InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Judecatoria Mizil

DESPAGUBIRI CIVILE

(Sentinta penala nr. 200 din data de 27.12.2012 pronuntata de Judecatoria Mizil)

Domeniu Loviri si alte vatamari | Dosare Judecatoria Mizil | Jurisprudenta Judecatoria Mizil

Prin sentinta penala nr.48 din 04.04.2012 pronuntata de Judecatoria Mizil in dosarul nr.1795/259/2011, in temeiul art. 184 alin. 2, 4 C.pen. cu aplic art. 3201 C.p.pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In temeiul art.71 C.pen.  au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64  lit a, teza a-II-a, si b C.pen.  pe durata executarii pedepsei.
In temeiul disp. art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante pe o durata de 3 ani, termen de incercare, stabilit potrivit art. 82 C.pen.
In baza art. 71. alin 5 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata  si a executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare sus - mentionat.
In baza art. 359 C.p.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendarii conditionate, in cazul savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
In baza art. 14 C.p.pen. si 346 C.p.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila D.M.
In baza art.55 din Legea nr.136/1995, modificata, inculpatul C.I., a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C. CARPATICA ASIG. S.A.,  la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale si 20.000 lei, cu titlu de daune morale catre partea civila D.M.
In baza art.15 alin.1 si 2 C.p.pen. corob.cu art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti fiind obligat inculpatul C.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C CARPATICA ASIG. S.A., la plata sumei de 5.240,28 lei actualizata cu dobanda legala de la data ramanerii definite a hotararii pana la data achitarii efective, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti reprezentand despagubiri civile, ocazionate de spitalizarea partii civile D.M.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs asiguratorul S.C. CARPATICA ASIG SA - Sibiu, si partea civila D.M iar prin decizia penala nr.903/ 26.06.2012 Curtea de apel Ploiesti a admis recursurile declarate de partea civila D.M si asiguratorul SC CARPATICA ASIG SA Sibiu si a casat-o in parte, in ceea ce priveste latura civila dispunand trimite cauzei spre rejudecarea actiunii civile exercitata de partea vatamata D.M, la Judecatoria Mizil.
Instanta de recurs a apreciat ca judecatorul fondului, nu si-a exercita atributiile in mod activ, asa cum prevede art. 287 alin.1 Cod procedura penala, in sensul ca nu a pus in discutie partii civile necesitatea de dovedi in totalitate pretentiile civile, inclusiv in ceea ce priveste sumele de bani achitate unei persoane pe perioada in care partea civila era imobilizata , chiar si prin audierea in calitate de martor a respectivei femei care ar fi ingrijit-o.
A mai constatat Curtea, ca instanta de fond neexercitandu-si atributiile in mod activ nu a pus in discutie o eventuala prestatie periodica pe care partea vatamata ar putea sa o primeasca, tinand cont de faptul ca prin decizia nr. 2406/18.04.2011 emisa de Casa Teritoriala de Munca Prahova (fila 77 dosar fond) s-a precizat ca D.M are pierduta capacitatea de munca.
Urmare a trimiterii in vederea rejudecarii, dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr.1370/259/2012 iar partea civila D.M  a depus prin serviciul Registratura o cerere prin care a invederat instantei ca intelege sa se constituie parte civila pentru suma de 76 000 reprezentand daune materiale si suma de 40 000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea cererii partea civila a aratat , in esenta, faptul ca inculpatul nu a fost interesat sa ii acorde un minim de ajutor material, aflandu-se pe teritoriul Italiei de aproximativ 1 an si 4 luni de zile, timp in care partea vatamata a beneficiat de ajutorul indispensabil al membrilor familiei sale (sot si cei trei copii) care au apelat si la serviciile unei terte persoane cand ingrijirea permanenta era necesara, avand in vedere faptul ca sotul si unii dintre copii partii vatamate avea un loc de munca sau frecventau cursurile unui liceu iar pentru aceste servicii de ingrijire i-a fost achitata suma de 8000 lei.
Partea vatamata a mentionat faptul ca este necesar a fi luata in calcul la stabilirea cuantumului daunelor materiale si contravaloarea celor doua proteze utilizate pentru picioarele acesteia , respectiv suma de 8000 lei, contravaloarea medicamentatiei prescrise si administrate partii vatamate, cheltuielile de transport de la domiciliul la unitatile spitalicesti precum si costul interventiilor chirurgicale.
Totodata s-a invederat faptul ca totalul cheltuielilor pe care le-a implicat procesul de vindecare au depasit veniturile familiei iar fiica partii vatamate a fost nevoita sa incheie un contract de imprumut bancar in valoare de 11 519 lei  pentru a acoperii datoriile acumulate de partea vatamata.
Partea vatamata a subliniat faptul ca in urma accidentarii sale de catre inculpat, si-a pierdut capacitatea de munca fiind astfel in imposibilitatea de a onora un contract de munca incheiat anterior in Italia , cauzandu-i-se astfel un prejudiciu in cuantm de 38 400 lei si a solicitat, in conditiile starii de incapacitate de munca, sa fie obligat inculpatul la plata unor prestatii periodice.
In sedinta publica din data de 19.12.2012, partea vatamata a aratat ca intelege sa solicite acordarea unor prestatii periodice lunare in limita valorii unui salariu minim brut garanta pe economia nationala.
Instanta a incuviintat si administrat proba testimoniala, in cauza fiind audiate numitele D.A. si N. E. ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la filele nr.28-30, precum si proba cu inscrisuri, respectiv cele depuse la filele 34-87.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sub aspectul solutionarii actiunii civile formulate de partea civila D.M instanta a  retinut urmatoarele:
Partea vatamata D.M s-a constituit parte civila in faza rejudecarii cu suma de 76 000 reprezentand daune materiale si suma de 40 000 lei cu titlu de daune morale, solicitand totodata obligarea inculpatului la plata unor prestatii periodice data fiind pierderea capacitatii de munca iar Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti s-a constituit parte civile cu suma de 5.240,28 lei reprezentand despagubiri civile, respectiv cheltuieli ocazionate de spitalizarea partii civile D.M.
        In speta, in raport de momentul savarsirii faptei cauzatoare de prejudicii, respectiv 21.01.2011, si conform prevederilor art.103 din Legea nr.71/2011 privind punerea in aplicare a Codului civil 2009, instanta a  constatat ca dispozitiile legale aplicabile referitoare la  raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie sunt art. 998 C.Civ conform carora orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, intregite cu cele ale art. 999 C.Civ., conform carora omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului trebuie indeplinite urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Prin sentinta penala nr.48 din 04.04.2012 pronuntata de Judecatoria Mizil in dosarul nr.1795/259/2011 a fost solutionata  latura penala  a cauzei stabilindu-se existenta faptei ilicite a inculpatului C.I. constand in actiunea de vatamare corporala a partii civile precum si vinovatia acestuia sub forma culpei.
Astfel instanta urmeaza a analiza daca partea vatamata a suferit un prejudiciu atat material cat si moral, daca sunt indeplinite conditiile pentru repararea prejudiciului, respectiv sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca, precum si analiza raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Referitor la existenta unui prejudiciu material cauzat partii vatamate instanta constata ca, prin multitudinea de inscrisuri depuse la dosarul cauzei coroborat cu declaratiile martorei D.A. , partea civila a facut dovada existentei unui prejudiciu cert, dar nu in cuantumul solicitat de 76 000 lei, ce nu a fost recuperat si care se afla in legatura de cauzalitate cu fapta ilicita a inculpatului , mai exact costul interventiilor medicale anterioare si viitoare in scopul remedierii consecintelor vatamarii produse prin actiune culpabila a  inculpatului, medicamentatiei adecvate, al protezelor ortopedice, al bicicletei medicinale, al carjei, al alimentatiei mai bogate si mai consistente necesara pentru refacere, al transportului de la domiciliu la unitatea spitaliceasca si sumele de bani achitate persoanei angajate pentru a ingriji partea vatamata pe perioada celor 5 luni de imobilizare la pat , sunt urmari ale actiunii culpabile a inculpatului constand in vatamarea integritatii corporale a partii vatamate.
Avand in vedere principiului general al repararii  integrale a prejudiciului creat prin fapta ilicita, instanta va retine ca fiind un prejudiciu ce trebuie suportat de catre inculpat si valoarea contractul de credit de nevoi personale din data de 03.05.2011 pentru suma de 11.519 lei, incheiat de catre  C.E.D., fiica partii vatamate, intrucat acest credit a fost contractat  in scopul acordarii cu titlu de imprumut a sumei de 11519 lei pentru acoperirea datoriilor acumulate de partea vatamata care se afla in imposibilitatea de a realiza venituri din munca ti avand in vedere costurile ridicate de pe care le-a implicat procesul de vindecare a partii vatamate raportat la gravitatea leziunilor, aceste aspecte fiind confirmate de catre martora D. A.
Chiar si in situatia in care fiica partii vatamate ar fi inteles sa acorde aceasta suma de 11519 lei cu titlul gratuit in favoarea partii civile pentru a acoperi o parte din prejudiciul material cauzat prin fapta inculptului, este evident ca nu a inteles sa efectueze aceasta plata pentru a-l degreva pe inculpat in parte de obligatia de a plati despagubirile datorate ci a dorit sa acorde un ajutor exclusiv partii vatamate context in care, subzista obligatia inculpatului, autor al faptei ilicite, la plata integrala a despagubirilor , iar nu doar diferenta dintre ajutorul material acordat benevol de tert si prejudiciul produs astfel cum a statutat si instanta suprema , respectiv decizia nr.1665/15.07.1976 pronuntata de Tribunalul Suprem (..... ajutorul material  pe care colegii victimei au inteles sa il acorde sotiei fostului lor coleg nu poate influenta obligatia ce revine inculpatului de a suporta integral cheltuielile  ocazionate de inmormantarea victimei si paguba produsa ca urmare a accidentului mortal de circulatie pe care inculpatul l-a comis din culpa.)
Instanta a respins solicitarea partii civile in sensul obligarii inculpatului la plata suma de 38.400 lei, reprezentand castigul pe care partea civila urma sa-l realizeze in Italia in temeiul unui contract de munca care la data producerii accidentului era incetat(respectiv la data de 30.11.2010-fila 103), deoarece , desi partea civila este indreptartita si la repararea  prejudiciului viitor, in speta nefiind probata  certitudinea ca partea civila  urma sa incheie unui nou contract de munca, neexistand macar o promisiune scrisa a persoanei in favoarea careia partea vatamata prestase servicii casnice pana la data de 31.10.2010 , in sensul reinoirii contractului .
Conform prevederilor  art. 49  alin.1 din Legea nr.136/1995  asiguratorul  de raspundere civila obligatorie acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata  de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
De altfel prevederile art. 26 alin.1 si 2 din Ordinul nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor stabilesc urmatoarele :
1. Asigurătorul RCA are obligatia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. 
2. Fara a se depăsi limitele de despăgubire prevăzute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri in formă bănească pentru :                      :
    a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;                         
    b) pagube materiale                       ;
    c) pagube reprezentand consecinta lipsei de folosintă a vehiculului avariat;
    d) cheltuieli de judecata efectuate de către persoana prejudiciată.
Prin urmare in situatia in care inculpatul, autor al prejudiciului, este asigurat in cadrul unei asiguraride raspundere civila, partea vatamata poate primi despagubirile de la societatea de asigurare insa in situatia in care aceasta indemnizatie nu acopera integral prejudiciul suferit, pentru diferenta victima are dreptul sa obtina despagubiri de la autorul faptei ilicite conform dreptului comun deoarece partea vatamata are dreptul la repararea integrala a prejudiciului fiind totodata un tert fata de raporturile contractuale existente intre inculpat si asiguratorul de raspundere civila, in speta SC Carpatica Asig SA.
Astfel, desi dispozitiile art. 49 din Ordinul nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor prevad  faptul ca la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au in vedere următoarele si cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacitătii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, insă nu mai mult decat salariul de bază minim brut pe economie, in speta din declaratiile martorei D. A. rezulta faptul ca indemnizatia achitata sau care urmeaza sa ii fie achitata acesteia, in calitate de ingrijitor  care s-a ocupat de menajul, efectuarea curateniei si prepararea hranei pentru partea vatamata pe perioada cat aceasta a fost imobilizata la pat si ulterior cand partea vatamata se afla inca in covalescenta, a fost de 8000 lei .
Desi aceasta indemnizatie depaseste valoarea celei care ar putea fi suportate de catre asiguratorul de raspundere civila  in temeiul art.49 alin.1 lit. e din OCSA nr.14/2011 cu aproximativ 3200 lei ( 8 luni/600 lei lunar- venitul minim brut garanta pe economia nationala la nivelul anului 2011), instanta  a apreciat ca partea vatamata are dreptul la repararea integrala a prejudiciului de 8000 lei reprezentand indemnizatia ingrijitorului pe perioada incapacitatii de munca avand in vedere si natura serviciilor prestate intrucat partea vatamata avea nevoie de ajutor neconditionat in ceea ce priveste nevoile fiziologice, utilizand pampers, urmand ca diferenta de 3200 lei sa fie suportata exclusiv de catre inculpat in raport de prevederile dreptului comun, respectiv art.998 coroborat cu art.999 Cod civil .
Din materialul probator administrat in cauza, a rezutat ca, prin savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 C. pen., inculpatul C.I. a produs un prejudiciu material partii civile D.M, afectandu-i sanatatea dar si capacitatea de munca, in acest sens conform deciziei nr.2406/18.04.2011 emise de catre Casa Teritoriala de Munca Prahova partea civila si-a pierdut in totalitate capacitatea de munca , ipoteza retinuta si in decizia nr.1692/20.04.2012  a Casei Judetene de Pensii Parhova, partea civila fiind incadrata la gardul de invaliditate nr.1 iar termenul de revizuire fiind stabilit pentru data de 15.04.2013.
Avand in vedere faptul ca partea civila si-a pierdut in totalitate capacitate de munca, instanta retine ca aceasta are dreptul la repararea prejudiciului viitor, dar cert constand in diminuarea veniturilor drept consecinta a pierderii capacitatii de munca, nefiind de ignorat imprejurarea ca faptul de a avea un loc de munca nu reprezinta ceva sporadic in conduita sociala a partii civile ci un mod de viata responsabil, aceasta fiind permanent preocupata sa obtina venituri din munca, fie si in afara teritoriului Romaniei, pentru a asigura intretinerea familei sale din cadrul careia fac parte si copii elevi ( a se vedea copia cartii de munca care releva 22 ani de munca pana in anul 2009 , fara intrerupere, (f.55-72 dosar 1370/259/2012) precum si contractul de munca incheiat in anul 2010 in Italia filele 95-107 dosar.1795/259/2011).
        Conform prevederilor art.49 din OCSA nr.41/2011 la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale, se au in vedere urmatoarele:             
        a) diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, si indemnizatia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfăsoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;
    b) venitul mediu lunar net realizat din activităti desfăsurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
         Este adevarat ca la momentul comiterii accidentului rutier de catre inculpat a carui victima a fost D.M, partea vatamata nu mai era incadrata in munca deoarece in urma cu o luna de zile a incetat contractul de munca incheiat in Italia, aceasta fiind nevoita sa revina in Romania pentru rezolvare unor probleme personale, motiv pentru care nici nu putea face dovada realizarii unor venturi din prestarea unor diverse activitati astfel cum impun cu rigurozitate prevederile at. 49 alin.1 lit.b din O.C.S.A nr.14/2011, insa instanta apreciaza ca ar fi profund inechitabil ca partea vatamata, la varsta de numai 42 de ani, sa nu benefieze de prestatii banesti lunare care sa compenseze diminuarea venturilor din munca realizate cu regularitate de catre aceasta timp de 22 de ani (f.52).
Desi nu sunt aplicabile prevederile art.49 alin.1 lit.b din O.C.S.A nr.14/2011, care reglementeaza raporturile contractuale dintre inculpat si asigurator in temeiul carora asiguratorul poate fi abligat la plata acestor drepturi banesti, instanta a stabilit, in raport de prevederile dreptului comun, respectiv art.998 rap la art.999 Cod civil, obligatia inculpatului de a achita a prestatiile periodice al caror cuantum il va stabili , nu in solidar cu asiguratorul ci exclusiv de catre inculpat si in limita minima a cuantumului venitului minim brut garantat pe economia nationala, astfel cum a solicitat si partea civila. 
De altfel instanta a  considerat ca  ar fi injust sa ignore faptul ca in anul anterior producerii accidentului nefast partea vatamata a fost incadrata in munca iar anterior vreme de 21 de ani a fost permanent incadrata in munca , in prezent la varsta de numai 42 de ani sa iti piarda in totalitate capacitatea de munca si sa beneficieze numai de o pensie de invaliditate, cu un cuantum derizoriu de numai 474 lei desi pana la varsta legala pentru pensionare de 63 de ani putea realiza venituri decente din munca.
Din cuprinsul deciziei nr.320093/30.04.2012 emise de catre Casa Judeteana de Pensii Parhova(f.52-54 dosar nr.1370/259/2012), reiese faptul ca incepand cu data de 01.05.2012 partea vatamata va beneficia de o pensie de asigurari sociale in cuantum de 474 lei.
Avand in vedere faptul ca una dintre conditiile acoperirii prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita  este ca prejudiciul sa nu fi fost reparat, evitandu-se obtinerea unor venituri suplimentare, in plus fata de paguba suferita,  instanta constata in speta, ca partea civila deja beneficiaza de o pensie de invaliditate de la asigurarile sociale de stat in cuantum de 474 lei sens in care partea civila urmeaza sa obtina de la inculpat numai diferenta de prejudiciu pana la concurenta salariului minim brup garanta pe economia nationala de 700 lei, care nu este acoperirita prin plata pensiei de invaliditate, respectiv suma de 250 lei  pana la incetarea starii de inacapacitate de munca.
Referitor la prejudiciul moral la acarui reparare partea civila are dreptul si conform prevederiloe art.49 alin.1 lit.f din OCSA nr.14/2011,  in privinta criteriilor de stabilire a despagubirilor, instanta suprema a fost constanta in a decide ca acestea se stabilesc prin apreciere, in raport cu consecintele negative suferite de victima pe plan fizic si psihic, importanta valorilor  lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei.
Cum obligatia generala de a nu aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale celorlalti este o obligatie de rezultat, este evident ca atunci cand se savarseste o astfel de fapta, vinovatia exista, in lipsa unor cauze exoneratoare, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul moral rezultand expres din insasi savarsirea faptei.
Daunele morale, denumite prejudiciu de agrement de practica judecatoreasca si doctina judiciara  consta in pierderea posibilitatilor de imbogatire spirituala, divertisment si destindere, partea civila care este incadrata ca la gradul I de invaliditate manifestand dificultati de deplasare, fiind privata de posibilitatea de a participa la viata sociala si de a se bucura de binefacerile acestei participari, insa acest prejudiu poate fi atenuat prin acordarea de daune morale, prin care partea civila sa aiba posibilitatea de a-si crea o ambianta in interiorul caminului sau sau in afara acestuia, care sa inlocuiasca in parte acele latitudini pe care omul sanatos le are, dar de care partea civilal a fost lipsita prin accidentul pe care l-a suferit.
Avand in vedere garavitate leziunilor traumatice cauzate partii civile , multiplele interventii chirurgicale suferite si la care urmeaza sa fie supusa in vederea inlaturarii suruburilor metalice, partea civila, avand capacitatea de munca pierduta in totalitate incadrandu-se in gradul I de invaliditate, faptul ca aceasta prezinta dificultati in ceea ce priveste deplasarea si nu poate participa la viata sociala, nu mai poate face parte dintr-un colectiv in cadrul unei unitati angajatoare desi are o varsta de 42 de ani, departe de limita legala de pensionare,fiindu-i totodata afectata viata de familie , partea civila fiind nevoita sa depuna un efort suplimentar sau sa apeleze la ajutorului unei terte persoane pentru indeplinirea indatoririlor de mama si sotie , instanta apreciaza ca suma de 40 000 lei este suficienta pentru a compensa prejudiciul de agrement cauzat partii civile D.M.
Intrucat prin decizia nr. 1/28.03.2005, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au statuat ca raporturile juridice dintre societatile de asigurare au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda in baza art. 57 alin. 1 (din) Legea nr. 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora cat si direct asiguratorului de raspundere civila, instanta, in temeiul art.26 ,art.49 din O.C.S.A nr.14/2011, art.998, art.999 Cod civil raportat la rt.14 coroborat cu art.346 Cod civil urmeaza sa dispuna obligarea inculpatului in solidar cu asiguratorul de rapundere civila SC Carpatica Asig SA la plata a urmatoarelor sume: 30 000 lei, reprezentand daune materiale si 40 000 lei, reprezentand daune morale.
In baza art.15 alin.1 si 2 C.p.pen. corob.cu art.313 din Legea nr.95/2006, instanta a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti fiind obligat inculpatul C.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila S.C CARPATICA ASIG. S.A., la plata sumei de 5.240,28 lei actualizata cu dobanda legala de la data ramanerii definite a hotararii pana la data achitarii efective, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti reprezentand despagubiri civile, ocazionate de spitalizarea partii civile D.M.
In baza art.191 alin.1, alin.3 C.proc.pen.raportat la art.26 din O.C.S.A nr.14/2011,  instanta a obligat pe inculpatul C. I. in solidar cu asiguratorul SC CARPATICA ASIG. SA Sibiu la plata sumei de 1001,70 lei, reprezentand cheltuieli judiciare in favoarea partii civile, respectiv onorariu avocat si onorariu expert judiciar.
In baza art. 191 alin.1, alin.3 C.proc.pen.raportat la art.26 din O.C.S.A nr.14/2011, instanta a obligat pe inculpatul C. I. in solidar cu asiguratorul SC CARPATICA ASIG. SA Sibiu la plata sumei de 200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Loviri si alte vatamari

LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 18115 din data de 31.10.2017
vatamare corporala - Hotarare nr. 9009 din data de 30.10.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 3047 din data de 14.12.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 256 din data de 08.06.2017
LATURA CIVILA. MOD DE SOLUTIONARE IN CAZUL DECESULUI INCULPATULUI - Decizie nr. 40/A din data de 06.01.2004
Loviri sau alte violen?e. Amenin?are. Port fara drept, in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica a cutitului. Necompeten?a materiala a inst - Decizie nr. 5 din data de 17.02.2014
Vatamare corporala din culpa. Reducerea in apel a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 3 din data de 10.02.2014
Infrac?iunea de lovire. Re?inerea circumstan?elor atenuante - Sentinta penala nr. 265 din data de 10.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei - Sentinta penala nr. 192 din data de 31.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Reducerea in recurs a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 29 din data de 31.12.2013
Vatamare corporala din culpa. Reducerea cuantumului daunelor morale raportat la propor?ionalitatea cu prejudiciul de agrement suferit de victima - Decizie nr. 102 din data de 27.08.2012
Loviri ?i alte violen?e.Recunoa?terea vinova?iei in fa?a instan?ei de judecata, art.320 ind.1 c.pr. pen. Efecte. - Sentinta penala nr. 38 din data de 21.02.2012
Loviri ?i alte violen?e . Gre?ita aplicare a pedepsei sub minimul special prevazut de lege. Majorarea in recurs a pedepsei. - Decizie nr. 104 din data de 10.10.2012
Corecta incadrare ?i individualizare judiciara a infrac?iunii de lovire ?i alte violen?e - Decizie nr. 55 din data de 07.05.2012
Loviri sau alte violente. Latura penala - Corecta individualizare a sanctiunii amenzii, raportata la circumstantele reale ale faptei si la circumstantele personale ale inculpatului. Latura civila – Neindeplinirea conditiei de pornire din oficiu a act... - Decizie nr. 99 din data de 18.04.2011
Vatamare corporala din culpa. Casarea sentintei instantei de fond in ceea ce priveste latura civila. Reducerea cuantumului daunelor morale. - Decizie nr. 83 din data de 21.03.2011
Loviri sau alte violente. Aplicarea efectului extensive al recursului cu privire la inculpatii care nu au declarat recurs. Reducerea cuantumului pedepselor si a termenelor de incercare. - Decizie nr. 111 din data de 11.05.2011
Loviri sau alte violente. Corecta cuantificare a daunelor morale. Neacordarea daunelor materiale (prejudiciu incert). - Decizie nr. 86 din data de 28.03.2011
Vatamare corporala. Neretinerea circumstantei agravante a savarsirii faptei de trei persoane impreuna. Majorarea, in recurs, a pedepselor aplicate inculpatilor. - Decizie nr. 87 din data de 28.03.2011