plangere contraventionala Lg 8/1996

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. TDH S.R.L. si pe intimatul I.P.J. A , avand ca obiect - plangere contraventionala Lg 8/1996.

INSTANTA

Deliberand asupra prezentei cauze, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.04.2014, sub numarul unic de dosar 1203/214/2014, petenta SC TDH SRL, in contradictoriu cu intimata IPJ A, a solicitat anularea procesului-verbal seria PA nr. 2250178/21.03.2014 incheiat de intimata. In subsidiar, petenta a solicitat inlocuirea amenzii aplicate cu sanctiunea avertismentului.
In motivare, petenta a aratat ca la data de 15.03.2014, la ora 23:10, in urma unui control efectuat de lucratorii intimatei a fost sanctionata cu amenda in valoare de 6000 lei pentru ca a difuzat public programul de televiziune emis de postul XXX fara autorizarea sau consimtamantul titularului de drepturi conexe. Conform procesului-verbal, fapta savarsita este prevazuta de art. 1392 lit. f) si art. 1935 din Legea 8/1996 si pedepsita de art. 1392 din acelasi act normativ.
Referitor la continutul procesului-verbal, petenta a apreciat ca acesta este nelegal, intrucat temeiul de drept precizat de intimata nu exista in legea anterior mentionata. Astfel, au fost incalcate dispozitiile art. 16 din OG nr. 2/2001 care prevad printre mentiunile obligatorii indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia.
In conditiile in care se va trece peste acest motiv, petenta a precizat ca solicita inlocuirea cu avertismentul, deoarece in perioada imediat urmatoare si-a indeplinit obligatia legala si a obtinut autorizatia de difuzare a posturilor tv in spatiul comercial. Totodata, art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 impune sa se tina cont de imprejurarile in care s-a savarsit fapta, modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa si de circumstantele personale ale contravenientului.
In drept, petenta a invocat dispozitiile OG nr. 2/2001. De asemenea, a solicitat judecarea in lipsa a cauzei.
In probatiune, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri. In acest sens, a depus la dosar copii certificate conform cu originalul de pe urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal contestat (fila 7), certificat de inregistrare emis de ONRC (fila 8), autorizatia seria AMR nr. 0006363/18.03.2014 (fila 9), dovada achitarii taxei pentru obtinerea autorizatiei (fila 10), factura fiscala (fila 11), act de identitate reprezentant legal (fila 11).
Cererea a fost legal timbrata, la dosar (fila 4) fiind atasata dovada achitarii taxei de timbru in valoare de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 28.05.2014, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata si mentinerea sanctiunii aplicate.
In motivare, intimata a aratat ca la data de 15.03.2014, lucratorii postului de politie N au efectuat un control la sediul petentei si au constatat ca in incinta SC TDH SRL se aflau 13 persoane, altele decat membrii de familie ai personalului sau ai conducerii societatii, care beneficiau de serviciile unitatii de alimentatie publica. De asemenea, s-a constatat ca in incinta unitatii era instalat un televizor care emitea postul de televiziune PRO TV. In consecinta, agentul de politie i-a solicitat administratului petentei sa prezinte autorizatia de difuzare ambientala catre clientii sai a postului de televiziune. In conditiile in care acesta a precizat ca nu detine o astfel de autorizatie si ca in urma verificarilor la UCMR- Inspectoratul Interjudetean A a reiesit ca intr-adevar petenta nu era titulara unei astfel de autorizatii, intimata a procedat la incheierea procesului-verbal si la sanctionarea petentei.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 Cod proc. civ, Legea 180/2002 si Legea 8/1996.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri. La dosar au fost depuse urmatoarele inscrisuri: raport agent de politie (fila 20 ), proces-verbal de contraventie (fila 21), adresa UMCR (fila 22), sentinta civila nr. 126/F a Tribunalului A (filele 23-25), certificat ONRC (filele 26-27), declaratii asociat (fila 28), declaratie administrator (fila 29).
La data de 25.06.2014, petenta a formulat raspuns la intampinare, in care a reluat motivele de anulare invocate in cererea de chemare in judecata. De asemenea, a aratat ca in raportul agentului constatator sunt mentionate alte prevederi legale fata de cele indicate in procesul-verbal de contraventie. Aceste texte de lege prevad alte limite de sanctionare fata de cele consemnate in procesul-verbal. Din aceste motive, petenta a apreciat ca i s-a creat o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel, intrucat nu a putut stabili care sunt limitele de pedeapsa aplicate faptei constatate in sarcina sa.
La termenul din data de 25.09.2014, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile de la dosar, instanta constata:
Prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178/15.03.2014 intocmit de intimata, petentul a fost sanctionat cu amenda in valoare de 6000 lei, retinandu-se in sarcina sa ca in data de 15.03.2014, ora 23:10, a difuzat public in spatiul comercial situat in comuna N, judet A, nr. 328, programul de televiziune transmis de postul XXX, fara a detine autorizatia sau consimtamantul titularului de drepturi conexe.
Sub aspectul legalitatii, instanta retine ca acesta respecta toate conditiile de forma prevazute de art.17 din O.G. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.
In ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petenta, referitor la gresita incadrare in drept a faptei retinute in sarcina sa, instanta apreciaza ca este neintemeiat. Intr-adevar, in cuprinsul procesului verbal a intervenit o eroare de redactare a unuia din temeiurile de drept indicate. Astfel, s-a retinut ca fapta savarsita este prevazuta de art. 1392 lit. f) si art. 1935 din Legea 8/1996, actualizata si pedepsita conform art. 1392 lit. f) din acelasi act normativ.
In realitate, fapta constand in comunicarea publica, fara autorizarea sau consimtamantul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe este reglementata de art. 1392 lit. f) din Legea 8/1996 (acest temei legal fiind corect consemnat) si de art. 1395 din acelasi act normativ, care stabileste ca sanctiunile prevazute de art. 1392  se aplica si persoanelor juridice. In ceea ce priveste acest ultim text de lege, a intervenit o eroare materiala (inversarea ultimelor doua cifre), in sensul ca in procesul-verbal s-a mentionat articolul 1935.
Desi, articolul 16 din OG nr. 2/2001 stabileste printre mentiunile obligatorii ce trebuie sa existe intr-un proces-verbal si indicarea actului normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, lipsa acestuia nu determina nulitatea absoluta a procesului-verbal, nefiind incadrata in dispozitiile limitative ale art. 17 din OG nr. 2/2001. Sanctiunea ce poate interveni in acest caz este nulitatea relativa, insa, pentru aceasta, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 175 din Codul de proc. civila si considerentele Deciziei XXI/2007 a ICCJ, petentul trebuie sa dovedeasca vatamarea ce i-a fost cauzata prin aceasta incalcare a legii si ca aceasta vatamare nu poate fi inlaturata altfel.
In legatura cu acest aspect, instanta constata ca vatamarea pretinsa de petent este aceea ca a fost in imposibilitate de a stabili limitele de pedeapsa pentru fapta retinuta in sarcina sa. In fapt, o astfel de vatamare nu s-a produs, intrucat articolul care stabilea limitele de pedeapsa a fost corect indicat in procesul-verbal, respectiv 1392 lit. f) din Legea 8/1996. Chiar si in situatia in care limitele de pedeapsa au fost gresit consemnate, nu se poate retine ca s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel, deoarece prin prezenta actiune, petentul beneficiaza, in cazul in care situatia de fapt o impune, de o corecta incadrare si individualizare. De altfel, prin obligatia de a mentiona temeiurile de drept, se urmareste asigurarea posibilitatii ca, ulterior incheierii procesului-verbal de contraventie si in cadrul unei eventuale contestatii cu privire la acesta, instanta sa poata verifica daca fapta a fost corect incadrata si individualizata.
In ceea ce priveste conditiile de fond ale procesului-verbal, instanta constata ca potrivit art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996 stabileste ca utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice  comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public. Iar potrivit art. 1392 lit. f) din acelasi act normativ, constituie contraventie comunicarea publica, fara autorizarea sau consimtamantul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe. Astfel, instanta constata ca fapta retinuta in sarcina petentei a fost corect incadrata avand in vedere si dispozitiile art. 1395 care prevad ca si persoana juridica poate fi subiect activ al contraventiei.
De asemenea, sanctiunea aplicata - amenda in valoare de 6000 lei - se incadreaza in limitele legale prevazute de art. 1392 din Legea 8/1996. Instanta retine ca sustinerile petentei sunt intemeiate in ceea ce priveste limitele de pedeapsa consemnate de procesul-verbal. Intr-adevar, limitele de pedeapsa aplicate in cauza sunt cele mentionate de art. 1392, respectiv amenda de la 3000 lei la 30000 lei, intrucat situatia de fapt nu impune dublarea limitelor de pedeapsa astfel cum prevede art. 1395 din Legea 8/1996. Aceasta operatiune intervine numai in situatia in care persoana juridica desfasoara activitati care implica, conform obiectului sau de activitate, comunicarea publica de opere sau de produse purtatoare de drepturi de autor sau drepturi conexe. Insa, astfel cum rezulta din certificatul de inregistrare ONRC (fila 8), obiectul de activitate al petentei este comertul cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominata de produse alimentare, bauturi si tutun.
Totusi, indicarea gresita a limitelor nu determina nulitatea procesului-verbal, deoarece sanctiunea efectiv aplicata petentei se incadreaza in limitele legale astfel ca nu se poate retine ca a fost stabilita in sarcina petentei o sanctiune nelegala.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta retine ca petenta nu a negat savarsirea contraventiei. Totodata, din declaratiile administratorului petentei si ale asociatului unic (filele 28-29), rezulta ca acestia recunosc savarsirea contraventiei, in sensul ca petenta nu detinea autorizatiei de difuzare a programului de televiziune. Temeinicia procesului-verbal este confirmata si de adresa  nr. 341/20.03.2014 a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Inspectoratul Interjudetean Pitesti (fila 22), in care se mentioneaza ca punctul de lucru din comuna N, judet A nu detinea la data controlului autorizatia neexclusiva a utilizarii operelor muzicale in scop ambiental/lucrativ.
Coroborand toate probele mentionate anterior, instanta retine temeinicia si legalitatea contraventiei retinute in sarcina petentului prin procesul-verbal de contraventie contestat.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate, in raport cu dispozitiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca sanctiunea constand in amenda contraventionala in cuantum de 6000 lei nu este proportionala prin raportare la gradul de pericol social al faptei savarsite. Chiar daca necunoasterea legii nu poate fi retinuta ca motiv de anularea procesului-verbal, aceasta circumstanta este utila in aprecierea bunei-credinte a contravenientei. In acest sens, instanta retine ca ulterior aflarii dispozitiilor legale in aceasta materie, petenta a actionat in sensul respectarii legislatiei. Astfel, aceasta a intrat in legalitate anterior incheierii procesului-verbal, respectiv 21.03.2014, astfel cum reiese din autorizatia de utilizare a operelor muzicale in scop ambiental seria AMR nr. 0006363/18.03.2014 (fila 9). De asemenea, chitanta seria ADA nr. 0143780/19.03.2014 (fila 10) si factura fiscala nr. ADA307134/19.03.2014 (fila 11) demonstreaza ca petenta a achitat taxele aferente autorizatiei de difuzare.
Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice nu constituie mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate. Or, in cauza, instanta apreciaza ca scopul sanctiunilor contraventionale se realizeaza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului fara aplicarea amenzii contraventionale.
Chiar daca norma de drept care defineste si sanctioneaza contraventia,  respectiv 1392 lit. f) din Legea 8/1996, nu prevede posibilitatea aplicarii avertismentului pentru acea fapta, conform art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza sa admita in parte plangerea formulata de petent si sa dispuna inlocuirea amenzii in valoare de 6000 lei, aplicata prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178/21.03.2014, cu sanctiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite in parte plangerea formulata de petentul SC TDH SRL,  in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI Arges.
 Inlocuieste amenda contraventionala in valoare de 6000 lei, aplicata prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178 din 21.03.2014 intocmit de IPJ, cu sanctiunea avertismentului.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecatoria Costesti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 03.10.2014.