Sentinta penala
(Sentinta penala nr. 219 din data de 24.11.2011 pronuntata de Judecatoria Hirlau) Dosar nr. 1350/239/2011
R O M A N I A
JUDECATORIA HARLAU
JUDECATORIE
Sentinta penala Nr. 219/2011
Sedinta publica de la 24 Noiembrie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE C. M. P.
Grefier D. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror A. M. I.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe inculpat C. A. A. si pe parte vatamata P. C., parte civila S. O. H., parte civila S. J. DE A. I., parte responsabila civilmente F. DE P. A V. S., avand ca obiect vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.) , O.U.G. 192/2005
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta partea vatamata,lipsa inculpatul rep.av.Costan,lipsa partile civile.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca procedura de citare cu partile este legal indeplinita.
Potrivit prev. art.304 Cod procedura penala desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice audio.
La dosarul cauzei se afla depuse prin serviciul registratura note scrise de catre FPVS B..
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat instanta,in temeiul disp.art,339 constata cercetarea judecatoreasca terminata si in baza art.340 Cod procedura penala acorda cuvintul la dezbateri pe fondul cauzei:
Rep.Parchetului solicita condamnarea inculpatului pentru savirsirea infractiunilor reclamate si obligarea acestuia la plata despagubirilor civile si a cheltuielilor judiciare.
Partea vatamata lasa solutia la aprecierea instantei.
Avocat C. pentru inculpat arata ca isi mentine concluziile formulate,oficiu este neachitat.
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1534/P/2010, Parchetul de pe langa Judecatoria H. a trimis in judecata in stare de libertate pe inculpatul C. A. A., fiul lui C. si S., nascut la data de ....... in municipiul Iasi judetul Iasi, domiciliat in satul Slobozia comuna D. judetul Iasi, CNP ........, pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, fapte prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
In fapt, s-a retinut in rechizitoriu ca in data de 27.09.2010, inculpatul, in timp ce conducea un atelaj pe drumul public fiind implicat intr-un eveniment rutier, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora.
Potrivit actului de sesizare, inculpatul conducea atelajul cu viteza, a acrosat pe partea vatamata si nu a oprit ci si-a continuat deplasarea.
In cursul procesului penal, S. O. H. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii.
In cursul procesului penal, Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate.
In cursul judecatii, partea vatamata P. C. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezinta daune materiale iar suma de 1800 lei reprezinta daune morale.
A fost atasat la dosarul cauzei si un certificat medico-legal din care rezulta ca pentru vindecarea partii vatamate au fost necesare un numar de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Inculpatul s-a prezentat in fata instantei, a fost audiat, insa nu a recunoscut invinuirea care i s-a adus.
Instanta, din oficiu, a solicitat fisa de cazier judiciar a inculpatului din care rezulta faptul ca acesta nu se afla inscris in evidentele cazierului judiciar.
In prezenta cauza, a fost audiata partea vatamata, patru martori din lucrari, inculpatul si un martor propus de acesta. Toate declaratiile acestora au fost consemnate si atasate la dosarul cauzei.
In prezentul dosar, a fost introdusa in calitate de parte responsabila civilmente Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, care, prin note scrise, a solicitat in latura civila admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a sa, intrucat nu este posibila incheierea unei polite de asigurare obligatorie R.C.A. pentru atelajul manevrat de catre inculpat, nefiind astfel indeplinite dispozitiile art. 251 pct. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, prin coroborarea probatoriilor administrate atat in cursul urmarii penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
In data de 27.09.2010, in jurul orei 19:00, inculpatul conducea un atelaj cu viteza pe drumul DC 153 pe raza satului F., comuna D. judetul Iasi.
Instanta retine ca, in timp ce conducea acest atelaj pe drumul public, inculpatul a fost implicat intr-un eveniment rutier, acrosand pe partea vatamata P. C. si izbind-o pe carosabil.
Analizand certificatul medico-legal nr. 3294/IA/994 din data de 25.10.2010, depus la dosarul cauzei, instanta retine ca, in urma acestui acrosaj, a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat un numar de 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
Instanta retine, totdata, si faptul ca inculpatul a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora.
Situatia de fapt retinuta mai sus este probata de intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata.
La analiza materialului probator administrat in cauza, instanta are in vedere ca, potrivit dispozitiilor art. 62 C.proc.pen., in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, precum si prevederile art. 69 C.proc.pen. care stipuleaza ca declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
A fost avuta in vedere plangerea si declaratia partii vatamate, coroborata partial cu declaratia inculpatului luata in fata instantei si a declaratiilor martorilor din lucrari audiati. Din coroborarea acestor declaratii, a rezultat fara putinta de dubiu ca inculpatul venea cu viteza mare cu caruta, a lovit pe partea vatamata si a fugit continuandu-si drumul.
In acest sens, instanta retine ca martorii minori H. C. C. si A. I. sunt singurele persoane care au asistat la producerea accidentului, acestia confirmand fara niciun dubiu ca inculpatul era persoana care conducea cu viteza atelajul respectiv, avand un cal de culoare alba. Mai mult, tot ei au fost aceia care au anuntat in prima faza si pe martorul P. I., sotul partii vatamate, despre producerea incidentului respectiv.
Declaratiile de mai sus sunt confirmate si de certificatul medico-legal nr. nr. 3294/IA/994 din data de 25.10.2010, depus la dosarul cauzei si care confirma faptul ca partea vatamata a suferit multiple traumatisme ce s-au putut produce prin comprimare intre corpuri contondente, respectiv un accident rutier, leziuni ce pot data din data de 27.09.2010, necesitand pentru vindecare un nr. de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Instanta va inlatura, ca nesincere, atat declaratia inculpatului cat si declaratia martorului propus de acesta, toate aceste sustineri necoroborandu-se cu intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, dupa cum s-a aratat mai sus.
In drept, fapta inculpatului care in data de 27.09.2010, in timp ce conducea un atelaj pe drumul public fiind implicat intr-un eveniment rutier, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, fapte prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
In acest sens, cu privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa in forma agravata, sub aspectul laturii obiective, instanta retine ca elementul material al acestei infractiuni s-a realizat prin actiunea de lovire.
Urmarea imediata a acestei infractiuni comise consta in atingerea adusa valorilor de natura nepatrimoniala protejate prin legea penala, respectiv integritatea corporala si sanatatea persoanei, fapta comisa de inculpat cauzand partii vatamate suferinte fizice si vatamarea acesteia ce a necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale de 16-18 zile.
Intre elementul material si urmarea imediata, mai sus analizate, exista o legatura de cauzalitate, intrucat in lipsa elementului material, efectul, constand in urmarea imediata, nu s-ar mai fi produs. Astfel, intre actiunea inculpatului si urmarea imediata exista legatura directa de cauzalitate.
Infractiunea a fost comisa in forma consumata, infractiunea de vatamare corporala din culpa consumandu-se in momentul savarsirii faptelor care au pricinuit partii vatamate o vatamare ce a necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Fapta de vatamare corporala din culpa a fost comisa de inculpat in conditii ce atrag incidenta agravantei speciale a infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata. In acest sens, instanta retine ca in cauza sunt indeplinite ansamblul conditiilor cerute de lege pentru retinerea acesteia, respectiv faptul ca vatamarea partii vatamate a avut loc ca urmare a nerespectarii de catre inculpat, in calitatea sa de conducator al unui vehicul cu tractiune animala, a dispozitiilor legale si a masurilor de prevedere prevazute de lege pentru desfasurarea in conditii de siguranta a traficului rutier, in conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, imprejurare care, potrivit art. 184 alin. 3 C.pen., imprima faptei comise un caracter mai grav.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta retine ca pozitia psihica a inculpatului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia a fost cea specifica culpei cu prevedere, prevazute de dispozitiile art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pen., acesta prevazand rezultatul faptei sale, respectiv vatamarea integritatii corporale a persoanei vatamate, rezultat pe care nu l-a urmarit, nu l-a acceptat ci doar a socotit fara temei ca el nu se va produce.
Usurinta criminala a inculpatului reiese din faptul ca acesta conducea atelajul cu o viteza mare pe drumul respectiv. Rezultatul socialmente periculos a fost preintampinat de inculpat, astfel ca, urmare a conducerii cu viteza, inculpatul a prevazut ca fapta sa ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane si, desi nu a urmarit si nici nu a acceptat in mod expres acest rezultat, a sperat neglijent si fara temei ca el nu se va produce.
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului, sub aspectul laturii obiective, instanta retine ca elementul material al infractiunii s-a realizat prin actiunea de parasire a locului accidentului de catre conducatorul vehiculului implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei. Instanta retine ca in prezenta cauza nu este incident niciunul din cazurile care inlatura caracterul penal al faptei prevazute de art. 89 alin. 3, 4 sau 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Fiind o infractiune de pericol, urmarea imediata a acestei infractiuni comise consta tocmai in starea de pericol pentru societate a unei asemenea fapte, starea de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice rezultand din activitatea de parasire a locului accidentului. Totodata, legatura de cauzalitate, raportat la specificul infractiunii de pericol analizate, rezulta tocmai din materialitatea faptei comise de inculpat.
Infractiunea a fost comisa in forma consumata, infractiunea consumandu-se exact in momentul cand inculpatul implicat intr-un accident de circulatie, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei, a parasit locul accidentului. Instanta retine ca aceasta infractiune nu a fost comisa de inculpat in conditii ce atrag incidenta vreunei agravante speciale a infractiunii.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta retine ca pozitia psihica a inculpatului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia a fost cea specifica intentiei directe, prevazute de dispozitiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevazand rezultatul faptei sale, respectiv atingerea adusa relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice si urmarind, totodata, producerea lui prin savarsirea faptei.
Intentia directa rezulta si din faptul ca inculpatul a fost consecvent in activitatea sa infractionala; astfel, infractiunea de parasire a locului accidentului a fost comisa de acesta pentru a ascunde savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, respectiv pentru ca inculpatul sa nu fie prins de autoritati, deci, in conditiile concursului de infractiuni real calificat cu conexitate consecventionala, prevazut de art. 33 lit. a ultima teza C.pen.
Potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a C.pen., faptele inculpatului constituie un concurs real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala dupa cum s-a aratat mai sus, aceeasi persoana savarsind mai multe infractiuni mai inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
In ceea ce priveste gradul de pericol social al faptelor retinute in sarcina inculpatului, instanta constata ca din probele administrate in cauza reiese in mod evident ca acestea prezinta un pericol social ridicat, astfel incat acestea constituie infractiuni, neaflandu-ne in prezenta cauzei de inlaturare a caracterului penal al faptei prevazuta de art. 181 C.pen.
Astfel, pericolul social al infractiunilor, stabilit in abstract de legiuitor in momentul incriminarii faptei, trebuie sa existe si sa se verifice prin fiecare fapta savarsita, pentru a caracteriza fapta respectiva ca infractiune.
O data stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia daca, in concret, fapta inculpatului prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, demers in care acesta va tine seama de vatamarea sau periclitarea valorii sociale impotriva careia este indreptat actul de conduita ilicit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in conditiile concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile comiterii acesteia.
Potrivit art. 181 C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Instanta retine ca la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Astfel, analizand criteriile expuse de legiuitor in aprecierea aplicabilitatii dispozitiilor art. 181 C.pen. in prezentul dosar, instanta apreciaza ca faptele retinute in sarcina inculpatului nu pot fi excluse din sfera ilicitului penal, prezentand gradul de pericol social al unei infractiuni, conform exigentelor legale.
Constatand, asadar, ca sunt indeplinite conditiile cumulativ prevazute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., respectiv ca faptele retinute in sarcina inculpatului exista, constituie infractiuni sub aspect obiectiv si subiectiv si au fost savasite de inculpat, instanta va dispune condamnarea acestuia pentru savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata in prezentul dosar prin aplicarea unor pedepse in limitele prevazute de lege.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata fiind dovedite si retinute de catre instanta, urmeaza a se trece la individualizarea judiciara a acestora in vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natura sa duca la finalitatea legii penale.
Instanta va avea in vedere ca functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corecta proportionare a acesteia, care sa tina seama si de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se reintegreze in societate.
La alegerea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului precum si pentru o justa individualizare a cuantumului acestora, instanta va avea in vedere cumulativ dispozitiile art. 52 si art. 72 C.pen.
Potrivit art. 52 alin. 1 C.pen., pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni. Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere si criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., respectiv dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In contextul elementelor de individualizare prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., instanta retine in primul rand faptul ca limitele speciale de pedeapsa stabilite pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa in forma agravata, fapta prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen., sunt situate intre 3 luni si 2 ani inchisoare sau amenda penala intre 500 lei si 30000 lei, conform art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen., iar pentru infractiunea de parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, sunt situate intre 2 ani si 7 ani inchisoare.
Avand in vedere toate criteriile de individualizare mai sus descrise, observand si regimul sanctionator al infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, instanta, tinand cont de toate cele aratate mai sus, considera ca aplicarea unei pedepse cu amenda penala pentru aceasta infractiune poate duce la indeplinirea scopului legii penale in acest caz.
In demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, intre limitele speciale mai sus aratate, instanta va tine seama si de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 alin. 1 C.pen.
Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise de acesta, instanta se va raporta la criterii precum modalitatea de savarsire a faptelor, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmarile concrete pe care infractiunile le-au produs sau ar fi putut sa le produca, precum si la rezonanta pe care faptele au avut-o in randul comunitatii din care infractorul face parte.
Se va avea, de asemenea, in vedere si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul raport juridic de conflict cu legea penala, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar a acestuia, atasata la dosarul cauzei.
Dar instanta va avea in vedere si atitudinea nesincera adoptata de acesta atat in cursul urmaririi penale cat si al cercetarii judecatoresti, precum si faptul ca nu a recunoscut comiterea faptelor si nici nu a colaborat cu organele judiciare, desi din analiza materialului probator rezulta fara dubiu vinovatia sa in comiterea infractiunilor.
In procesul de individualizare a pedepselor, instanta are in vedere si faptul ca, dupa cum s-a aratat mai sus, inculpatul a fost consecvent in activitatea sa infractionala; astfel, infractiunea de parasire a locului accidentului a fost comisa de acesta pentru a ascunde savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, respectiv pentru ca inculpatul sa nu fie prins de autoritati; deci in conditiile concursului real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala prevazut de art. 33 lit. a ultima teza C.pen. Toate aceste aspecte releva o periculozitate crescuta a inculpatului si un pericol social ridicat al infractiunilor comise de acesta.
Punand, asadar, in balanta ansamblul tuturor circumstantelor de natura a caracteriza faptele si persoana inculpatului, instanta apreciaza ca, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat si formarea unei atitudini corecte a acestuia fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 3000 lei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, fapta prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen., pedeapsa care este apta sa raspunda scopului legii penale.
Totodata, instanta apreciaza ca, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat si formarea unei atitudini corecte a acestuia fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, o pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este suficienta pentru atingerea scopului pedepsei penale, astfel cum acesta este definit in art. 52 C.pen.
Instanta stabileste ca prin aplicarea acestor pedepse inculpatului, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii va fi atins, pedepsele aplicate avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale.
Potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a C.pen., faptele inculpatului de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului constituie un concurs real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala, dupa cum s-a aratat mai sus, aceeasi persoana savarsind mai multe infractiuni mai inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
Avand in vedere pedepsele stabilite mai sus pentru fiecare infractiune in parte, instanta, in acest caz, va face aplicarea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., referitor la pedeapsa principala in caz de concurs al mai multor infractiuni atunci cand este stabilita o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda penala, in acest caz aplicandu-se pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda, in totul sau in parte.
Astfel, avandu-se in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., instanta va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinta penala si va hotari ca inculpatul sa execute pedeapsa cu inchisoarea de 2 ani cu executare in regim de detentie, la care se va adauga in parte amenda penala de 1000 lei.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, fata de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului decurgand din cauzele Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Sabou si Parcalab contra Romaniei, si avand in vedere si Decizia nr. 74/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in Recursul in interesul legii referitor la aplicarea dispozitiilor art. 64 lit. a-c C.pen., instanta nu va dispune interzicerea acestor drepturi in mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia continutul concret al pedepsei accesorii, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 C.pen., tinand-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei si de persoana infractorului.
In acest sens, fata de aspectele prezentate in cadrul individualizarii pedepsei principale si tinand seama de natura si gravitatea infractiunilor savarsite, instanta apreciaza ca inculpatul este nedemn de a exercita atat dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C. pen., urmand a interzice executarea lor pe durata si in conditiile prevazute de art. 71 alin. 2 C.pen, cu referire la dispozitiile art. 71 alin. 1 C.pen. Astfel, instanta considera ca natura si gravitatea infractiunilor savarsite nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevazut de art. 64 lit. a teza I C.pen.
Indepartarea inculpatului de la exercitiul acestor drepturi, strans legate de acordarea increderii publice, se impune pentru buna desfasurare a instructiei penale si atingerea scopul represiunii penale in ceea ce il priveste pe inculpat care va executa pedeapsa in mediul carceral, ceea ce il va pune in imposibilitatea practica de a exercita orice functii elective.
De asemenea, instanta apreciaza ca interzicerea celor doua drepturi este justificata si proportionala avand in vedere faptul ca exercitarea functiilor publice si a autoritatii de stat nu poate fi incredintata decat acelor persoane care poseda probitatea morala necesara si au o conduita ireprosabila in societate, nefiind de acceptat ca cei care se fac vinovati de comiterea unor fapte penale sa acceada la functii sau demnitati publice, postura din care ar trebui sa constituie modele de comportament in societate
De aceea, avand in vedere toate cele de mai sus, in temeiul si in conditiile dispozitiilor art. 71 C.pen., instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
Cat priveste modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani inchisoare stabilite prin prezenta sentinta, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat, precum si pentru realizarea functiilor pedepsei, de reeducare a condamnatului si exemplaritate, instanta urmeaza sa dispuna ca executarea pedepsei cu inchisoarea aplicata prin prezenta sentinta penala sa se faca in regim de detentie. Raportat la toate imprejurarile infractiunii si periculozitatea inculpatului, numai in acest mod, observa instanta, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii aplicate va fi atins, pedeapsa inchisorii aplicata si executata in regim penitenciar avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale din partea condamnatului.
Instanta urmeaza, totodata, sa atraga atentia inculpatului, potrivit art. 631 C.pen., cu privire la institutia inlocuirii amenzii; astfel, in cazul in care inculpatul se va sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii penale, instanta va putea inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de o eventuala parte din amenda care a fost achitata.
Referitor la latura civila a cauzei, instanta, in baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. si art. 998 si 999 C.civ., va retine ca Spitalul Orasenesc Harlau s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, ca Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate si ca partea vatamata P. C. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezinta daune materiale iar suma de 1800 lei reprezinta daune morale.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea civila P. C., instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
In drept, instanta retine ca raspunderea civila delictuala, ca o sanctiune specifica dreptului civil aplicabila pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajata numai prin intrunirea cumulativa a patru conditii deduse din interpretarea art. 998 si 999 C.civ. Potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Asadar, exigentele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si acest prejudiciu, precum si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovatie care exista atat sub forma intentiei, cat si a culpei, neglijentei sau a imprudentei.
Instanta retine ca, avand in vedere ca, in cauza, dovada existentei unei fapte ilicite si a vinovatiei inculpatului a fost facuta, urmeaza sa se stabileasca in ce masura s-a probat existenta si intinderea prejudiciului cauzat partii civile P. C., in lipsa acestuia neputandu-se angaja raspunderea civila delictuala.
Cu alte cuvinte, existenta unui prejudiciu este conditia sine qua non a raspunderii civile delictuale, in lipsa acestuia neputandu-se angaja o asemenea raspundere civila.
Existenta faptei ilicite presupune in aceasta materie o referire atat la incalcarea legii cat si la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin incalcarea legii.
Cu privire la daunele materiale, instanta retine ca sumele solicitate cu acest titlu, reprezentand cheltuieli efectiv efectuate, au fost dovedite doar partial prin probele administrate in cauza. Astfel, sumele cheltuite si dovedite cu chitante de partea civila sunt in cuantum de 57 lei, conform celor doua chitante aflate in dosarul de urmarire penala.
Astfel, instanta retine ca restul sumei de bani solicitata cu titlu de daune materiale de catre partea civila nu a putut fi dovedit cu probele administrate nici sub aspectul certitudinii creantei si nici sub aspectul cuantumului solicitat.
Astfel, privitor la restul sumei, sustinerile partii civile in sensul aratat nu sunt confirmate sub aspect probatoriu de nicio proba certa in acest sens.
Instanta retine ca partea civila nu a atasat la dosarul de urmarire penala sau la prezentul dosar de judecata niciun alt inscris care sa faca dovada in plus a certitudinii cuantumului in privinta cheltuielilor de transport sau de medicamente sau niciun inceput de dovada scrisa ca s-ar fi facut diverse cheltuieli ocazionate de limitarea efectelor faptei inculpatului, care sa fie completat cu depozitiile unor martori audiati pe latura civila sub acest aspect.
In ceea ce priveste daunele morale, instanta apreciaza ca acestea reprezinta satisfactii echitabile destinate a compensa pecuniar suferintele fizice sau psihice urmare a savarsirii unei faptei prejudiciabile de catre o persoana. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sa fie dovedit sub aspectul existentei sale certe, doar intinderea acestuia fiind lasata la aprecierea instantei de judecata.
Cat priveste prejudiciul moral suferit de partea civila P. C. in prezenta cauza, instanta apreciaza ca acesta reprezinta rezultatul daunator direct de natura nepatrimoniala al faptei ilicite si conduitei culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vatamare valorilor si drepturilor extrapatrimoniale care sunt strans legate de personalitatea umana.
Sub acest aspect, instanta apreciaza ca actiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizata in sfera relatiilor sociale, a provocat in concret acestei parti civile un prejudiciu cauzat personalitatii fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferintelor fizice si psihice, efect al leziunilor sau vatamarilor fizice suferite de aceasta.
Orice suferinta fizica presupune si o suferinta psihica ce se constituie intr-un prejudiciu nepatrimonial in persoana partii civile, pretinzand reparatie corespunzatoare de catre inculpat.
Analizand conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998 si 999 C.civ., respectiv fapta ilicita, constand intr-o incalcare a normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere unor drepturi subiective, prejudiciul, care trebuie sa fie cert si nereparat, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei faptuitorului, instanta constata ca sunt indeplinite cumulativ cerintele aratate mai sus, urmand, deci, a admite cererea partii civile privind plata de catre inculpat a daunelor morale.
Astfel, urmare a actiunii de lovire a inculpatului, partea civila a suferit un prejudiciu moral, constand in consecintele negative al faptei inculpatului, precum si implicatiile acestei fapte pe toate planurile vietii acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional si familial, partea civila fiind in imposibilitatea de a-si desfasura in mod normal activitatea.
In concret, instanta, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, dupa cum s-a dezvoltat si descris mai sus, va aprecia suma de 1500 lei, suma care urmeaza a fi platita de catre inculpat, ca fiind o reparatie adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de partea civila urmare a faptei inculpatului.
In aprecierea acestui cuantum, instanta a avut in vedere, pe de o parte, imprejurarea ca prin acordarea daunelor morale se urmareste a se da si partii civile, ca persoana prejudiciata, o satisfactie echitabila iar, pe de alta parte, ca acestea constituie si o sanctiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, in scopul de a contribui la prevenirea eficienta a unor fapte similare in viitor.
Instanta apreciaza ca despagubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sa repuna partea civila in situatia anterioara savarsirii infractiunii, ci reprezinta o compensare patrimoniala adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, si nefiind vorba nici de o reparare integrala, atata timp cat nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoasterea in patrimoniul partii vatamate P. C., constituita parte civila in procesul penal, a unui drept de despagubire se justifica prin aceea ca instanta a dorit sa ofere acesteia o satisfactie care sa compenseze efectul vatamarii suferite, fara a-l face insa sa dispara.
Cat priveste cuantumul daunelor morale acordate, avand in vedere imprejurarea ca aceste sume nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite si nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observand si principiul potrivit caruia stabilirea indemnizatiei destinate repararii prejudiciului moral se face in functie de gravitatea prejudiciului moral si in conformitate cu principiul echitatii, instanta apreciaza suma acordata cu titlu de daune morale ca fiind o satisfactie echitabila a prejudiciului moral suferit de aceasta partea civila.
Pentru aceste considerente, in baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., instanta va admite in parte actiunea civila a partii civile P. C. si va obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 1557 lei, din care suma de 57 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 1500 lei reprezinta daune morale, suma considerata de catre instanta suficienta pentru a repara dauna morala cauzata de catre inculpat acestei parti civile in prezenta speta.
Cat priveste actiunea civila formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau, instanta retine faptul ca aceasta si-a dovedit pretentiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, in baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 si art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998 si 999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., instanta va admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau si va obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi, instanta retine, de asemenea, ca aceasta si-a dovedit pretentiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, in baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., instanta va admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi si va obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste introducerea in calitate de parte responsabila civilmente a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii si exceptia invocata de aceasta, instanta, in latura civila, urmeaza sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, urmand ca numai inculpatul sa fie obligat la plata despagubirilor cuvenite partilor civile.
In motivarea acestei solutii, instanta a avut in vedere faptul ca nu este din punct de vedere legal posibila incheierea unei polite de asigurare obligatorie R.C.A. pentru atelajul manevrat de catre inculpat, nefiind astfel indeplinite dispozitiile art. 251 pct. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
Totodata, in baza art. 193 alin. 1 si 2 C.proc.pen., instanta va lua act de faptul ca nici partea vatamata P. C., constituita parte civila, si nici partile civile Spitalul Orasenesc Harlau si Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi nu au solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
Cat priveste cheltuielile judiciare avansate de stat si ocazionate de acest proces penal, in baza art. 349 si art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., instanta va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre acesta, din care suma de 200 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale iar suma de 250 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecatii. Din totalul de 550 lei, suma de 200 lei, reprezentand, conform delegatiei atasate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat C. C. in timpul judecatii, va fi avansata initial din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E :
In baza art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., condamna pe inculpatul C. A. A., fiul lui in municipiul Iasi judetul Iasi, domiciliat in satul judetul Iasi, CNP ........, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 3000 lei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata.
In baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului.
In baza art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., contopeste pedepsele aplicate prin prezenta sentinta penala si hotaraste ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta, respectiv 2 ani inchisoare cu executare in regim de detentie la care se adauga amenda penala de 1000 lei.
In temeiul si in conditiile art. 71 C.pen., aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In baza art. 631 C.pen., atrage atentia inculpatului ca, in caz de neexecutare cu rea-credinta a platii amenzii, aceasta se va inlocui cu pedeapsa inchisorii.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., admite in parte actiunea civila a partii civile Ploianu Catica si obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 1557 lei, din care suma de 57 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 1500 lei reprezinta daune morale.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 si art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998 si 999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau si obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi si obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
In baza art. 193 alin. 1 si 2 C.proc.pen., ia act de faptul ca nici partea vatamata P. C., constituita parte civila, si nici partile civile Spitalul Orasenesc Harlau si Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi nu au solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
In baza art. 349 si art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat, din care suma de 200 lei, reprezentand, conform delegatiei atasate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat C. C. in timpul judecatii, va fi avansata initial din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru Ministerul Public si partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.11.2011.
Presedinte, Grefier,
R O M A N I A
JUDECATORIA HARLAU
JUDECATORIE
Sentinta penala Nr. 219/2011
Sedinta publica de la 24 Noiembrie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE C. M. P.
Grefier D. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror A. M. I.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe inculpat C. A. A. si pe parte vatamata P. C., parte civila S. O. H., parte civila S. J. DE A. I., parte responsabila civilmente F. DE P. A V. S., avand ca obiect vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.) , O.U.G. 192/2005
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta partea vatamata,lipsa inculpatul rep.av.Costan,lipsa partile civile.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca procedura de citare cu partile este legal indeplinita.
Potrivit prev. art.304 Cod procedura penala desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice audio.
La dosarul cauzei se afla depuse prin serviciul registratura note scrise de catre FPVS B..
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat instanta,in temeiul disp.art,339 constata cercetarea judecatoreasca terminata si in baza art.340 Cod procedura penala acorda cuvintul la dezbateri pe fondul cauzei:
Rep.Parchetului solicita condamnarea inculpatului pentru savirsirea infractiunilor reclamate si obligarea acestuia la plata despagubirilor civile si a cheltuielilor judiciare.
Partea vatamata lasa solutia la aprecierea instantei.
Avocat C. pentru inculpat arata ca isi mentine concluziile formulate,oficiu este neachitat.
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1534/P/2010, Parchetul de pe langa Judecatoria H. a trimis in judecata in stare de libertate pe inculpatul C. A. A., fiul lui C. si S., nascut la data de ....... in municipiul Iasi judetul Iasi, domiciliat in satul Slobozia comuna D. judetul Iasi, CNP ........, pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, fapte prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
In fapt, s-a retinut in rechizitoriu ca in data de 27.09.2010, inculpatul, in timp ce conducea un atelaj pe drumul public fiind implicat intr-un eveniment rutier, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora.
Potrivit actului de sesizare, inculpatul conducea atelajul cu viteza, a acrosat pe partea vatamata si nu a oprit ci si-a continuat deplasarea.
In cursul procesului penal, S. O. H. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii.
In cursul procesului penal, Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate.
In cursul judecatii, partea vatamata P. C. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezinta daune materiale iar suma de 1800 lei reprezinta daune morale.
A fost atasat la dosarul cauzei si un certificat medico-legal din care rezulta ca pentru vindecarea partii vatamate au fost necesare un numar de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Inculpatul s-a prezentat in fata instantei, a fost audiat, insa nu a recunoscut invinuirea care i s-a adus.
Instanta, din oficiu, a solicitat fisa de cazier judiciar a inculpatului din care rezulta faptul ca acesta nu se afla inscris in evidentele cazierului judiciar.
In prezenta cauza, a fost audiata partea vatamata, patru martori din lucrari, inculpatul si un martor propus de acesta. Toate declaratiile acestora au fost consemnate si atasate la dosarul cauzei.
In prezentul dosar, a fost introdusa in calitate de parte responsabila civilmente Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, care, prin note scrise, a solicitat in latura civila admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a sa, intrucat nu este posibila incheierea unei polite de asigurare obligatorie R.C.A. pentru atelajul manevrat de catre inculpat, nefiind astfel indeplinite dispozitiile art. 251 pct. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, prin coroborarea probatoriilor administrate atat in cursul urmarii penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
In data de 27.09.2010, in jurul orei 19:00, inculpatul conducea un atelaj cu viteza pe drumul DC 153 pe raza satului F., comuna D. judetul Iasi.
Instanta retine ca, in timp ce conducea acest atelaj pe drumul public, inculpatul a fost implicat intr-un eveniment rutier, acrosand pe partea vatamata P. C. si izbind-o pe carosabil.
Analizand certificatul medico-legal nr. 3294/IA/994 din data de 25.10.2010, depus la dosarul cauzei, instanta retine ca, in urma acestui acrosaj, a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat un numar de 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
Instanta retine, totdata, si faptul ca inculpatul a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora.
Situatia de fapt retinuta mai sus este probata de intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata.
La analiza materialului probator administrat in cauza, instanta are in vedere ca, potrivit dispozitiilor art. 62 C.proc.pen., in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, precum si prevederile art. 69 C.proc.pen. care stipuleaza ca declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
A fost avuta in vedere plangerea si declaratia partii vatamate, coroborata partial cu declaratia inculpatului luata in fata instantei si a declaratiilor martorilor din lucrari audiati. Din coroborarea acestor declaratii, a rezultat fara putinta de dubiu ca inculpatul venea cu viteza mare cu caruta, a lovit pe partea vatamata si a fugit continuandu-si drumul.
In acest sens, instanta retine ca martorii minori H. C. C. si A. I. sunt singurele persoane care au asistat la producerea accidentului, acestia confirmand fara niciun dubiu ca inculpatul era persoana care conducea cu viteza atelajul respectiv, avand un cal de culoare alba. Mai mult, tot ei au fost aceia care au anuntat in prima faza si pe martorul P. I., sotul partii vatamate, despre producerea incidentului respectiv.
Declaratiile de mai sus sunt confirmate si de certificatul medico-legal nr. nr. 3294/IA/994 din data de 25.10.2010, depus la dosarul cauzei si care confirma faptul ca partea vatamata a suferit multiple traumatisme ce s-au putut produce prin comprimare intre corpuri contondente, respectiv un accident rutier, leziuni ce pot data din data de 27.09.2010, necesitand pentru vindecare un nr. de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Instanta va inlatura, ca nesincere, atat declaratia inculpatului cat si declaratia martorului propus de acesta, toate aceste sustineri necoroborandu-se cu intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, dupa cum s-a aratat mai sus.
In drept, fapta inculpatului care in data de 27.09.2010, in timp ce conducea un atelaj pe drumul public fiind implicat intr-un eveniment rutier, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate P. C., ce a suferit leziuni care au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, a parasit locul accidentului fara a anunta lucratorii de politie sau fara a avea incuviintarea acestora, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, fapte prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
In acest sens, cu privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa in forma agravata, sub aspectul laturii obiective, instanta retine ca elementul material al acestei infractiuni s-a realizat prin actiunea de lovire.
Urmarea imediata a acestei infractiuni comise consta in atingerea adusa valorilor de natura nepatrimoniala protejate prin legea penala, respectiv integritatea corporala si sanatatea persoanei, fapta comisa de inculpat cauzand partii vatamate suferinte fizice si vatamarea acesteia ce a necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale de 16-18 zile.
Intre elementul material si urmarea imediata, mai sus analizate, exista o legatura de cauzalitate, intrucat in lipsa elementului material, efectul, constand in urmarea imediata, nu s-ar mai fi produs. Astfel, intre actiunea inculpatului si urmarea imediata exista legatura directa de cauzalitate.
Infractiunea a fost comisa in forma consumata, infractiunea de vatamare corporala din culpa consumandu-se in momentul savarsirii faptelor care au pricinuit partii vatamate o vatamare ce a necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Fapta de vatamare corporala din culpa a fost comisa de inculpat in conditii ce atrag incidenta agravantei speciale a infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata. In acest sens, instanta retine ca in cauza sunt indeplinite ansamblul conditiilor cerute de lege pentru retinerea acesteia, respectiv faptul ca vatamarea partii vatamate a avut loc ca urmare a nerespectarii de catre inculpat, in calitatea sa de conducator al unui vehicul cu tractiune animala, a dispozitiilor legale si a masurilor de prevedere prevazute de lege pentru desfasurarea in conditii de siguranta a traficului rutier, in conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, imprejurare care, potrivit art. 184 alin. 3 C.pen., imprima faptei comise un caracter mai grav.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta retine ca pozitia psihica a inculpatului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia a fost cea specifica culpei cu prevedere, prevazute de dispozitiile art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pen., acesta prevazand rezultatul faptei sale, respectiv vatamarea integritatii corporale a persoanei vatamate, rezultat pe care nu l-a urmarit, nu l-a acceptat ci doar a socotit fara temei ca el nu se va produce.
Usurinta criminala a inculpatului reiese din faptul ca acesta conducea atelajul cu o viteza mare pe drumul respectiv. Rezultatul socialmente periculos a fost preintampinat de inculpat, astfel ca, urmare a conducerii cu viteza, inculpatul a prevazut ca fapta sa ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane si, desi nu a urmarit si nici nu a acceptat in mod expres acest rezultat, a sperat neglijent si fara temei ca el nu se va produce.
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului, sub aspectul laturii obiective, instanta retine ca elementul material al infractiunii s-a realizat prin actiunea de parasire a locului accidentului de catre conducatorul vehiculului implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei. Instanta retine ca in prezenta cauza nu este incident niciunul din cazurile care inlatura caracterul penal al faptei prevazute de art. 89 alin. 3, 4 sau 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Fiind o infractiune de pericol, urmarea imediata a acestei infractiuni comise consta tocmai in starea de pericol pentru societate a unei asemenea fapte, starea de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice rezultand din activitatea de parasire a locului accidentului. Totodata, legatura de cauzalitate, raportat la specificul infractiunii de pericol analizate, rezulta tocmai din materialitatea faptei comise de inculpat.
Infractiunea a fost comisa in forma consumata, infractiunea consumandu-se exact in momentul cand inculpatul implicat intr-un accident de circulatie, in urma caruia a rezultat vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei, a parasit locul accidentului. Instanta retine ca aceasta infractiune nu a fost comisa de inculpat in conditii ce atrag incidenta vreunei agravante speciale a infractiunii.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta retine ca pozitia psihica a inculpatului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia a fost cea specifica intentiei directe, prevazute de dispozitiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevazand rezultatul faptei sale, respectiv atingerea adusa relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice si urmarind, totodata, producerea lui prin savarsirea faptei.
Intentia directa rezulta si din faptul ca inculpatul a fost consecvent in activitatea sa infractionala; astfel, infractiunea de parasire a locului accidentului a fost comisa de acesta pentru a ascunde savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, respectiv pentru ca inculpatul sa nu fie prins de autoritati, deci, in conditiile concursului de infractiuni real calificat cu conexitate consecventionala, prevazut de art. 33 lit. a ultima teza C.pen.
Potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a C.pen., faptele inculpatului constituie un concurs real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala dupa cum s-a aratat mai sus, aceeasi persoana savarsind mai multe infractiuni mai inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
In ceea ce priveste gradul de pericol social al faptelor retinute in sarcina inculpatului, instanta constata ca din probele administrate in cauza reiese in mod evident ca acestea prezinta un pericol social ridicat, astfel incat acestea constituie infractiuni, neaflandu-ne in prezenta cauzei de inlaturare a caracterului penal al faptei prevazuta de art. 181 C.pen.
Astfel, pericolul social al infractiunilor, stabilit in abstract de legiuitor in momentul incriminarii faptei, trebuie sa existe si sa se verifice prin fiecare fapta savarsita, pentru a caracteriza fapta respectiva ca infractiune.
O data stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia daca, in concret, fapta inculpatului prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, demers in care acesta va tine seama de vatamarea sau periclitarea valorii sociale impotriva careia este indreptat actul de conduita ilicit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in conditiile concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile comiterii acesteia.
Potrivit art. 181 C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Instanta retine ca la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Astfel, analizand criteriile expuse de legiuitor in aprecierea aplicabilitatii dispozitiilor art. 181 C.pen. in prezentul dosar, instanta apreciaza ca faptele retinute in sarcina inculpatului nu pot fi excluse din sfera ilicitului penal, prezentand gradul de pericol social al unei infractiuni, conform exigentelor legale.
Constatand, asadar, ca sunt indeplinite conditiile cumulativ prevazute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., respectiv ca faptele retinute in sarcina inculpatului exista, constituie infractiuni sub aspect obiectiv si subiectiv si au fost savasite de inculpat, instanta va dispune condamnarea acestuia pentru savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata in prezentul dosar prin aplicarea unor pedepse in limitele prevazute de lege.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata fiind dovedite si retinute de catre instanta, urmeaza a se trece la individualizarea judiciara a acestora in vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natura sa duca la finalitatea legii penale.
Instanta va avea in vedere ca functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corecta proportionare a acesteia, care sa tina seama si de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se reintegreze in societate.
La alegerea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului precum si pentru o justa individualizare a cuantumului acestora, instanta va avea in vedere cumulativ dispozitiile art. 52 si art. 72 C.pen.
Potrivit art. 52 alin. 1 C.pen., pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni. Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere si criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., respectiv dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In contextul elementelor de individualizare prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., instanta retine in primul rand faptul ca limitele speciale de pedeapsa stabilite pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa in forma agravata, fapta prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen., sunt situate intre 3 luni si 2 ani inchisoare sau amenda penala intre 500 lei si 30000 lei, conform art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen., iar pentru infractiunea de parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, sunt situate intre 2 ani si 7 ani inchisoare.
Avand in vedere toate criteriile de individualizare mai sus descrise, observand si regimul sanctionator al infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, instanta, tinand cont de toate cele aratate mai sus, considera ca aplicarea unei pedepse cu amenda penala pentru aceasta infractiune poate duce la indeplinirea scopului legii penale in acest caz.
In demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului, intre limitele speciale mai sus aratate, instanta va tine seama si de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 alin. 1 C.pen.
Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise de acesta, instanta se va raporta la criterii precum modalitatea de savarsire a faptelor, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmarile concrete pe care infractiunile le-au produs sau ar fi putut sa le produca, precum si la rezonanta pe care faptele au avut-o in randul comunitatii din care infractorul face parte.
Se va avea, de asemenea, in vedere si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul raport juridic de conflict cu legea penala, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar a acestuia, atasata la dosarul cauzei.
Dar instanta va avea in vedere si atitudinea nesincera adoptata de acesta atat in cursul urmaririi penale cat si al cercetarii judecatoresti, precum si faptul ca nu a recunoscut comiterea faptelor si nici nu a colaborat cu organele judiciare, desi din analiza materialului probator rezulta fara dubiu vinovatia sa in comiterea infractiunilor.
In procesul de individualizare a pedepselor, instanta are in vedere si faptul ca, dupa cum s-a aratat mai sus, inculpatul a fost consecvent in activitatea sa infractionala; astfel, infractiunea de parasire a locului accidentului a fost comisa de acesta pentru a ascunde savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, respectiv pentru ca inculpatul sa nu fie prins de autoritati; deci in conditiile concursului real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala prevazut de art. 33 lit. a ultima teza C.pen. Toate aceste aspecte releva o periculozitate crescuta a inculpatului si un pericol social ridicat al infractiunilor comise de acesta.
Punand, asadar, in balanta ansamblul tuturor circumstantelor de natura a caracteriza faptele si persoana inculpatului, instanta apreciaza ca, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat si formarea unei atitudini corecte a acestuia fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 3000 lei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, fapta prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen., pedeapsa care este apta sa raspunda scopului legii penale.
Totodata, instanta apreciaza ca, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat si formarea unei atitudini corecte a acestuia fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, o pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este suficienta pentru atingerea scopului pedepsei penale, astfel cum acesta este definit in art. 52 C.pen.
Instanta stabileste ca prin aplicarea acestor pedepse inculpatului, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii va fi atins, pedepsele aplicate avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale.
Potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a C.pen., faptele inculpatului de vatamare corporala din culpa in forma agravata si parasirea locului accidentului constituie un concurs real de infractiuni calificat cu conexitate consecventionala, dupa cum s-a aratat mai sus, aceeasi persoana savarsind mai multe infractiuni mai inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
Avand in vedere pedepsele stabilite mai sus pentru fiecare infractiune in parte, instanta, in acest caz, va face aplicarea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., referitor la pedeapsa principala in caz de concurs al mai multor infractiuni atunci cand este stabilita o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda penala, in acest caz aplicandu-se pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda, in totul sau in parte.
Astfel, avandu-se in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., instanta va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinta penala si va hotari ca inculpatul sa execute pedeapsa cu inchisoarea de 2 ani cu executare in regim de detentie, la care se va adauga in parte amenda penala de 1000 lei.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, fata de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului decurgand din cauzele Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Sabou si Parcalab contra Romaniei, si avand in vedere si Decizia nr. 74/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in Recursul in interesul legii referitor la aplicarea dispozitiilor art. 64 lit. a-c C.pen., instanta nu va dispune interzicerea acestor drepturi in mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia continutul concret al pedepsei accesorii, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 C.pen., tinand-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei si de persoana infractorului.
In acest sens, fata de aspectele prezentate in cadrul individualizarii pedepsei principale si tinand seama de natura si gravitatea infractiunilor savarsite, instanta apreciaza ca inculpatul este nedemn de a exercita atat dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C. pen., urmand a interzice executarea lor pe durata si in conditiile prevazute de art. 71 alin. 2 C.pen, cu referire la dispozitiile art. 71 alin. 1 C.pen. Astfel, instanta considera ca natura si gravitatea infractiunilor savarsite nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevazut de art. 64 lit. a teza I C.pen.
Indepartarea inculpatului de la exercitiul acestor drepturi, strans legate de acordarea increderii publice, se impune pentru buna desfasurare a instructiei penale si atingerea scopul represiunii penale in ceea ce il priveste pe inculpat care va executa pedeapsa in mediul carceral, ceea ce il va pune in imposibilitatea practica de a exercita orice functii elective.
De asemenea, instanta apreciaza ca interzicerea celor doua drepturi este justificata si proportionala avand in vedere faptul ca exercitarea functiilor publice si a autoritatii de stat nu poate fi incredintata decat acelor persoane care poseda probitatea morala necesara si au o conduita ireprosabila in societate, nefiind de acceptat ca cei care se fac vinovati de comiterea unor fapte penale sa acceada la functii sau demnitati publice, postura din care ar trebui sa constituie modele de comportament in societate
De aceea, avand in vedere toate cele de mai sus, in temeiul si in conditiile dispozitiilor art. 71 C.pen., instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
Cat priveste modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani inchisoare stabilite prin prezenta sentinta, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat, precum si pentru realizarea functiilor pedepsei, de reeducare a condamnatului si exemplaritate, instanta urmeaza sa dispuna ca executarea pedepsei cu inchisoarea aplicata prin prezenta sentinta penala sa se faca in regim de detentie. Raportat la toate imprejurarile infractiunii si periculozitatea inculpatului, numai in acest mod, observa instanta, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii aplicate va fi atins, pedeapsa inchisorii aplicata si executata in regim penitenciar avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale din partea condamnatului.
Instanta urmeaza, totodata, sa atraga atentia inculpatului, potrivit art. 631 C.pen., cu privire la institutia inlocuirii amenzii; astfel, in cazul in care inculpatul se va sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii penale, instanta va putea inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de o eventuala parte din amenda care a fost achitata.
Referitor la latura civila a cauzei, instanta, in baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. si art. 998 si 999 C.civ., va retine ca Spitalul Orasenesc Harlau s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, ca Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate si ca partea vatamata P. C. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezinta daune materiale iar suma de 1800 lei reprezinta daune morale.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea civila P. C., instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
In drept, instanta retine ca raspunderea civila delictuala, ca o sanctiune specifica dreptului civil aplicabila pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajata numai prin intrunirea cumulativa a patru conditii deduse din interpretarea art. 998 si 999 C.civ. Potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Asadar, exigentele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si acest prejudiciu, precum si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovatie care exista atat sub forma intentiei, cat si a culpei, neglijentei sau a imprudentei.
Instanta retine ca, avand in vedere ca, in cauza, dovada existentei unei fapte ilicite si a vinovatiei inculpatului a fost facuta, urmeaza sa se stabileasca in ce masura s-a probat existenta si intinderea prejudiciului cauzat partii civile P. C., in lipsa acestuia neputandu-se angaja raspunderea civila delictuala.
Cu alte cuvinte, existenta unui prejudiciu este conditia sine qua non a raspunderii civile delictuale, in lipsa acestuia neputandu-se angaja o asemenea raspundere civila.
Existenta faptei ilicite presupune in aceasta materie o referire atat la incalcarea legii cat si la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin incalcarea legii.
Cu privire la daunele materiale, instanta retine ca sumele solicitate cu acest titlu, reprezentand cheltuieli efectiv efectuate, au fost dovedite doar partial prin probele administrate in cauza. Astfel, sumele cheltuite si dovedite cu chitante de partea civila sunt in cuantum de 57 lei, conform celor doua chitante aflate in dosarul de urmarire penala.
Astfel, instanta retine ca restul sumei de bani solicitata cu titlu de daune materiale de catre partea civila nu a putut fi dovedit cu probele administrate nici sub aspectul certitudinii creantei si nici sub aspectul cuantumului solicitat.
Astfel, privitor la restul sumei, sustinerile partii civile in sensul aratat nu sunt confirmate sub aspect probatoriu de nicio proba certa in acest sens.
Instanta retine ca partea civila nu a atasat la dosarul de urmarire penala sau la prezentul dosar de judecata niciun alt inscris care sa faca dovada in plus a certitudinii cuantumului in privinta cheltuielilor de transport sau de medicamente sau niciun inceput de dovada scrisa ca s-ar fi facut diverse cheltuieli ocazionate de limitarea efectelor faptei inculpatului, care sa fie completat cu depozitiile unor martori audiati pe latura civila sub acest aspect.
In ceea ce priveste daunele morale, instanta apreciaza ca acestea reprezinta satisfactii echitabile destinate a compensa pecuniar suferintele fizice sau psihice urmare a savarsirii unei faptei prejudiciabile de catre o persoana. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sa fie dovedit sub aspectul existentei sale certe, doar intinderea acestuia fiind lasata la aprecierea instantei de judecata.
Cat priveste prejudiciul moral suferit de partea civila P. C. in prezenta cauza, instanta apreciaza ca acesta reprezinta rezultatul daunator direct de natura nepatrimoniala al faptei ilicite si conduitei culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vatamare valorilor si drepturilor extrapatrimoniale care sunt strans legate de personalitatea umana.
Sub acest aspect, instanta apreciaza ca actiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizata in sfera relatiilor sociale, a provocat in concret acestei parti civile un prejudiciu cauzat personalitatii fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferintelor fizice si psihice, efect al leziunilor sau vatamarilor fizice suferite de aceasta.
Orice suferinta fizica presupune si o suferinta psihica ce se constituie intr-un prejudiciu nepatrimonial in persoana partii civile, pretinzand reparatie corespunzatoare de catre inculpat.
Analizand conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998 si 999 C.civ., respectiv fapta ilicita, constand intr-o incalcare a normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere unor drepturi subiective, prejudiciul, care trebuie sa fie cert si nereparat, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei faptuitorului, instanta constata ca sunt indeplinite cumulativ cerintele aratate mai sus, urmand, deci, a admite cererea partii civile privind plata de catre inculpat a daunelor morale.
Astfel, urmare a actiunii de lovire a inculpatului, partea civila a suferit un prejudiciu moral, constand in consecintele negative al faptei inculpatului, precum si implicatiile acestei fapte pe toate planurile vietii acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional si familial, partea civila fiind in imposibilitatea de a-si desfasura in mod normal activitatea.
In concret, instanta, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, dupa cum s-a dezvoltat si descris mai sus, va aprecia suma de 1500 lei, suma care urmeaza a fi platita de catre inculpat, ca fiind o reparatie adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de partea civila urmare a faptei inculpatului.
In aprecierea acestui cuantum, instanta a avut in vedere, pe de o parte, imprejurarea ca prin acordarea daunelor morale se urmareste a se da si partii civile, ca persoana prejudiciata, o satisfactie echitabila iar, pe de alta parte, ca acestea constituie si o sanctiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, in scopul de a contribui la prevenirea eficienta a unor fapte similare in viitor.
Instanta apreciaza ca despagubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sa repuna partea civila in situatia anterioara savarsirii infractiunii, ci reprezinta o compensare patrimoniala adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, si nefiind vorba nici de o reparare integrala, atata timp cat nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoasterea in patrimoniul partii vatamate P. C., constituita parte civila in procesul penal, a unui drept de despagubire se justifica prin aceea ca instanta a dorit sa ofere acesteia o satisfactie care sa compenseze efectul vatamarii suferite, fara a-l face insa sa dispara.
Cat priveste cuantumul daunelor morale acordate, avand in vedere imprejurarea ca aceste sume nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite si nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observand si principiul potrivit caruia stabilirea indemnizatiei destinate repararii prejudiciului moral se face in functie de gravitatea prejudiciului moral si in conformitate cu principiul echitatii, instanta apreciaza suma acordata cu titlu de daune morale ca fiind o satisfactie echitabila a prejudiciului moral suferit de aceasta partea civila.
Pentru aceste considerente, in baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., instanta va admite in parte actiunea civila a partii civile P. C. si va obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 1557 lei, din care suma de 57 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 1500 lei reprezinta daune morale, suma considerata de catre instanta suficienta pentru a repara dauna morala cauzata de catre inculpat acestei parti civile in prezenta speta.
Cat priveste actiunea civila formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau, instanta retine faptul ca aceasta si-a dovedit pretentiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, in baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 si art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998 si 999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., instanta va admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau si va obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi, instanta retine, de asemenea, ca aceasta si-a dovedit pretentiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, in baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., instanta va admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi si va obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste introducerea in calitate de parte responsabila civilmente a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii si exceptia invocata de aceasta, instanta, in latura civila, urmeaza sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, urmand ca numai inculpatul sa fie obligat la plata despagubirilor cuvenite partilor civile.
In motivarea acestei solutii, instanta a avut in vedere faptul ca nu este din punct de vedere legal posibila incheierea unei polite de asigurare obligatorie R.C.A. pentru atelajul manevrat de catre inculpat, nefiind astfel indeplinite dispozitiile art. 251 pct. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
Totodata, in baza art. 193 alin. 1 si 2 C.proc.pen., instanta va lua act de faptul ca nici partea vatamata P. C., constituita parte civila, si nici partile civile Spitalul Orasenesc Harlau si Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi nu au solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
Cat priveste cheltuielile judiciare avansate de stat si ocazionate de acest proces penal, in baza art. 349 si art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., instanta va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre acesta, din care suma de 200 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale iar suma de 250 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecatii. Din totalul de 550 lei, suma de 200 lei, reprezentand, conform delegatiei atasate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat C. C. in timpul judecatii, va fi avansata initial din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E :
In baza art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., condamna pe inculpatul C. A. A., fiul lui in municipiul Iasi judetul Iasi, domiciliat in satul judetul Iasi, CNP ........, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 3000 lei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata.
In baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului.
In baza art. 34 alin. 1 lit. d C.pen., contopeste pedepsele aplicate prin prezenta sentinta penala si hotaraste ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta, respectiv 2 ani inchisoare cu executare in regim de detentie la care se adauga amenda penala de 1000 lei.
In temeiul si in conditiile art. 71 C.pen., aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau functiile elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In baza art. 631 C.pen., atrage atentia inculpatului ca, in caz de neexecutare cu rea-credinta a platii amenzii, aceasta se va inlocui cu pedeapsa inchisorii.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., admite in parte actiunea civila a partii civile Ploianu Catica si obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 1557 lei, din care suma de 57 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 1500 lei reprezinta daune morale.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 si art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998 si 999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Spitalul Orasenesc Harlau si obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 526 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordata partii vatamate in perioada spitalizarii, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
In baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., cu referire la art. 14 alin. 1 C.proc.pen., admite cererea de despagubiri formulata de catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi si obliga pe inculpat sa plateasca acesteia suma de 357,70 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanta al partii vatamate, la care se adauga taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Asociatiei Fondul de Protectie a Victimelor Strazii.
In baza art. 193 alin. 1 si 2 C.proc.pen., ia act de faptul ca nici partea vatamata P. C., constituita parte civila, si nici partile civile Spitalul Orasenesc Harlau si Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi nu au solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
In baza art. 349 si art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat, din care suma de 200 lei, reprezentand, conform delegatiei atasate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat C. C. in timpul judecatii, va fi avansata initial din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru Ministerul Public si partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.11.2011.
Presedinte, Grefier,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Loviri si alte vatamari
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017loviri si alte violente - Hotarare nr. 18115 din data de 31.10.2017
vatamare corporala - Hotarare nr. 9009 din data de 30.10.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 3047 din data de 14.12.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 256 din data de 08.06.2017
LATURA CIVILA. MOD DE SOLUTIONARE IN CAZUL DECESULUI INCULPATULUI - Decizie nr. 40/A din data de 06.01.2004
Loviri sau alte violen?e. Amenin?are. Port fara drept, in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica a cutitului. Necompeten?a materiala a inst - Decizie nr. 5 din data de 17.02.2014
Vatamare corporala din culpa. Reducerea in apel a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 3 din data de 10.02.2014
Infrac?iunea de lovire. Re?inerea circumstan?elor atenuante - Sentinta penala nr. 265 din data de 10.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei - Sentinta penala nr. 192 din data de 31.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Reducerea in recurs a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 29 din data de 31.12.2013
Vatamare corporala din culpa. Reducerea cuantumului daunelor morale raportat la propor?ionalitatea cu prejudiciul de agrement suferit de victima - Decizie nr. 102 din data de 27.08.2012
Loviri ?i alte violen?e.Recunoa?terea vinova?iei in fa?a instan?ei de judecata, art.320 ind.1 c.pr. pen. Efecte. - Sentinta penala nr. 38 din data de 21.02.2012
Loviri ?i alte violen?e . Gre?ita aplicare a pedepsei sub minimul special prevazut de lege. Majorarea in recurs a pedepsei. - Decizie nr. 104 din data de 10.10.2012
Corecta incadrare ?i individualizare judiciara a infrac?iunii de lovire ?i alte violen?e - Decizie nr. 55 din data de 07.05.2012
Loviri sau alte violente. Latura penala - Corecta individualizare a sanctiunii amenzii, raportata la circumstantele reale ale faptei si la circumstantele personale ale inculpatului. Latura civila – Neindeplinirea conditiei de pornire din oficiu a act... - Decizie nr. 99 din data de 18.04.2011
Vatamare corporala din culpa. Casarea sentintei instantei de fond in ceea ce priveste latura civila. Reducerea cuantumului daunelor morale. - Decizie nr. 83 din data de 21.03.2011
Loviri sau alte violente. Aplicarea efectului extensive al recursului cu privire la inculpatii care nu au declarat recurs. Reducerea cuantumului pedepselor si a termenelor de incercare. - Decizie nr. 111 din data de 11.05.2011
Loviri sau alte violente. Corecta cuantificare a daunelor morale. Neacordarea daunelor materiale (prejudiciu incert). - Decizie nr. 86 din data de 28.03.2011
Vatamare corporala. Neretinerea circumstantei agravante a savarsirii faptei de trei persoane impreuna. Majorarea, in recurs, a pedepselor aplicate inculpatilor. - Decizie nr. 87 din data de 28.03.2011