Contract de imprumut incheiat intre particulari. Actiune in restituirea sumei imprumutate. Sarcina dovedirii raporturilor juridice

Prin cererea inregistrata la data de 06.01.20114 sub nr.389/212/2011 pe rolul Judecatoriei Constanta, reclamantul  A.D.F. a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratul M.G., sa dispuna obligarea paratului  sa restituie suma de 12.000 euro sau echivalentul in lei a acestei sume exprimata in lei la momentul efectuarii platii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii se arata ca la data de 27.06.2008 a incheiat cu paratul o intelegere in care s-a consemnat faptul ca i-a acordat acestuia cu titlu de imprumut la diferite intervale de timp mai multe sume de bani exprimate in euro, respectiv 5000 euro la data de 07.02.2008, 2500 de euro la data de 25.04.2008, 2500 euro la data de 10.05.2008 si suma de 2000 euro la data de 27.06.2008, in total fiind acordata suma de 12.000 euro.
Sustine reclamantul ca potrivit intelegerii partilor scadenta acestor imprumuturi a fost stabilita pentru data de 15 noiembrie 2009 data pana la care partile s-au inteles sa nu se plateasca nici un comision sau dobanda, insa in caz de neplata dupa data respectiva sa se aplice un comision si o dobanda de 100% la suma imprumutata, insa dupa scadenta imprumutului desi a efectuat mai multe demersuri pentru restituirea sumei imprumutate s-a lovit de refuzul acestora sens in care a inteles sa investeasca instanta cu prezenta actiune.
In drept au fost invocate art.1576 si urm. C.civil si art.242 alin.2 Cod proc.civ. 
In sustinere au depus inscrisul intitulat "intelegere", extras de cont.
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 2531 lei si timbrul judiciar mobil de 5 lei dupa ce in prealabil reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii la plata taxei judiciare de timbru, cerere respinsa irevocabil de instanta.
Paratul legal citat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata intrucat situatia de fapt nu corespunde realitatii fiind doar o fictiune pe care reclamantul o inoveaza cu rea credinta in mod deliberat, acesta nu i-a imprumutat niciodata sume de bani.
Sustine paratul ca reclamantul nu i-a imprumutat niciodata acele sume de bani aratate in actiune, ca nu recunoaste inscrisul denumit "intelegere" de care acesta se foloseste, pe care nu l-a semnat, de fapt reclamantul fiind cel acre-i datoreaza bani, iar prin aceasta manevra reclamantul incearca sa contracareze un demers judiciar pe care l-a initiat impotriva acestuia pe calea unei plangeri penale pentru suma de 16.798 USD pe care i-a datoreaza si pe care nu i-a restituit-o.
In cauza a fost incuviintata si s-a administrat proba cu inscrisuri, proba testimoniala, proba cu interogatoriul reclamantului (fila 141-142) si interogatoriul paratului care a fost administrat in conformitate cu disp.art. 223 alin.1 Cod proc civ. (fila 142-143).
Au fost audiati martorii H.R. la cererea reclamantului si S.D. la cererea paratului.
Intrucat paratul a contestat semnatura de pe inscrisul intitulat "intelegere" in conformitate cu disp.art.179 alin.1 Cod proc.civ. a fost efectuata in cauza expertiza criminalistica de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Conform inscrisului depus de reclamant in copie la fila 5 si originalul acestuia la fila 58 din dosar, acesta a acordat paratului cu titlu de imprumut la diferite intervale de timp mai multe sume de bani exprimate in euro, respectiv 5000 euro la data de 07.02.2008, 2500 de euro la data de 25.04.2008, 2500 euro la data de 10.05.2008 si suma de 2000 euro la data de 27.06.2008, in total fiind acordata suma de 12.000 euro.
Din cuprinsul inscrisului instanta mai retine faptul ca potrivit intelegerii partilor scadenta acestor imprumuturi a fost stabilita pentru data de 15 noiembrie 2009 data pana la care partile s-au inteles sa nu se plateasca nici un comision sau dobanda, insa in caz de neplata dupa data respectiva sa se aplice un comision si o dobanda de 100% la suma imprumutata, insa aceste dobanzi si comisioane nu fac obiectul cauzei de fata reclamantul sesizand instanta numai cu privire la suma pretins imprumutata de 12.000 euro.
      Intrucat obiectul conventiei incheiata intre parti depaseste 250  lei, dovada unor asemenea acte juridice se face  potrivit  conditiilor  stipulate de art.1191 al.1 C.civ., adica numai prin act  autentic  sau  prin  act  sub semnatura privata. Aliniatul 2 al aceluiasi  text  permite  totusi  partilor contractante ca si in asemenea cazuri,  sa  apeleze  la  dovada  cu  martori atunci cand conventia priveste drepturi de care  partile  pot  dispune,  asa cum este cazul in speta de fata.
Instanta retine ca in  raport  de disp.art.1191  al.1  Cod  Civil  si  art.1180  Cod  Civil , dar  si  de  expertiza grafologica  efectuata  in  cauza,  reclamantul  nu  a   dovedit existenta conventiei de imprumut incheiata cu paratul si, ca atare, nici existenta  in patrimoniul paratului a obligatiei de restituire a sumei de  bani  mai  sus mentionata.
            Instanta constata ca inscrisul intitulat intelegere nu indeplineste conditiile regularitatilor de forma, obligatia unilaterala de plata trebuie sa cuprinda mentiunea ceruta de art.1180 alin.1 Cod civ. Si anume ca actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga sa plateasca o suma de bani trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care se obliga, sau cel putin acesta inainte de a semna sa adauge cuvintele "bun si aprobat" aratand in litere suma, aceasta mentiune "bun si aprobat" care este obligatorie a fi inscrisa in act indeplineste un rol de ocrotire a debitorului, iar in lipsa acestei mentiuni face sa opereze principiul inscris in art.983 Cod civil potrivit caruia orice dubiu se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.
Doctrina si practica judiciara a statuat in aceasta materie ca absenta in promisiunile unilaterale de plata a scrierii proprii sau a cuvintelor "bun si aprobat" insotite de suma in litere, conditii de forma cerute de art.1179 si 1180 Cid civil sunt sanctionate cu nulitatea de ordin probator a inscrisului.
Contractul de  imprumut  in  litigiu - inscrisul intitulat "intelegere" este apreciat ca nul de instanta ca inscris pentru neindeplinirea conditiilor prev. de art.1180 Cod civil,  insa va fi asimilat conceptului de inceput de dovada scrisa intrucat a fost  semnat de parat si probat ca atare ca act  juridic - conform concluziilor raportului de expertiza criminalistica -,  prin  alte  mijloace  de  proba, respectiv proba cu martori.
            In acest sens, au fost  audiati martorii propusi de reclamant care  cunoaste, pe parat cunoscandu-l prin intermediul reclamantului  si care a declarat ca stie ca partile s-au ajutat reciproc cu sume de bani, cunoscand faptul ca reclamantul a scos de la banca suma de 10000 euro pentru a termina un imobil in Eforie si pentru a-i da niste bani si paratului, mentionand ca nu cunoaste ce suma s-a acordat, insa nu a auzit ca partile care venisera la banca impreuna sa discute despre vreo suma de bani. 
In conformitate cu dis.ap.223 alin.1 cod proc.civ. a fost administrat un interogatoriu paratului aratului care a  negat  primirea  sumei de bani nici toata odata si nici in mai multe transe, reclamantul fiind cel care ii datoreaza bani pe care i-a ridicat dintr-un cont comun si pe care refuza sa-i restituie. 
Din declaratia martorului S.D. care cunostea ambele parti se retine ca paratul a construit o casa in localitatea Eforie, sens in care ii trimitea sume de bani necesare reclamantului pentru efectuarea de plati. Martorul a mai declarat ca a asistat la o discutie aprinsa intre parti privind plata unor sume de bani, iar in momentul in care a mers cu paratul la locuinta reclamantului pentru ca acesta sa faca plata contravalorii muncii prestate reclamantul i-a spus paratului i ca si acesta are sa-i dea niste bani.
Din interogatoriul administrat reclamantului rezulta ca suma de bani din care a fost acordat imprumutul provenea din vanzarea unui imobil apartinand reclamantului, insa potrivit declaratiilor martorului H. acesta si-a construit un imobil in Eforie.
Extrasul de cont depus la dosar de catre reclamant face doar dovada faptului ca reclamantul a ridicat diverse sume de bani de la banca, insa din acest inscris nu rezulta scopul pentru care au fost retrase aceste sume de bani.
Dina analiza acestui inscris se retine faptul ca nu exista corespondent intre datele la care se sustine ca s-ar fi acordat sumele de bani cu sumele retrase din conturile reclamantului de la Banc Post. Astfel prima transa de 5000 Euro conform mentiunilor din cuprinsul intelegerii s-ar fi acordat la 07.02.2008, insa data de 08.02.2008 subliniata in extrasul de cont apare ca retrasa a doua zi dupa acordarea imprumutului.
Tot astfel pentru data de 10.05.2008 mentionata in inscris nu exista corespondent in extrasul de cont, tranzactia bancara fiind efectuata la 30.05.2008, la mult timp dupa data la care -sar fi acordat suma de bani.
De asemenea la datele de 08.02.2008, 25.04.2008 si 27.06.2008 subliniate cu albastru in extrasul de cont instanta retine ca in acelasi moment s-au facut retragerile sumelor mentionate, insa in aceeasi zi a fost constituit si depozit la termen ceea ce denota faptul ca nu s-au scos efectiv banii din cont.

In consecinta, inscrisul depus de reclamant nu poate fi coroborat cu alte probe, iar singur, acesta  nu poate face dovada incheierii contractului de imprumut intre parti, pentru a putea fi analizata natura raportului juridic ce a luat nastere intre reclamant si parati.
Prin urmare, singura proba administrata de reclamant  in  sustinerea pretentiilor sale este inscrisul intitulat "intelegere", extrasele de cont si respectiv contractul de vanzare cumparare al caror continut nu se coroboreaza cu restul probelor  administrate  in cauza, respectiv, interogatoriul paratului si expertiza grafologica.
       Conform principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 Cod Civil, potrivit caruia, cel ce face o propunere in  fata  judecatii  trebuie sa si o dovedeasca, reclamantului ii revenea  sarcina  probei  sub  aspectul dovedirii  existentei  unei  conventii  de  imprumut  valabil  incheiata cu paratul.
Pe cale de consecinta din interpretarea depozitii martorilor, cat si  inscrisurile  depuse  in  cauza, inclusiv semnaturile de pe aceste inscrisuri, instanta constata ca toate aceste  probe nu sunt de natura a confirma sustinerile reclamantului.
       Cum in speta,  reclamantul  nu  a  reusit  sa  dovedeasca  raporturile contractuale privind imprumutul  acordat  paratului,  neavand  relevanta  in acest context, buna sau reaua - credinta a  paratului,  instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.
In conformitate cu art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga reclamantul la plata parat a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecata,  reprezentand onorariu de expertiza criminalistica.