lipsire de libertate in mod ilegal, ultraj si favorizarea infractorului
(Hotarare nr. 21661/3/2010 din data de 30.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)Dosar nr.21661/3/2010
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA
I N C H E I E R E
Sedinta din Camera de Consiliu din data de 30.04.2010
PRESEDINTE: CAMELIA BOGDAN
GREFIER: LAURA SIRBOIU
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat de procuror Voicu Sorin Cezar.
Pe rol judecarea propunerii de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpatii IFB si SM formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
La apelul nominal facut in Camera de Consiliu a raspuns inculpatul IFB, personal, aflat in stare de retinere si asistat de aparatori alesi, avocat III cu imputernicire avocatiala nr.126/30.04.2010 depusa la dosar si inculpatul SM, personal, aflat in stare de retinere si asistat de aparatori alesi, avocat Ilie III cu imputernicire avocatiala nr.126/30.04.2010 depusa la dosar si avocat DG si CF cu imputernicire avocatiala depusa la dosarul de urmarire penala.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Tribunalul aduce la cunostinta inculpatilor faptele care formeaza obiectul dosarului, dreptul de a avea aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-li-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva lor.
Inculpatii IFB si SM, personal, avand pe rand cuvantul, arata ca doresc sa dea declaratie in prezenta cauza.
Tribunalul, in conformitate cu art.150 Cod proc. penala, procedeaza la audierea inculpatilor IFB si SM, la luarea unui supliment de declaratii acestora, fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei.
Tribunalul nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, se acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public in sustinerea propunerii privind luarea masurii arestarii preventive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca in cauza sunt indeplinite cerintele prev. de art.149 ind.1 C.p.p., in sensul existentei de probe cu privire la savarsirea de catre inculpatul SMs a infractiunilor de luare de mita, sustragere sau distrugere de inscrisuri, infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, art. 242 Cp si art. 272 Cp si savarsirea de catre inculpatul IFB a infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal, ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal, favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, luare de mita prev. art. 254 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 Cod penal toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal infractiuni de sunt descrise pe larg in referatul cu propunere de luare a masurii arestarii preventive de la dosarul cauzei. Dupa prezentarea succinta a situatiei de fapt, considera ca in cauza sunt indeplinite temeiurile prev. de art.148 lit.f C.p.p. pentru ambii inculpati, motiv pentru care se impune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului SM pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la data de 30.04.2010 pana la data de 28.05.2010, inclusiv si a inculpatului IFB pe o perioada de 30 zile, cu incepere de la data de 30.04.2010 p ana la data de 29.05.2010, inclusiv. Aparatorul ales al inculpatilor IFB si SM invedereaza ca reprezentantul MiniSterului Public a invocat ca temei al masurii arestarii preventive dispoz. art.148 lit.f C.p.p.. In asemenea context, textul de lege se refera strict la doua conditii, care ar trebui sa fie indeplinite respectiv prima conditie ca pedepsele prev. de catre lege pentru infractiunile presupus savarsite de catre cei doi inculpati sa depaseasca maximul de 4 ani de zile situatie care se regaseste in prezenta cauza. In ceea ce priveste cea de-a doua conditie si anume ca la dosarul cauzei sa fie depuse de catre organul de urmarire penala probe concrete care sa dovedeasca pericolul concret pentru ordinea publica solicita sa se constate ca nu este indeplinita aceasta conditie. Avea obligatia parchetul sa depuna la dosarul cauzei o serie de probe care sa dovedeasca ca anterior presupusei savarsire a faptei penale cei doi inculpati din prezenta cauza au reprezentat pentru comunitatea romaneasca un pericol concret cum spune textul de lege. Solicita instantei sa se constate ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social al oricarei infractiuni care reprezinta o trasatura definitorie si despre care legiuitorul a facut vorbire in momentul in care a admis pedepsele pentru fiecare infractiune din partea speciala. Ca atare, din punct de vedere procesual, conform textului de lege actual, nu este indeplinita cea de-a doua conditie si pe cale de consecinta se impune respingerea propunerii parchetului de emitere a mandatului de arestare preventiva. De asemenea, invoca disp. art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO care arata foarte clar in ce conditii se poate emite mandatul de arestare preventiva si in ce conditii se poate prelungi acest mandat de arestare preventiva intr-o asemenea faza. Daca nu sunt indeplinite aceste conditii din legislatia interna atunci in mod inevitabil exista o lipsa de conformitate intre dispozitiile de natura interna si eventuala emitere a mandatului de arestare preventiva. Cu referire la inculpatul SM arata ca s-a incercat un flagrant, dar flagrantul respectiv nu s-a consumat. In momentul de fata inculpatul apare ca un autor care a savarsit infractiunea de luare de mita, ca s-a consumat infractiunea. Dar, din moment ce inculpatul nu a primit nici o suma pana in momentul de fata conform sustinerilor parchetului si nu a pretins nici o suma de bani sustine faptul ca propunerea este rau intentionata. Constata, daca ne raportam la textele de lege ca nu avem infractiune, solicita sa se constate ca nu sunt probe sau indicii pentru propunerea parchetului. De asemenea cu privire la inculpatul IFB incadrarile sunt nefondate.
Al doilea aparator ales al inculpatului SM considera ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prev. de disp. art.149 ind.1 C.p.p., solicita sa se aprecieze ca in dosar nu sunt probe sunt simple sustineri si considera ca nu sunt indeplinite nici cond. prev. de art.143, 68 ind.1 si nici art.148 lit.f teza II C.p.p., acel pericol pentru ordinea publica pe care ar trebui sa-l presupuna lasarea in libertate a inculpatilor. Solicita instantei sa se observe ca in fata instantei nu se afla niste traficanti de droguri sau niste talhari ci doua persoane cu notorietate in comuna, care de 6 ani au reusit sa functioneze acea comuna, nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au copii, sunt casatoriti, apreciaza ca nici art.148 lit.f C.p.p. nu este indeplinit, solicitand sa se aiba in vedere si disp. art.136 alin. final C.p.p.. Caracterul de exceptie astfel cum reglementeaza legislatia europeana nu se regaseste la cei doi, motiv pentru care solicita judecarea in stare de libertate a celor doi inculpati.
Al treilea aparator ales al inculpatului SM solicita instantei sa observe ca flagrantul a fost fortat, motiv pentru care procurorul desi avea timp sa obtina un mandat de interceptare a discutiilor sau a convorbirilor telefonice a inteles sa o faca pe cale de ordonanta motivand ca nu a fost timp suficient. Solicita a se observa ca denuntul este depus la parchet in data de 23.04.2010 iar flagrantul a fost realizat abia in data de 29.04.2010 si in opinia sa 6 zile ar fi fost timp mai mult decat suficient pentru a obtine o astfel de autorizatie in masura in care lucrurile mentionate de denuntatoare in acel denunt ar fi avut suport real dar sunt o serie de neclaritati si in acesta. De asemenea, in ziua organizarii flagrantului solicita a se observa ca ulterior efectuarii acelor acte pentru care sustine parchetul ca domnul SM ar fi pretins acele foloase, acea mita, desi este rugat cu bani de catre denuntatoare refuza sa-i primeasca. Mai arata ca a fost prejudiciul pretins denuntatoarei de catre primarie, aceasta suma urma sa ajunga la primarie pentru a se acoperi daunele suferite de aceasta primarie. Pentru aceste motive solicita respingerea propunerii parchetului intrucat nu sunt indeplinite conditiile prev. de art.148 lit.f C.p.p. teza II si depune in circumstantiere doua inscrisuri, respectiv certificatul de nastere al copilului.
Inculpatul IFB personal, in ultimul cuvant arata ca nu este o persoana care sa reprezinte un pericol pentru ordinea publica si ii pare rau de ce s-a intamplat.
Inculpatul SM personal, in ultimul cuvant solicita respingerea propunerii parchetului.
JUDECATORUL,
Prin propunerea nr. 1561/P/2010, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.04.2010, Ministerul Public - Parchetul de pe Tribunalul Bucuresti a solicitat arestarea preventiva a inculpatului SM pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 30.04.2010 pana la data de 28.05.2010 si a inculpatului IFB pe o perioada de 30 zile, incepand cu data de 30.04.2010 pana la data de 29.05.2010
In drept, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a propus luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul SM, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare de mita, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, precum si infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, art. 242 Cp si art. 272 Cp, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. si fata de inculpatul IFB, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal, ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal si favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000.
Ab initio, in cuprinsul referatului cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmit in dosarul de urmarire penala in data de 23.04.2010, se precizeaza aspectul ca prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti din aceeasi data, s-a dispus extinderea cercetarilor si inceperea urmaririi penale fata de CVL, sub aspectul savarsirii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1,2 Cod penal; ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal; favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000. Din ansamblul probator rezulta ca invinuitul CVL a stabilit care este cuantumul prejudiciului cauzat de denuntatoare si i-a indemnat pe inculpatii IFB si SM sa ii pretinda acesteia suma respectiva.
Insa, invinuitul CVL a avut o atitudine sincera cu prilejul audierii sale, aratand ca nu a intentionat sa lipseasca de libertate organele de urmarire penala si nici procurorul de caz, justificand atitudinea sa prin aceea ca dorea sa se convinga de veridicitatea sustinerilor partilor vatamate.
Astfel, in declaratia data in calitate de invinuit, CVL a aratat ca suma de 10.000 lei pretinsa de la martora-denuntatoare reprezenta prejudiciul real cauzat de acesta prin consumul de apa necontorizat si nefacturat, considerand ca prejudiciul stabilit prin nota de constatare ( 1562,75 lei ) este o batjocura. Invinuitul a precizat ca pentru aceasta suma urma sa i se elibereze chitanta denuntatoarei.
De aceea, in ceea ce-l priveste pe invinuitul CVL, procurorul de caz a dispus fata de acesta luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
In fapt, se invedereaza, in cuprinsul referatului cu propunere de luare a masurii preventive, imprejurarea ca la data de 23.04.2010 numita PVD a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti cu privire la savarsirea infractiunii de luare de mita, prev. de art .254 Cod penal de catre numitul SM, angajat in cadrul Primariei Dobroiesti, jud. Ilfov.
Din denuntul si declaratiile denuntatoarei reiese ca la data de 14.04.2010, numitul SM, referent in cadrul Primariei Dobroesti, jud. Ilfov i-ar fi pretins suma de 10.000 lei, pentru a nu-i intocmi acte de constatare cu privire la bransamentul si consumul neautorizat la reteaua de apa curenta, bransament pe care aceasta l-ar fi avut realizat la locuinta sa situata in aceeasi comuna, str. Copacul cu Flori, nr. 16.
Din cercetarile efectuate in cauza a reiesit ca la data de 13.04.2009 s-a incheiat intre Serviciul Public de Alimentare cu Apa si Canalizare al com. Dobroiesti, reprezentata de CVL, in calitate de primar si de SM, referent la Primaria Dobroiesti , in calitate de operator pe de o parte si numita PVD, in calitate de utilizator pe de alta parte, un contract de prestari servicii de alimentare cu apa si de canalizare, pe o durata nedeterminata.
Pana la data de 13.04.2010 nu au fost probleme in derularea acestui contract, insa la data susmentionata, cand s-au prezentat la imobilul denuntatoarei angajatii Primariei Dobroesti, acestia ar fi constatat ca s-a realizat un bransament ilegal la reteaua de apa curenta, astfel incat consumul de apa nu ar mai fi fost inregistrat de catre contor.
In acest context, in aceeasi zi denuntatoarea ar fi fost contactata telefonic de catre SM, referent in cadrul Primariei Dobroesti, solicitandu-i sa se prezinte a doua zi la acesta la birou, pentru a discuta in legatura cu problema ivita. La data de 14.04.2010 denuntatoarea PVD s-a prezentat la Primaria Dobroiesti, ocazie cu care numitul SM a invitat-o intr-o sala de sedinte, unde i-a comunicat ca pentru fapta sa risca amenda sau chiar inchisoare dar daca ii va da suma de 10.000 lei va rupe actele de constatare si nu va mai sesiza organele de politie.
Initial numitul SM i-a solicitat denuntatoarei sa se prezinte cu suma pretinsa pana la data de 23.04.2010, lucru pe care aceasta nu l-a facut, sesizand Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Ulterior la data de 28.04.2010 numitul SM s-a intalnit intamplator cu fostul sot al denuntatoarei, respectiv numitul PM care locuieste in acelasi imobil cu denuntatoarea.
Cu aceasta ocazie numitul Sabau Marius i-ar fi spus lui PM sa-1 sune in cursul aceleiasi zile, in jurul orelor 17.00-18.00, pentru a-i comunica la ce ora sa se prezinte a doua zi la primarie, impreuna cu numita PVD, pentru "a rezolva" problema.
Avand in vedere ca la data de 29.04.2010 urma sa aiba loc intalnirea dintre denuntatoarea PVD si fostul sot PM cu numitul SM, precum si faptul ca din denuntul susnumitei rezultau date si indicii temeinice privind savarsirea infractiunii de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 din Cod penal, infractiune grava de coruptie, si tinand seama de faptul ca intarzierea obtinerii autorizatiei prevazute de art. 9lx al. 1 si 2 din C.pr.pen., ar fi adus grave prejudicii activitatii de urmarire penala, prin ordonanta din data de 29.04.2010, ora 08.00 a fost autorizata inregistrare audio video a convorbirilor purtate in mediul de denuntatoarea PVD si fostul sot PM, pe o durata de 48 de ore, incepand cu data de 29.04.2010, ora 8.00 pana la 01.05.2010, ora 08.00.
In aceste imprejurari, la data de 29.04.2010, orele 12.00, s-a organizat o actiune de flagrant, dupa ce in prealabil fusese predata denuntatoarei din fondurile Ministerului Public suma de 5.000 lei RON, bani care au fost inseriati, conform procesului verbal de inseriere si predare bancnote.
La data de mai sus, in jurul orelor 10.00, organele de ancheta s-au deplasat in com. Dobroiesti, in apropierea sediului primariei, unde urma sa aiba loc intalnirea dintre denuntatoare si numitul SM.
In sediul primariei martora-denuntatoare s-a intalnit cu inculpatul IFB care i-a comunicat ca SM nu se afla in incinta primariei. Din discutia purtata de cei doi cu acest prilej rezulta ca inculpatul IFB cunostea faptul ca denuntatoarei i se pretinsese suma de 10.000 lei de catre inculpatul SM. Mai mult, denuntatoarea s-a oferit sa plateasca suma de 5000 de lei pe care o avea asupra sa, inculpatul IFB spunandu-i ca este insuficient intrucat primarul comunei, invinuitul CVD stabilise ca suma ce trebuia platita de denuntatoare este de 10.000 lei. in timpul discutiei, martora-denuntatoare il apeleaza telefonic pe sotul sau, caruia ii relateaza spusele inculpatului IFB, discutia telefonica continuand intre inculpat si numitul PM. Cel dintai reia aspectele referitoare la necesitatea achitarii intregii sume pretinse.
Ulterior, in jurul orelor 12.30 are loc o a doua intalnire intre denuntatoare si numitul SM, iar din discutia purtata intre cei doi, inregistrata audio-video, reiese ca acesta din urma i-a spus susnumitei ca trebuie sa dea suma de 10.000 lei, asa cum se intelesesera anterior, daca voia sa nu mai sesizeze organele de politie despre pretinsa fapta de consum ilegal de apa, nefiind suficienta suma de 5.000 lei RON, cat i-a precizat denuntatoarea ca a reusit sa faca rost pana la acel moment.
De asemenea numitul SM i-a spus denuntatoarei ca daca pana la ora 16.00 nu face rost de toata suma, respectiv 10.000 lei RON, "va da drumul la dosar."
In acest context, s-a mai predat denuntatoarei de catre organele de ancheta, pe baza de proces verbal, inca 5.000 lei, avand loc o a doua intalnire intre aceasta si numitul SM, in aceeasi zi, la orele 15.50, in Primaria corn. Dobroiesti.
Cu aceasta ocazie, denuntatoarea i-a comunicat numitului Sabau Marius faptul ca a reusit sa faca rost de toata suma pretinsa, respectiv 10.000 lei RON, context in care susnumitul i-a spus ca in acest caz s-a rezolvat problema, ca pana miercuri va fi rebransata, rupand in fata denuntatoarei dosarul cu actele intocmite pe numele sau.
Totodata numitul SM i-a comunicat denuntatoarei sa mearga la casierie, sa lase banii acolo, din discutia anterioara cu denuntatoarea, respectiv de la orele 12.00 , reiesind ca pentru a fi "acoperit",urma sa-i fie eliberata o chitanta in care se mentiona,, consum apa" , " pentru ca asa cum face chitanta pentru 3.000 lei , poate sa faca o chitanta si pentru 10.000".
Dupa terminarea discutiei, organele de ancheta au intrat in holul Primariei com. Dobroesti, unde se aflau denuntatoarea precum si numitul SM, care avea in mana mai multe bucati rupte de documente.
Dupa ce s-a constatat acest aspect, organele de ancheta i-au adus la cunostinta susnumitului ca s-a organizat un flagrant, in urma unui denunt formulat de numita PRD. Cu aceasta ocazie, susnumitul a precizat ca documentele rupte din mana sa reprezinta dosarul de constatare al denuntatoarei, pentru bransament ilegal la reteaua de apa potabila.
Totodata fiind intrebat numitul SM pe ce temei si in baza carui document i s-a solicitat numitei PVD suma de 10.000 lei, acesta a precizat ca nu exista un document in acest sens si ca nu s-a facut un calcul al consumului pe care se pretinde ca l-ar fi consumat ilegal aceasta.
Documentele rupte de inculpat in fata denuntatoarei si recuperate de organele de ancheta reprezentau o nota de constatare inregistrata la Primaria Dobroesti prin care se stabilea faptul ca prejudiciul cauzat de martora-denuntatoare, prin consumul de apa necontorizat este in cuantum de 1562,75 lei.
In timpul constatarii infractiunii flagrante, in incaperea in care se aflau procurorul de caz, partea vatamata AN, ofiterii de politie judiciara si martorii asistenti, a intrat primarul comunei Dobroesti, invinuitul CV care a cerut lamuriri cu privire la cele intamplate. Procurorul de caz si-a declinat identitatea si i-a adus la cunostinta acestuia motivul prezentei organelor de urmarire penala in sediul primariei, respectiv constatarea unei infractiuni flagrante. Din acest moment, invinuitul CVD a continuat sa solicite informatii, impiedicand desfasurarea normala a activitatii judiciare, iar la finalul acesteia, a impiedicat organele de urmarire penala sa paraseasca incaperea in care se aflau. in acest timp, invinuitul CVD a apelat numarul de urgenta 112 si a solicitat sprijinul organelor de politie. In incaperea respectiva au intrat si alti angajati ai primariei printre care si viceprimarul, inculpatul IFB, acesta manifestandu-se violent atat in limbaj cat si in gesturi.
In momentul in care echipa operativa a reusit sa paraseasca incaperea respectiva, invinuitul CVL a alergat spre usa de acces a primariei, i-a solicitat paznicului sa incuie usa si a pastrat cheile asupra sa. Timp de aproximativ 15 minute echipa operativa si procurorul de caz au fost in imposibilitatea de a parasi imobilul, fiind retinuti in holul de intrare al sediului primariei.
La sosirea organelor de politie din cadrul Postului de Politie Dobroesti, primarul comunei a permis unui angajat sa descuie usa de acces. in momentul in care procurorul de caz, partea vatamata AN a incercat sa iasa din sediul primariei, a fost bruscata de inculpatul IFB care nu i-a permis acesteia sa paraseasca sediul.
Se subliniaza si faptul ca in tot intervalul de timp in care organele de urmarire penala au fost lipsite de libertate, atat lucratorii de politie cat si procurorul au incercat in repetate randuri sa explice angajatilor primariei ca acestia savarsesc o infractiune, si-au prezentat legitimatiile de serviciu si au motivat prezenta in sediul primariei, subliniind ca sunt in executarea unei activitati judiciare legale.
Viceprimarul comunei, inculpatul IFB a avut un limbaj violent, ridicand tonul in repetate randuri si cerand explicatii si informatii suplimentare cu privire la sesizarea in urma careia s-a ajuns la organizarea unei actiuni de prindere in flagrant. De asemenea, acesta cerea lucratorilor de politie sa o cerceteze penal pe denuntatoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat (subliniem ca sesizarea organelor competente sub acest aspect era in sarcina angajatilor primariei).
Fata de inculpati s-a pus in miscare actiunea penala si s-au emis ordonante de retinere pe o perioada de 24 de h.
Examinand ansamblul actelor si lucrarilor dosarului, Tribunalul are in vedere urmatoarele :
Din analiza dispozitiilor legale incidente in materia masurii arestarii preventive, Tribunalul retine ca, potrivit disp. art.149/1 C.pr.pen., pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale, in cauza trebuie sa fie intrunite conditiile prev. de art.143 C.pr.pen. si sa existe in mod corespunzator unul din cazurile prev. de art.148 C.pr.pen.
Altfel spus, pentru a se dispune arestarea preventiva trebuie sa fie intrunite cumulative urmatoarele cerinte: 1. sa existe conditiile prevazute de art.143 C.pr.pen. privind existenta in cauza a probelor si indiciilor temeinice (in sensul art.681 C.pr.pen.) din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta prevazuta de legea penala pentru care este cercetat; 2. sa existe conditia prevazuta de art. 136 alin. 6 C.pr.pen., respectiv ca pentru infractiunea savarsita legea sa prevada doar pedeapsa inchisorii si 3. sa existe probe din care sa rezulte vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 C..pr.pen., dispozitiile procedurale sus mentionate fiind compatibile cu prevederile art. 5 parag.1 lit. c si parag. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (C.E.D.O.).
Examinand propunerea formulata in raport cu actele si lucrarile dosarului, dar si cu dispozitiile legale in materie, se constata ca aceasta este neintemeiata, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si art. 148 lit. f C.p.p.
In ceea ce priveste conditia prevazuta de art.143 C.pr.pen, Tribunalul retine ca in cauza exista probe directe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit unele dintre faptele prevazute de legea penala sub aspectul carora sunt cercetati.
Totusi, trebuie precizat ca desi s-a retinut in sarcina unora dintre inculpati savarsirea infractiunilor pentru care se solicita si arestarea lor preventiva, la dosar nu exista indicii temeinice - cu atat mai putin probe - care sa justifice cea mai drastica masura preventiva; aceste indicii exista doar pentru unele dintre faptele savarsite de inculpati, neputandu-se lua in seama - in considerarea masurii cerute de parchet - incadrarile juridice la care se face referire in propunerea de arestare.
Daca este evident ca in acest cadru procesual judecatorul nu poate antama problema schimbarii incadrarii juridice, la fel de adevarat este si faptul ca, fiind chemat sa analizeze oportunitatea luarii unei masuri preventive, este dator sa arate temeiurile concrete si sa respecte exigentele impuse de art.137 alin.1 C.proc.pen.
Avand in vedere ca judecatorul, respingand propunerea parchetului privind luarea masurii preventive fata de inculpati, a instituit fata de acestia luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, va arata ca faptele care justifica luarea acestei masuri fata de inculpatul SN sunt cele de pretindere a sumei de 10000 lei, pentru a nu inainta organelor competente notele de constatre a unei infractiuni si de rupere a acestor documente, fapte care realizeaza continutul constitutiv al infractiunilor de luare de mita, precum si de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 si art. 272 Cp, pedepsite cu inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, respectiv cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
In speta, exista indicii concrete, de natura sa convinga un observator obiectiv ca fapta functionarului SM realizeaza prima modalitate normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita, constand in fapta de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite.
A pretinde inseamna a cere, a formula o anumita pretentie.
Pretinderea , ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luarii de mita, inseamna pretentia , cererea formulata de catre subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, in imprejurarile si scopurile prevazute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare inteleasa de cel caruia ii este adresata, putand fi atat expresa cat si aluziva, ocolitoare. In raport de imprejurarile si mijloacele folosite, pretinderea a fost inteligibila pentru cea careia i s-a adresat. Aceasta a inteles nu numai ca s-a formulat o cerere, o pretentie de a da functionarului bani sau alte foloase, dar si ca acestea sunt necuvenite.
In oricare din formele de realizare a pretinderii, aceasta trebuie sa fie neechivoca, manifestand intentia functionarului de a conditiona de ea indeplinirea ori intarzierea efectuarii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri, sa ajunga la constiinta celui caruia ii este destinata si sa fie inteleasa de acesta. Destinatarul pretentiei formulata de functionarul corupt nu trebuie sa inteleaga semnificatia penala a faptei, dar el trebuie sa stie ca prin aceasta pretindere se conditioneaza indeplinirea corespunzatoare a indatoririlor de serviciu de catre acesta.
Atitudinea destinatarului pretentiei - de acceptare sau respingere a cererii formulata de catre functionarul corupt, dupa receptionarea si intelegerea acesteia -nu influenteaza asupra existentei elementului material al laturii obiective a infractiunii in aceasta modalitate.
O alta conditie esentiala consta in aceea ca actul pentru a carui indeplinire ,
neindeplinire etc. se pretinde, se primeste, se accepta sau nu se respinge promisiunea unor foloase, sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului, adica sa fie un act privitor la indatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor indatoriri .
Indatoririle de serviciu ale functionarului sunt definite ca fiind tot ceea ce cade in seama acestuia in conformitate cu normele care reglementeaza, guverneaza serviciul respectiv ori este inerent naturii acestuia.
Prin "a nu indeplini un act" se intelege neefectuarea acestuia, a unei activitati, actiuni care trebuie indeplinita in temeiul indatoririlor de serviciu ale functionarului, subiect activ al infractiunii de luare de mita. Ea se poate realiza prin neindeplinirea actului, lasarea in nelucrare, nedefinitivarea unui act care trebuie finalizat, refuzul de a da curs dispozitiilor ori cererilor primite, ramanerea in pasivitate fata de acestea, ea putand fi totala sau partiala, definitiva sau temporara, dar in acesta imprejurare, raportat la termenul stabilit pentru executare.
In speta, actul contrar indatoririlor de serviciu se realizeaza printr-o incalcare a dispozitiilor legale, printr-o rezolvare arbitrara a unui conflict juridic si printr-o falsa constatare si apreciere a unei situatii de drept si de fapt. Toate acestea fac ca actul sa devina contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului.
Actionand in acest fel, in legatura cu efectuarea unui act de serviciu, faptuitorul are, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat si publice care presupune cu necesitate prestarea serviciului de catre functionari si alti salariati, in conditii de probitate si legalitate.
Pentru a-si intemeia decizia cu privire la necesitatea restrangerii de miscare a Inculpatului SM prin instituirea masurii de preventie a obligarii de a nu parasi tara, judecatorul are in vedere ca inculpatul nu a putut sa ofere o explicatie plauzibila cu privire la cuantumul prejudiciului pretins a fi cauzat prin savarsirea infractiunii de furt calificat de catre denuntatoare ( a se vedea declaratia data de inculpat in camera de consiliu, care, dupa ce a fost asigurat de judecator ca se poate verifica in functie de elementele oferite de el cu privire la cei 1700 metri cubi care s-au pierdut cu inchiderea si descarcarea retelei de alimentare cu apa ca se poate stabili pe baza REGULII DE TREI SIMPLA contravaloarea prejudiciului cauzat de reclamanta, a aratat ca a facut si calcul exact pe o ciorna care s-a pierdut si ca la calcul i-ar fi dat chiar cu 100 lei mai mult decat i-ar fi pretins denuntatoarei, pe care a omis sa-i ,,solicite" la plata, deoarece, in opinia sa, prejudicierea bugetului primariei cu aceasta suma este minima).
Cu privire la faptele care realizeaza continutul constitutive al infractiunii de retinere si distrugere de inscrisuri de catre inculpatul SM (nu si pe cel al sustragerii sau distrugerea de inscrisuri, insa judecatorul, neputand dispune, in acest moment procesual, schimbarea de incadrare juridica, apreciaza ca nu se justifica cenzurarea propunerii de arestare preventiva sub acest aspect ), acestea rezulta din procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, cat si din inscrisurile aflate la filele 34-50 din dosar constand in inscrisurile rupte.
Faptele care justifica luarea acestei masuri fata de inculpatul SM sunt cele de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal si ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal, pedepsite cu inchisoarea de la 7 la 15 ani, respectiv cu inchisoarea de la 6 luni la 4 ani si sase luni sau cu amenda. In opinia instantei, imprejurarea ca in propunerea de arestare se precizeaza ca acesta este cercetat atat sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita, cat si a celei de favorizare a infractorului, constituie o simpla inadvertenta, de vreme ce, in sistemul nostru de drept, auto-favorizarea nu este incriminata.
Din declaratiile partii vatamate AN precum si a marorilor audiati in cauza rezulta imprejurarea ca in momentul in care procurorul de caz, partea vatamata AN a incercat sa iasa din sediul primariei, a fost bruscata de inculpatul IFB care nu i-a permis acesteia sa paraseasca sediul, desi atat acesta, cat si ofiterii DGA si-au prezentat legitimatiile de serviciu si au motivat prezenta in sediul primariei, subliniind ca sunt in executarea unei activitati judiciare legale. Din aceleasi mijloace de proba rezulta faptul ca Viceprimarul comunei, inculpatul IFB a avut un limbaj violent si a impiedicat organele judiciare sa paraseasca incinta camerei de consiliu a Primariei Dobroiesti.
Instanta apreciaza ca nu se impune luarea masurii preventive fata de inculpati pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, ridica semne de intrebare modul in care au avut avut loc pregatirile in vederea constatarii infractiunii flagrante:
Din denuntul si din declaratiile denuntatoarei din data de 23 04 2010, nu se observa preocuparea procurorului de caz de a stabili profilul psihologic al numitei PVD, nu s-a insistat asupra clarificarii tuturor aspectelor legate de fapta, de faptuitor, de imprejurarile si conditiile in care urma sa fie inmanate sumele de bani inculpatului SM.
Pe de alta parte, desi prin ordonanta din 23 04 20108 ( fila 15 dup), in mod corect s-a delegat ofiterilor de politie judiciara din cadrul DGA efectuarea de verificari cu privire la numitul SM si la functia pe care o detine in cadrul comunei Dobroiesti, din niciun act din dosarul de urmarire penala si avem aici in vedere declaratiile date in calitate de martor ale persoanelor care au realizat flagrantul ( filele 51-85 dup) nu rezulta ca acestea ar fi fost preocupate sa sublinieze modul in care au inteles sa determine modul de operare, a circumstantelor in care se va comite infractiunea sau ca au cunoscut topografia imobilului unde-si are sediul Primaria Comuna Dobroiesti.
Descoperirea si sanctionarea infractiunilor de coruptie presupune o urmarire penala completa, al carui unic scop il constituie aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile comiterii acestor infractiuni, persoana faptuitorului. Pentru realizarea acestora este absolut necesar ca organul de urmarire penala sa apeleze la toate mijloacele tehnico-stiintifice, tactice si metodologice pe care le pune la indemana stiinta Criminalisticii.
Folosirea eficienta a acestor instrumente nu poate fi insa conceputa decat intr-un mod organizat, printr-o planificare judicioasa, singura modalitate apta sa asigure un fundament stiintific urmaririi penale a celor corupti.
Planificarea se materializeaza in obiectivele anchetei, versiunile si problemele de clarificat, metodele si mijloacele disponibile (E. Stelzer “Criminalistica, vol.I, Ed.stiintifica Germana, Berlin,1977 p.122.)
Intreaga organizare a cercetarilor, planificarea lor se cere inteleasa intr-un sens dinamic nu fixist, planul trebuind sa se coreleze, in permanenta, cu datele obtinute pe parcursul urmaririi penale.
Un loc important in desfasurarea cercetarilor infractiunilor de coruptie il are planul de urmarire penala ale carui elemente constitutive sunt versiunile si problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activitatile intreprinse pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme.
Fiecare plan de urmarire penala se intocmeste luand in consideratie momentele specifice cazului concret, locul efectuarii actelor de investigare si caracteristicile persoanelor participante la realizarea lor. O atentie deosebita la planificarea intregului proces al cercetarilor sau a unor etape o cer problemele utilizarii mijloacelor tehnico-criminalistice (precum si tehnicii speciale), necesare pentru descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii.
Atentia sporita se datoreaza faptului, ca cele mai valoroase urme se produc anume in momentul transmiterii ofertei, darii-luarii de mita, un act de scurta durata, si urmele produse, de regula, fara intarziere se distrug de infractori, sau se deformeaza.
De aceea, in plan trebuie de prevazut cu exactitate maxima locul, timpul, procedura utilizarii mijloacelor tehnico-criminalistice, specialistii executanti.
Activitatile organului de urmarire penala in vederea investigarii infractiunilor de coruptie in mare masura sunt determinate de sarcinile care stau in fata lui la diferite etape ale schemei metodologice de cercetare alese.
Astfel, sarcina inlaturarii incertitudinii informationale prevede realizarea unor masuri in scopul acumularii datelor necesare.
Pentru realizarea acestei sarcini organul judiciar apeleaza la sistemele de evidenta aflate in exploatare, care permit completarea informatiei privind persoanele banuite, legaturile si posibilitatile acestora.
Pentru a atribui cercetarilor un caracter strict orientat si bineinteles cat se poate de efectiv, investigatorul, evaluand materialele colectate elaboreaza versiunile de urmarire penala, prin care s-ar putea explica infractiunea de coruptie, imprejurarile in care s-a comis sau este pregatita, determinandu-se faptele, problemele care trebuie clarificate, consecutivitatea masurilor ce tin a fi intreprinse in acest scop.
Apreciind particularitatile locului si timpului conceput de mituitor si mituit pentru intalnire, caracteristicile bunului, valorii ofertei, ce tine a fi inmanata, experienta participantilor in acest domeniu, investigatorul prognozeaza posibila reactie a mituitului, caile posibile de fuga a acestuia, precum si eventualele actiuni ale intermediarului, altor complici etc.
Retinerea persoanelor corupte in flagrant delict impune consecutivitatea altor actiuni de ancheta: o astfel de consecutivitate reiese din necesitatea acumularii sistematice si neintrerupte a materialului probatoriu.
Consecutivitatea corecta este o conditie necesara pentru cercetarea completa a infractiunii.
Caracterul sistematic al cercetarilor si anume realizarea treptata a sarcinilor anchetei, pe etape, in scopul obtinerii unui probatoriu integru ar fi trebuit sa fie conditia suficienta in acest sens si ar fi oferit investigatorului posibilitatea sa concretizeze informatia initiala, sa inlature momentele contradictorii aparute in procesul cercetarilor.
Descoperirea asupra persoanei retinute, in cadrul perchezitiei corporale a bancnotelor cu aceiasi valoare, serii si numere, fixate anterior in declaratia reclamantului, ar fi trebuit sa constituie un important mijloc de proba privitor la infractiunea comisa.
Trebuie de subliniat ca retinerea in flagrant trebuie infaptuita dupa un plan la intocmirea caruia se cere ca investigatorul sa ia in consideratie timpul si locul inmanarii mitei, trasaturile cele mai evidente ale obiectului care v-a fi inmanat, procedeele de fixare a actiunilor de dare - luare de mita.
Referitor la locul de inmanare este necesar sa se arate detaliile topografice ale acestuia, cu anumite puncte de reper pentru orientare si cu ascunzisurile ce pot fi improvizate in vederea observarii si fixarii secventelor mai importante din momentul predarii obiectului material al mitei iar timpul se specifica in ore si minute. Este binevenit de a intocmi un desen - schita a locului.
Totodata sunt determinate obligatiunile membrilor grupei de retinere, se face instruirea lor, se selecteaza si se pregatesc mijloacele tehnice necesare, inclusiv tehnica criminalistica, speciala, de radio-receptie, se solutioneaza alte probleme de importanta pentru realizarea cu succes a acestei operatiuni tactice - coordonarea actiunilor membrilor grupei de retinere, participarea specialistului etc.
De regula, retinerea mituitului se infaptuieste atunci cand el a luat obiectul mitei.
Este important, ca la realizarea retinerii in flagrant sa fie prevazute anumite masuri care ar exclude posibilitatea mituitului de a se elibera de obiectul mitei pana la prinderea lui si ca sa nu poata inventa vre-o explicatie potrivita existentei asupra sa a banilor, bunurilor luate ca mita. Tinand seama de natura faptei, persoana infractorului, organul judiciar poate sa procedeze la retinerea lui chiar in momentul prinderii in flagrant delict sau sa-l lese liber, fara sa stie ca este urmarit, spre a-i da ocazia sa intreprinda si alte activitati, prin care s-ar crea probe noi si, eventual, s-ar descoperi si alti participanti, complici etc.
Un alt aspect discutabil este cel al fundamentarii propunerii de arestare pe interceptarile convorbirilor telefonice: libertatea organelor judiciare in administrarea probelor trebuie cantonata in echilibrul care trebuie sa existe intre principiul legalitatii, ce implica, in principal, respectarea legii formale, al carui camp a fost extins in Romania o data cu ratificarea Conventiei europene a drepturilor omului (integrata in mod direct in ordinea juridica interna) si celelalte principii fundamentale ale procesului penal, intre care dreptul la un proces echitabil este de o importanta primordiala: se arata, in cuprinsul referatului cu propunerea de luare a masurii preventive (p.5), ca din inregistrarile audio-video efectuate cu acest prilej rezulta ca primarul si viceprimarul cunosteau obiectul denuntului formulat impotriva inculpatului SM, aspect confirmat de acestia in declaratiile date in calitate de invinuit. Coeziunea psihica intre inculpatii SM si IFB, CONDITIE SINE QUA NON pentru retinerea in sarcina celui din urma a infractiunii de luare de mita , este demonstrata de organele de ancheta in acest stadiu procesual doar cu aceste mijloace de proba. De aceea, judecatorul care va dispune obligarea inculpatului IFB de a nu parasi tara nu va face referire in cuprinsul incheierii si la fapta care realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de luare de mita.
Tinand cont de mijloacele tehnice moderne de investigatie, in procesul penal, respectarea intimitatii vietii private a dobandit o importanta crescanda. O dovada elocventa in acest sens o reprezinta imprejurarea ca, in practica, partile invoca in mod frecvent violarea art.8 al Conventiei europene a drepturilor omului pentru a solicita anularea unei probe produse de catre o parte sau printr-un act de administrare a probei. Atat particularii, cat si agentii autoritatilor publice, trebuie sa respecte viata privata a persoanei in administrarea probelor. Sub acest aspect, in art. 8 alin.2, Conventia europeana a prevazut, ca o exceptie de la principiu, facultatea pentru un stat membru de a autoriza o "ingerinta a autoritatii publice in exercitiul acestui drept", sub rezerva ca ea sa fie necesara. Asa cum s-a remarcat in doctrina, protectia intimitatii vietii private este asigurata suficient prin insasi crearea cadrului legal de administrare a probelor, existand posibilitatea ca o proba obtinuta cu violarea intimitatii vietii private sa poata fi cenzurata prin prisma principiului legalitatii. Curtea de la Strasbourg a admis ca existenta unor dispozitii legale care sa permita interceptarea corespondentei in situatii exceptionale este necesara intr-o societate democratica, in vederea asigurarii securitatii nationale, apararii ordinii publice si prevenirii savarsirii de infractiuni, insa realizarea unor interceptari ale convorbirilor telefonice comporta nu doar riscul producerii de prejudicii unei anumite persoane, ci poate avea consecinte negative pentru societatea democratica in ansamblul sau. De aceea, garantiile impotriva interceptarilor abuzive sunt indispensabile. Conform art.8 par.2 din Conventie, ingerintele autoritatilor publice trebuie sa fie prevazute de lege si sa fie necesare intr-o societate democratica pentru atingerea unui scop legitim. O a treia conditie - ingerinta sa fie proportionala cu scopul urmarit - este o creatie a jurisprudentei organelor Conventiei, care a condus la formularea unui nou principiu in materie - cel al proportionalitatii. Acesta presupune determinarea existentei unei nevoi sociale imperioase care a impus ingerinta in dreptul la corespondenta.
In acest sens, in doua cauze impotriva Frantei, Kruslin si Huvig, Curtea a apreciat ca sistemul francez de autorizare a interceptarii convorbirilor telefonice nu ofera reclamantilor garantii adecvate contra unor abuzuri ce puteau fi comise, deoarece nu erau definite persoanele care puteau fi supuse interceptarii convorbirilor telefonice in cadrul procedurii judiciare, nici natura infractiunilor care indreptateau practicarea lor; nu erau prevazute limite cu privire la durata masurii, daca aceasta era dispusa de judecatorul de instructie; nu existau prevederi cu privire la modalitatea de redactare a procesului-verbal privind conversatiile interceptate si masurile ce trebuiau avute in vedere pentru ca inregistrarile realizate sa fie comunicate intact si complet catre judecator (care nu putea controla numarul si lungimea benzilor inregistrate originale) si aparare; nu erau definite modalitatile in care benzile cu inregistrarile practicate puteau fi distruse.
Instanta investita cu propunerea de arestare preventiva nu are abilitarea ceruta de disp.art. 91 ind 2 alin 3 C.pr.pen sa verifice legalitatea si temeinicia ordonantei motivate, dispuse de procuror, cu titlu provizoriu, in data de 29.04.2010 (filele 19-20 dosar dup). Pe de alta parte, unele din probele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva se refera chiar la aceste interceptari, aspect care indrituieste judecatorul chemat sa dispuna masuri cu privire la starea de libertate a unor persoane sa analizeze continutul acestora.
Chiar daca astfel de inregistrari nu ar trebui, in acest moment, stricto sensu, sa aiba valoare de procedeu probatoriu, neexistand atasata dovada confirmarii lor de catre judecatorul la care face referire textul de lege susmentionat pana la momentul emiterii propunerii de arestare si neexistand la dosar dovezi ca procurorul care a autorizat interceptarea ar fi verificat daca este necesara aplicarea dispozitiilor art 91 ind1 alin.7 C.pr.pen., este neindoielnic faptul ca interceptarile au prezentat un just temei pentru organizarea surprinderii faptuitorului in flagrant, in scopul verificarii veridicitatii faptelor denuntate, in conditiile in care cuprind date sau indicii privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu.
Pe de alta parte, unele din probele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva care se refera la aceste interceptari nu se coroboreaza cu declaratiile martorei denuntatoare (chiar daca nu este inceputa urmarirea penala fata de aceasta persoana, pretinsa faptuitoare a infractiunii de furt calificat, in orice caz aceasta are cunostinta ca a incalcat prin fapta sa regulile de convietuire sociala, adresandu-se organelor de urmarire penala de abia in data de 23.04.2010, desi pretinde ca inca din data de 14.04.2010 s-a prezentat la Primaria Dobroiesti, ocazie cu care numitul SM a invitat-o intr-o sala de sedinte, unde i-a comunicat ca pentru fapta sa risca amenda sau chiar inchisoare dar daca ii va da suma de 10.000 lei va rupe actele de constatare si nu va mai sesiza organele de politie, aspect care imprima instantei convingerea ca insasi martora denuntatoare este o persoana de probitate morala indoielnica). Aceasta, in declaratia data in fata procurorului in data de 29.04.2010(fila 7 dosar), subliniaza ca din discutia purtata pe holul primariei, in jurul orelor 10.20, cu inculpatul IFB, a inteles ca atat primarul cat si inculpatul IFB cunosteau problema ei si ca daca nu va plati suma de 10000 lei, vor sesiza organele de ancheta.
Astfel, in baza acestei convingeri a martorei denuntatoare, fara ca la dosarul de urmarire penala sa existe declaratia casierei IN, despre care inculpatul SM pretinde ca i-ar fi spus sa astepte in acea zi la serviciu sa primeasca suma de 10000 lei, la care s-ar fi adaugat si taxa de reconectare la reteaua de apa, respectiv suma de 1250 lei( a se vedea declaratia martorei denuntatoare data in fata procurorului in data de 29.04.2010 la fila 13 dup).
De altfel, daca echipa organizata pentru realizarea flagrantului ar fi asteptat sa vada cu ce titlu ar fi urmat sa fie eliberata acesta chitanta, ar fi putut extinde cercetarile si pentru alte fapte care fac parte din sfera ilicitului penal care ar fi putut retinute in sarcina inculpatului SM si ar fi putut verifica modul in care intelege sa-si respecte indatoririle de serviciu casiera comunei, despre care inculpatul SM a afirmat, cu ocazia audierii sale in fata judecatorului ca putea emite chitante fara existenta vreunei facturi si fara sa verifice, in prealabil, contravaloarea serviciului pentru care se percepea suma de bani. Ar fi fost util de stiut pentru judecatorul propunerii de arestare si daca ar fi urmat sa fie eliberata o singura chitanta care sa faca referire la intreaga suma pretinsa, respectiv suma de 11250 sau doua chitante pentru sumele pretinse cu racordarea de apa a comunei si pentru ’’treaba cealalalta’, care in acceptiunea martorei denuntatoare semnifica ruperea documentelor de constatare a infractiunii pe care ea insasi a savarsit-o. In acest stadiu procesual, excede competentei judecatorului verificarea modului in care suma pentru ’’treaba cealalalta’’ar putea figura inregistrata in contabilitate sau in evidentele comunei.
Echipa a decis sa intervina in momentul in care au fost rupte dosarele de constatare a infractiunii de inculpatul SM : acesta, fiind intrebat de judecator de ce nu a inteles sa rupa documentele dupa ce numita PRD a depus banii la casierie si, in acceptiunea acestuia, prejudiciul ar fi fost recuperat, a invederat ca a vrut sa fie un domn cu aceasta.
In acest context, judecatorul fondului este lipsit de posibilitatea de a verifica, din oficiu, in temeiul rolului activ, consacrat de disp.art. 4 si 287 C.pr.pen., cu respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, incidenta cazului de arestare prevazut de art.148 lit.b) : astfel, desi exista temerea rezonabila ca, lasati in libertate, inculpatii ar putea influenta pe numita IN, aceasta nu are calitate de martor in prezenta cauza, pentru a putea fi valabil acest temei al arestarii ; nu exista un minim de date in dosar care sa permita judecatorului sa-si fundamenteze decizia pe acest temei : de aceea, in acest stadiu procesual, devine pertinenta concluzia « Idem est non esse, et non probari".
Pe de alta parte, nu poate trece neobservat si faptul ca si in privinta primarului comunei ar exista temerea rezonabila ca, lasat in libertate, ar putea influenta pe numita IN, insa impotriva acestuia procurorul de caz a decis luarea masurii de preventie a obligarii de a nu parasi tara.
Referitor la cazurile prevazute de art.148 Cpp, Parchetul si-a intemeiat propunerea pe lit.f a acestui text de lege; daca prima conditie este indeplinita (pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare se verifica pentru unele din infrcatiunile pentru care sunt cercetati inculpatii), nu acelasi lucru se poate sustine si cu privire la a doua conditie. Parchetul nu a adus probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, mergand doar pe ideea ca gravitatea infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor justifica masura arestarii preventive. In opinia instantei, intemeierea propunerii parchetului de arestare preventiva pe litera f a art.148 din Codul de procedura penala este motivata generic, fara a se face referire la un minim de date si la un suport probator care sa justifice aceasta masura.
Nu este mai putin adevarat ca toti inculpatii sunt necunoscuti cu antecedente penale, iar in ceea ce priveste atitudinea inculpatilor de nerecunoastere a faptelor comise, pe langa faptul ca nu denota decat ca nu constientizeaza gravitatea infractiunilor de care sunt invinuiti, impreuna cu circumstantele lor personale, vor fi avute in vedere si la individualizarea judiciara a pedepselor, in masura in care acestia vor fi trimisi in judecata, iar instanta se va orienta catre o solutie de condamnare.
Aceste aspecte nu indreptatesc insa concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, neputand genera, implicit, o stare de neincredere si insecuritate in randul persoanelor care respecta ordinea de drept si valorile sociale.
Fata de considerentele faptice expuse mai sus, tribunalul apreciaza necesara luarea fata de inculpati nu a masurii arestarii preventive, ci a unei alte masuri.
Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participa la activitatea procesual-penala sunt chemate sa dea dovada de loialitate, pe tot parcursul procesului, si in special cu ocazia administrarii probelor in vederea aflarii adevarului si a justei aplicari a legii penale sau civile.
Practic, prin recurgerea la institutia masurilor procesuale, se urmareste asigurarea unui climat de desfasurare normala si eficace a procesului penal, functionalitatea lor constand in a preveni sau inlatura imprejurarile care impiedica realizarea in bune conditii a procesului penal.
Masurile procesuale au caracterul unor activitati adiacente celei principale in procesul penal, deoarece organele judiciare dispun luarea acestora in raport de circumstantele concrete ale fiecarei cauze penale. Caracterul facultativ este impus de posibilitatea aprecierii de catre organele judiciare daca numai prin luarea unor masuri procesuale s-ar putea realiza in mod corespunzator tragerea la raspundere penala si civila a persoanelor prevazute de lege. Instanta apreciaza ca aceasta restrangere a libertatii este necesara si in interesul urmaririi penale, pentru buna desfasurare a cercetarilor, motiv pentru care masura obligarii de a nu parasi tara- care implica in sarcina inculpatilor mai multe obligatii pe care trebuie sa le respecte si care asigura urmarirea indeaproape a comportamentului viitor al acestora - este suficienta si deplin justificata in cauza.
De vreme ce actele de la dosar justifica luarea unei masui preventive, iar legea permite judecatorului a o aprecia, tribunalul va respinge propunerea parchetului si va dispune luarea fata de inculpati a masurii obligarii de a nu parasi tara pe o durata de cate 30 zile, incepand de azi 30.04.2010 si pana la data de 29.05.2010 inclusiv.
Urmeaza a se tine cont de faptul ca limitele aduse exercitarii drepturilor persoanei sunt prevazute si strict determinate de lege, au caracter de exceptie, fiind instituite si trebuind a fi folosite numai in cazuri de extrema necesitate, sunt proportionale cu nevoile create de interesul superior, pe care il deservesc, si sunt de o interpretare restrictiva. Din cuprinsul articolului 136 din Codul de procedura penala care prevede ca acestea se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, astfel ca, in concret, in cauza de fata, nu este necesar a fi dispusa cea mai drastica masura fata de inculpati. Va stabili in sarcina inculpatilor sa respecte obligatiile prevazute de art.145 alin.11 Cpp si in plus, obligatiile de a nu comunica direct sau indirect intre ei si de a nu conduce nici un vehicul.
Va atrage atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art.145 alin.22 Cpp.
In temeiul disp. art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina Statului. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neintemeiata propunerea de arestare preventiva a inculpatilor IFB si SM formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.146 alin.11/1 rap. la art. 1451 C.p.p., dispune luarea fata de inculpatii IFB si SM a masurii obligarii de a nu parasi Romania, fara incuviintarea Tribunalului Bucuresti, pentru o perioada de 30 de zile, incepand de azi 30.04.2010 si pana la data de 29.05.2010 inclusiv.
In baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatii sunt obligati sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organele de urmarire penala si la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati;
b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea lor conform programului de supraveghere intocmit de aceasta sau ori de cate ori sunt chemati;
c) sa nu isi schimbe adresa la care locuiesc efectiv fara incuviintarea Tribunalului Bucuresti;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
e) sa nu intre in contact cu martora denuntatoare PVD, membrii familiei acesteia si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
In baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 22) C.p.p., atrage atentia inculpatilor asupra faptului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care le revin, se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 30.04.2010, ora 23.15
PRESEDINTE GREFIER
CAMELIA BOGDAN LAURA SIRBOIU
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA
I N C H E I E R E
Sedinta din Camera de Consiliu din data de 30.04.2010
PRESEDINTE: CAMELIA BOGDAN
GREFIER: LAURA SIRBOIU
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat de procuror Voicu Sorin Cezar.
Pe rol judecarea propunerii de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpatii IFB si SM formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
La apelul nominal facut in Camera de Consiliu a raspuns inculpatul IFB, personal, aflat in stare de retinere si asistat de aparatori alesi, avocat III cu imputernicire avocatiala nr.126/30.04.2010 depusa la dosar si inculpatul SM, personal, aflat in stare de retinere si asistat de aparatori alesi, avocat Ilie III cu imputernicire avocatiala nr.126/30.04.2010 depusa la dosar si avocat DG si CF cu imputernicire avocatiala depusa la dosarul de urmarire penala.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Tribunalul aduce la cunostinta inculpatilor faptele care formeaza obiectul dosarului, dreptul de a avea aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-li-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva lor.
Inculpatii IFB si SM, personal, avand pe rand cuvantul, arata ca doresc sa dea declaratie in prezenta cauza.
Tribunalul, in conformitate cu art.150 Cod proc. penala, procedeaza la audierea inculpatilor IFB si SM, la luarea unui supliment de declaratii acestora, fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei.
Tribunalul nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, se acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public in sustinerea propunerii privind luarea masurii arestarii preventive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca in cauza sunt indeplinite cerintele prev. de art.149 ind.1 C.p.p., in sensul existentei de probe cu privire la savarsirea de catre inculpatul SMs a infractiunilor de luare de mita, sustragere sau distrugere de inscrisuri, infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, art. 242 Cp si art. 272 Cp si savarsirea de catre inculpatul IFB a infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal, ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal, favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, luare de mita prev. art. 254 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 Cod penal toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal infractiuni de sunt descrise pe larg in referatul cu propunere de luare a masurii arestarii preventive de la dosarul cauzei. Dupa prezentarea succinta a situatiei de fapt, considera ca in cauza sunt indeplinite temeiurile prev. de art.148 lit.f C.p.p. pentru ambii inculpati, motiv pentru care se impune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului SM pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la data de 30.04.2010 pana la data de 28.05.2010, inclusiv si a inculpatului IFB pe o perioada de 30 zile, cu incepere de la data de 30.04.2010 p ana la data de 29.05.2010, inclusiv. Aparatorul ales al inculpatilor IFB si SM invedereaza ca reprezentantul MiniSterului Public a invocat ca temei al masurii arestarii preventive dispoz. art.148 lit.f C.p.p.. In asemenea context, textul de lege se refera strict la doua conditii, care ar trebui sa fie indeplinite respectiv prima conditie ca pedepsele prev. de catre lege pentru infractiunile presupus savarsite de catre cei doi inculpati sa depaseasca maximul de 4 ani de zile situatie care se regaseste in prezenta cauza. In ceea ce priveste cea de-a doua conditie si anume ca la dosarul cauzei sa fie depuse de catre organul de urmarire penala probe concrete care sa dovedeasca pericolul concret pentru ordinea publica solicita sa se constate ca nu este indeplinita aceasta conditie. Avea obligatia parchetul sa depuna la dosarul cauzei o serie de probe care sa dovedeasca ca anterior presupusei savarsire a faptei penale cei doi inculpati din prezenta cauza au reprezentat pentru comunitatea romaneasca un pericol concret cum spune textul de lege. Solicita instantei sa se constate ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social al oricarei infractiuni care reprezinta o trasatura definitorie si despre care legiuitorul a facut vorbire in momentul in care a admis pedepsele pentru fiecare infractiune din partea speciala. Ca atare, din punct de vedere procesual, conform textului de lege actual, nu este indeplinita cea de-a doua conditie si pe cale de consecinta se impune respingerea propunerii parchetului de emitere a mandatului de arestare preventiva. De asemenea, invoca disp. art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO care arata foarte clar in ce conditii se poate emite mandatul de arestare preventiva si in ce conditii se poate prelungi acest mandat de arestare preventiva intr-o asemenea faza. Daca nu sunt indeplinite aceste conditii din legislatia interna atunci in mod inevitabil exista o lipsa de conformitate intre dispozitiile de natura interna si eventuala emitere a mandatului de arestare preventiva. Cu referire la inculpatul SM arata ca s-a incercat un flagrant, dar flagrantul respectiv nu s-a consumat. In momentul de fata inculpatul apare ca un autor care a savarsit infractiunea de luare de mita, ca s-a consumat infractiunea. Dar, din moment ce inculpatul nu a primit nici o suma pana in momentul de fata conform sustinerilor parchetului si nu a pretins nici o suma de bani sustine faptul ca propunerea este rau intentionata. Constata, daca ne raportam la textele de lege ca nu avem infractiune, solicita sa se constate ca nu sunt probe sau indicii pentru propunerea parchetului. De asemenea cu privire la inculpatul IFB incadrarile sunt nefondate.
Al doilea aparator ales al inculpatului SM considera ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prev. de disp. art.149 ind.1 C.p.p., solicita sa se aprecieze ca in dosar nu sunt probe sunt simple sustineri si considera ca nu sunt indeplinite nici cond. prev. de art.143, 68 ind.1 si nici art.148 lit.f teza II C.p.p., acel pericol pentru ordinea publica pe care ar trebui sa-l presupuna lasarea in libertate a inculpatilor. Solicita instantei sa se observe ca in fata instantei nu se afla niste traficanti de droguri sau niste talhari ci doua persoane cu notorietate in comuna, care de 6 ani au reusit sa functioneze acea comuna, nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au copii, sunt casatoriti, apreciaza ca nici art.148 lit.f C.p.p. nu este indeplinit, solicitand sa se aiba in vedere si disp. art.136 alin. final C.p.p.. Caracterul de exceptie astfel cum reglementeaza legislatia europeana nu se regaseste la cei doi, motiv pentru care solicita judecarea in stare de libertate a celor doi inculpati.
Al treilea aparator ales al inculpatului SM solicita instantei sa observe ca flagrantul a fost fortat, motiv pentru care procurorul desi avea timp sa obtina un mandat de interceptare a discutiilor sau a convorbirilor telefonice a inteles sa o faca pe cale de ordonanta motivand ca nu a fost timp suficient. Solicita a se observa ca denuntul este depus la parchet in data de 23.04.2010 iar flagrantul a fost realizat abia in data de 29.04.2010 si in opinia sa 6 zile ar fi fost timp mai mult decat suficient pentru a obtine o astfel de autorizatie in masura in care lucrurile mentionate de denuntatoare in acel denunt ar fi avut suport real dar sunt o serie de neclaritati si in acesta. De asemenea, in ziua organizarii flagrantului solicita a se observa ca ulterior efectuarii acelor acte pentru care sustine parchetul ca domnul SM ar fi pretins acele foloase, acea mita, desi este rugat cu bani de catre denuntatoare refuza sa-i primeasca. Mai arata ca a fost prejudiciul pretins denuntatoarei de catre primarie, aceasta suma urma sa ajunga la primarie pentru a se acoperi daunele suferite de aceasta primarie. Pentru aceste motive solicita respingerea propunerii parchetului intrucat nu sunt indeplinite conditiile prev. de art.148 lit.f C.p.p. teza II si depune in circumstantiere doua inscrisuri, respectiv certificatul de nastere al copilului.
Inculpatul IFB personal, in ultimul cuvant arata ca nu este o persoana care sa reprezinte un pericol pentru ordinea publica si ii pare rau de ce s-a intamplat.
Inculpatul SM personal, in ultimul cuvant solicita respingerea propunerii parchetului.
JUDECATORUL,
Prin propunerea nr. 1561/P/2010, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.04.2010, Ministerul Public - Parchetul de pe Tribunalul Bucuresti a solicitat arestarea preventiva a inculpatului SM pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 30.04.2010 pana la data de 28.05.2010 si a inculpatului IFB pe o perioada de 30 zile, incepand cu data de 30.04.2010 pana la data de 29.05.2010
In drept, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a propus luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul SM, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare de mita, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, precum si infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, art. 242 Cp si art. 272 Cp, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. si fata de inculpatul IFB, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal, ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal si favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000.
Ab initio, in cuprinsul referatului cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmit in dosarul de urmarire penala in data de 23.04.2010, se precizeaza aspectul ca prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti din aceeasi data, s-a dispus extinderea cercetarilor si inceperea urmaririi penale fata de CVL, sub aspectul savarsirii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1,2 Cod penal; ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal; favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal rap. la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000. Din ansamblul probator rezulta ca invinuitul CVL a stabilit care este cuantumul prejudiciului cauzat de denuntatoare si i-a indemnat pe inculpatii IFB si SM sa ii pretinda acesteia suma respectiva.
Insa, invinuitul CVL a avut o atitudine sincera cu prilejul audierii sale, aratand ca nu a intentionat sa lipseasca de libertate organele de urmarire penala si nici procurorul de caz, justificand atitudinea sa prin aceea ca dorea sa se convinga de veridicitatea sustinerilor partilor vatamate.
Astfel, in declaratia data in calitate de invinuit, CVL a aratat ca suma de 10.000 lei pretinsa de la martora-denuntatoare reprezenta prejudiciul real cauzat de acesta prin consumul de apa necontorizat si nefacturat, considerand ca prejudiciul stabilit prin nota de constatare ( 1562,75 lei ) este o batjocura. Invinuitul a precizat ca pentru aceasta suma urma sa i se elibereze chitanta denuntatoarei.
De aceea, in ceea ce-l priveste pe invinuitul CVL, procurorul de caz a dispus fata de acesta luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
In fapt, se invedereaza, in cuprinsul referatului cu propunere de luare a masurii preventive, imprejurarea ca la data de 23.04.2010 numita PVD a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti cu privire la savarsirea infractiunii de luare de mita, prev. de art .254 Cod penal de catre numitul SM, angajat in cadrul Primariei Dobroiesti, jud. Ilfov.
Din denuntul si declaratiile denuntatoarei reiese ca la data de 14.04.2010, numitul SM, referent in cadrul Primariei Dobroesti, jud. Ilfov i-ar fi pretins suma de 10.000 lei, pentru a nu-i intocmi acte de constatare cu privire la bransamentul si consumul neautorizat la reteaua de apa curenta, bransament pe care aceasta l-ar fi avut realizat la locuinta sa situata in aceeasi comuna, str. Copacul cu Flori, nr. 16.
Din cercetarile efectuate in cauza a reiesit ca la data de 13.04.2009 s-a incheiat intre Serviciul Public de Alimentare cu Apa si Canalizare al com. Dobroiesti, reprezentata de CVL, in calitate de primar si de SM, referent la Primaria Dobroiesti , in calitate de operator pe de o parte si numita PVD, in calitate de utilizator pe de alta parte, un contract de prestari servicii de alimentare cu apa si de canalizare, pe o durata nedeterminata.
Pana la data de 13.04.2010 nu au fost probleme in derularea acestui contract, insa la data susmentionata, cand s-au prezentat la imobilul denuntatoarei angajatii Primariei Dobroesti, acestia ar fi constatat ca s-a realizat un bransament ilegal la reteaua de apa curenta, astfel incat consumul de apa nu ar mai fi fost inregistrat de catre contor.
In acest context, in aceeasi zi denuntatoarea ar fi fost contactata telefonic de catre SM, referent in cadrul Primariei Dobroesti, solicitandu-i sa se prezinte a doua zi la acesta la birou, pentru a discuta in legatura cu problema ivita. La data de 14.04.2010 denuntatoarea PVD s-a prezentat la Primaria Dobroiesti, ocazie cu care numitul SM a invitat-o intr-o sala de sedinte, unde i-a comunicat ca pentru fapta sa risca amenda sau chiar inchisoare dar daca ii va da suma de 10.000 lei va rupe actele de constatare si nu va mai sesiza organele de politie.
Initial numitul SM i-a solicitat denuntatoarei sa se prezinte cu suma pretinsa pana la data de 23.04.2010, lucru pe care aceasta nu l-a facut, sesizand Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Ulterior la data de 28.04.2010 numitul SM s-a intalnit intamplator cu fostul sot al denuntatoarei, respectiv numitul PM care locuieste in acelasi imobil cu denuntatoarea.
Cu aceasta ocazie numitul Sabau Marius i-ar fi spus lui PM sa-1 sune in cursul aceleiasi zile, in jurul orelor 17.00-18.00, pentru a-i comunica la ce ora sa se prezinte a doua zi la primarie, impreuna cu numita PVD, pentru "a rezolva" problema.
Avand in vedere ca la data de 29.04.2010 urma sa aiba loc intalnirea dintre denuntatoarea PVD si fostul sot PM cu numitul SM, precum si faptul ca din denuntul susnumitei rezultau date si indicii temeinice privind savarsirea infractiunii de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 din Cod penal, infractiune grava de coruptie, si tinand seama de faptul ca intarzierea obtinerii autorizatiei prevazute de art. 9lx al. 1 si 2 din C.pr.pen., ar fi adus grave prejudicii activitatii de urmarire penala, prin ordonanta din data de 29.04.2010, ora 08.00 a fost autorizata inregistrare audio video a convorbirilor purtate in mediul de denuntatoarea PVD si fostul sot PM, pe o durata de 48 de ore, incepand cu data de 29.04.2010, ora 8.00 pana la 01.05.2010, ora 08.00.
In aceste imprejurari, la data de 29.04.2010, orele 12.00, s-a organizat o actiune de flagrant, dupa ce in prealabil fusese predata denuntatoarei din fondurile Ministerului Public suma de 5.000 lei RON, bani care au fost inseriati, conform procesului verbal de inseriere si predare bancnote.
La data de mai sus, in jurul orelor 10.00, organele de ancheta s-au deplasat in com. Dobroiesti, in apropierea sediului primariei, unde urma sa aiba loc intalnirea dintre denuntatoare si numitul SM.
In sediul primariei martora-denuntatoare s-a intalnit cu inculpatul IFB care i-a comunicat ca SM nu se afla in incinta primariei. Din discutia purtata de cei doi cu acest prilej rezulta ca inculpatul IFB cunostea faptul ca denuntatoarei i se pretinsese suma de 10.000 lei de catre inculpatul SM. Mai mult, denuntatoarea s-a oferit sa plateasca suma de 5000 de lei pe care o avea asupra sa, inculpatul IFB spunandu-i ca este insuficient intrucat primarul comunei, invinuitul CVD stabilise ca suma ce trebuia platita de denuntatoare este de 10.000 lei. in timpul discutiei, martora-denuntatoare il apeleaza telefonic pe sotul sau, caruia ii relateaza spusele inculpatului IFB, discutia telefonica continuand intre inculpat si numitul PM. Cel dintai reia aspectele referitoare la necesitatea achitarii intregii sume pretinse.
Ulterior, in jurul orelor 12.30 are loc o a doua intalnire intre denuntatoare si numitul SM, iar din discutia purtata intre cei doi, inregistrata audio-video, reiese ca acesta din urma i-a spus susnumitei ca trebuie sa dea suma de 10.000 lei, asa cum se intelesesera anterior, daca voia sa nu mai sesizeze organele de politie despre pretinsa fapta de consum ilegal de apa, nefiind suficienta suma de 5.000 lei RON, cat i-a precizat denuntatoarea ca a reusit sa faca rost pana la acel moment.
De asemenea numitul SM i-a spus denuntatoarei ca daca pana la ora 16.00 nu face rost de toata suma, respectiv 10.000 lei RON, "va da drumul la dosar."
In acest context, s-a mai predat denuntatoarei de catre organele de ancheta, pe baza de proces verbal, inca 5.000 lei, avand loc o a doua intalnire intre aceasta si numitul SM, in aceeasi zi, la orele 15.50, in Primaria corn. Dobroiesti.
Cu aceasta ocazie, denuntatoarea i-a comunicat numitului Sabau Marius faptul ca a reusit sa faca rost de toata suma pretinsa, respectiv 10.000 lei RON, context in care susnumitul i-a spus ca in acest caz s-a rezolvat problema, ca pana miercuri va fi rebransata, rupand in fata denuntatoarei dosarul cu actele intocmite pe numele sau.
Totodata numitul SM i-a comunicat denuntatoarei sa mearga la casierie, sa lase banii acolo, din discutia anterioara cu denuntatoarea, respectiv de la orele 12.00 , reiesind ca pentru a fi "acoperit",urma sa-i fie eliberata o chitanta in care se mentiona,, consum apa" , " pentru ca asa cum face chitanta pentru 3.000 lei , poate sa faca o chitanta si pentru 10.000".
Dupa terminarea discutiei, organele de ancheta au intrat in holul Primariei com. Dobroesti, unde se aflau denuntatoarea precum si numitul SM, care avea in mana mai multe bucati rupte de documente.
Dupa ce s-a constatat acest aspect, organele de ancheta i-au adus la cunostinta susnumitului ca s-a organizat un flagrant, in urma unui denunt formulat de numita PRD. Cu aceasta ocazie, susnumitul a precizat ca documentele rupte din mana sa reprezinta dosarul de constatare al denuntatoarei, pentru bransament ilegal la reteaua de apa potabila.
Totodata fiind intrebat numitul SM pe ce temei si in baza carui document i s-a solicitat numitei PVD suma de 10.000 lei, acesta a precizat ca nu exista un document in acest sens si ca nu s-a facut un calcul al consumului pe care se pretinde ca l-ar fi consumat ilegal aceasta.
Documentele rupte de inculpat in fata denuntatoarei si recuperate de organele de ancheta reprezentau o nota de constatare inregistrata la Primaria Dobroesti prin care se stabilea faptul ca prejudiciul cauzat de martora-denuntatoare, prin consumul de apa necontorizat este in cuantum de 1562,75 lei.
In timpul constatarii infractiunii flagrante, in incaperea in care se aflau procurorul de caz, partea vatamata AN, ofiterii de politie judiciara si martorii asistenti, a intrat primarul comunei Dobroesti, invinuitul CV care a cerut lamuriri cu privire la cele intamplate. Procurorul de caz si-a declinat identitatea si i-a adus la cunostinta acestuia motivul prezentei organelor de urmarire penala in sediul primariei, respectiv constatarea unei infractiuni flagrante. Din acest moment, invinuitul CVD a continuat sa solicite informatii, impiedicand desfasurarea normala a activitatii judiciare, iar la finalul acesteia, a impiedicat organele de urmarire penala sa paraseasca incaperea in care se aflau. in acest timp, invinuitul CVD a apelat numarul de urgenta 112 si a solicitat sprijinul organelor de politie. In incaperea respectiva au intrat si alti angajati ai primariei printre care si viceprimarul, inculpatul IFB, acesta manifestandu-se violent atat in limbaj cat si in gesturi.
In momentul in care echipa operativa a reusit sa paraseasca incaperea respectiva, invinuitul CVL a alergat spre usa de acces a primariei, i-a solicitat paznicului sa incuie usa si a pastrat cheile asupra sa. Timp de aproximativ 15 minute echipa operativa si procurorul de caz au fost in imposibilitatea de a parasi imobilul, fiind retinuti in holul de intrare al sediului primariei.
La sosirea organelor de politie din cadrul Postului de Politie Dobroesti, primarul comunei a permis unui angajat sa descuie usa de acces. in momentul in care procurorul de caz, partea vatamata AN a incercat sa iasa din sediul primariei, a fost bruscata de inculpatul IFB care nu i-a permis acesteia sa paraseasca sediul.
Se subliniaza si faptul ca in tot intervalul de timp in care organele de urmarire penala au fost lipsite de libertate, atat lucratorii de politie cat si procurorul au incercat in repetate randuri sa explice angajatilor primariei ca acestia savarsesc o infractiune, si-au prezentat legitimatiile de serviciu si au motivat prezenta in sediul primariei, subliniind ca sunt in executarea unei activitati judiciare legale.
Viceprimarul comunei, inculpatul IFB a avut un limbaj violent, ridicand tonul in repetate randuri si cerand explicatii si informatii suplimentare cu privire la sesizarea in urma careia s-a ajuns la organizarea unei actiuni de prindere in flagrant. De asemenea, acesta cerea lucratorilor de politie sa o cerceteze penal pe denuntatoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat (subliniem ca sesizarea organelor competente sub acest aspect era in sarcina angajatilor primariei).
Fata de inculpati s-a pus in miscare actiunea penala si s-au emis ordonante de retinere pe o perioada de 24 de h.
Examinand ansamblul actelor si lucrarilor dosarului, Tribunalul are in vedere urmatoarele :
Din analiza dispozitiilor legale incidente in materia masurii arestarii preventive, Tribunalul retine ca, potrivit disp. art.149/1 C.pr.pen., pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale, in cauza trebuie sa fie intrunite conditiile prev. de art.143 C.pr.pen. si sa existe in mod corespunzator unul din cazurile prev. de art.148 C.pr.pen.
Altfel spus, pentru a se dispune arestarea preventiva trebuie sa fie intrunite cumulative urmatoarele cerinte: 1. sa existe conditiile prevazute de art.143 C.pr.pen. privind existenta in cauza a probelor si indiciilor temeinice (in sensul art.681 C.pr.pen.) din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta prevazuta de legea penala pentru care este cercetat; 2. sa existe conditia prevazuta de art. 136 alin. 6 C.pr.pen., respectiv ca pentru infractiunea savarsita legea sa prevada doar pedeapsa inchisorii si 3. sa existe probe din care sa rezulte vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 C..pr.pen., dispozitiile procedurale sus mentionate fiind compatibile cu prevederile art. 5 parag.1 lit. c si parag. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (C.E.D.O.).
Examinand propunerea formulata in raport cu actele si lucrarile dosarului, dar si cu dispozitiile legale in materie, se constata ca aceasta este neintemeiata, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si art. 148 lit. f C.p.p.
In ceea ce priveste conditia prevazuta de art.143 C.pr.pen, Tribunalul retine ca in cauza exista probe directe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit unele dintre faptele prevazute de legea penala sub aspectul carora sunt cercetati.
Totusi, trebuie precizat ca desi s-a retinut in sarcina unora dintre inculpati savarsirea infractiunilor pentru care se solicita si arestarea lor preventiva, la dosar nu exista indicii temeinice - cu atat mai putin probe - care sa justifice cea mai drastica masura preventiva; aceste indicii exista doar pentru unele dintre faptele savarsite de inculpati, neputandu-se lua in seama - in considerarea masurii cerute de parchet - incadrarile juridice la care se face referire in propunerea de arestare.
Daca este evident ca in acest cadru procesual judecatorul nu poate antama problema schimbarii incadrarii juridice, la fel de adevarat este si faptul ca, fiind chemat sa analizeze oportunitatea luarii unei masuri preventive, este dator sa arate temeiurile concrete si sa respecte exigentele impuse de art.137 alin.1 C.proc.pen.
Avand in vedere ca judecatorul, respingand propunerea parchetului privind luarea masurii preventive fata de inculpati, a instituit fata de acestia luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, va arata ca faptele care justifica luarea acestei masuri fata de inculpatul SN sunt cele de pretindere a sumei de 10000 lei, pentru a nu inainta organelor competente notele de constatre a unei infractiuni si de rupere a acestor documente, fapte care realizeaza continutul constitutiv al infractiunilor de luare de mita, precum si de retinere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 254 alin 1 si 2 Cp rap la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 si art. 272 Cp, pedepsite cu inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, respectiv cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
In speta, exista indicii concrete, de natura sa convinga un observator obiectiv ca fapta functionarului SM realizeaza prima modalitate normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita, constand in fapta de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite.
A pretinde inseamna a cere, a formula o anumita pretentie.
Pretinderea , ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luarii de mita, inseamna pretentia , cererea formulata de catre subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, in imprejurarile si scopurile prevazute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare inteleasa de cel caruia ii este adresata, putand fi atat expresa cat si aluziva, ocolitoare. In raport de imprejurarile si mijloacele folosite, pretinderea a fost inteligibila pentru cea careia i s-a adresat. Aceasta a inteles nu numai ca s-a formulat o cerere, o pretentie de a da functionarului bani sau alte foloase, dar si ca acestea sunt necuvenite.
In oricare din formele de realizare a pretinderii, aceasta trebuie sa fie neechivoca, manifestand intentia functionarului de a conditiona de ea indeplinirea ori intarzierea efectuarii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri, sa ajunga la constiinta celui caruia ii este destinata si sa fie inteleasa de acesta. Destinatarul pretentiei formulata de functionarul corupt nu trebuie sa inteleaga semnificatia penala a faptei, dar el trebuie sa stie ca prin aceasta pretindere se conditioneaza indeplinirea corespunzatoare a indatoririlor de serviciu de catre acesta.
Atitudinea destinatarului pretentiei - de acceptare sau respingere a cererii formulata de catre functionarul corupt, dupa receptionarea si intelegerea acesteia -nu influenteaza asupra existentei elementului material al laturii obiective a infractiunii in aceasta modalitate.
O alta conditie esentiala consta in aceea ca actul pentru a carui indeplinire ,
neindeplinire etc. se pretinde, se primeste, se accepta sau nu se respinge promisiunea unor foloase, sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului, adica sa fie un act privitor la indatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor indatoriri .
Indatoririle de serviciu ale functionarului sunt definite ca fiind tot ceea ce cade in seama acestuia in conformitate cu normele care reglementeaza, guverneaza serviciul respectiv ori este inerent naturii acestuia.
Prin "a nu indeplini un act" se intelege neefectuarea acestuia, a unei activitati, actiuni care trebuie indeplinita in temeiul indatoririlor de serviciu ale functionarului, subiect activ al infractiunii de luare de mita. Ea se poate realiza prin neindeplinirea actului, lasarea in nelucrare, nedefinitivarea unui act care trebuie finalizat, refuzul de a da curs dispozitiilor ori cererilor primite, ramanerea in pasivitate fata de acestea, ea putand fi totala sau partiala, definitiva sau temporara, dar in acesta imprejurare, raportat la termenul stabilit pentru executare.
In speta, actul contrar indatoririlor de serviciu se realizeaza printr-o incalcare a dispozitiilor legale, printr-o rezolvare arbitrara a unui conflict juridic si printr-o falsa constatare si apreciere a unei situatii de drept si de fapt. Toate acestea fac ca actul sa devina contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului.
Actionand in acest fel, in legatura cu efectuarea unui act de serviciu, faptuitorul are, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat si publice care presupune cu necesitate prestarea serviciului de catre functionari si alti salariati, in conditii de probitate si legalitate.
Pentru a-si intemeia decizia cu privire la necesitatea restrangerii de miscare a Inculpatului SM prin instituirea masurii de preventie a obligarii de a nu parasi tara, judecatorul are in vedere ca inculpatul nu a putut sa ofere o explicatie plauzibila cu privire la cuantumul prejudiciului pretins a fi cauzat prin savarsirea infractiunii de furt calificat de catre denuntatoare ( a se vedea declaratia data de inculpat in camera de consiliu, care, dupa ce a fost asigurat de judecator ca se poate verifica in functie de elementele oferite de el cu privire la cei 1700 metri cubi care s-au pierdut cu inchiderea si descarcarea retelei de alimentare cu apa ca se poate stabili pe baza REGULII DE TREI SIMPLA contravaloarea prejudiciului cauzat de reclamanta, a aratat ca a facut si calcul exact pe o ciorna care s-a pierdut si ca la calcul i-ar fi dat chiar cu 100 lei mai mult decat i-ar fi pretins denuntatoarei, pe care a omis sa-i ,,solicite" la plata, deoarece, in opinia sa, prejudicierea bugetului primariei cu aceasta suma este minima).
Cu privire la faptele care realizeaza continutul constitutive al infractiunii de retinere si distrugere de inscrisuri de catre inculpatul SM (nu si pe cel al sustragerii sau distrugerea de inscrisuri, insa judecatorul, neputand dispune, in acest moment procesual, schimbarea de incadrare juridica, apreciaza ca nu se justifica cenzurarea propunerii de arestare preventiva sub acest aspect ), acestea rezulta din procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, cat si din inscrisurile aflate la filele 34-50 din dosar constand in inscrisurile rupte.
Faptele care justifica luarea acestei masuri fata de inculpatul SM sunt cele de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art 189 alin. 1,2 Cod penal si ultraj, prev. de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal, pedepsite cu inchisoarea de la 7 la 15 ani, respectiv cu inchisoarea de la 6 luni la 4 ani si sase luni sau cu amenda. In opinia instantei, imprejurarea ca in propunerea de arestare se precizeaza ca acesta este cercetat atat sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita, cat si a celei de favorizare a infractorului, constituie o simpla inadvertenta, de vreme ce, in sistemul nostru de drept, auto-favorizarea nu este incriminata.
Din declaratiile partii vatamate AN precum si a marorilor audiati in cauza rezulta imprejurarea ca in momentul in care procurorul de caz, partea vatamata AN a incercat sa iasa din sediul primariei, a fost bruscata de inculpatul IFB care nu i-a permis acesteia sa paraseasca sediul, desi atat acesta, cat si ofiterii DGA si-au prezentat legitimatiile de serviciu si au motivat prezenta in sediul primariei, subliniind ca sunt in executarea unei activitati judiciare legale. Din aceleasi mijloace de proba rezulta faptul ca Viceprimarul comunei, inculpatul IFB a avut un limbaj violent si a impiedicat organele judiciare sa paraseasca incinta camerei de consiliu a Primariei Dobroiesti.
Instanta apreciaza ca nu se impune luarea masurii preventive fata de inculpati pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, ridica semne de intrebare modul in care au avut avut loc pregatirile in vederea constatarii infractiunii flagrante:
Din denuntul si din declaratiile denuntatoarei din data de 23 04 2010, nu se observa preocuparea procurorului de caz de a stabili profilul psihologic al numitei PVD, nu s-a insistat asupra clarificarii tuturor aspectelor legate de fapta, de faptuitor, de imprejurarile si conditiile in care urma sa fie inmanate sumele de bani inculpatului SM.
Pe de alta parte, desi prin ordonanta din 23 04 20108 ( fila 15 dup), in mod corect s-a delegat ofiterilor de politie judiciara din cadrul DGA efectuarea de verificari cu privire la numitul SM si la functia pe care o detine in cadrul comunei Dobroiesti, din niciun act din dosarul de urmarire penala si avem aici in vedere declaratiile date in calitate de martor ale persoanelor care au realizat flagrantul ( filele 51-85 dup) nu rezulta ca acestea ar fi fost preocupate sa sublinieze modul in care au inteles sa determine modul de operare, a circumstantelor in care se va comite infractiunea sau ca au cunoscut topografia imobilului unde-si are sediul Primaria Comuna Dobroiesti.
Descoperirea si sanctionarea infractiunilor de coruptie presupune o urmarire penala completa, al carui unic scop il constituie aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile comiterii acestor infractiuni, persoana faptuitorului. Pentru realizarea acestora este absolut necesar ca organul de urmarire penala sa apeleze la toate mijloacele tehnico-stiintifice, tactice si metodologice pe care le pune la indemana stiinta Criminalisticii.
Folosirea eficienta a acestor instrumente nu poate fi insa conceputa decat intr-un mod organizat, printr-o planificare judicioasa, singura modalitate apta sa asigure un fundament stiintific urmaririi penale a celor corupti.
Planificarea se materializeaza in obiectivele anchetei, versiunile si problemele de clarificat, metodele si mijloacele disponibile (E. Stelzer “Criminalistica, vol.I, Ed.stiintifica Germana, Berlin,1977 p.122.)
Intreaga organizare a cercetarilor, planificarea lor se cere inteleasa intr-un sens dinamic nu fixist, planul trebuind sa se coreleze, in permanenta, cu datele obtinute pe parcursul urmaririi penale.
Un loc important in desfasurarea cercetarilor infractiunilor de coruptie il are planul de urmarire penala ale carui elemente constitutive sunt versiunile si problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activitatile intreprinse pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme.
Fiecare plan de urmarire penala se intocmeste luand in consideratie momentele specifice cazului concret, locul efectuarii actelor de investigare si caracteristicile persoanelor participante la realizarea lor. O atentie deosebita la planificarea intregului proces al cercetarilor sau a unor etape o cer problemele utilizarii mijloacelor tehnico-criminalistice (precum si tehnicii speciale), necesare pentru descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii.
Atentia sporita se datoreaza faptului, ca cele mai valoroase urme se produc anume in momentul transmiterii ofertei, darii-luarii de mita, un act de scurta durata, si urmele produse, de regula, fara intarziere se distrug de infractori, sau se deformeaza.
De aceea, in plan trebuie de prevazut cu exactitate maxima locul, timpul, procedura utilizarii mijloacelor tehnico-criminalistice, specialistii executanti.
Activitatile organului de urmarire penala in vederea investigarii infractiunilor de coruptie in mare masura sunt determinate de sarcinile care stau in fata lui la diferite etape ale schemei metodologice de cercetare alese.
Astfel, sarcina inlaturarii incertitudinii informationale prevede realizarea unor masuri in scopul acumularii datelor necesare.
Pentru realizarea acestei sarcini organul judiciar apeleaza la sistemele de evidenta aflate in exploatare, care permit completarea informatiei privind persoanele banuite, legaturile si posibilitatile acestora.
Pentru a atribui cercetarilor un caracter strict orientat si bineinteles cat se poate de efectiv, investigatorul, evaluand materialele colectate elaboreaza versiunile de urmarire penala, prin care s-ar putea explica infractiunea de coruptie, imprejurarile in care s-a comis sau este pregatita, determinandu-se faptele, problemele care trebuie clarificate, consecutivitatea masurilor ce tin a fi intreprinse in acest scop.
Apreciind particularitatile locului si timpului conceput de mituitor si mituit pentru intalnire, caracteristicile bunului, valorii ofertei, ce tine a fi inmanata, experienta participantilor in acest domeniu, investigatorul prognozeaza posibila reactie a mituitului, caile posibile de fuga a acestuia, precum si eventualele actiuni ale intermediarului, altor complici etc.
Retinerea persoanelor corupte in flagrant delict impune consecutivitatea altor actiuni de ancheta: o astfel de consecutivitate reiese din necesitatea acumularii sistematice si neintrerupte a materialului probatoriu.
Consecutivitatea corecta este o conditie necesara pentru cercetarea completa a infractiunii.
Caracterul sistematic al cercetarilor si anume realizarea treptata a sarcinilor anchetei, pe etape, in scopul obtinerii unui probatoriu integru ar fi trebuit sa fie conditia suficienta in acest sens si ar fi oferit investigatorului posibilitatea sa concretizeze informatia initiala, sa inlature momentele contradictorii aparute in procesul cercetarilor.
Descoperirea asupra persoanei retinute, in cadrul perchezitiei corporale a bancnotelor cu aceiasi valoare, serii si numere, fixate anterior in declaratia reclamantului, ar fi trebuit sa constituie un important mijloc de proba privitor la infractiunea comisa.
Trebuie de subliniat ca retinerea in flagrant trebuie infaptuita dupa un plan la intocmirea caruia se cere ca investigatorul sa ia in consideratie timpul si locul inmanarii mitei, trasaturile cele mai evidente ale obiectului care v-a fi inmanat, procedeele de fixare a actiunilor de dare - luare de mita.
Referitor la locul de inmanare este necesar sa se arate detaliile topografice ale acestuia, cu anumite puncte de reper pentru orientare si cu ascunzisurile ce pot fi improvizate in vederea observarii si fixarii secventelor mai importante din momentul predarii obiectului material al mitei iar timpul se specifica in ore si minute. Este binevenit de a intocmi un desen - schita a locului.
Totodata sunt determinate obligatiunile membrilor grupei de retinere, se face instruirea lor, se selecteaza si se pregatesc mijloacele tehnice necesare, inclusiv tehnica criminalistica, speciala, de radio-receptie, se solutioneaza alte probleme de importanta pentru realizarea cu succes a acestei operatiuni tactice - coordonarea actiunilor membrilor grupei de retinere, participarea specialistului etc.
De regula, retinerea mituitului se infaptuieste atunci cand el a luat obiectul mitei.
Este important, ca la realizarea retinerii in flagrant sa fie prevazute anumite masuri care ar exclude posibilitatea mituitului de a se elibera de obiectul mitei pana la prinderea lui si ca sa nu poata inventa vre-o explicatie potrivita existentei asupra sa a banilor, bunurilor luate ca mita. Tinand seama de natura faptei, persoana infractorului, organul judiciar poate sa procedeze la retinerea lui chiar in momentul prinderii in flagrant delict sau sa-l lese liber, fara sa stie ca este urmarit, spre a-i da ocazia sa intreprinda si alte activitati, prin care s-ar crea probe noi si, eventual, s-ar descoperi si alti participanti, complici etc.
Un alt aspect discutabil este cel al fundamentarii propunerii de arestare pe interceptarile convorbirilor telefonice: libertatea organelor judiciare in administrarea probelor trebuie cantonata in echilibrul care trebuie sa existe intre principiul legalitatii, ce implica, in principal, respectarea legii formale, al carui camp a fost extins in Romania o data cu ratificarea Conventiei europene a drepturilor omului (integrata in mod direct in ordinea juridica interna) si celelalte principii fundamentale ale procesului penal, intre care dreptul la un proces echitabil este de o importanta primordiala: se arata, in cuprinsul referatului cu propunerea de luare a masurii preventive (p.5), ca din inregistrarile audio-video efectuate cu acest prilej rezulta ca primarul si viceprimarul cunosteau obiectul denuntului formulat impotriva inculpatului SM, aspect confirmat de acestia in declaratiile date in calitate de invinuit. Coeziunea psihica intre inculpatii SM si IFB, CONDITIE SINE QUA NON pentru retinerea in sarcina celui din urma a infractiunii de luare de mita , este demonstrata de organele de ancheta in acest stadiu procesual doar cu aceste mijloace de proba. De aceea, judecatorul care va dispune obligarea inculpatului IFB de a nu parasi tara nu va face referire in cuprinsul incheierii si la fapta care realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de luare de mita.
Tinand cont de mijloacele tehnice moderne de investigatie, in procesul penal, respectarea intimitatii vietii private a dobandit o importanta crescanda. O dovada elocventa in acest sens o reprezinta imprejurarea ca, in practica, partile invoca in mod frecvent violarea art.8 al Conventiei europene a drepturilor omului pentru a solicita anularea unei probe produse de catre o parte sau printr-un act de administrare a probei. Atat particularii, cat si agentii autoritatilor publice, trebuie sa respecte viata privata a persoanei in administrarea probelor. Sub acest aspect, in art. 8 alin.2, Conventia europeana a prevazut, ca o exceptie de la principiu, facultatea pentru un stat membru de a autoriza o "ingerinta a autoritatii publice in exercitiul acestui drept", sub rezerva ca ea sa fie necesara. Asa cum s-a remarcat in doctrina, protectia intimitatii vietii private este asigurata suficient prin insasi crearea cadrului legal de administrare a probelor, existand posibilitatea ca o proba obtinuta cu violarea intimitatii vietii private sa poata fi cenzurata prin prisma principiului legalitatii. Curtea de la Strasbourg a admis ca existenta unor dispozitii legale care sa permita interceptarea corespondentei in situatii exceptionale este necesara intr-o societate democratica, in vederea asigurarii securitatii nationale, apararii ordinii publice si prevenirii savarsirii de infractiuni, insa realizarea unor interceptari ale convorbirilor telefonice comporta nu doar riscul producerii de prejudicii unei anumite persoane, ci poate avea consecinte negative pentru societatea democratica in ansamblul sau. De aceea, garantiile impotriva interceptarilor abuzive sunt indispensabile. Conform art.8 par.2 din Conventie, ingerintele autoritatilor publice trebuie sa fie prevazute de lege si sa fie necesare intr-o societate democratica pentru atingerea unui scop legitim. O a treia conditie - ingerinta sa fie proportionala cu scopul urmarit - este o creatie a jurisprudentei organelor Conventiei, care a condus la formularea unui nou principiu in materie - cel al proportionalitatii. Acesta presupune determinarea existentei unei nevoi sociale imperioase care a impus ingerinta in dreptul la corespondenta.
In acest sens, in doua cauze impotriva Frantei, Kruslin si Huvig, Curtea a apreciat ca sistemul francez de autorizare a interceptarii convorbirilor telefonice nu ofera reclamantilor garantii adecvate contra unor abuzuri ce puteau fi comise, deoarece nu erau definite persoanele care puteau fi supuse interceptarii convorbirilor telefonice in cadrul procedurii judiciare, nici natura infractiunilor care indreptateau practicarea lor; nu erau prevazute limite cu privire la durata masurii, daca aceasta era dispusa de judecatorul de instructie; nu existau prevederi cu privire la modalitatea de redactare a procesului-verbal privind conversatiile interceptate si masurile ce trebuiau avute in vedere pentru ca inregistrarile realizate sa fie comunicate intact si complet catre judecator (care nu putea controla numarul si lungimea benzilor inregistrate originale) si aparare; nu erau definite modalitatile in care benzile cu inregistrarile practicate puteau fi distruse.
Instanta investita cu propunerea de arestare preventiva nu are abilitarea ceruta de disp.art. 91 ind 2 alin 3 C.pr.pen sa verifice legalitatea si temeinicia ordonantei motivate, dispuse de procuror, cu titlu provizoriu, in data de 29.04.2010 (filele 19-20 dosar dup). Pe de alta parte, unele din probele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva se refera chiar la aceste interceptari, aspect care indrituieste judecatorul chemat sa dispuna masuri cu privire la starea de libertate a unor persoane sa analizeze continutul acestora.
Chiar daca astfel de inregistrari nu ar trebui, in acest moment, stricto sensu, sa aiba valoare de procedeu probatoriu, neexistand atasata dovada confirmarii lor de catre judecatorul la care face referire textul de lege susmentionat pana la momentul emiterii propunerii de arestare si neexistand la dosar dovezi ca procurorul care a autorizat interceptarea ar fi verificat daca este necesara aplicarea dispozitiilor art 91 ind1 alin.7 C.pr.pen., este neindoielnic faptul ca interceptarile au prezentat un just temei pentru organizarea surprinderii faptuitorului in flagrant, in scopul verificarii veridicitatii faptelor denuntate, in conditiile in care cuprind date sau indicii privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu.
Pe de alta parte, unele din probele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva care se refera la aceste interceptari nu se coroboreaza cu declaratiile martorei denuntatoare (chiar daca nu este inceputa urmarirea penala fata de aceasta persoana, pretinsa faptuitoare a infractiunii de furt calificat, in orice caz aceasta are cunostinta ca a incalcat prin fapta sa regulile de convietuire sociala, adresandu-se organelor de urmarire penala de abia in data de 23.04.2010, desi pretinde ca inca din data de 14.04.2010 s-a prezentat la Primaria Dobroiesti, ocazie cu care numitul SM a invitat-o intr-o sala de sedinte, unde i-a comunicat ca pentru fapta sa risca amenda sau chiar inchisoare dar daca ii va da suma de 10.000 lei va rupe actele de constatare si nu va mai sesiza organele de politie, aspect care imprima instantei convingerea ca insasi martora denuntatoare este o persoana de probitate morala indoielnica). Aceasta, in declaratia data in fata procurorului in data de 29.04.2010(fila 7 dosar), subliniaza ca din discutia purtata pe holul primariei, in jurul orelor 10.20, cu inculpatul IFB, a inteles ca atat primarul cat si inculpatul IFB cunosteau problema ei si ca daca nu va plati suma de 10000 lei, vor sesiza organele de ancheta.
Astfel, in baza acestei convingeri a martorei denuntatoare, fara ca la dosarul de urmarire penala sa existe declaratia casierei IN, despre care inculpatul SM pretinde ca i-ar fi spus sa astepte in acea zi la serviciu sa primeasca suma de 10000 lei, la care s-ar fi adaugat si taxa de reconectare la reteaua de apa, respectiv suma de 1250 lei( a se vedea declaratia martorei denuntatoare data in fata procurorului in data de 29.04.2010 la fila 13 dup).
De altfel, daca echipa organizata pentru realizarea flagrantului ar fi asteptat sa vada cu ce titlu ar fi urmat sa fie eliberata acesta chitanta, ar fi putut extinde cercetarile si pentru alte fapte care fac parte din sfera ilicitului penal care ar fi putut retinute in sarcina inculpatului SM si ar fi putut verifica modul in care intelege sa-si respecte indatoririle de serviciu casiera comunei, despre care inculpatul SM a afirmat, cu ocazia audierii sale in fata judecatorului ca putea emite chitante fara existenta vreunei facturi si fara sa verifice, in prealabil, contravaloarea serviciului pentru care se percepea suma de bani. Ar fi fost util de stiut pentru judecatorul propunerii de arestare si daca ar fi urmat sa fie eliberata o singura chitanta care sa faca referire la intreaga suma pretinsa, respectiv suma de 11250 sau doua chitante pentru sumele pretinse cu racordarea de apa a comunei si pentru ’’treaba cealalalta’, care in acceptiunea martorei denuntatoare semnifica ruperea documentelor de constatare a infractiunii pe care ea insasi a savarsit-o. In acest stadiu procesual, excede competentei judecatorului verificarea modului in care suma pentru ’’treaba cealalalta’’ar putea figura inregistrata in contabilitate sau in evidentele comunei.
Echipa a decis sa intervina in momentul in care au fost rupte dosarele de constatare a infractiunii de inculpatul SM : acesta, fiind intrebat de judecator de ce nu a inteles sa rupa documentele dupa ce numita PRD a depus banii la casierie si, in acceptiunea acestuia, prejudiciul ar fi fost recuperat, a invederat ca a vrut sa fie un domn cu aceasta.
In acest context, judecatorul fondului este lipsit de posibilitatea de a verifica, din oficiu, in temeiul rolului activ, consacrat de disp.art. 4 si 287 C.pr.pen., cu respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, incidenta cazului de arestare prevazut de art.148 lit.b) : astfel, desi exista temerea rezonabila ca, lasati in libertate, inculpatii ar putea influenta pe numita IN, aceasta nu are calitate de martor in prezenta cauza, pentru a putea fi valabil acest temei al arestarii ; nu exista un minim de date in dosar care sa permita judecatorului sa-si fundamenteze decizia pe acest temei : de aceea, in acest stadiu procesual, devine pertinenta concluzia « Idem est non esse, et non probari".
Pe de alta parte, nu poate trece neobservat si faptul ca si in privinta primarului comunei ar exista temerea rezonabila ca, lasat in libertate, ar putea influenta pe numita IN, insa impotriva acestuia procurorul de caz a decis luarea masurii de preventie a obligarii de a nu parasi tara.
Referitor la cazurile prevazute de art.148 Cpp, Parchetul si-a intemeiat propunerea pe lit.f a acestui text de lege; daca prima conditie este indeplinita (pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare se verifica pentru unele din infrcatiunile pentru care sunt cercetati inculpatii), nu acelasi lucru se poate sustine si cu privire la a doua conditie. Parchetul nu a adus probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, mergand doar pe ideea ca gravitatea infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor justifica masura arestarii preventive. In opinia instantei, intemeierea propunerii parchetului de arestare preventiva pe litera f a art.148 din Codul de procedura penala este motivata generic, fara a se face referire la un minim de date si la un suport probator care sa justifice aceasta masura.
Nu este mai putin adevarat ca toti inculpatii sunt necunoscuti cu antecedente penale, iar in ceea ce priveste atitudinea inculpatilor de nerecunoastere a faptelor comise, pe langa faptul ca nu denota decat ca nu constientizeaza gravitatea infractiunilor de care sunt invinuiti, impreuna cu circumstantele lor personale, vor fi avute in vedere si la individualizarea judiciara a pedepselor, in masura in care acestia vor fi trimisi in judecata, iar instanta se va orienta catre o solutie de condamnare.
Aceste aspecte nu indreptatesc insa concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, neputand genera, implicit, o stare de neincredere si insecuritate in randul persoanelor care respecta ordinea de drept si valorile sociale.
Fata de considerentele faptice expuse mai sus, tribunalul apreciaza necesara luarea fata de inculpati nu a masurii arestarii preventive, ci a unei alte masuri.
Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participa la activitatea procesual-penala sunt chemate sa dea dovada de loialitate, pe tot parcursul procesului, si in special cu ocazia administrarii probelor in vederea aflarii adevarului si a justei aplicari a legii penale sau civile.
Practic, prin recurgerea la institutia masurilor procesuale, se urmareste asigurarea unui climat de desfasurare normala si eficace a procesului penal, functionalitatea lor constand in a preveni sau inlatura imprejurarile care impiedica realizarea in bune conditii a procesului penal.
Masurile procesuale au caracterul unor activitati adiacente celei principale in procesul penal, deoarece organele judiciare dispun luarea acestora in raport de circumstantele concrete ale fiecarei cauze penale. Caracterul facultativ este impus de posibilitatea aprecierii de catre organele judiciare daca numai prin luarea unor masuri procesuale s-ar putea realiza in mod corespunzator tragerea la raspundere penala si civila a persoanelor prevazute de lege. Instanta apreciaza ca aceasta restrangere a libertatii este necesara si in interesul urmaririi penale, pentru buna desfasurare a cercetarilor, motiv pentru care masura obligarii de a nu parasi tara- care implica in sarcina inculpatilor mai multe obligatii pe care trebuie sa le respecte si care asigura urmarirea indeaproape a comportamentului viitor al acestora - este suficienta si deplin justificata in cauza.
De vreme ce actele de la dosar justifica luarea unei masui preventive, iar legea permite judecatorului a o aprecia, tribunalul va respinge propunerea parchetului si va dispune luarea fata de inculpati a masurii obligarii de a nu parasi tara pe o durata de cate 30 zile, incepand de azi 30.04.2010 si pana la data de 29.05.2010 inclusiv.
Urmeaza a se tine cont de faptul ca limitele aduse exercitarii drepturilor persoanei sunt prevazute si strict determinate de lege, au caracter de exceptie, fiind instituite si trebuind a fi folosite numai in cazuri de extrema necesitate, sunt proportionale cu nevoile create de interesul superior, pe care il deservesc, si sunt de o interpretare restrictiva. Din cuprinsul articolului 136 din Codul de procedura penala care prevede ca acestea se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, astfel ca, in concret, in cauza de fata, nu este necesar a fi dispusa cea mai drastica masura fata de inculpati. Va stabili in sarcina inculpatilor sa respecte obligatiile prevazute de art.145 alin.11 Cpp si in plus, obligatiile de a nu comunica direct sau indirect intre ei si de a nu conduce nici un vehicul.
Va atrage atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art.145 alin.22 Cpp.
In temeiul disp. art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina Statului. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neintemeiata propunerea de arestare preventiva a inculpatilor IFB si SM formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.146 alin.11/1 rap. la art. 1451 C.p.p., dispune luarea fata de inculpatii IFB si SM a masurii obligarii de a nu parasi Romania, fara incuviintarea Tribunalului Bucuresti, pentru o perioada de 30 de zile, incepand de azi 30.04.2010 si pana la data de 29.05.2010 inclusiv.
In baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatii sunt obligati sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organele de urmarire penala si la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati;
b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea lor conform programului de supraveghere intocmit de aceasta sau ori de cate ori sunt chemati;
c) sa nu isi schimbe adresa la care locuiesc efectiv fara incuviintarea Tribunalului Bucuresti;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
e) sa nu intre in contact cu martora denuntatoare PVD, membrii familiei acesteia si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
In baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 22) C.p.p., atrage atentia inculpatilor asupra faptului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care le revin, se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 30.04.2010, ora 23.15
PRESEDINTE GREFIER
CAMELIA BOGDAN LAURA SIRBOIU
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Arest preventiv
Arest preventiv - Sentinta penala nr. Incheiere din 18-05-2009 din data de 18.05.2009Arest preventiv - Decizie nr. 196 din data de 17.10.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 274 din data de 22.11.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Sentinta penala nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Rezolutie nr. 22/I din data de 06.03.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 15/I din data de 13.02.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 73/I din data de 04.06.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 20/I din data de 09.02.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 39/I din data de 20.03.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Prelungirea arestarii preventive art. 174-176 al.1 lit. d din Codul Penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal - Rezolutie nr. 37/I din data de 15.03.2013
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 145/I din data de 13.11.2012
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 144/I din data de 13.11.2012
Art. 300 ind. 2 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/I din data de 15.02.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 159/I din data de 04.12.2012
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 85/Ic din data de 20.07.2012
Mentinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/Ic din data de 03.07.2012
Prelungire arest preventiv - Rezolutie nr. 79/Ic din data de 03.07.2012