Arestare preventiva inculpat

    Pe rol solutionarea cauzei penale avand ca obiect propunere arestare preventiva a inculpatei A.V.F.
    La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns inculpata, in stare de retinere, asistata din oficiu de d-na av. C.C..
       Procedura legal indeplinita.
       S-a facut referatul cauzei de grefier dupa care:
    Instanta aduce la cunostinta inculpatei motivul prezentarii in fata instantei si anume propunerea de luare a masurii arestarii preventive a sa conform art.1491 Cod procedura penala, formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu Gara pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f din Cod.penal, aducandu-i la cunostinta invinuirea, fapta si incadrarea juridica.
     In baza art. 70 al.2 Cod procedura penala, aduce la cunostinta inculpatei ca are dreptul de a fi asistata de un avocat ales, de a nu face nici o declaratie, iar in cazul in care consimte sa dea declaratie, aceasta poate fi folosita in favoarea cat si impotriva sa.
       Inculpata A.V.F.precizeaza ca este de acord sa fie asistata de aparatorul desemnat din oficiu si invedereaza ca doreste sa dea declaratie in fata instantei, declaratia fiind consemnata si atasata la dosar.
       Reprezentanta Ministerului Public si aparatorul inculpatului invedereaza ca nu mai au alte cereri de formulat.
       Instanta considera cauza in stare de judecata.
       Reprezentanta Parchetului, prezinta pe scurt situatia retinuta in referatul de propunere a arestarii preventive, apreciind ca temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri sunt pe deplin dovedite, fapt pentru care solicita admiterea acestei cereri si sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatei pe o perioada de 29 de zile.
       Aparatorul din oficiu al inculpatei, d-na av. C.C., avand cuvantul, solicita respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatei, precizand ca din probele administrate in cauza nu rezulta ca lasarea in libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica. Mai arata ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, a dat dovada de sinceritate si a contribuit la recuperarea prejudiciului.
       Inculpata in ultimul cuvant arata ca solicita sa fie adus in fata instantei si fratele sau, intrucat dl. politist Viorel are numarul acestuia si poate sa-l sune.
       
INSTANTA

       Deliberand asupra cererii penale de fata.
       Prin referatul formulat de Ministerul Public-Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu Gara, inregistrat pe rolul acestei instante la data de 30.10.2010, ora 14,30, sub nr.1732/249/2010, s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive pentru inculpata majora A.V.F., pe o perioada de 29 zile, incepand cu data de 30.10.2010 ora 19,00 pana la data 27.11.2010 ora 19,00.
In motivarea cererii s-a aratat ca inculpata este cercetata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f din Cod penal, constand in aceea ca in data de 29.10.2010 a sustras suma de 5.000 lei dintr-un buzunar al partii vatamate F.I., persoana cu care a circulat in trenul accelerat 1822 pe directia Bucuresti-Constanta.
       Se arata ca prin Ordonanta nr. 1793/P/2010 din 30.10.2010 ora 13,06, a Parchetului de pe langa Judecatoria Lehliu-Gara a fost pusa in miscare actiunea penala fata de invinuita pentru infractiunea sus aratata.
           De asemenea s-a aratat ca savarsirea infractiunii rezulta din declaratia invinuitei, plangerea partii vatamate F.I., declaratii martori, procesele-verbale de cercetare la fata locului, perchezitie corporala si examinare radiologica, din probele administrate rezultand ca inculpata se afla in situatia prevazuta de art. 148 lit b si f Cod procedura penala, din datele existente rezultand ca inculpata a savarsit cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si incearca sa zadarniceasca cercetarea prin alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba, impiedicand "recuperarea restului de bani" prin refuzul de efectuare a operatiunilor specifice pentru scoaterea din cavitatea abdominala (vagin sau anus) a fisicului de bani, reprezentand diferenta nerecuperata, ce in urma efectuarii radiografiei s-a constatat a fi introdusa in aceste locuri si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, fapt sustinut si prin aceea ca circuland in permanenta pe calea ferata, neavand un domiciliu stabil, cu usurinta poate comite fapte asupra calatorilor.
Se mai arata ca prin Ordonanta din data de 29.10.2010, s-a dispus masura retinerii invinuitei pe o perioada de 24 de ore, incepand cu 29.10.2010, ora 19,00.
Totodata se arata ca masura arestarii preventive este necesara in interesul urmaririi penale.
Analizand cererea de luare a masurii arestarii preventive formulata de parchet din perspectiva probelor administrate pana in prezent, instanta retine urmatoarele:
Prin Rezolutia din 29.10.2010 ora 17,45 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu-Gara in dosarul nr. 1793/P/2010 s-a confirmat inceperea urmaririi penale fata de invinuita A.V.F.pentru savarsirea savarsirea  infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f din Cod penal.
       Prin Ordonanta nr. 1793/P/2010 din 30.10.2010, ora 13,06, a Parchetului de pe langa Judecatoria Lehliu-Gara a fost pusa in miscare actiunea penala fata de invinuita pentru infractiunea sus aratata, aceasta devenind inculpata.
       Fiind audiat inculpata a recunoscut savarsirea faptei, aratand ca a circulat in acelasi tren cu partea vatamata cu care a mancat si baut impreuna, dupa care i-a sustras acesteia din buzunarul pantalonilor suma de 2.000 lei.
       Din fisa de cazier a acesteia rezulta ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, fiindu-i aplicata sanctiunea administrativa a amenzii penale pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
Verificand probele existente in cauza, pana in prezent, instanta apreciaza ca sunt intrunite cumulativ exigentele prev. de art. 149? Cod procedura penala.
Astfel, potrivit art. 136 Cod procedura penala, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre urmatoarele masuri:retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva.
In ceea ce priveste alegerea masurii preventive ce urmeaza a fi luata, al.8 al aceluiasi articol prevede urmatoarele criterii complementare: scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Conform art.148 Cod procedura penala masura arestarii preventive poate fi luata, daca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 143 Cod procedura penala constand in probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai in vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod procedura penala . Potrivt art.143 Cod procedura penala, sunt indicii temeinice, atunci cand, din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.
       In privinta disp. art. 143 Cod procedura penala. se constata ca acestea sunt indeplinite in speta, existand suficiente indicii temeinice care indreptatesc presupunerea rezonabila ca inculpata a savarsit fapta pentru care este cercetata, imprejurare ce rezulta din declaratia inculpatei, plangerea partii vatamate, declaratiile martorilor si procesele verbale de cercetare la fata locului.
       Fiind audiata inculpata a recunoscut savarsirea faptei aratand ca a circulat in acelasi tren accelerat 1822 ce circula pe ruta Bucuresti-Constanta cu partea vatamata F.I. cu care a mancat si baut impreuna, dupa care i-a sustras acestuia din buzunarul pantalonilor suma de 2.000 lei, dupa care a disparut la toaleta.
       Desi partea vatamata a reclamant sustragerea de catre inculpata a sumei de 5.000 lei, proveniti din vanzarea unei case, asupra inculpatei conform procesului verbal de depistare intocmit la 29.10.2010 s-a gasit doar suma de 2.000 lei. Insa din procesul verbal intocmit la 30.10.2010, ora 9,15, rezulta ca numita M.A.M., aflata in arest preventiv la IPJ Calarasi a reclamant faptul ca inculpatei in timp ce se imbraca pentru a se prezenta in fata instantei i-au cazut in dreptul pantalonilor 3 bancnote de 100 lei, suma ce a fost predata organelor de politie.
       Prin urmare coroborand declaratia inculpatei cu cea a partii vatamate si rezultatul parchezitiei corporale, existand suspiciuni ca inculpata cat timp s-a aflat la toaleta in tren dupa sustragerea banilor ar fi putut inghiti diferenta de 3.000 lei/ori ca i-ar putea avea in anus sau vagin, s-a procedat la efectuarea unui unui examen radiologic la Spitalul L.G., in prezenta avocatului inculpatei cu ocazia caruia s-a observat in partea de jos a corpului, in anus sau vagin un fisic indoit ce par a fi bancnote, imprejurare ce rezulta din procesul verbal de efectuare a perchezitiei corporale din 30.10.2010 si radiografii. Insa solicitandu-i-se inculpatei sa scoata fisicul, aceasta a refuzat, dupa cum a refuzat si efectuarea unei clisme in scopul recuperarii corpului strain si identificarii acestuia.
       Din coroborarea probatoriului sus amintit rezulta indicii care indreptatesc presupunerea rezonabila ca inculpata a savarsit infractiunea de furt calificat pentru care s-a propus arestarea preventiva a acesteia.
       Cat priveste dispozitiile art. 148 lit. b Cod procedura penala, instanta constata ca acestea sunt indeplinite, iar inculpata incearca sa zadarniceasca cercetarea prin alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba, impiedicand "recuperarea restului de bani" prin refuzul de efectuare a operatiunilor specifice pentru scoaterea din cavitatea abdominala (vagin sau anus) a fisicului identificat la radiografie ce poate reprezentand diferenta de bani sustrasa si nerecuperata, ce in urma efectuarii radiografiei s-a constatat a fi introdusa in aceste locuri, astfel cum rezulta din procesul verbal de efectuare a perchezitiei corporale din 30.10.2010.
       Cat priveste dispozitiile art. 148 lit. f Cod procedura penala, instanta constata contrar sustinerilor avocatului inculpatei, ca, pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatei este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar in actualul stadiu al procesului penal, exista probe certe care sa justifice existenta unui pericol concret pe care lasarea in liberate a inculpatei ar prezenta-o pentru ordinea publica.
Este evident ca notiunea de "grad de pericol social al faptei", care in concret este unul ridicat, nu se suprapune notiunii de "pericol concret pentru ordinea publica", intrucat cea dintai defineste un criteriu legal de individualizare a pedepsei, conform art. 72 al.1 Cod penal, in cazul in care se va ajunge la pronuntarea unei hotarari de condamnare a inculpatului, in timp ce ultima concureaza o stare de fapt ce trebuie intemeiata pe probe certe, potrivit art. 148 lit. f Cod procedura penala si care se manifesta printr-un sentiment de insecuritate in randul comunitatii.
Din perspectiva celor mentionate la alineatul precedent, conceptul de ordine publica in intelesul legii penale, trebuie inteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact imediat si mediatic exista categoric in randul opiniei publice, avand in vedere ca fapta a fost savarsita intr-un mijloc de transport in comun, ajungand astfel la cunostinta calatorilor din tren, astfel ca se apreciaza ca a existat o temere colectiva, in sensul ca fata de fapta pentru care este cercetata inculpata, lasarea in libertate a acesteia ar produce oprobiul si pericol public, intrucat calatorii isi simt amenintate bunurile personale.
       In ceea ce priveste conditia de pericol social concret pentru ordinea publica pe care l-ar genera savarsirea infractiunii de inculpata, se apreciaza ca aceasta se realizeaza atunci cand, in urma analizei tuturor circumstantelor referitoare la fapta si faptuitor se constata ca lasarea in libertate a acesteia ar prezenta pericol pentru ordinea publica intreaga colectivitate fiind pusa in primejdie daca infractorul este liber.
       In speta instanta constata ca se poate retine existenta unui pericol concret pe care lasarea in libertate a inculpatei l-ar prezenta pentru ordinea publica, imprejurare ce rezulta din modul de operare prin savarsirea faptei in forma agravanta - intr-un mijloc de transport in comun si in loc public, precum si de alte aspecte ale modalitatii concrete de concepere a savarsirii faptei. In plus, se retine ca prin refuzul efectuarii clismei inculpata incearca sa zadarniceasca cercetarea penala, astfel ca in lipsa luarii unei masuri preventive nu s-ar mai putea identifica mijloacele de proba ce exista in corpul acesteia, in conditiile nerecunoasterii de catre aceasta a sustragerii intregii sume reclamante de partea vatamata.
       Desi inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, fata de modul de savarsire a faptei si zadarnicirea in mod direct a aflarii adevarului se poate concluziona ca acesta este predispusa la savarsirea de infractiuni, fapt ce denota ca lasarea in libertate a acesteia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar infractiunea savarsita privitoare la proprietatea persoanei creeaza un sentiment de insecuritate comunitatii in care acesta traieste.
Prin urmare, in cauza de fata, conditiile prevazute de art. 143 si art. 148 lit.b,f Cod procedura penala, sunt indeplinite.
       Totodata se apreciaza ca masura este in acord cu dispozitiile art. 5 pct. 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, consacrat ca drept fundamental si de art. 23 din Constitutia Romaniei, care prevad ca regula este ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana in stare de libertate, iar exceptia este privarea de libertate.
       In acest sens se retine ca potrivit jurisprudentei CEDO ( hot. Pantea imp. Romaniei) ipotezele in care se poate considera ca exista o necesitate care poate justifica detentia unei personae sunt: riscul de fuga, riscul de a impiedica desfasurarea normala a procesului, riscul de a se comite o alta infractiune, protectia ordinii publice. La aceste criterii Curtea Europeana a adaugat si analizat in jurisprudenta sa si altele criterii precum: gravitatea faptelor si sanctiunea pe care o risca persoana detinuta, pericolul de sustragere de la ancheta sau judecata, savarsirea unei noi infractiuni, riscul de presiuni asupra martorilor, necesitatile anchetei si riscul unei intelegeri intre coacuzati, protectia ordinii publice.
       Totodata, in ceeea ce priveste necesitatea protejarii ordinii publice, ca temei al arestarii (art.148, lit.b,f Cod procedura penala) instanta constata ca in lumina jurisprudentei CEDO (cauza Lettelier contra Frantei) acest criteriu poate fi retinut doar atunci cand prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, prezumtiva fapta ar fi de natura sa determine o "tulburare a societatii", insa in orice caz aceste imprejurari ar fi de natura sa justifice o detentie preventiva doar pe un termen limitat. Or rezulta din actele de la dosar ca in prezent rezonanta sociala negativa a faptei pentru care inculpata este cercetata exista, iar punerea sa in libertate ar impiedica identificarea mijloacelor de proba identificate in corpul acesteia fapt ce ar impiedica aflarea adevarului si ar tulbura in mod real ordinea publica, avand in vedere ca aceasta circula des cu trenul, nu are nici o ocupatie sau loc de munca, ceea ce denota predispunerea acesteia de a savarsi fapte cu caracter penal. 
       Din perspectiva criteriilor enuntate se apreciaza ca interpretarea dispozitiilor art. 148 lit.b,f Cod procedura penala, este facuta in stransa corelatie cu aceste prevederi, astfel ca in raport de gravitatea faptei si natura acesteia (infractiune contra proprietatii) o prezumtie legala, relativa de periculozitate nu este contrara scopurilor art. 5 pct.1 din CEDO.
       In concluzie, se apreciaza ca savarsirea infractiunii si zadarnicirea aflarii adevarului de catre inculpata este de natura sa impiedice normala functionare a unui sistem, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitoarei impresia ca poate persista in sfidarea legii, ceea ce ar echivala cu incurajarea tacita a acesteia si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului.
       In ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, insa in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate".
       In conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatei de a fi pusa in stare de libertate, fiind necesara aflarea adevarului cu privire la corpul strain aflat in corpul inculpatei, iar luarea unei alte masuri alternative la masura arestarii preventive nu ar avea efect si nu ar conduce la aflarea adevarului, considerente fata de care, urmeaza in baza art. 149? si urmatoarele Cod procedura penala, a admite propunerea parchetului de luare a masurii arestarii preventive a inculpatei si a dispune arestarea preventiva a acesteia, pe o perioada de 29 zile, incepand cu data de 30.10.2010 ora 19,00 pana la data 27.11.2010 de ora 19,00.
Vazand si dispozitiile art. 192 al.3 Cod procedura penala, urmeaza ca, cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE

       In baza art. 149? si urm. Cod procedura penala, admite propunerea de arestare preventiva a inculpatei A.V.F., formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu Gara.
       Dispune arestarea preventiva a inculpatei A.V.F., pe o perioada de 29 zile, incepand cu data de 30.10.2010 ora 19,00 pana la data 27.11.2010 de ora 19,00.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare raman in sarcina statului, inclusiv onorariu aparator oficiu in cuantum de 100 lei pentru inculpata - av. C.C.
Cu recurs in 24 de ore de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 30.10.2010.