Revocarea suspendarii executarii pedepsei dupa 1 feb 2014

La data de 13.05.2013 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti cererea petentului DI, cerere de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate intimatului SI.

In motivare a invocat neachitarea obligatiilor civile la plata carora a fost obligat intimatul prin sentinta penala pronuntata de Judecatoria Gaesti in dosarul nr. .../232/2011. Cererea a fost motivata in drept. A fost anexata sentinta penala mentionata.

Analizand actele dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta a constatat ca:

Prin sentinta penala nr. 86 din data de 27.02.2013, pronuntata de Judecatoria Gaesti in dosarul nr. .../232/2011, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 11.03.2013, instanta a dispus:

"In baza art. 181 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 lit. e Cod penal,

Condamna pe inculpatul SI, la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.

            In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal,

Interzice inculpatului drepturile civile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b Cod penal, pe perioada de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

In baza art. 81 Cod penal,

Suspenda conditionat executarea pedepsei pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 Cod penal, si anume 2 ani si 3 luni.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal,

Pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii aplicate in baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal.

Potrivit art. 359 Cod procedura penala, atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni.

In baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 998 si urmatoarele Cod civil,

Admite in parte actiunea civila alaturata celei penale de partea civila DI si obliga pe inculpat la plata catre partea vatamata - parte civila DI a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.

Obliga pe inculpat la plata sumei de 155,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca.

            In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala,

            Obliga pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.

            In baza art.193 alin.1 si 2 Cod procedura penala,

            Obliga pe inculpat la plata catre partea vatamata a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata - onorariu avocat".

Sentinta penala de mai sus a ramas definitiva la data de 11.03.2013.

Conform deciziei nr. 14/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca sesizarea instantei in vederea revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, in cazul neindeplinirii de catre condamnat a obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, trebuie facuta inainte de expirarea termenului de incercare, indiferent daca judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior acestui termen.

Fata de decizia mai sus invocata, instanta a constatat ca cererea formulata de petent nu este nicidecum prematura, asa cum a incercat sa sustina intimatul prin aparator (f. 18, dar si concluziile scrise de la f. 40), ci este in mod corect facuta inainte de expirarea termenului de incercare.

Instanta a mai constatat ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 15 alin. 1 si 2 din Legea 187/2012, care arata ca masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate in baza Cod penal din 1969 se mentine si dupa intrarea in vigoare a Cod penal nou, iar regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, inclusiv sub aspectul revocarii sau anularii acesteia, este cel prevazut de Cod penal din 1969.

Astfel, instanta s-a raportat la dispozitiile Cod penal anterior, dar si la art. 447 Cod procedura penala anterior, potrivit caruia asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute in art. 83 ori in art. 85 Cod penal anterior sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevazute in art. 86 indice 4 ori in art. 86 indice 5 Cod penal anterior se pronunta, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

Fata de textele mai sus expuse, instanta a constatat ca este competenta sa judece prezenta cerere, fiind instanta care a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, dar si ca a fost in mod legal sesizata, anume de partea interesata - petentul DI.

 Potrivit art. 84 Cod penal anterior, aplicabil in cauza, daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.

Fata de acest text, instanta a retinut ca legiuitorul foloseste expresia "instanta dispune", ceea ce inseamna ca revocarea suspendarii executarii pedepsei este imperativa, obligatorie,  ori de cate ori se constata ca cel condamnat nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare. Daca legiuitorul s-ar fi referit nu la o obligatie, ci la o simpla facultate a instantei, ar fi folosit expresia "instanta poate dispune", insa nu se intampla asa.

            O singura exceptie a fost reglementata, anume "afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii". Este lesne de inteles ca vointa legiuitorului a fost ca revocarea sa fie regula, care sa se aplice de fiecare data cand cel condamnat nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, iar exceptia sa fie numai situatia cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.

            Din modul cum este redactat acest articol reiese clar faptul ca sarcina probei revine intimatului, deci cel condamnat trebuie sa dovedeasca imposibilitatea achitarii despagubirilor civile, nicidecum aceasta sarcina a probei nu revine petentului, care, conform art. 84 Cod penal anterior, ar putea sa ramana pur si simplu pasiv, acestuia nu i se impune sa faca nicio dovada in cursul unui asemenea proces penal. 

            Intimatul a reusit sa faca dovada ca nu este angajat cu contract individual de munca (f. 28), ca nu detine bunuri mobile si imobile in proprietate (f. 36) si ca nu realizeaza venituri (f. 38), dar din ancheta sociala (f. 21-22) reiese ca intimatul, astfel cum el insusi declara, realizeaza venituri neinsemnate si sporadice, lucrand ocazional. 

             Din moment ce intimatul nu a facut dovada ca este inapt de munca, dimpotriva el insusi a declarat ca desfasoara unele activitati aducatoare de venituri, nimic nu justifica neindeplinirea obligatiilor civile de catre acesta. Neputinta efectiva a achitarii acestor venituri s-ar fi dovedit numai daca intimatul ar fi administrat probe din care sa reiasa ca este inapt de munca, insa din moment ce intimatul recunoaste ca este apt de munca si ca munceste, este evident ca el avea posibilitatea indeplinirii obligatiilor civile, insa nu a facut-o.

             Cat timp intimatul este apt de munca, chiar daca din acte rezulta ca nu are bunuri mobile si imobile pe numele sau si ca nu obtine venituri, el trebuia sa depuna toate diligentele pentru a putea plati despagubirile civile.

            Instanta a retinut deci ca intimatul nu a facut dovada in prezenta cauza cum ca i-a fost cu neputinta sa plateasca despagubirile civile, din moment ce este apt de munca. Chiar daca intimatul este o persoana cu o situatie materiala precara, asa cum pretinde, sentinta penala prin care a fost condamnat a ramas definitiva la data de 11.03.2013, deci intimatul a avut la dispozitie mai mult de un an in care, daca ar fi fost de buna credinta, ar fi achitat macar o suma infima catre petent, pentru a-si exprima disponibilitatea in acest sens. Faptul ca el nu a achitat nici macar un leu catre petent nu poate reprezenta decat rea credinta, in opinia instantei, iar aceasta atitudine trebuie sanctionata conform legii.

            De altfel, desi sustine ca traieste modest, intimatul nu este de acord cu aparatorul desemnat din oficiu, ci isi angajeaza aparator ales (f. 12), dovedind deci ca nu este chiar lipsit de posibilitati materiale.  

            Avand in vedere ca intimatul nu a facut dovada in prezenta cauza ca i-a fost cu neputinta sa plateasca despagubirile civile, el fiind apt de munca, singura solutie pe care instanta o poate pronunta este aceea de a dispune revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, solutia fiind impusa de art. 84 Cod penal anterior.

             Solutia a ramas definitiva prin neexercitarea caii de atac.