PROPUNERE ARESTARE PREVENTIVA

TIP SPETA: SENTINTA PENALA
TITLU: PROPUNERE ARESTARE PREVENTIVA
NR. 4 C
DATA: 28 IUNIE 2010
AUTOR: JUDECATORIA LUDUS
DOMENII ASOCIATE:

J U D E C A T O R I A,

       Deliberand asupra solicitarii Parchetului de pe langa  Judecatoria Ludus formulata in dosarul nr. *** avand ca obiect "propunerea de arestare preventiva" a inculpatului *** formulata in temeiul art.149 indice 1, alin.1  Cod procedura penala, pentru o perioada de 29 zile, pentru savarsirea infractiunilor de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, refuzul de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei si distrugere prin incendiere", prevazute si pedepsite de art. 86 alin. 1 si art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si art. 217 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" si art. 37 lit. "a" Cod penal, constata ca:
       Prin rezolutia din data de ***, s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitului ***, iar prin Ordonanta de Retinere din *** emisa de Politia Orasului Ludus, dosar nr. ***, s-a dispus retinerea invinuitului pentru o perioada de 24 de ore.
       Prin Ordonanta din data de *** a Parchetului de pe langa Judecatoria Ludus s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului pentru savarsirea infractiunilor mai sus mentionate.
Faptele retinute in acuzarea inculpatului *** constau  in aceea ca, in noaptea de *** pe fondul consumului de bauturi alcoolice inculpatul a condus autoturismul proprietate personala pe drumurile publice din ***, in jurul orelor 02:50 fiind semnalizat regulamentar de catre organele de politie pentru a opri. Intrucat inculpatul nu s-a conformat, a fost urmarit pe mai multe strazi, dupa vreo 2 km. s-a reusit oprirea acestuia, iar in momentul legitimarii a pornit din nou masina, dupa vreo 800 de m. pierzand controlul autoturismului.
In urma impactului a suferit leziuni si a fost dus la Spitalul din *** in vederea recoltarii probelor biologice, insa acesta a refuzat. In jurul orelor 05:30 si-a incendiat autoturismul care se afla la 4 m. de un transformator electric, sub autoturism aflandu-se o conducta de gaz, iar la vreo 4 m. un aerisitor al conductei.
Inculpatul ***, potrivit fisei de cazier, este recidivist postcondamnatoriu 
Inculpatul *** este muncitor, in prezent fiind angajat la ***, iar faptele  pentru care este pus sub acuzare depasesc limita impusa de legiuitor de peste 4 ani. La audierile din faza de urmarire penala, inculpatul a recunoscut starea de fapt.
Prezent in instanta, asistat de un aparator desemnat din oficiu, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, afirmand ca le-a comis fiind in stare de ebrietate si a declarat ca regreta comiterea acestora, constientizand consecintele atitudinii sale si a solicitat cercetarea sa in stare de libertate.
       Analizand propunerea formulata in temeiul art. 149 indice 1 Cod procedura penala coroborat cu art. 143, art. 148 alin. 1 lit. « d » si « f » Cod procedura penala si cu art. 136 alin. 1 litera « d » Cod procedura penala, instanta constata ca, aceasta propunere este nefondata.
       Starea de fapt expusa se contureaza din declaratiile inculpatului, *** si ale martorilor, audiati in fata organelor de politie, declaratii ce se coroboreaza si cu declaratia inculpatului din fata instantei.
       Instanta considera ca, cercetarea in stare de arest a inculpatului este o masura extrema care urmeaza a fi apreciata si cenzurata de magistrat cu maxima exigenta.
       Potrivit  articolului 5 Alineatul 1 din Conventie: "(1) Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertate cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: c)daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;" precum si  dreptul legal fundamental prevazut de articolul 5 alineat 3 din Conventie, in sensul ca "orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute la alineatul 1 litera c) din prezentul articol, trebuie sa aduca de indata inaintea unui judecator sau a unui alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciarei".
       Potrivit Hotararii Calmanovici c. Romaniei obiectul art. 5 paragraf 3 , care formeaza un tot alaturi de paragraful 1 c)  consta in oferirea unei garantii speciale persoanelor private de libertate si o anume procedura judiciara menita sa se asigure  ca nicio persoana nu este privata in mod arbitrar de libertatea sa (Schiesser c. Suisse).
       Exista o prezumtie in favoarea libertatii, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza  Neumeister c. Autriche teza finala a art. 5 paragraf 3 care nu lasa autoritatilor optiunea intre a pronunta o hotarare intr-un termen rezonabil sau a dispune punerea in libertate provizorie a persoanei ;  pana la pronuntarea unei solutii de condamnare, persoana acuzata de comiterea unei infractiuni trebuie considerata nevinovata, iar prin reglementarea dispozitiei mentionate mai sus s-a urmarit punerea in libertate provizorie a persoanei in momentul in care detentia preventiva inceteaza a mai avea un caracter rezonabil.
       Mentinerea starii de arest se justifica doar in masura in care exista indicii concrete care releva necesitatea protejarii ordinii publice, care prevaleaza  in raport de regula judecarii unei persoane in stare de libertate.
       Stabilirea caracterului rezonabil al masurii arestarii preventive se face de la caz la caz, iar nu in mod abstract si orice mentinere a masurii arestarii preventive, indiferent cat de scurta, trebuie motivata corespunzator de catre instanta.
       In aceste conditii, argumentele pro si contra care au stat la baza deciziei de mentinere a arestului nu trebuie sa aiba un caracter general si abstract.
       In jurisprudenta sa Curtea a dezvoltat 4 motive fundamentale care pot justifica privarea de libertate a unei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni :
       #- pericolul de fuga din partea acuzatului (Stögmuller c. Autriche) ;
       #- riscul ca odata pus in libertate , acuzatul va incerca sa influenteze buna admin a procesului (Wemhoff c. Allemagne) ;
       #- riscul ca acesta va putea comite noi infractiuni (Matzenetter c. Autriche) ;
       #- starea de pericol asupra ordinii publice (Letellier c. France).
       Periclitarea bunei desfasurari a procesului penal nu poate fi insa invocata in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe elemente de fapt, concrete, cauza Becciev c. Moldova.
       Aceeasi situatie se intalneste si cand se invoca starea de pericol pentru ordinea publica, in masura in care dreptul intern recunoaste acest caz : motivul nu pote fi considerat suficient si pertinent decat daca are la baza elemente de fapt din care rezulta ca prin lasarea in libertate a acuzatului s-ar periclita in mod real, efectiv ordinea.
       In acest context Curtea subliniaza ca potrivit art 5 par 3 din Conventie, instantele  nationale trebuie sa ia in calcul  masuri alternative la masura arestarii preventive, in masura in care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces.
       In consecinta, Curtea considera ca prin neindicarea motivelor concrete, bazate pe elemente de fapt,  care au justificat retinerea imprejurarii ca prin lasarea in libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica, prin neluarea in seama a masurilor alternative la masura arestarii preventive cuprinse in teza finala a art 5 paragraf 3, retinerea argumentului gravitatii faptelor fara a se examina  si  situatia personala a inculpatului, autoritatile nationale nu au furnizat motive suficiente si pertinente pentru a justifica mentinerea in starea de arest  a inculpatului constituie o incalcare a art  5 § 3 din Conventie.
       In situatia de fapt dedusa judecatii, in raport de a conduita procesuala a inculpatului si de probatoriul administrat pana la acest moment cu respectarea   prezumtiei de nevinovatie, potrivit careia "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva", cu evaluarea dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive:
    a) retinerea;
    b) obligarea de a nu parasi localitatea;
    c) obligarea de a nu parasi tara;
    d) arestarea preventiva.
     Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Pentru aceste motive, in baza art. 146 alin. 8 si alin. 11 Cod procedura penala se va respinge propunerea de luare a masurii de arestare preventiva formulata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Ludus in dosarul nr. *** si se va dispune  punerea, de indata in libertate a inculpatului ***, cercetat sub aspectul infractiunilor de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, refuzul de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei si distrugere prin incendiere", prevazute si pedepsite de art. 86 alin. 1 si art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si art. 217 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" si art. 37 lit. "a" Cod penal.
In baza art. 136 lit. « b » si art. 137 Cod procedura penala in cazul obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, actul prin care se ia aceasta masura trebuie sa indice temeiurile concrete care au determinat luarea masurii.
Aceste temeiuri concrete retinute de instanta sunt urmatoarele: este adevarat ca subzista indicii ca inculpatul s-ar putea face vinovat de savarsirea infractiunilor pentru care este cercetat "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, refuzul de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei si distrugere prin incendiere", dar probatoriul administrat pana in acest moment in faza de urmarire penala nu releva acele imprejurari exceptionale, care sa justifice privarea sa de libertate.
       Dispozitiile ce fac obiectul cererii:
       d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;
       f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica,
       se regasesc tehnic, dar ele insele nu au aptitudinea concreta de a convinge instanta ca justifica masura extrema a arestarii preventive.
       Este cert de asemenea ca atitudinea prezumtiv reala a inculpatului de a incendia autoturismul, aflat langa o conducta de gaz ( aflata sub pamant) si langa un aerisitor, faptele fiind comise la orele 05.30, deci care indica si suspiciuni sub aspectul laturii subiective, atesta un risc social, care insa este apreciat de instanta ca poate fi controlat de autoritatile indriduite printr-o masura alternativa prevazuta de  art. 145 Cod procedura penala  masura obligarii de a nu parasi localitatea , si care consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Masura poate fi luata numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1 si este apreciata ca fiind intemeiata de catre instanta tocmai datorita pericolului social  subzistent si a imprejuarii ca inculpatul prezinta o perseverenta intr-o anume conduita infractionala, apreciindu-se insa ca aceasta masura preventiva este indestulataore pentru asigurarea scopului ei.
       Pentru aceste motive , in baza art. 136 lit. « b » si art. 145 alin. 1, alin. 1 indice 1, lit. « a, b si c » Cod procedura penala se dispune obligarea inculpatului ***, de a nu parasi localitatea de domiciliu ***, pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 28 iunie 2010 pana la data de 27 iulie 2010.
In baza art. 145 alin. 1, alin. 1 indice 1, lit. « a, b si c »  Cod procedura penala, se stabilesc  urmatoarele obligatii :
- sa se prezinte zilnic la organul de politie desemnat cu supravegherea - Politia *** si ori de cate ori este chemat , pentru a re realiza in acest fel un control eficient  asupra activitatilor inculpatului si a se inlatura orice risc d epericol  social.
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei ;
- sa nu detina, sa nu foloseasca nicio categorie de arma.
       In baza art. 145 alin. 2 indice 2 Cod procedura penala se va atrage atentia inculpatului ca in cazul incalcarii, cu rea  credinta a acestor obligatii se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
De asemenea, se apreciaza ca, a fost respectat dreptul la aparare prevazut de art. 6 Cod procedura penala si articolul  6 alineatul 3 litera "c" din Conventie in sensul ca "orice acuzat are, in special, dreptul la c) sa apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat de un avocat di oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer".
       Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de catre stat, instanta se va pronunta in baza art.192 alin. 3 Cod procedura penala, in sensul ca, acestea raman in sarcina statului, din care suma de *** lei, reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul special al Ministerului Justitiei catre UAR- Baroul Mures.
1