Litigiu de munca avand ca obiect actiune in anulare decizie concediere si plata despagubirilor corespunzatoare. Existenta unei cauze reale si serioase a desfiintarii locului de munca in caz de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Litigiu de munca avand ca obiect actiune in anulare decizie concediere si plata despagubirilor corespunzatoare. Existenta unei cauze reale si serioase a desfiintarii locului de munca in caz de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Recurs admis.

- Codul Muncii, art. 65 alin. 2

Instanta de fond, analizand raportul de fundamentare nr. 5535/15.09.2011, a retinut ca nu a fost probata cauza reala si serioasa a desfiintarii postului intrucat aspectele care au justificat reducererea postului vizeaza o neindeplinire a sarcinilor de serviciu de catre contestatoare, astfel cum au fost stabilite prin fi?a postului ?i nu la motive obiective care sa conduca la desfiin?area postului.
Aprecierea primei instante este eronata cata vreme s-a dovedit ca angajatorul, prin Consiliul de Administra?ie, a adoptat mai multe masuri care aveau ca finalitate practica eficientizarea activita?ii in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane ?i financiare.
Ori, toate aceste aspecte reprezinta imprejurari care pot fi catalogate si serioase si reale astfel incat este indeplinita in cauza conditia prevazuta de art. 65 alin. 2 din Codul muncii. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 5829 din 17.12.2014) Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, contestatoarea O.O. a chemat in judecata intimata C.N. S.A., solicitand a se dispune anularea deciziei de concediere nr. 1/05.01.2012; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate; obligarea intimatei la despagubiri pentru neacordarea tichetelor de masa aferente lunii decembrie 2011, de la data la care decizia de concediere si-a produs efectele si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti ce se va pronunta; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 10297 din data de 22.11.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, a fost admisa in parte cererea astfel cum a fost completata; s-a anulat decizia de concediere nr. 1/05.01.2012; s-a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior concedierii; a fost obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la concediere pana la reintegrarea efectiva; s-au respins celelalte pretentii, ca fiind neintemeiate; s-a luat act ca se vor solicita pe cale separata cheltuielile de judecata efectuate de contestatoare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre partile litigante din prezenta cauza a intervenit contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr. 1783/01.07.2009, in temeiul caruia contestatoarea a fost angajata la societatea intimata in functia de sef serviciu reclama si publicitate. Din februarie 2010, contestatoarea a ocupat functia de director de marketing, avand in subordine serviciul reclama si publicitate, serviciul marketing si serviciul administrare obiective sociale.
Prin decizia nr. 1/05.01.2012 contractul individual de munca al reclamantei a incetat, incepand cu data de 05.01.2012, in temeiul art. 65 C.muncii, ca urmare a desfiintarii postului ocupat de aceasta. In motivarea deciziei s-a aratat ca desfiintarea postului de director marcheting a fost determinata de « necesitatea si oportunitatea rezolvarii operative si unitare a problemelor specifice activitatilor de marketing, reclama si publicitate, precum si delimitarea si dimensionarea corespunzatoare in functie de volumul, complexitatea si dificultatea obiectivelor si a necesarului de personal ».
In ceea ce priveste masura concedierii, instanta a apreciat ca, in cauza, nu sunt indeplinite exigentele impuse de art. 65 alin. 2 C.muncii, cu privire la caracterul real si serios al cauzei desfiintarii locului de munca al reclamantei.
Conform art. 65 alin.1 C.M. concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar la alin.2 se prevede ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva  si sa aiba o cauza reala si serioasa. In ceea ce priveste caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca, acesta trebuie sa se intemeieze pe o realitate concreta, sa fie suprimat din structura functional - organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si in organigrama.
Cauza reala si serioasa trebuie sa fie obiectiva, precisa, in sensul ca reprezinta veritabilul motiv al concedierii, adica sa nu disimuleze un alt temei, respectiv intentia de a-l concedia cu orice chip pe salariat, iar reorganizarea activitatii sa aiba o anumita gravitate, care sa impuna cu adevarat reducerea unui loc de munca.
Cu privire la caracterul serios al cauzei desfiintarii postului, avand in vedere dispozitiile art. 40 alin.1 C.M., instanta poate verifica numai legalitatea si temeinicia concedierii prin prisma cerintelor prevazute de lege, fara a putea aprecia oportunitatea masurii, care ramane la latitudinea angajatorului. Prin urmare, instanta nu poate cenzura hotararea de reorganizare a activitatii sub aspectul utilitatii acesteia din punct de vedere organizatoric.
In cauza instanta a retinut ca motivele concedierii - expuse in art.2 din decizia contestata - sunt generale, fara indicarea cauzelor concrete, obiective si grave ce au determinat reorganizarea. Simpla afirmatie ca masura desfiintarii postului de director de marketing este de natura sa imbunatateasca operativitatea si rezolvarea unitara a problemelor specifice de marketing, reclama si publicitate nu este convingatoare, in contextul in care serviciile conduse de contestatoare iti pastreaza individualitatea sub o alta denumire.
Sustinerile intimatei in sensul ca s-au avut in vedere « delimitarea si dimensionarea corespunzatoare (a activitatii departamentului condus de contestatoare n.n.) in functie de volumul, complexitatea si dificultatea obiectivelor si a necesarului de personal » sunt pur formale, intrucat nu sunt bazate pe o analiza efectiva, pe date statistice ori pe criterii concrete de evaluare.
In raportul de fundamentare inregistrat sub nr. S.G. 5535/15.09.2011, invocat in decizia de concediere ca reprezentand fundamentul masurii de desfiintare a postului de director marketing, se face o analiza a activitatii desfasurate de structura organizatorica din subordinea contestatoarei, intr-un interval de 11 luni, retinandu-se in principal ca nu s-a inregistrat niciun progres fata de perioada anterioara infiintarii acestui post de conducere, nu s-au demarat activitati privind cercetari de piata, nu s-au efectuat analize privind identificarea de noi oportunitati de promovare a companiei si de crestere a veniturilor prin diversificarea serviciilor oferite clientilor si nu a fost elaborata nicio strategie sau politica de marketing. S-a retinut apoi ca directorul de marketing ar fi trebuit conform fisei postului, sa elaboreze si sa inainteze spre aprobare, pana la finele anului 2010 diferite strategii si planuri de masuri, dar ca activitatea s-a rezumat doar la prelungirea nejustificata, din 3 in 3 luni a unor contracte de colaborare preexistente.
Tribunalul a constatat ca aceste motive se refera de fapt, la neindeplinirea de catre contestatoare a sarcinilor de serviciu, astfel cum acestea au fost stabilite prin fisa postului si nu la motive obiective pentru care postul de director de marketing se impune a fi desfiintat (dincolo de performantele salariatului ce ocupa aceasta functie).
Se arata apoi ca serviciile aflate in subordinea contestatoarei, respectiv serviciul marketing si serviciul administrare obiective sociale s-au redistribuit incepand cu 26.01.2011, in subordinea directorului calitate, iar serviciul reclama si publicitate (redenumit serviciu reclama comerciala) in subordinea directorului comercial si ca de la acest moment s-au realizat mai multe proiecte, studii si rapoarte.
Asadar, fara a se arata expres, i se reproseaza contestatoarei lipsa de eficienta a serviciilor din subordinea sa, creandu-se o confuzie intre concedierea determinata de neindeplinirea culpabila a atributiilor de serviciu si concedierea din motive ce nu tin de persoana salariatului.
In acest sens, din examinarea organigramelor depuse de societatea intimata, anterioare si ulterioara concedierii (inregistrata sub nr. SG6271/ 24.10.2011) rezulta ca postul ocupat de contestatoare, si anume director marketing a fost in mod efectiv desfiintat, fiind suprimat din structura organizatorica a societatii incepand cu 07.02.2011 (anterior deciziei de concediere).
In intervalul 07.02.2011 - 24.10.2011 au fost create mai multe posturi de conducere, iar serviciile ce fusesera in subordinea contestatoarei au fost reorganizate. Din Raportul privind modificarea organigramei CN SA inregistrat sub nr. 5536/15.09.2011 rezulta ca serviciu marketing se afla la aceasta data in subordinea directorului calitate conform organigramei din 29.06.2011si ca era afectat de lipsa de personal. Pentru eficientizarea activitatii, a fost comasat cu serviciul comunicare. Serviciul administrare obiective sociale a fost desfiintat, personalul pastrandu-si atributiile in cadrul serviciului formare profesionala
Fata cele retinute, tribunalul a constatat ca postul contestatoarei a fost suprimat din organigrama incepand cu 07.02.2011, ca serviciile din subordine au fost initial redistribuite, iar apoi comasate cu alte servicii in subordinea altor directori, fara ca salariatilor sa li se modifice atributiile. In intervalul cuprins intre 07.02.2011 si data desfacerii contractului de munca, desi contestatoarea a continuat sa fie salariata intimatei pe postul de director de marketing, in realitate nu a mai exercitat aceasta functie intrucat postul a fost golit de atributii.
In consecinta, in pofida faptului ca desfiintarea postului ocupat de reclamanta a fost efectiva, nu s-a putut retine caracterul real si serios al cauzei care a fundamentat aceasta desfiintare a locului de munca, apreciindu-se ca ratiunile expuse in cuprinsul deciziei de concediere, nu sunt susceptibile sa sustina legitimitatea masurii concedierii.
Pe de alta parte, in contextul analizat, nu se poate considera ca disponibilizarea reclamantei ar avea ca finalitate eficientizarea activitatii intimatei, cata vreme din intregul departament in care aceasta isi desfasura activitatea, numai postul sau a fost desfiintat efectiv.
Referitor la sustinerea contestatoarei cu privire la omisiunea intimatei de a-i comunica toate locurilor de munca disponibile in unitate corespunzatoare pregatirii sale profesionale, instanta a constatat ca nu poate fi primit, intrucat aceasta cerinta de forma impusa de art. 76 lit.d. C.muncii este incidenta exclusiv in ipoteza reglementata de art. 64 C.muncii, deci in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motivele prevazute la art. 61 lit.c si d si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 alin. 1 lit.eC.muncii, ipoteze care nu se verifica in speta. In acelasi sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat in decizia nr. 6/2011, pronuntata asupra recursului in interesul legii, ca dispozitiile art. 74 alin. 1 lit.dC.muncii (conform reglementarii anterioare) nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului in temeiul art. 65 C.muncii.
In ceea ce priveste obligarea intimatei la despagubiri pentru netransmiterea tichetelor de masa aferente lunii decembrie 2011, s-a retinut ca acestea au fost predare contestatoarei la data de 15.02.2012. De asemenea, s-a retinut ca i s-a comunicat contestatoarei la aceeasi data si adeverinta necesara pentru obtinerea indemnizatiei de somaj.
In privinta capatului de cerere privind plata daunelor morale, instanta a retinut ca in cauza nu s-a dovedit existenta niciunui criteriu de discriminare negativa fata de o anumita categorie de personal aflata intr-o situatie analoga sau comparabila, avand ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate a unui drept recunoscut de lege. Chiar daca s-a constatat ca desfiintarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, nu inseamna ca implicit salariata a fost supusa unui tratament discriminatoriu. Concedierea nelegala a contestatoarei va fi sanctionata prin anularea deciziei de concediere si prin repunerea in situatia anterioara.
Prin sentinta civila nr. 9975/15.11.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, s-a retinut ca exceptarea anumitor categorii de salariati de la beneficiul unor sporuri, nu este in sine discriminatorie daca motivul este intemeiat. In cazul contestatoarei, instanta a apreciat ca exceptarea de la acordarea sporului de activitate aeroportuara aferent lunii august 2011, in valoare de 3.630 Ron a fost justificata avand in vedere pe o parte absentele nemotivate retinute in sarcina salariatei, iar pe cealalta parte, scopul sporului, respectiv acordarea unui beneficiu patrimonial celor care si-au exercitat atributiile de serviciu efectiv si conform obligatiilor prevazute in contractul de munca, in regulamentul intern si in CCM.
Instanta nu a putut sa retina ca reclamanta a fost supusa unui tratament discriminatoriu prin neacordarea dreptului de a opta pentru un post corespunzator pregatirii sale in urma desfiintarii postului ocupat, avand in vedere cele aratate mai sus.
In ceea ce priveste celelalte argumente aratate de contestatoare in sustinerea afirmatiei ca a fost supusa unei violente psihologice la locul de munca, cu scopul de a fi determinata sa isi prezinte demisia (mobbing), instanta a retinut ca  in cauza nu s-a demonstrat intentia angajatorului in acest sens. Din declaratia martorului M.I.R. rezulta ca reclamanta nu a avut un birou adecvat functiei dupa distribuirea serviciilor aflate in subordine catre alte departamente, dar instanta a apreciat ca acest fapt constituie o urmare inerenta a suprimarii postului incepand cu 07.02.2011. Restrictionarea accesului la calculatorul de serviciu, restrictionarea accesului in anumite birouri, comunicarea prin afisare a unor inscrisuri  sau stresul si anxietatea suferite de contestatoare decurg din decizia angajatorului de a desfiinta postul.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs in termen legal si motivat, intimata CN SA, criticand solutia pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, recurenta a solicitat modificarea in tot a sentintei recurate si pe cale de consecinta respingerea contestatiei formulate de contestatoare cu consecinta mentinerii ca temeinica si legala a deciziei nr. 1105.01.2012 prin care parata a dispus incetarea contractului individual de munca nr. 1783/01.07.2009.
Arata ca desfiintarea postului ocupat de catre contestatoare a avut la baza motive de oportunitate - eficienta organizatorica - operativitate si drept consecinta rationalizare a cheltuielilor iar subscrisa a actionat cu buna-credinta aplicand in consecinta prevederile legale referitoare la aplicabilitatea art. 65, motivat si de refuzurile repetate ale contestatoarei de acceptare a propunerilor angajatorului formulate in baza pregatirii profesionale a contestatoarei.
Instanta de fond retine in mod eronat faptul ca " ... nu sunt indeplinite exigentele impuse de art. 65 alin. 2 C.muncii, cu privire la caracterul real si serios al cauzei desfiintarii locului de munca al reclamantei."; desi recurenta a depus la dosarul cauzei raportul de fundamentare nr. SG nr.5535/15.09.2011 care a luat in considerare necesitarea rezolvarii operative si unitare a problemelor specifice activitatilor de marketing, reclama si publicitate, conducerea C.N. SA stabilind preluarea serviciilor aflate in subordinea Directorului de Marketing, prin aceasta desfiintandu-se postul ocupat de catre contestatoare.
Asa cum este detaliat in acest inscris si astfel cum reiese si din analiza celor doua organigrame, cea anterioara concedierii nr. 3724/16.06.2010 si cea ulterioara concedierii nr. 6271/24.10.2011, structura organizatorica a recurentei a suferit urmatoarele modificari: Serviciului de Marketing a disparut, activitatile aferente acestuia fiind deja desfasurate de Serviciul Comunicare, fiind trecute in subordinea Directorului Calitate (ce ocupa si pozitia de Director Comunicare); Serviciul Reclama si Publicitate a disparut, Serviciul Comercial preluand activitatile acestuia; Iar Serviciul Administrare Obiective Sociale nu mai exista de sine statator, fiind dat ca si activitate adiacenta unui singur salariat aflat tot in subordinea Directorului Calitate.
Conform intregii documentatii si a tuturor ratiuni lor economice care au stat la baza reorganizarii, desfiintarea postului reclamantei este una efectiva.
Atat postul, departamentul, cat si serviciile din care era alcatuit acesta nu mai exista, iar activitatile serviciilor din cadrul departamentului, sunt realizate de alte Departamente din cadrul societatii recurente ca si activitati adiacente, postul contestatoarei neregasindu-se in noua organigrama nici sub vechea si nici sub o alta titulatura.
Desfiintarea postului are la baza o cauza serioasa, motivat de analiza comparativa a veniturilor obtinute de CN SA din activitatea de reclama comerciala, adresa nr. 280/11.03.2013. Astfel, in anul 2012, dupa finalizarea procedurii de reorganizare (ce a implicat si desfiintarea postului de Director Marketing), si trecerea activitatii de reclama de sub Serviciul Reclama si Publicitate (care a fost desfiintat) sub Serviciul Comercial, veniturile din reclama comerciala au crescut cu 307.243 Euro.
In cazul contestatoarei, angajatorul i-a propus in mod succesiv postul vacant existent in companie ce corespundea cu pregatirea sa, dar contestatoarea nu l-a acceptat.
De asemenea, instanta califica in mod eronat justificarile desfiintarii postului ce sunt cuprinse in raportul de fundamentare inregistrat sub nr. S.G. 5535/15.09.2011 calificandu-le ca fiind motive ce " ... se refera de fapt, la neindeplinirea de catre contestatoare a sarcinilor de serviciu, astfel cum acestea au fost stabilite prin fisa postului,  desi nicaieri in continutul fundamentarii nu se indica faptul ca postul se desfiinteaza datorita neindeplinirii atributiilor de serviciu ci doar datorita a eficientizarii activitatii CN SA.
Asa cum s-a aratat mai sus dar si in apararile formulate de catre CN SA pe fondul cauzei reiese foarte clar care au fost motivele de ordin financiar respective organizatoric care au justificat respectiva organizare administrative, instanta de judecata neavand competenta sa califice justificarile organizatorice ca fiind atributii de serviciu neindeplinite de catre contestatoare.
Prin cererea de recurs inregistrata la 09.07.2014, recurenta-intimata CN SA a solicitat sa se constate netemeinicia si nelegalitatea sentintei civile recurate aceasta fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
In considerentele hotararii instanta de fond a retinut ca in raport de dispozitiile art. 40 alin. 1 din Codul Muncii, instanta verifica numai legalitatea si temeinicia concedierii prin prisma cerintelor prevazute de lege, fara a aprecia oportunitatea masurii, care ramane la latitudinea angajatorului. Mai mult instanta sustine in mod corect ca nu poate cenzura hotararea de reorganizare a activitatii sub aspectul utilitatii din punct de vedere organizatoric.
Solicita a se constata ca in considerentele hotararii criticate de catre societatea recurenta, instanta de fond apreciaza ca motivele care au condus la reorganizarea activitatii acesteia sunt generale, avand in vedere ca nu s-au indicat cauzele concrete, obiective si grave ce au determinat reorganizarea.
In raport de textul de lege invocat de catre instanta si de conditiile cumulative pe care instanta trebuia sa le verifice pentru constatarea legalitatii si temeiniciei concedierii se sustine ca exista contradictie intre limitele investirii stabilite de lege si concluziile la care instanta a ajuns.
Contradictia este reala atata vreme cat instanta nu se poate pronunta asupra oportunitatii si cu toate acestea stabileste in mod subiectiv ca nu sunt indicate cauzele ce au determinat reorganizarea.
Cauzele care au determinat reorganizare personalului societatii recurente sunt strict legate de modul de functionare al unei societati, de politica comerciala si politica de personal pe care o stabileste o societate, de modalitatea avuta in vedere pentru organizarea personalului. Sustine ca aceste cauze sunt concrete si obiective, ca nu este necesara individualizarea gravitatii neluarii unei masuri de reorganizare.
Faptul ca intimata a invocat tot felul de motive care sa creioneze o imagine distorsionata asupra modului in care CN SA si/sau angajati ai CN SA ar fi actionat nu poate constitui un temei suficient pentru constatarea nelegalitatii si netemeiniciei reorganizarii.
Mai solicita sa se constate ca societatea recurenta a incercat toate actiunile posibile pentru a mentine salariata intr-unul din posturile vacante existente in cadrul companiei, posturi care erau corespunzatoare studiilor si pregatirii profesionale ale salariatei.
Conditiile impuse de lege privind existenta cauzei, respectiv reorganizarea sa fie efectiva, reala si serioasa nu conduc la existenta unor elemente care sa contina date statistice, criterii concrete de evaluare si o analiza efectiva.
Pentru a indeplini conditiile existentei cauzei actului juridic trebuie sa existe o justificare a actiunilor luate de catre angajator, aceasta justificare trebuie sa aiba ca si argumente efectivitatea masurii, realitatea acelei masuri si o cauza licita si morala.
Or, actiunile societatii recurente au fost justificate, au avut un scop imediat si determinat, scop care prin apararile formulate a aratat ca a fost atins, avand in vedere ca ulterior reorganizarii au crescut veniturile companiei din activitatea de marketing realizata prin structurile la care au fost transferate activitatile.
Realitatea masurii reorganizarii a fost probata prin inscrisurile depuse de catre societatea recurenta la fondul cauzei si de altfel reiese chiar si din sustinerile intimatei contestatoare care a sustinut ca activitatile au fost preluate de catre alte servicii.
Se poate constata din continutul cererii de chemare in judecata formulate de catre intimataca s-a creionat ideea ca societatea recurenta  sau salariati ai societatii recurente ar fi actionat in mod nelegal, sens in care a formulat mai multe plangeri penale si administrative.
Asa cum recurenta a aratat in apararile formulate la fondul cauzei acestea au avut mai mult rolul de a atrage o imagine negativa asupra companiei, avand in vedere ca nu s-a constatat in sarcina unor persoane salariate ale CN de catre organele penale incidenta infractiunilor la care face referire.
Mai mult, urmare analizelor, sustinerilor si plangerilor formulate de catre intimatareferitor la contractul incheiat cu GM SRL a fost reziliat, iar in prezent instanta de judecata a constatat ca in cadrul asocierii asociatul si-a indeplinit obligatiile prevazute in contract, astfel ca societatea recurenta  a fost obligata catre GM SRL la plata sumei de 350.000 EUR, cu titlu de despagubiri.
Fara a pleca exclusiv de la informatiile de mai sus sustine recurenta in continuare ca este un atribut exclusiv al angajatorului stabilirea modului in care isi organizeaza activitatea.
Atunci cand o societate infiinteaza o structura in scopul organizarii si functionarii unei anumite activitati (marketing si publicitate), iar acea structura nu devine functionala in scopul pentru care a fost creata este evident ca angajatorul are dreptul sa stabileasca noi mecanisme pentru redresarea acestei activitati, astfel incat societatea sa creasca performanta societatii si a angajatilor si sa realizeze profit.
Instanta de fond a apreciat ca nerealizarea strategiei si planului de masuri de catre contestatoare nu poate reprezenta un argument luat in considerare pentru eficientizarea activitatii de marketing.
Or, recurenta sustine ca o structura care este nefunctionala in ansamblul sau pentru scopul pentru care a fost infiintata, da dreptul angajatorului sa ia acele masuri pe care le considera oportune pentru modificarea situatiei existente.
Prin urmare, motivul reorganizarii/desfiintarii nu l-a constituit, cum in mod gresit a retinut instanta, neindeplinirea sarcinilor de serviciu de catre intimataci, insasi ineficacitatea si lipsa de performanta a structurii in cauza.
Asa cum s-a aratat mai sus, dar si in apararile formulate de catre CN SA pe fondul cauzei reiese care au fost motivele de ordin organizatoric care au justificat respectiva organizare administrativa, instanta de judecata cu depasirea limitei investirii sale califica justificarile organizatorice ca fiind atributii de serviciu neindeplinite de catre contestatoare.
Se poate constata ca salariata a facut tot felul de presiuni asupra angajatorului cu scopul de a crea o alta imagine asupra activitatii sale si de a discredita activitatea subscrisei, astfel ca toate actiunile CN privind reglementarea contractului individual de munca au ramas fara rezultat.
Prin urmare, instanta se raporteaza ca si moment al modificarii structurii organizatorice la data de 07.02.2012, data relocarii activitatii serviciilor aflate in subordinea directorului de marketing catre alte structuri existente in cadrul companiei si atunci instanta apreciaza ca a fost golit de continut (atributii) ostul ocupat. Plecand de la acest rationament instanta in continuare ajunge la interpretarea ca desi desfiintarea postului a fost efectiva, nu se poate retine caracterul real si serios al cauzei, ca si fundament al desfiintarii locului muncii, apreciind astfel ca ratiunile expuse in continutul deciziei de concediere nu sunt susceptibile sa sustina legitimitatea masurii concedierii si ca argumentele legate de eficientizarea activitatii societatii recurente avand in vedere ca intregul departament isi desfasoara activitatea in continuare si numai postul doamnei O.O. a fost desfiintat efectiv.
Or, recurenta sustine ca relocarea activitatilor catre alte structuri din cadrul companiei nu a reprezentat pur si simplu un transfer unic al activitatilor Departamentului de Marketing. Asa cum s-a aratat, activitatile de marketing, reclama si publicitate s-au intrepatruns cu activitatile desfasurate de catre alte structuri si care, prin aceasta realocare au devenit un intreg, astfel ca reorganizarea a condus la fluidizarea, optimizarea activitatii societatii recurente.
Sustine ca cel putin din perspectiva dispozitiile art. 40 si art. 65 din Legea nr. 53/2003 prezumtia de nelegalitate a masurii reorganizarii activitatii invocata de catre intimata nu a fost rasturnata si ca instanta de fond nu a motivat nelegalitatea reorganizarii.
In plus, in raport de dispozitiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 recurenta sustine ca legiuitorul nu a stabilit o perioada in care sa se limiteze reorganizarea activitatii, ci arata doar care sunt elementele cumulative pe care trebuie sa le indeplineasca pentru ca aceasta masura sa indeplineasca conditiile de legalitate, adica reorganizarea sa fie reala, efectiva si serioasa.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1101/2009 a evidentiat ca instanta de judecata are atributul de a verifica numai aspectele de legalitate si temeinicie a concedierii, instanta urmand sa dispuna reintegrarea "in masura in care este posibil" la solicitarea salariatului.
Desi prin apararile formulate la fondul cauzei a aratat in mod expres ca au fost 10 reorganizari pana la inceputul anului 2013, iar postul ocupat de catre doamna O.O. nu s-a mai aflat de la data reorganizarii si pana la solutionarea litigiului de catre Tribunalul Bucuresti a contestatiei instanta a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior, dispozitie data in aplicarea art. 80 din Codul muncii fara sa ia in considerare prejudiciile pe care le va suporta societatea recurenta  ca efect al acestei hotarari judecatoresti.
Or, asa cum s-a aratat, vointa CN SA a fost aceea de a-si realiza obiectul de activitate in bune conditii, de a uza de drepturile legale pe care le detine in ceea ce priveste reorganizarea activitatii si de a respecta si drepturile salariatilor, cu toate acestea s-a ajuns in situatia in care societatea recurenta  sa fie obligata la plata unor despagubiri catre salariata si la reincadrarea salariatei in conditiile in care din actiunile societatii recurente rezulta ca a fost de buna credinta, ca salariata a abuzat de drepturile pe care le-a avut in raport de prevederile Codului muncii astfel incat sa ajunga ca prin tot felul de alegatii sa sustina ca ar exista o discriminare a salariatei care ar fi condus la desfacerea contractului individual de munca (motive care nu tin de persoana salariatului) si ca in fapt aceste motive ar imbraca alte forme de manifestare ale vointei CN.
In concluzie se poate lesne observa, ca instanta de fond nu a constatat sub nici o forma neaplicarea legii in masurile de reorganizare, ci si-a motivat hotararea facand aprecieri strict subiective ce se refera doar la motivarea modificarii structurii organizatorice a CN SA, la golirea de continut a postului ocupat de catre salariata, lucru care face ca Hotararea civila nr. 10297/22.11.2013 pronuntata in cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 3393/3/2012 sa fie afectata de nelegalitate si netemeinicie.
Intimata contestatoare, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in baza art.3041 Codul de procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Curtea constata ca prin cererea de recurs dedusa judecatii recurenta CN SA  a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila, sustinerile recurentei asupra masurii concedierii angajatului vizand temeiul legal al hotararii, pronuntarea acesteia cu aplicarea gresita a normelor de drept incidente in pretentiile deduse judecatii.
In ceea ce prive?te controlul judiciar tinut a fi exercitat asupra sentintei fondului sub toate aspectele conform art. 3041 din Codul de procedura civila, trebuie avut in vedere ca instanta de recurs este supusa unei limitari in privinta caracterului devolutiv al caii de atac.
Instan?a de recurs procedeaza la o noua judecata in limitele criticilor formulate in recurs, potrivit principiului tantum devolutum quantum appellatum, reglementat de art. 316 raportat la art. 295 alin.1 Cod de procedura civila.
Prin urmare, de vreme ce recurenta a inteles sa critice doar dispozi?ia de anulare a deciziei de concediere nr.1/05.01.2012 ?i de reintegrare a fostului salariat in func?ia de?inuta anterior, cu obligarea la plata despagubirilor corespunzatoare, analiza legalitatii si temeinicie, hotararii primei instantei va fi realizata in limitele fixate de parte.
O prima critica de nelegalitate a hotararii recurate vizeaza aprecierea gresita a instan?ei de fond in sensul nerespectarii condi?iilor de forma impuse de lege pentru actul contestat, intrucat motivele expuse in  decizia contestata sunt generale, fara indicarea cauzelor concrete, obiective ?i grave ce au determinat reorganizarea.
Curtea va re?ine pertinenta aceasta critica de nelegalitate observand ca art. 76 alin.1 lit.a din Codul muncii nu impune angajatorului decat obligatia de a indica motivele care determina concedierea, lasand insa acestuia libertatea deplina asupra formei ori continutului in care sa expuna respectivele motive. Aceste motive de concediere pot fi asadar expuse prin considerente ample sau mai sumare, cu detalieri in date economice, statistice, financiare, etc. sau fara astfel de detalieri, cu referiri la situatia concreta a salariatului care ocupa postul desfiintat sau cu referiri cu caracter de generalitate referitoare la situatia intregii organizatii, aplicabile insa si cazului concret. Singura restrictie este aceea ca, din expunerea facuta de angajator, instanta de judecata in controlul de legalitate pe care il face sa poata stabili care au fost motivele care au determinat concedierea.
In cauza, in decizia de concediere nr. 1/05.01.2012 emisa de CN SA determinata de  desfiin?area locului de munca si care se impune ca o masura efectiva, cu cauze reale ?i serioase, a?a cum reiese din raportul de fundamentare privind desfiin?area postului, inregistrat sub nr. SG 5535/15.09.2011 ?i aprobat prin Hotararea nr. 8/19.10.2011 a Consiliului de Administra?ie al Companiei". In cuprinsul deciziei se arata considerentele care au dus la adoptarea masurii de concediere, anume: "necesitatea ?i oportunitatea rezolvarii operative ?i unitare a probelemelor specifice activita?ilor de marketing, reclama ?i publicitate, precum ?i delimitarea ?i dimensionarea corespunzatoare in func?ie de volumul, complexitatea, dificultatea obiectivelor ?i a necesarului de personal".
Rezulta, asadar, ca in decizia contestata recurenta a indicat motivele care au determinat concedierea intimatei, anume desfiintarea locului de munca de director marketing in contextul reorganizarii companiei in vederea eficientizarii activita?ii.
Cat priveste considerentele angajatorului care au stat la baza desfiintarii postului, expuse in cuprinsul deciziei de concediere, acestea concretizeaza cauza reala si serioasa a concedierii, conditie considerata indeplinita de catre Curte, instanta de fond facand o gresita aplicare a legii situatiei de fapt retinute, ceea ce atrage nelegalitatea hotararii pe temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Cu titlu prealabil, Curtea re?ine ca prin Hotararea Consiliului de  Administra?ie al Companiei nr. 1/26.01.2011 s-a decis modificarea structurii organizatorice in sensul desfiin?arii postului de Director marketing ?i redirec?ionarea serviciilor aflate in subordine, respectiv Serviciul Marketing ?i Serviciul Administrare Obiective Sociale in subordinea directorului calitate, iar Serviciul Reclama ?i Publicitate redenumit ca Serviciul Reclama Comerciala in subordinea directorului comercial. Aceasta reorganizare a activita?ii societa?ii se reflecta in organigrama valabila incepand cu 07.02.2011 (fila 252, vol.II, dosar fond).
Prin Hotararea Consiliului de Administra?ie nr. 8/19.10.2011 s-a decis aprobarea raportului privind modificarea organigramei CN SA nr. 5536/15.09.2011, care prevedea, printre altele, reorganizarea Serviciilor Marketing ?i Comunicare, prin desfiin?area Serviciului Marketing, respectiv a postului de ?ef serviciu, prin transferarea activita?ilor ?i atribu?iilor acestuia la Serviciul Comunicare, reorganizarea Serviciului Administrare Obiective Sociale prin desfiin?area acestuia, respectiv a postului de ?ef serviciu ?i crearea Serviciului Formare Profesionala, care va prelua ?i atribu?iile SAOS, reorganizarea Serviciului Comercial prin comasarea unor activita?i ?i atribu?ii din cadrul Serviciului Comercial cu cele ale Serviciului Reclama Comerciala ?i desfiin?area Serviciului Reclama Comerciala, respectiv a postului de ?ef serviciu. Prin aceea?i hotarare a fost aprobat raportul de fundamentare nr. 5535/15.09.2011 privind desfiintarea postului de director marketing. Noua structura organizatorica a companiei a fost reflectata in organigrama valabila incepand cu data de 24.10.2011.
Prin aceea?i hotarare s-a stabilit ca incadrarea noii structuri organizatorice se va efectua prin redistribuirea personalului existent corespunzator pregatirii, pentru eliminarea impactului social al reorganizarii. In acest sens, a fost emisa adresa nr. 6718/17.11.2011 prin care salariatei O.O. i s-a adus la cunostinta oferirea postului vacant pentru functia de economist cu un salariu de baza brut lunar de 4900 lei corespunzator pregatirii profesionale, respectiv studii superioare, pentru care poate opta in termen de 3 zile lucratoare de la comunicare. In cazul in care nu opteaza pentru ocuparea postului vacant, compania va emite preavizul, contractul individual de munca urmand sa inceteze ca urmare a desfiintarii postului pe motive care nu ?in de persoana salariatului.
Salariata contestatoare nu a acceptat oferta de munca, astfel ca recurenta a emis decizia nr. 1/05.01.2012 de incetare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, in temeiul art. 65 din Codul muncii, republicat.
In privin?a anularii deciziei de concediere, intimata contestatoare a argumentat lipsa cauzei reale ?i serioase a masurii desfiin?arii postului pe mai multe aspecte: neinformarea sindicatului asupra acestei masuri in termenele ?i condi?iile prevazute de art. 156 din Contractul Colectiv de munca, necomunicarea deciziilor motivate care au fost adoptate in acest sens, numarul de posturi a ramas acela?i dupa concediere, iar atribu?iile personalului pastrate. Mai mult au fost infiin?ate doua posturi de director, iar neregulile constatate in cadrul companiei ?i semnalate conducerii converg catre concluzia caracterului subiectiv al concedierii.
Recurenta a combatut aceste sustineri aratand in intampinare ca reorganizarea activitatii a constituit o decizie manageriala luata de conducerea executiva a societatii avand la baza motive de oportunitate - eficien?a organizatorica - operativitate ?i ra?ionalizare a cheltuielilor.
Instanta de fond, analizand raportul de fundamentare nr. 5535/15.09.2011, a retinut ca nu a fost probata cauza reala si serioasa a desfiintarii postului intrucat aspectele care au justificat reducererea postului vizeaza o neindeplinire a sarcinilor de serviciu de catre contestatoare, astfel cum au fost stabilite prin fi?a postului ?i nu la motive obiective care sa conduca la desfiin?area postului.
Aprecierea primei instante este eronata cata vreme s-a dovedit ca angajatorul, prin Consiliul de Administra?ie, a adoptat mai multe masuri care aveau ca finalitate practica eficientizarea activita?ii in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane ?i financiare. In acest sens, este de retinut ca prin hotararea nr. 8 a Consiliului de Administra?ie al Companiei din data de 19.10.2011 s-au luat masuri pentru realizarea unei conduceri eficiente, in sensul aplicarii metodelor rela?ionale, respectiv optimizarea tuturor ac?iunilor interne, astfel incat structura organizatorica sa asigure condi?ii pentru integrarea tuturor func?iilor care converg spre realizarea obiectului de activitate. In plus, Consiliul de Administra?ie a aprobat noi masuri organizatorice pentru a corela evolutia activitatii si veniturile obtinute, cu necesarul de resurse alocate, masuri detaliate pentru mai multe servicii ale Companiei. S-a aprobat desfiin?area Serviciului Juridic ?i repartizarea consilierilor juridici in cadrul unor direc?ii/servicii din cadrul companiei, reorganizarea Serviciului Resurse Umane ?i Salarizare, prin desfiin?area Biroului Organizare ?i Salarizare ?i a postului de ?ef birou, reorganizarea Serviciului Protocol, prin desfiin?area Biroului Business Lounge?i a postului de ?ef birou, crearea postului de director calitate ?i siguran?a aeronautica ?i desfiin?area postului de director siguran?a ?i a celui de director de calitate, reorganizarea Serviciului Managementul Siguran?ei Aeronautice prin desfiin?area lui ?i a postului de ?ef serviciu ?i infiin?area Serviciului Identificarea ?i Managementul Riscului cu noi responsabilita?i, reorganizarea Serviciului Inspec?ia Siguran?ei Aeronautice prin desfiin?area lui ?i a postului de ?ef serviciu ?i infiin?area Serviciului Supravegherea Siguran?ei Aeronautice cu noi responsabilita?i, crearea postului de director comunicare, cu urmatoarele servicii in subordine: Serviciul Comunicare, Serviciul Formare Profesionala ?i Serviciul Management de Mediu, Securitate ?i Sanatate in Munca. 
Ori, toate aceste aspecte reprezinta imprejurari care pot fi catalogate si serioase si reale astfel incat este indeplinita in cauza conditia prevazuta de art. 65 alin. 2 din Codul muncii. Considerentele instan?ei de fond, in sensul ca cele mentionate de recurenta in decizia de concediere nu reprezinta motive obiective care sa justifice desfiin?area postului, argumentele re?inute de angajator fiind justificate de neindeplinirea corespunzatoare a atribu?iilor de serviciu, vor fi inlaturate de Curte intrucat partea contestatoare avea sarcina probei faptelor contrare afirmate de angajator, iar o astfel de proba nu a fost facuta in cauza. In plus, Curtea re?ine ca instan?a de fond a interpretat, in mod eronat, raportul de fundamentare nr. 5535/15.09.2011, in condi?iile in care, a?a cum afirma insa?i contestatoarea, angajatorul a adoptat masura desfiin?arii postului de director marketing inca din 26.01.2011, adica anterior intocmirii raportului. Faptul ca in con?inutul acestuia se fac referiri la eventuale neperforman?e in ceea ce prive?te activitatea salariatei nu poate conduce la concluzia netemeiniciei deciziei de concediere.
Este evident ca aprecierile exprimate in con?inutul raporturilor de fundamentare ce au condus la modificari de ansamblu in structura organizatorica a companiei vizeaza aspecte de oportunitate, lasate la aprecierea exclusiva a angajatorului, iar analiza lor excede limitelor permise de Codul muncii in cadrul contesta?iei deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Angajatorul are prerogativa de a stabili organizarea si functionarea societatii, respectiv de organizare eficienta a structurilor interne, in conformitate cu prevederile art.40 Codul muncii, ceea ce inseamna ca numai acesta poate face selectia acelor posturi pe care intelege sa le desfiinteze, in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii. Sub acest aspect, este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, prin restructurarea unor posturi, printre care si cel detinut de catre intimata contestatoare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea in acest scop.Astfel ca, sus?inerile legate de desfiin?area efectiva a postului inca din 07.02.2011, insa decizia de concediere emisa in 05.01.2012 reprezinta strict o op?iune a angajatorului in ceea ce prive?te continuarea raporturilor de munca cu respectivul salariat, pana la incetarea lor in condi?iile Codului muncii, situa?ie asumata de catre contestatoare prin prestarea muncii ?i incasarea salariului.
Faptul ca in cadrul companiei au fost infiin?ate doua posturi de director nu poate avea nici un fel de semnifica?ie in prezenta cauza, intrucat, pe de o parte motivele care au condus la desfiin?area postului contestatoarei re?inute de angajator nu au fost de ordin financiar, ci de ordin structural, organiza?ional, iar pe de alta parte noile posturi infiin?ate nu au prevazute in fi?a postului acelea?i atribu?ii ca cele de?inute de fostul angajat, aspect ce rezulta din inscrisurile depuse la dosarul de fond filele 253-278.
O eventuala situatie de nedesfiintare efectiva a postului ar fi putut exista daca procesele de munca indeplinite anterior concedierii de intimata contestatoare ar fi fost executate in continuare de catre o alta persoana, indiferent daca postul ocupat de aceasta din urma purta aceeasi denumire sau o alta denumire. Insa postul de director marketing ocupat de salariata contestatoare este diferit de posturile de director comercial ?i director calitate infiintate ulterior, atat prin raportare la atributiile, competentele si responsabilitatile fiecaruia inscrise in fisele de post, cat si prin valentele recunoscute lor de angajator.  Astfel ca o reconsiderare a priorita?ilor reflectata in structura organiza?ionala a companiei prin desfiin?area unor servicii ?i implicit a unor posturi ?i reorganizarea altor servicii cu atribu?ii noi fa?a de cele anterioare, in care se regasesc ?i atribu?iile avute de contestatoare nu semnifica caracterul subiectiv al concedierii.
Nu se poate re?ine caracterul subiectiv al concedierii nici din imprejurarea ca actele interne de desfiin?are a postului nu au fost comunicate salariatei. Este evident ca angajatorul nu are obligatia legala de a comunica salariatului toate deciziile pe care le adopta in legatura cu postul de lucru al acestuia, obligatia subzistand numai in privinta deciziei de concediere, conform art. 77 din Codul muncii. Cu toate acestea, angajatorul a adus la cuno?tin?a salariatei noua structura organizatorica inca din 14.04.2011, tocmai pentru a oferi acesteia toate detaliile legate de modificarile preconizate in structura companiei si consecintele juridice asupra contractului ei de munca. In acest sens, intre par?i s-au purtat ample negocieri cu privire la modificarea raporturilor de munca, aspect ce rezulta din inscrisurile depuse de ambele par?i la dosarul de fond, nefinalizate ca urmare a voin?ei contestatoarei de acceptare a noii func?ii ?i implicit a noului salariu.
Compania nu avea obliga?ia de a oferi contestatoarei un post corespunzator pregatirii profesionale, aspect normativ reglementat doar in cazul concedierilor prevazute de art. 64 din Codul muncii, astfel cum a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia in interesul legii nr. 6/2011, cu valoare obligatorie pentru instante. In consecinta, argumentele asupra neoferirii postului vacant de ?ef serviciu nu pot fi cenzurate de instanta intrucat angajatorul nu avea obligatia de a-i oferi un astfel de post, iar conditiile acestuia sunt numai la indemana partilor contractante. Totodata, nici criticile referitoare la nerespectarea de catre angajator a condi?iilor de ocupare a posturilor vacante prin organizarea de concurs nu pot fi avute in vedere, intrucat exced cadrului procesual al contesta?iei deciziei de concediere. In consecinta, sustinerile recurentei sunt fondate in aceste limite si vor fi admise, cu consecinta respingerii contestatiei impotriva deciziei de concediere nr. 1/05.01.2012.
Masura adoptata de Curte produce efecte asupra tuturor petitelor deduse judecatii intrucat acestea decurg din legalitatea actului de concediere, constatata de instanta de judecata. Prin urmare, in temeiul art. 80 din Codul muncii, republicat, vor fi inlaturate masurile de repunere a partilor in situatia anterioara prin reintegrarea salariatei la locul de munca si masura de obligare a angajatorului la plata unei despagubiri echivalenta cu salariile neincasate ulterior concedierii.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin. (3) din Codul de procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va respinge contestatia impotriva deciziei de concediere nr. 1/05.01.2012 ca fiind neintemeiata.