Culpa comuna. Obligatia conducatorului auto de a manevra inapoi vehiculul in conditii lipsite de vizibilitate numai daca este dirijat de cel putin o persoana aflata in afara vehiculului

Prin rechizitoriul nr. 516/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Corabia a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul R.F., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta  prevazuta de art. 178 alin 1 si 2 C.pen, dosarul fiind inregistrat pe rolul acestei instante la data de 04.02.2013, sub nr. 380/213/2013.
       In fapt, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, la data de 16.04.2011, conducatorul auto, R.F. efectua o cursa de transport marfuri fiind la volanul autoutilitarei Mercedes cu nr. de inmatriculare OT-23---- Marfa ce trebuia transportata era paine de la brutaria  din comuna Rusanesti, motiv pentru care a parcat autovehiculul pe partea dreapta a strazii pe care se afla brutaria. Dupa ce a incarcat marfa, acesta a  condus autoutilitara pe strada brutariei (o ulita laterala  a drumului DJ 642). Ajuns in intersectia cu DJ 642 , conducatorul auto  hotaraste insa sa vireze la stanga pe DJ 642 spre Corabia, deoarece trebuia sa mai ia in  autoutilitara o butelie de aragaz care se  gasea in autoturismul propriu marca Opel aflat in parcarea din dreapta sensului  de mers Corabia - Caracal. Dupa o deplasare pe DJ 642 pe distanta de 20 m ,autoutilitara marca Mercedes a ajuns in dreptul autoturismului marca Opel si a fost oprit.  De precizat ca autoutilitara marca Mercedes a fost condusa pe cei 20 m pe  contrasensul soselei,autoutilitara fiind oprita , iar motorul si lanternele cu ramas in stare de functionare. In continuare, butelia de aragaz a fost preluata in autoutilitara marca Mercedes, iar inv. R.F. s-a urcat la volanul autoutilitarei, s-a asigurat in oglinzile retrovizoare spre inapoi si a inceput rulajul pe DJ 642 cu spatele spre Caracal pe acelasi traseu, pe contrasens. Conducatorul auto dorea sa vireze apoi spre stanga si sa mearga cu spatele spre strada brutariei pe care venise, sa opreasca pe aceeasi strada, dupa care autovehiculul sa fie pornit cu fata si sa fie virat spre dreapta pe DJ 642 pentru a merge spre Caracal. Dupa aproximativ 2-3 m de mers cu spatele pe DJ 642 din locul de unde luase butelia de aragaz,conducatorul auto a simtit cum  roata dreapta spate de la autoutilitara a trecut peste un obstacol, si a apreciat ca trecuse peste o scandura. In continuare a virat in fata, un numar de metri, a trecut din nou cu roata dreapta  spate peste scandura, a intors autoturismul in parcarea in care se afla autoturismul marca Opel si revine cu fata spre Caracal la locul  unde anterior, avusese loc impactul. Cu aceasta ocazie invinuitul a constatat in lumina farurilor ca obstacolul peste care trecuse era de fapt o  femeie de 83 de ani ,  in speta p.v. D.G., care in urma impactului a decedat. Aceasta se afla culcata pe spate  pe banda de mers spre Caracal in pozitie perpendiculara pe axul drumului, avand capul  langa axul drumului. Invinuitul R.F. a  oprit motorul  autoutilitarei si a anuntat incidentul la nr. unic 112. Raportul de constatare medico-legal ( autopsie) nr. 114/A/08.11.2011 emis de SJML OLT confirma ca moartea numitei D.G. a fost violenta, ea datorandu-se hemoragiei interne si externe urmarea unui politraumatism cu plagi multiple, rupturi de organe consecinta unui accident de  trafic rutier, iar leziunile de violenta s-au putut produce prin lovire cu  si de corpuri contondente  si compresiunea toraco-abdominala intre doua planuri de rezistenta.  Invinuitul R.F. a fost testat cu aparatul alcooltest si i s-au prelevat probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul  fiind negativ, iar potrivit raportului de constatare  medico-legala  alcoolemia  victimei a aratat rezultate negative.
       In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba:
- proces verbal de cercetare la fata locului;
- raport de constatare medico-legala;
- nota de constatare tehnica;
- certificat medical constatator al decesului;
- planse foto;
- raport de expertiza tehnica auto;
- declaratii martori asistenti D.M. si G.A.;
- declaratii invinuit, 
       Audiat nemijlocit in instanta la termenul de judecata din data de 21.03.2013, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, in conditiile art. 3201 alin.1 C.p.p.,  inculpatul a recunoscut in totalitate faptele retinute in sarcina sa,  solicitand ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, probe pe care le-a recunoscut  si pe care si le-a insusit integral.
       In cauza partea vatamata D.A. ( fiul victimei), s-a constituit parte civila cu suma totala de 60000 lei din care 30000 daume materiale si 30000 daune morale.
       Pentru dovedirea pretentiilor civile, instanta a incuviintat partii civile D.A. proba cu doi martori fiind audiati sub prestare de juramant martorii T.M. (f.47) si A.G. (f.48).
       Asiguratorul SC Omniasig Vienna Insurance Group SA a depus note de sedinta prin care solicita diminuarea cuantumului despagubirilor acordate partii civile si solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca la producerea accidentului s-a retinut si culpa victimei care s-a angajat in traversare prin loc nepermis, fara sa se asigure, asa cum rezulta din materialul probator.
       De asemeni asiguratorul considera ca nu poate fi obligat la plata despagubirilor civile in solidar cu inculpatul deoarece raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata in baza contractului de asigurare incheiat cu asiguratul (inculpatul) si nu o forma a raspunderii civile delictuale.
       Arata asiguratorul ca, in virtutea principiului disponibilitatii care caracterizeaza latura civila a procesului penal, partile civile trebuie sa faca dovada pretentiilor lor.
       Cu privire la despagubirile materiale, asiguratorul arata ca partea vatamata a ales alaturarea actiunii civile celei penale in cadrul procesului penal prin constituirea ca parte civila. Asadar, conf art. 14 alin 3 C.p.p., repararea pagubelor se face potrivit legii civile. Legea civila (art. 1193C. Civ) prevede ca cel care a formulat cerere in judecata pentru o suma mai mare de 250 lei nu va  fi primit a infatisa dovada prin martori. Pentru aceste considerente asiguratorul solicita inlaturarea depozitiilor martorilor referitoare la cheltuielile facute de partea vatamata. Asiguratorul solicita instantei sa acorde partii civile numai acele daune materiale care sunt probate cu documente justificative si care au legatura directa cu evenimentul. Referitor la daunele morale asiguratorul arata in esenta, ca acestea trebuie sa aiba  efecte compensatorii fara ca sumele acordate sa se transforme in amenzi excesive aplicate inculpatului ori in venituri nejustificate pentru partea vatamata, situatie in care ar exista o imbogatire fara just temei. Asiguratorul considera ca, pentru ca instanta sa poata apalica aceste criterii este nevoie de un minim de argumente si indicii care arate in ce masura au fost afectate drepturile nepatrimoniale ale partii vatamate. Se face trimitere totodata la Decizia nr. 3812/2000 din 05.12.2000 a CSJ.
       Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
       Potrivit art. 320 indice 1 C.proc.pen., pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata. Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand din probele administrate in cursul urmaririi penale rezulta ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.  Instanta respinge cererea atunci cand constata ca probele administrate in cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. In acest caz instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
       Instanta a admis cererea inculpatei de aplicare a disp. art. 320 ind 1 C.p.p
       Instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
       La data de 16.04.2011, conducatorul auto, inculpatul R.F. efectua o cursa de transport marfuri fiind la volanul autoutilitarei Mercedes cu nr. de inmatriculare OT-23---- Marfa ce trebuia transportata era paine de la brutaria  din comuna Rusanesti, motiv pentru care a parcat autovehiculul pe partea dreapta a strazii pe care se afla brutaria. Dupa ce a incarcat marfa, acesta a  condus autoutilitara pe strada brutariei (o ulita laterala  a drumului DJ 642). Ajuns in intersectia cu DJ 642 , inculpatul  hotaraste insa sa vireze la stanga pe DJ 642 spre Corabia, deoarece trebuia sa mai ia in  autoutilitara o butelie de aragaz care se  gasea in autoturismul propriu marca Opel aflat in parcarea din dreapta sensului  de mers Corabia - Caracal. Dupa o deplasare pe DJ 642 pe distanta de 20 m ,autoutilitara marca Mercedes a ajuns in dreptul autoturismului marca Opel si a fost oprit.
       Autoutilitara marca Mercedes a fost condusa pe cei 20 m pe  contrasensul soselei,autoutilitara fiind oprita , iar motorul si lanternele cu ramas in stare de functionare.
       In continuare, butelia de aragaz a fost preluata in autoutilitara marca Mercedes, iar inculpatul  R.F. s-a urcat la volanul autoutilitarei, s-a asigurat in oglinzile retrovizoare spre inapoi si a inceput rulajul pe DJ 642 cu spatele spre Caracal pe acelasi traseu, pe contrasens. Conducatorul auto dorea sa vireze apoi spre stanga si sa mearga cu spatele spre strada brutariei pe care venise, sa opreasca pe aceeasi strada, dupa care autovehiculul sa fie pornit cu fata si sa fie virat spre dreapta pe DJ 642 pentru a merge spre Caracal.
       Dupa aproximativ 2-3 m de mers cu spatele pe DJ 642 din locul de unde luase butelia de aragaz,conducatorul auto a simtit cum  roata dreapta spate de la autoutilitara a trecut peste un obstacol, si a apreciat ca trecuse peste o scandura. In continuare a virat in fata, un numar de metri, a trecut din nou cu roata dreapta  spate peste scandura, a intors autoturismul in parcarea in care se afla autoturismul marca Opel si revine cu fata spre Caracal la locul  unde anterior, avusese loc impactul. Cu aceasta ocazie invinuitul a constatat in lumina farurilor ca obstacolul peste care trecuse era de fapt o  femeie de 83 de ani ,  in speta p.v. D.G., care in urma impactului a decedat. Aceasta se afla culcata pe spate  pe banda de mers spre Caracal in pozitie perpendiculara pe axul drumului, avand capul  langa axul drumului. Inculpatul R.F. a  oprit motorul  autoutilitarei si a anuntat incidentul la nr. unic 112.
        Raportul de constatare medico-legal ( autopsie) nr. 114/A/08.11.2011 emis de SJML OLT confirma ca moartea numitei D.G. a fost violenta, ea datorandu-se hemoragiei interne si externe urmarea unui politraumatism cu plagi multiple, rupturi de organe consecinta unui accident de  trafic rutier, iar leziunile de violenta s-au putut produce prin lovire cu  si de corpuri contondente  si compresiunea toraco-abdominala intre doua planuri de rezistenta.
        Inculpatul R.F. a fost testat cu aparatul alcooltest si i s-au prelevat probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul  fiind negativ, iar potrivit raportului de constatare  medico-legala  alcoolemia  victimei a aratat rezultate negative.
       In vederea stabilirii mecanismului  si dinamicii producerii accidentului, a cauzelor si conditiilor care au generat producerea  lor, s-a dispus efectuarea  unei expertize tehnice-auto. In fapt, in cauza au fost efectuate 2 expertize tehnice auto, ambele  concluzionand ca starea de pericol in producerea accidentului  a fost creata  simultan de pieton, respectiv victima prin  traversarea drumului fara o asigurare  permanenta precum si a conducatorului auto prin deplasarea autoutilitarei cu spatele  fara o asigurare corespunzatoare.
       Conform acelorasi rapoarte, victima a incalcat disp. art. 73(3) cap. V, sectia a 3-a din OUG 195/2002 rep.  care prevede ca ,,Traversarea drumului public  de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitate pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si  pentru ceilalti participanti la trafic".
       Conducatorul autoutilitarei, inculpatul R.F.  a incalcat urmatoarele texte de lege: Cap. V, sectia a 3-a , art. 128-(1) din Regulament ,,se interzice  mersul cu vehiculul in locuri unde vizibilitatea in spate  este impiedicata, vehiculul poate fi manevrat inapoi numai daca conducatorul acestuia este dirijat de cel putin o persoana aflata in afara vehiculului".
       Actiunea inculpatului care  a pornit autoutilitara stationata in afara carosabilului, mergand inapoi in intentia de a intoarce in intersectie fara a se asigura ca a efectuat acea manevra intr-un minim de siguranta, coroborat cu lipsa de minima  prevedere de care a dat dovada in sensul ca la efectuarea  manevrei de mers inapoi a simtit ca trece  cu roate din partea dreapta spate peste un obstacol, insa nu a oprit sa vada despre ce este vorba, socotind in mod usuratic ca este  vorba de o scandura, a determinat crearea unei stari  de pericol iminent de producere a accidentului rutier soldat cu decesul victimei D.G..
       In drept, avand in vedere starea de fapt retinuta si modalitatea de savarsire a faptelor, instanta de fond a constatat ca, in speta, faptele inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de dispoz. art.178 alin.1, 2 C. penal
       Din punct de vedere subiectiv, vatamarea corporala a victimei a fost savarsita din culpa. Desi este savarsita din culpa, fapta este periculoasa, fiind savarsita de inculpat ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru efectuarea unei activitati.
     La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, instanta  va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de  modul de savarsire al acesteia, retinerea unei culpe si din partea victimei in producerea accidentului. Cat priveste persoana inculpatului, este de reliefat ca acesta este la primul contact cu legea penala. La individualizarea judiciara a pedepselor, instanta va retine ca inculpatul a avut o atitudine sincera atat in fata organelor de cercetare penala cat si in fata instantei, recunoscand si regretand fapta si va da relevanta juridica acestor imprejurari, prin aplicarea  art. 74 lit c si art 76 C.p. cat si prin aplicarea art. 3201 C.proc.pen. cu privire la judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, avand in vedere ca a recunoscut in totalitate fapta retinuta in actul de sesizare si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care a declarat ca le recunoaste si pe care si le-a insusit.
     Instanta constata ca se impune aplicarea  atat a disp art. 74 lit c C.p. cat  si disp art 3201 C.proc.pen. deoarece acestea sunt doua norme diferite, una de drept penal iar alta de drept procesual penal care au in vedere aspecte diferite. Art. 320 ind 1 C.p.p. se refera la diminuarea limitelor pedepsei iar art.74 lit c C.p. se refera la coborarea sub minim a limitelor pedepsei. Art. 320 ind 1 C.p.p se refera la atitudinea de recunoastere a inculpatului in faza de judecata iar art. 74 lit c C.p, se refera la intreg procesul penal deci are in vedere si faza de urmarire penala care nu este acoperita de art. 320 ind 1 C.p.p. In aceste conditii trebuie facuta o distinctie intre cei care au o atitudine sincera pe tot parcursul procesului penal si cei care solicita aplicarea art. 320 ind 1 C.p.p. doar pentru a beneficia de o reducere a pedepsei.
       La alegerea si individualizarea pedepsei instanta va face mai intai aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, astfel incat va reduce limitele de pedeapsa prevazute de lege cu o treime. Apoi instanta va da eficienta dispozitiilor art. 74 lit c si art 76 C.p. si va reduce pedepsele sub minimul special.
       Avand in vedere cele expuse anterior, instanta va condamna pe inculpatul R.F. la o pedeapsa de 1 an si 2 luni inchisoare cu aplicarea art. 320 1  al 1-7 Cp.p. pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 178 alin 1, 2 C.p.
       Cat priveste modalitatea de executare, in raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara executarea acesteia, va dispune, conform art.81 din Codul penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe un termen de incercare de 3 ani si 2 luni stabilit in conditiile art.82 Cp. In baza art.359 C.p.p. instanta va atrage atentia inculpatilor asupra dispozitiilor prevazute de art.83 C.p., a caror nerespectare poate atrage revocarea suspendarii conditionate.
       In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta retine ca natura faptei savarsite, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.
       Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, avand in vedere exigentele CEDO, reflectate in Hotararea din 6 octombrie 2005, in cauza Hirst impotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in care Curtea a apreciat, pastrand linia stabilita prin decizia  Sabou si Pircalab impotriva  Romaniei, ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind sa fie dispusa in functie de natura faptei sau de gravitatea deosebita a acesteia. Or, faptele care au facut obiectul prezentei cauze nu au conotatie electorala sau vreo gravitate speciala, astfel ca instanta apreciaza ca nu se impune interzicerea dreptului de  a alege. Dreptul de a fi ales se impune insa a fi interzis deoarece nu ar putea reprezenta un model de conduita pentru cetateni. In baza art.71 al.5 Cp instanta va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
       In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta are in vedere dispozitiile prev.de art.14 Cod pr.penala. Actiunea civila, in procesul penal, are ca obiect tragerea la raspundere  potrivit legii civile a inculpatului in vederea obligarii acestuia la repararea justa si integrala a pagubelor cauzate prin infractiunea savarsita. Pentru ca actiunea civila sa poata fi exercitata in cadrul procesului penal, este necesara constituirea ca parte civila a partii vatamate in termenul legal, existenta un prejudiciu moral sau material cauzat prin infractiunea savarsita, acesta sa fie cert, sa nu fi fost reparat si sa existe legatura de cauzalitate intre fapta penala si prejudiciul produs.
       Totodata, instanta are in vedere faptul ca despagubirile banesti trebuie sa acopere nu numai prejudiciu efectiv cauzat, ci si pretul suferintei, dar si folosul nerealizat de victima ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, intrucat orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
       Prin urmare, in speta, instanta a apreciat ca sunt intrunite conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 C civil, si "cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. (2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa." Inculpatul a cauzat efectele pagubitoare in cadrul producerii unui accident de circulatie, situatie in care aceasta raspundere coexista cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila, incheiat in conditiile reglementate prin Legea 136/1995, cu modificarile ulterioare (in acest sens s-a statuat prin decizia nr.1/28 martie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), conform careia societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila.
       In conformitate cu dispoz. art.49 din Legea nr.36/1995R, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile  de care asiguratii raspund in baza legii fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuieli facute de asigurati in procesul civil, despagubirile fiind acordate indiferent de  locul in care a fost produs accidentul de circulatie, atat in timpul mersului, cat si in timpul stationarii. Potrivit dispoz. art.50 din acelasi act normativ, despagubirile se acorda pentru sumele pentru care asiguratorul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces.
       Cu  probele administrate in cauza, depozitiile martorilor audiati nemijlocit in instanta, partea civila D.A. a justificat in parte  pretentiile solicitate prin cererea de constituire de parte civila.
      Martorii propusi in  dovedirea despagubirilor civile solicitate de fiul defunctei  au declarat ca acesta a suportat contravaloarea autopsiei, cheltuielile cu inmormantarea si pomenirile ulterioarea ale defunctei. Martorul T.M. arata ca partea civila a fost nevoita chiar sa imprumute diverse sume de bani de la cunoscuti si apoi de la banca. Martorul A.G. arata ca o parte din obiectele necesare inmormantarii au fost procurate de defuncta in timpul vietii si ca o parte din produsele folosite la pomeniri provin din gospodaria partii civile.
      Din depozitia martorilor, participanti la inmormantare si la pomenirea defunctei  din ziua respectiva, dar si  la urmatoarele pomeniri, a rezultat faptul ca la evenimentele respective au participat in jur de 150-200 de persoane (la pomenirea de dupa inmormantare) si 30-40 de persoane la pomenirile ulterioare, inmormantarea si masa comemorativa  fiind organizate la de catre fiul defunctei (partea vatamata D.A.) la un local din comuna iar pomenirile ulterioare, in numar de 4, fiind organizate la domiciliul partii vatamate.
      Instanta retine ca, la astfel de  evenimente tragice si dureroase,  este cunoscut ca se cheltuiesc sume mari de bani, fiind  necesare respectarea unor obiceiuri crestinesti de catre  persoanele care suporta  astfel de cheltuieli. De asemenea, contravaloarea unor servicii nu poate fi  dovedita cu inscrisuri, partile aflandu-se in imposibilitatea obtinerii unor dovezi in acest sens, dat fiind  durerea mare suportata in  acel moment. Avand in vedere declaratiile martorilor audiati in cauza cu privire la latura civila instanta constata ca daunele materiale  s-au ridicat la suma de 15000 lei , si au fost suportate de catre fiul defunctei, partea civila D.A..
       Totodata, din declaratiile martorilor rezulta ca moartea victimei i-a afectat pe membrii familiei prin faptul ca ea cunostea rostul casei si se ocupa de treburile casnice in timp ce restul membrilor familiei puteau merge la munca. Martorii arata ca victima se intelegea foarte bune cu familia sa si fiind pensionara contribuia cu pensia in valoare de 400 lei la bunastarea familiei.
       In consecinta, instanta va obliga asiguratorul, alaturi de inculpat, la plata sumei de 3000 lei reprezentand daune morale catre partea civila
       Instanta apeciaza ca aceste sume de bani sunt de natura sa acopere integral atat prejudiciul material cauzat prin  fapta ilicita a inculpatului, cat si prejudiciul moral care  este un mod de a alina prin mijloacele reparatiunii banesti pierderea mamei de catre partea civila.
       La stabilirea cuantumului despagubirilor pentru repararea prejudiciului moral, in jurisprudenta s-a decis ca nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele  suferite efectiv de partea vatamata in orice plan, poate stabili  suma de bani care sa compenseze  ceea ce ii lipseste victimei, tinand seama si de  intensitatea cu care au fost  percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata viata de familie, viata profesionala si sociala.
       Instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 lei catre partea civila, reprezentand onorariu aparator.
       In baza disp.art.191 C.p.penala, instanta va obliga inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului (400 pentru faza de urmarire penala si 300 pentru faza de judecata) din care 50 de lei pentru aparatorul din oficiu Asanica Dana, suma ca va fi avansata din fondurile Ministerului de Justitie.
       Publicat pe portal 20.01.2014