Contestatie la executare. Executarea silita a unei institutii publice. Incidenta O.G. nr. 22/2002. Cheltuieli de executare. Dovada avansarii efective a acestora.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 10.10.2013 sub nr. 27380/212/2013, contestatorul Municipiul Constanta prin Primar a formulat contestatie la executare silita in contradictoriu cu intimata SC BBNH SRL, solicitand instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna anularea somatiei din 4.10.2013, anularea incheierii de stabilire cheltuieli de executare silita din 4.10.2013, anularea adresei de infiintare a popririi pentru suma de 202517,56 lei si a tuturor actelor de executare emise in dosarul de executare nr. (_)/2013 intocmit de executorul judecatoresc B.E.J. B.S., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca aceste acte de executare i-au fost comunicate fara a i se comunica si incheierea de incuviintare a executarii silite, desi in adresa de poprire se face referire la aceasta. De asemenea, contestatorul arata, in esenta, ca din interpretarea dispozitiilor art. 622 alin. 1 si 2 C. proc. civ., precum si a art. 371 1 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, neexecutarea de bunavoie de catre debitor a obligatiei sale nu se prezuma, ci ea trebuie dovedita intotdeauna de catre creditor. Astfel, inainte de a se adresa executorului judecatoresc, creditorul era obligat sa solicite contestatorului executarea de bunavoie a obligatiei stabilite prin titlu executoriu si doar daca acesta refuza sau nu raspundea notificarii sale putea sesiza executorul judecatoresc.
Totodata, arata ca desi a infiintat poprirea asupra conturilor acestuia, nu a procedat si la comunicarea adresei de infiintare a popririi catre debitor, fiind incalcate prevederile art. 782 alin. 1 C. proc. civ. Aceeasi adresa de infiintare a popririi a fost emisa cu incalcarea si a dispozitiilor art. 667 C. proc. civ. si a dispozitiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, fiind emisa la 24 de ore dupa emiterea somatiei.
Mai arata contestatorul ca sumele cuprinse in somatie sunt diferite de cele cuprinse in titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 11262/20.06.2012 pronuntata de Judecatoria constanta, definitiva prin decizia nr. 45/23.05.2013 a Tribunalului Constanta. Astfel, in acest titlu nu este prevazuta posibilitatea actualizarii creantei.
Cu privire la incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare in cuantum de 9339,407 lei, arata ca onorariul executorului a fost stabilit in mod nelegal prin raportare la un debit de 193178,15 lei, si nu la cel corect in cuantum de 175706,15 lei. De asemenea, solicita instantei reducerea acestuia, nejustificandu-se stabilirea lui in cuantumul maxim, fata de activitatea executorului judecatoresc.
De asemenea, contestatorul a solicitat instantei sa constate incidenta in cauza a dispozitiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, in favoarea sa operand un termen de gratie de 6 luni.
Contestatorul a solicitat si suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila si definitiva a acestui dosar.
In drept, a invocat prevederile art. 451, art. 622, art. 625, art. 669, art. 703, art. 711-719 C. proc. civ., O.G. nr. 22/2002, Ordinul nr. 2561/C din 30 iulie 2012.
In dovedirea celor sustinute, a atasat la dosar inscrisuri (f. 10-20).
Contestatia la executare silita este scutita de la plata taxei de timbru, potrivit disp. art.30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a formulat in termen legal intampinare la cererea de chemare in judecata (f. 23), prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si nefondata, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea intampinarii, intimata a aratat, in esenta, ca sentinta civila nr. 11262/20.06.2012 era executorie din momentul pronuntarii acesteia, astfel incat debitoarea a avut la dispozitie 15 luni pentru a executa de bunavoie titlul executoriu. De asemenea, executorul judecatoresc a respectat dispozitiile art. 782 C. proc. civ. atunci cand a emis adresa de infiintare a popririi, fiind indeplinite toate formalitatile prevazute de lege. Mai arata intimata ca suma executata nu cuprinde reactualizarea creantei iar incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare respecta toate dispozitiile C. proc. civ., ale Ordinului MJ nr. 2550/2006 cu modif. ulterioare si ale Legii nr. 188/2000.
Cu privire la incidenta art. 2 din O.G. nr. 22/2002, intimata a aratat ca acesta se aplica doar in ipoteza in care executarea nu poate incepe din lipsa de fonduri dar Ministerul Finantelor Publice, prin adresa nr. 9591/17.10.2013 i-a comunicat faptul ca debitorul nu se afla intr-o asemenea situatie. In conditiile in care debitorul nu a facut dovada demersurilor catre Ministerul Finantelor Publice in vederea repartizarii unor sume de bani cu destinatia speciala pentru stingerea obligatiilor de plata apartinand debitoarei, desi prima instanta s-a pronuntat in luna iunie 2012 iar instanta de apel in mai 2013. Mai mult, contestatorul nu a facut dovada.
In drept, intimata a invocat art. 205, art. 711-719 C. proc. civ., art. 780-793 C. proc. civ.
In dovedirea celor sustinute, intimata a atasat inscrisuri (f. 36-89)
In cauza a fost solicitata si incuviintata pentru ambele parti proba cu inscrisuri, fiind apreciata de catre instanta ca fiind utila solutionarii cauzei, potrivit art. 255 C. proc. civ.
La solicitarea instantei, Biroul Executorului B.S. a depus in copii certificate pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr. 838/2013 (f. 97).
Analizand actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 11262/20.06.2012 a Judecatoriei Constanta, mentinuta in apel prin decizia nr. 45/23.05.2013 a Tribunalului Constanta, s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 157898 lei catre intimata, cu titlu de despagubiri rezultate din evictiune, precum si la plata cheltuielilor de judecata de 17718,15 lei reprezentand cheltuieli de judecata pentru dosarul nr. 6147/212/2007 si cheltuieli de executare silita in dosarul de executare nr. (_)/2011 al BEJA S.C.A.
Prin incheierea nr. 15075 din 03.10.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosar nr. 25338/212/2013, a fost incuviintata executarea silita impotriva contestatoarei, executorul judecatoresc stabilind prin Incheierea din 4.10.2013 si cheltuielile de executare in cuantum de 9339,407 lei.
Totodata, a fost emisa si somatia de executare la data de 4.10.2013, somatie comunicata contestatorului la aceeasi data, cu nr. de inregistrare 126730, potrivit inscrisului aflat la f. 115, informandu-l totodata despre infiintarea popririi asupra conturilor sale.
Sub un prim aspect, instanta va retine considerentul potrivit caruia obligatia stabilita printr-un titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar in speta debitorul nu a facut dovada ca ar fi executat de bunavoie obligatia. De asemenea, dispozitiile referitoare la executarea silita nu stabilesc un termen in care debitorul trebuie lasat sa se libereze de datorie. In acest sens sunt tocmai dispozitiile Codului de procedura civila, care la art. 622 invocat de catre acesta prevede ca " (1) Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. (2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. (3) Executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum si a cheltuielilor de executare."
Nu exista nici un text de lege care sa prevada obligatia creditorului care detine un titlu executoriu constand intr-o sentinta judecatoreasca sa notifice debitorul pentru ca acesta sa execute de bunavoie obligatia sa.
Cu referire la motivele legate de nelegalitatea adresei de infiintare a popririi, in raport cu prevederile art. 782 si O.G. nr. 22/2002, instanta constata urmatoarele:
Din analiza actelor aflate la dosarului de executare silita rezulta ca adresa de infiintare a popririi a fost inregistrata la Trezoreria Constanta la data de 4.10.2013 sub nr. 9379, aceasta nefiind insa comunicata si debitorului contestator.
Potrivit art. 782 alin. (1) C. proc. civ. "Poprirea se infiinteaza fara somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresa in care se va preciza si titlul executoriu in temeiul caruia s-a infiintat poprirea, ce va fi comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 780 alin. (1), impreuna cu incheierea de incuviintare a executarii sau un certificat privind solutia pronuntata in dosar. Despre masura luata va fi instiintat si debitorul, caruia i se va comunica, in copie, adresa de infiintare a popririi, la care se vor atasa si copii certificate de pe incheierea de incuviintare a executarii sau de pe certificatul privind solutia pronuntata in dosar, si titlul executoriu, in cazul in care acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate".
Nerespectarea dispozitiilor art. 782 alin. (1) C. proc. civ. nu atrage insa mod automat sanctiunea nulitatii absolute, actele intocmite cu nesocotirea acestor prevederi fiind anulabile in masura in care s-a pricinuit partii vreo vatamare ce nu poate fi altfel inlaturata. Asa fiind, simpla invocare a nerespectarii dispozitiilor mentionate nu determina desfiintarea actelor de executare subsecvente, fiind necesara, potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ., dovedirea unei vatamari, in conditiile in care dispozitiile titlului executoriu sunt cunoscute de debitor, intrucat a avut calitatea de parte in cauza in care s-a pronuntat.
Nu este intemeiat nici motivul referitor la emiterea adresei de infiintare a popririi la doar 24 ore de la emiterea somatiei.
Potrivit dispozitiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozitiile art. 2 din acelasi act normativ statueaza ca, in situatia in care executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului), sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Interpretand gramatical si logic dispozitiile anterior citate, se constata obligatia institutiei publice debitoare ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata, obligatie care exista doar in ipoteza in care executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, iar daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlu executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si debitorul nu mai are la dispozitie un termen de gratie de 6 luni pentru efectuarea platii.
Prin urmare, daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a platii, or aceasta nu a facut dovada ca nu exista fonduri. In speta, contestatoarea nu a facut dovada ca nu ar avea fonduri sau ca a efectuat demersuri in vederea obtinerii fondurilor necesare acoperirii creantei intimatei.
Pe de alta parte, devine aplicabila in cauza si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin aplicarea prevederilor art. 6 din Conventia europeana, obligatorie pentru instante, fata de prevederile art. 11 si art. 20 din Constitutie.
Potrivit acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din proces in sensul art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva (executorie) si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti, iar imunitatea de jurisdictie a statului incalca dreptul de acces la instanta si dreptul de proprietate.
In cauza Saceleanu c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garantiile art. 6 din Conventia europeana, de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierd orice ratiune de a fi.

Criticile referitoare la suma pentru care a inceput executarea silita si cheltuielile de executare sunt in parte insa intemeiate.
Prin sentinta civila nr. 11262/20.06.2012 a Judecatoriei Constanta, mentinuta in apel prin decizia nr. 45/23.05.2013 a Tribunalului Constanta s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 157898 lei catre intimata, cu titlu de despagubiri rezultate din evictiune, precum si la plata cheltuielilor de judecata de 17718,15 lei reprezentand cheltuieli de judecata pentru dosarul nr. 6147/212/2007 si cheltuieli de executare silita in dosarul de executare nr. (_)/2011 al BEJA SCA
Din cuprinsul somatiei rezulta ca executarea silita a inceput pentru suma de 193178,15 lei, ce ar reprezenta debit stabilit prin titlu executoriu, iar suma de 9339,40 lei reprezinta cheltuieli de executare.
Observand si cererea de executare silita formulata de intimat, aflata la dosarul de executare, rezulta ca suma de 193178,15 lei este compusa din 157989 lei, cu titlu de despagubiri rezultate din evictiune, 17718,15 lei reprezentand cheltuieli de judecata pentru dosarul nr. 6147/212/2007 si cheltuieli de executare silita in dosarul de executare nr. (_)/2011 al BEJA SCA si suma de 17562 lei cu TVA reprezinta onorariu avocat in faza de executare silita.
Neindoielnic, intrucat debitorul nu a executat voluntar obligatia, acesta este in culpa pentru declansarea procedurii executarii silite si va fi nevoit sa suporte cheltuielile de executare.
Potrivit art. 669 C. proc. civ. " (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, in afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare, situatie in care vor fi suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a facut plata in mod voluntar. Cu toate acestea, in cazul in care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligatia de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite; 2. onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului in faza de executare silita; 4. onorariul expertului, al traducatorului si al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite."
Din cuprinsul acestui articol rezulta ca onorariul avocatului in faza de executare silita reprezinta tot o cheltuiala de executare. De asemenea, potrivit aceluiasi articol, creditorul, fiind parte interesata sa recupereze aceasta cheltuiala, trebuie sa faca dovada efectuarii acestei cheltuieli. Or, analizand actele aflate la dosarul de executare, instanta constata ca nu exista dovada achitarii onorariului de avocat, ci doar o factura proforma nr. 7/19.09.2013. Onorariile de avocat se dovedesc insa prin chitanta reprezentand achitarea acestuia sau ordinul de plata, insotit de un exemplar al facturii fiscale, care sa mentioneze numarul contractului de asistenta juridica sau numarul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Asadar, debitul care trebuia inscris in somatie si in adresa de infiintare a popririi era de 175616,15 lei. In aceste conditii, si sumele inscrise in incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare sunt calculate eronat.
Astfel, raportat la prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, "(1)Executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti".
Potrivit pct. 4 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012, "d) pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul minim se calculeaza dupa cum urmeaza: 1. pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, dar pana la 400.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 2.500 lei plus un procent de 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite"; d) pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
In raport de textele de lege anterior redate rezulta ca executorul judecatoresc avea dreptul sa isi stabileasca un onorariu cuprins intre 4037,63 si 7056,16 lei (TVA inclus). Totodata, pe baza inscrisurilor doveditoare, acesta trebuia sa stabileasca si celelalte cheltuieli de executare. In speta, suma de 372 lei inclusa in procesul verbal de stabilire cheltuieli de judecata nu este justificata prin inscrisuri, stiut fiind doar ca de timbru datorata pentru cererea de incuviintare a executarii silite este de 20 lei.
Potrivit art. 669 alin. 4 C. proc. civ. " Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare formulate de partea interesata si tinand seama de probele administrate de aceasta. Dispozitiile art. 451 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator".
Avand in vedere ca legea impune stabilirea unor tarife care sa reflecte cheltuiala executorului judecatoresc, efortul intelectual, complexitatea si valoarea actului, precum si raspunderea executorului judecatoresc pentru actul indeplinit, in raport cu actele efectuate de executor in dosarul nr. 838/2013 pana la momentul stabilirii incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 04.10.2013, instanta apreciaza ca stabilirea unui onorariu pentru acesta la suma de 4226,83 lei (TVA inclus) reflecta realitatea acestor eforturi. La aceasta suma, urmeaza sa se adauge taxa de timbru de 20 lei, restul cheltuielilor de executare nefiind dovedite in speta.

Cu privire la suspendarea executarii silite,
Potrivit art. 718 C. proc. civ., " (1) Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea.".
Ca si in reglementarea anterioara, din interpretarea acestui text de lege rezulta ca se poate dispune suspendarea executarii silite doar pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare, iar nu pana la solutionarea definitiva a acesteia. Astfel, textul care prevede posibilitatea suspendarii executarii silite reprezinta un text special, derogator de la regulile executarii silite, caracterizate prin urgenta acestei faze a procesului civil, care trebuie interpretat restrictiv si anume ca se poate suspenda executarea pana la solutionarea contestatiei si nu pana la solutionarea definitiva a acesteia, cu atat mai mult cu cat, acolo unde legiuitorul a considerat ca trebuie sa se dispuna suspendarea pana la solutionarea irevocabila a unei cereri a stabilit expres acest aspect.
Avand in vedere ca cererea de suspendare s-a solutionat in cauza de fata odata cu fondul cauzei, aceasta urmeaza a fi respinsa ca ramasa fara obiect.
In temeiul art. 453 alin. 2 C. proc. civ., avand in vedere cererea expresa a contestatoarei si faptul ca aceasta a fost admisa in parte, instanta o va obliga pe intimata la plata sumei de 100 lei catre aceasta, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat.