Lipsa acordului de vointa. Lipsa cauza

ROMANIA
JUDECATORIA INEU, JUDETUL ARAD                            Operator 2826
Dosar nr. _.

SENTINTA CIVILA NR_..
Sedinta publica din data de _.
Presedinte _.
Grefier_.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instanta sub nr_., la data de_., astfel cum a fost precizata la data de_., reclamanta P.M.D. a solicitat instantei, in contradictoriu cu parata C.M., obligarea acesteia la restituirea sumei de _. lei cu titlu de imprumut.
In motivare, reclamanta a aratat ca la, rugamintea paratei, a contractat un imprumut la banca in suma de _. lei, suma pe care a dat-o paratei pentru achitarea unor datorii mai vechi. In schimb, parata s-a obligat la plata ratelor la banca. Dupa despartirea in fapt de fiul paratei, acesta a refuzat restituirea sumei de bani. Prin cererea precizatoare de la fila _dosar   a aratat ca, solicita micsorarea catimii obiectului cererii de la suma de _.lei la suma de _.. lei.
In drept au fost invocate prevederile art. 998 si urm. C.civ si art. 274 C.proc.civ.
Prin intampinarea depusa la data de _. prin serviciul registratura, parata a solicitat respingerea cererii ca netemeinica. In motivare, a aratat ca reclamanta este cea care a solicitat in luna martie un imprumut de la numita G.D., fiind casatorita legitim cu fiul paratei si intentionand sa organizeze cununia religioasa. Dupa ce au luat un imprumut de _.lei, reclamanta s-a despartit de sotul ei. Pentru achitarea datoriei reclamanta a luat un imprumut de la banca, din care _ lei au fost folositi pentru plata datoriei, iar cu restul de _. lei s-a cumparat o drujba si o motocositoare, bunuri care au fost impartite intre cei doi soti in momentul despartirii. La momentul contractarii imprumutului de la banca, parata s-a oferit a-i sprijini prin plata ratelor la banca timp de 1 an. 
In drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ.
In probatiune au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: interogatoriul paratei C.M. f.19, inscrisuri, interogatoriul reclamantei P.M.D. - fila 20, declaratiile martorilor G.D - fila 21 si P.M. - fila 22, copie extras de cont  perioada _. f.23-29, copie factura  din data de _ f.30.
Analizand actele si lucrarile din dosarul cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La sfarsitul lunii februarie-inceputul lunii martie _., reclamanta, impreuna cu martorul P.M., sotul ei si fiul paratei, au luat un imprumut de la martora G.D. in vederea organizarii cununiei religioase (declaratiile martorilor G.D.- fila 21si P.M.- fila 22, interogatoriul paratei raspuns la intrebarea nr. 7 si nr. 8 - fila 19). Din aceleasi probe rezulta ca banii luati de catre cei doi soti au fost cheltuiti de catre acestia cu pregatirea nuntii, respectiv _ euro avans pentru muzica,_ lei pentru bucatareasa, iar restul pentru alimente. Pentru restituirea acestui imprumut, in vara anului _, reclamanta a incercat sa contracteze un imprumut la banca pentru achitarea acestei datorii (declaratie martor G.D. - fila 21). Dupa mai multe demersuri acesta a luat un imprumut de la banca _.., in suma de _. lei  (inscrisuri privind credit bancar - filele f.23-29). Din aceasta suma a fost restituit imprumutul de _. lei, banii fiind inmanati personal de catre reclamanta sotului martorei G.D. (declaratie martorilor G.D.- fila 21si P.M.- fila 22, interogatoriul paratei raspuns la intrebarea nr. 15). Pentru a veni in sprijinul fiului sau, dar si al reclamantei, parata a fost de acord cu plata ratelor la banca pentru acest imprumut timp de un an, respectiv _ de lei lunar (declaratie martorului P.M.- fila 22 verso, interogatoriul paratei raspuns la intrebarea nr. 11 - fila 19, interogatoriul reclamantei raspuns la intrebarea nr. 10 - fila 20).
Fata de probatoriul administrat in cauza, instanta apreciaza ca afirmatiile reclamantei, anume privind existenta unui imprumut intre aceasta si parata, precum si cheltuirea banilor solicitati martorei G.D. exclusiv de catre parata cu renovarea casei, nu sunt sustinute, chiar martorii propusi de catre aceasta aratand expres ca nu au existat relatii contractuale intre cele doua parti, cum ar fi un imprumut banesc. Mai mult, chiar reclamanta sustine prin raspunsul formulat la intrebarea nr. 12 din interogatoriu (fila 20) ca nu a intentionat sa acorde un imprumut a reclamantei, ci intre parti a existat o relatie de intrajutorare reciproca. 
In drept, instanta arata ca cererea a fost in mod gresit intemeiata pe art. 998 si urm. C.civ, aceasta reglementand o institutie de drept diferita, anume raspunderea civila delictuala. Instanta retine, fara urma de indoiala, atat din cuprinsul celor afirmate de catre parti, cat si din situatia de fapt prezentata mai sus, ca este vorba de un contract de imprumut, reglementat de art. 1576 C.civ. care prevede ca "imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucruri, cu indatorire pentru dansa de-a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate." In jurisprudenta si doctrina s-a aratat ca acest tip de contract este unul real, adica pentru incheierea sa este necesara atat realizarea acordului de vointa, cat si predarea efectiva a bunului imprumutat, in cazul de fata suma de _  lei. Prin urmare, esential pentru existenta acestui contract este predarea efectiva a lucrului imprumutat.
Din probele administrate in prezenta cauza nu rezulta indeplinirea nici uneia dintre aceste doua conditii esentiale.
Astfel, cu privire la prima conditie, anume existenta unui acord de vointa intre parti pentru incheierea unui contract, aceasta lipseste cu desavarsire. Art. 942 C.civ defineste contractul ca fiind "acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui sau stinge intre dansii raporturi juridice." Din moment ce nu s-a putut retine existenta manifestarii  vointei a nici uneia dintre parti in sensul incheierii unui contract de imprumut, nici contractul nu poate exista. Mai mult, vointa juridica necesara incheierii contractului cuprinde atat manifestarea unui consimtamant exteriorizat si materializat astfel incat sa fie cunoscut de cealalta parte, cat si cauza actului, in cazul contractelor reale constand in prefigurarea remiterii bunului.
Astfel, cea de a doua conditie, a traditiunii bunului, din moment ce nu s-a facut dovada, care de altfel incumba reclamantului, de predare efectiva a sumei de bani catre parata, nu este indeplinita pentru incheierea valabila a contractului si pentru existenta unei cauze valabile care sa fundamenteze solicitarea de restituire a banilor.
Fata de toate cele mentionate, conform art. 966 C.civ care prevede ca obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect, precum si fata de art. 1576 C.civ rap. la art. 948 C.civ, instanta va respinge cererea reclamantei ca neintemeiate.
In baza art. 274 C.proc.civ instanta va respinge cererea reclamatei privind acordarea cheltuielilor de judecata constand in taxa de timbru si onorariu avocat.