintre coproprietari, nesocotind vointa celorlalti, exercita in mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri.
Paratul a invocat in aparare art.635 Cod civil. Potrivit acestui text legal, coproprie¬tarii au nu numai dreptul de a folosi bunul comun si de a-i culege fructele, ci si alte drepturi, precum si anumite obligatii.
Cu privire la utilitatea acestui text, prin raportare la cuprinsul celorlalte dispozitii ce reglemen¬teaza regimul juridic al folosintei bunului comun de catre coproprietari, astfel cum acesta este conturat de dispozitiile Codului civil, in doctrina s-a aratat ca aceasta este limitata. Beneficiile amintite de text nu pot privi altceva decat exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului comun. Cat priveste sarcinile coproprietatii, acestea pot avea in vedere unele situatii specifice in care, privitor la bunul comun, ar exista dezmembraminte ale dreptului de proprietate, obligatii propter rem sau obligatii scriptae in rem. Cum cauzei deduse judecatii nu i se circumscriu asemenea sarcini ale coproprietatii, urmeaza ca textul legal invocat nu poate sustine in drept apararea paratului. 
Retinand ca:
- uzul (folosinta pentru sine) este prerogativa cea mai directa a dreptului de proprietate, manifestarea concreta a contactului direct al proprietarului cu bunul ce formeaza obiectul dreptului sau si ca, din acest punct de vedere, reclamanta nu poate exercita atributul folo¬sintei bunului prin intermediul altei persoane - nici macar cea a fostului sot, coproprietar si el al bunului
- nu exista niciun temei in fapt si in drept care sa permita paratului a nega reclamantei atributele dreptului de proprietate asupra bunului comun, cata vreme nu detine o hotarare judecatoreasca favorabila pronuntata intr-o actiune in partaj, fie ea si intr-un partaj de folosinta a bunului comun
instanta, in temeiul art.1527 alin.1 Cod civil (Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila) in referire la art.555 Cod civil, la 632 alin.1 si alin.2 Cod civil si la art.636 Cod civil, urmeaza a admite ca intemeiata actiunea formulata de reclamanta si, pe cale de consecinta, va dispune obligarea paratului in sensul de a permite reclamantei:
- accesul in imobilul proprietate comuna situat in Constanta, strada (...), judet Constanta
- folosinta imobilului proprietate comuna situat in Constanta, strada (...), judet Constanta.
2. Asupra cheltuielilor de judecata:
Instanta retine ca, cu ocazia cuvantului pe fondul cauzei, partile au invederat ca isi rezerva dreptul de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Fata de cele invederate, in temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ. rep, instanta va lua act de aceasta manifestare de vointa a partilor.