Plangere contraventionala. Transport de cereale fara a prezenta in trafic certificatul de producator. Individualizarea sanctiunii complementare confiscarii mijlocului de transport

Prin cererea adresata Judecatoriei Orsova si inregistrata sub nr. X la data de X, petentul G.V. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria PA nr. X incheiat la X, prin care a solicitat anularea acestuia, iar in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertisment.
In motivarea plangerii, a aratat ca in data de X a condus autoutilitara marca Ford Tranzit, proprietate personala, inspre comuna C., sat N., pentru a aduce  produse agricole din gospodaria sa pentru care detine  certificat de producator emis de Primaria P., judetul D., numitului T.P.
A sustinut ca aceste produse nu aveau destinatia de piata, pentru comercializare, ci proveneau din productia proprie iar in compensare urma sa primeasca cateva oi, capre sau miei, fiind un troc in natura, fara a fi considerata tranzactie comerciala. De altfel, potrivit art. 5 din Codul Comercial, nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumul cumparatorului ori al familiei sale.
De asemenea, a precizat ca noul Cod civil nu cuprinde dispozitii care sa consacre in mod direct un sistem de reglementare al dreptului comercial, nemaigasindu-se notiunea de comerciant sau de fapta de comert si cu atat mai putin cea a schimbului in natura a produselor din gospodaria proprie.
A considerat ca nu a incalcat nicio norma legala, fapta nefiind incriminata de lege intrucat petentul detine certificat de producator si nu a efectuat acte de comert. De altfel, si Decizia in interesul legii nr. 1/18.02.2002 a Curtii Supreme de Justitie a stabilit ca prezentarea ulterioara in fata instantei a actelor prin care se dovedeste provenienta licita a bunurilor atrage anularea procesului-verbal de contraventie.
In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii contraventionale aplicate cu sanctiunea avertismentului, avand in vedere imprejurarile comiterii faptei si pericolul social redus al acesteia.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, conform  art. 19 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 80/2013, potrivit chitantei depuse la fila 6 in dosarul cauzei.
In dovedirea cererii, a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul  T.P.
In drept plangerea a fost intemeiata pe  dispozitiile art. 1, art. 7 si art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 precum si Decizia nr. 1 a Curtii Supreme de Justitie din 18.02.2002.
A anexat plangerii copia cartii de identitate (fila 3), procesul-verbal de contraventie seria PA nr. X incheiat la X (fila 4), certificat de producator (fila 5).
Intimata a depus intampinare la data de 12.11.2013, prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca la data de 06.10.2013 petentul a fost depistat de catre organele de politie in comuna Ilovita, in timp ce transporta cu autoutilitara avand numar de inmatriculare X cereale fara documente legale de provenienta.
Ulterior depistarii petentului, agentul a procedat la sanctionarea contraventionala a acestuia si la confiscarea marfii si a mijlocului de transport utilizat, in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 12/2006.
A anexat intampinarii urmatoarele inscrisuri: raportul agentului constatator (fila 12),  proces-verbal (filele 13-15), declaratie G.V. (filele 16-17), declaratie D.V. (filele 18-19), declaratie B.G. (filele 20-21), proces-verbal (fila 22), asigurare auto (filele 23-26), proces-verbal (fila 27), proces-verbal de custodie (fila 28).
Petentul nu a depus raspuns la intampinare.
Sub aspectul probatoriului, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent si proba testimoniala, in cadrul careia a fost audiat martorul T.P..
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr. X intocmit la data de X de catre intimata Inspectoratul de Politie al Judetului Mehedinti, petentul G.V. a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 3000 lei pentru, retinandu-se in sarcina sa savarsirea contraventiei prevazuta de art. 14 lit. e din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 12/2006. In esenta, agentul a constatat ca la data de X, ora 15.40, in localitatea I., judetul M., petentul a transportat cu autoutilitara marca Ford Tranzit avand nr. de inmatriculare X 20 saci cu tarate, 11 saci cu porumb si 36 saci cu grau, fara a avea asupra sa documente de provenienta pentru aceste produse.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va proceda la verificarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat in prezenta cauza.
Pentru analiza legalitatii acestuia vor fi avute in vedere dispozitiile art. 16 si 17 din actul normativ mentionat anterior, in care sunt enumerate mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda procesul-verbal de contraventie si stabilesc regimul nulitatii actului in cazul in care acestea lipsesc.
Instanta constata ca procesul-verbal de contraventie contestat cuprinde mentiunile prevazute la art. 17 sub sanctiunea anularii, respectiv numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite si semnatura agentului constatator, astfel incat nu se poate constata incidenta unei cauze de nulitate neconditionata de vatamare a acestui act.
Instanta retine, de asemenea, ca petentul nu a invocat motive de nulitate relativa a procesului-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste temeinicia actului sanctionator, instanta constata ca petentul contesta ca fapta concreta retinuta in sarcina sa intruneste elementele constitutive ale contraventiei, in sensul ca nu este indeplinita conditia ca transportul cerealelor sa se fi efectuat in scop comercial.
Este intemeiata sustinerea petentului potrivit careia in noua legislatie civila nu se mai regasesc termenii de comerciant si fapte de comert. Cu toate acestea, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009 la data de 01.10.2011, notiunile la care a facut referire au fost inglobate in cele de "profesionist" si "activitati de productie, comert si prestari servicii", astfel cum reiese din dispozitiile art. 8 alin. 1 si 2 al Legii nr. 71/2011. Ca atare, nu se poate sustine ca fapta este dezincriminata intrucat nu mai exista notiunile prevazute de textul de lege care reglementeaza contraventia in cauza, ci acestea trebuie inlocuite corespunzator cu cele prevazute de Codul civil si legislatia conexa acestuia.
Potrivit art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 12/2006, transportul in scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificatie, neinsotite de documentele prevazute de lege care sa justifice provenienta licita a acestora, cu amenda de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea marfii si a mijlocului de transport marfa utilizat in acest scop, daca acesta apartine contravenientului sau daca nu exista contract legal de carausie.
Instanta apreciaza ca sustinerea petentului conform careia nu efectua un transport in scop comercial este neintemeiata. Din chiar certificatul de producator depus de acesta la dosarul cauzei (fila 5) reiese faptul ca realizeaza o productie estimata de 4200 kg grau si 3800 kg porumb, din care 4000 kg grau si 3600 kg grau este destinat comercializarii. De asemenea, martorul T,P,, audiat in cauza, a declarat ca il cunoaste pe petent ca fiind producator de cereale si s-a inteles cu acesta sa faca un schimb de produse si, mai mult, nici petentul nu a negat ca isi castiga existenta din producerea si comercializarea de cereale.
Avand in vedere caracterul dovedit de continuitate al activitatii sale, precum si dispozitiile legale mentionate anterior, potrivit carora notiunile de acte sau fapte de comert se inlocuiesc cu cea de activitati de productie, comert sau prestari servicii, instanta apreciaza ca petentul, la momentul controlului, transporta cerealele in scop comercial, astfel cum prevede textul care incrimineaza contraventia.
Totodata, instanta apreciaza ca nu se pot aplica prin analogie dispozitiile Deciziei in interesul legii nr. 1/2002, aceasta fiind incidenta in cazul in care se constata savarsirea contraventiei prevazuta de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, respectiv in situatia in care contravenientul efectueaza acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii. In privinta cerealelor, legiuitorul a inteles sa instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun in materie constituit de Legea nr. 12/1990, mai aspru, al sanctionarii, fiind incriminata contraventional inclusiv fapta de a transporta cereale in scop comercial (deci nu a comercializarii efective).
Asadar, instanta apreciaza ca situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal de contraventie corespunde realitatii, iar agentul constatator in mod corect a retinut in sarcina petentului savarsirea contraventiei prevazuta de art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 12/2006.
Analizand modul de individualizare al sanctiunilor aplicate, instanta constata ca acestea trebuie sa fie proportionale cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru aceasta operatiune recurgandu-se la criteriile prevazute de art. 21 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si anume imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Incalcarea dispozitiilor art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 12/2006 este sanctionata cu amenda de la 3000 la 5000 lei, confiscandu-se totodata mijlocul de transport si bunurile transportate.
Astfel, agentul constatator a aplicat petentului o amenda in cuantumul minim prevazut de lege pentru aceasta fapta. Cu toate acestea, avand in vedere circumstantele concrete ale comiterii faptei - respectiv ca nu transporta o cantitate mare de cereale, precum si ca detinea certificat de producator - instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata este disproportionata fata de pericolul social concret al faptei, precum si faptul ca sanctiunea contraventionala a avertismentului este suficienta pentru atingerea scopului preventiv al pedepselor contraventionale.
Fata de aceste considerente, urmeaza a dispune inlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii in cuantum de 3000 lei cu sanctiunea contraventionala a avertismentului.
Cu privire la sanctiunea complementara prevazuta de norma legala si aplicata petentului constand in confiscarea mijlocului de transport folosit pentru transportarea marfii, instanta apreciaza ca si aceasta este supusa procesului de individualizare.
Un prim argument in acest sens se rezida din interpretarea dispozitiilor art. 5 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Norma legala mentionata enumera in primele trei alineate care sunt sanctiunile contraventionale principale si complementare, pentru ca in alin. 5 sa prevada ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, fara a distinge intre categoriile de sanctiuni contraventionale stabilite in alineatele precedente. Or, in aceasta situatie, interpretand logic norma juridica in cauza potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, se desprinde concluzia ca sanctiunile contraventionale, indiferent daca sunt principale sau complementare, trebuie sa respecte cerinta proportionalitatii cu fapta concreta savarsita.
Mai mult, si alin. 6 al aceluiasi articol statueaza ca sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei. Aceasta dispozitie nu se poate interpreta in sensul ca sanctiunea complementara se stabileste doar de legiuitor, adica avandu-se in vedere doar pericolul social abstract al faptei incriminata drept contraventie, fara a da posibilitatea agentului constatator sau instantei de judecata sa analizeze in concret daca fapta comisa intruneste criteriile de gravitate necesare pentru a aplica o asemenea sanctiune. Aceasta concluzie este intarita si de coroborarea alineatului mentionat cu alin. 4 din acelasi articol, potrivit caruia prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare. Astfel, competenta legiuitorului este aceea de a stabili pedepse complementare, iar aplicarea acestora - care reprezinta un proces distinct de cel de stabilire, de prevedere in norma de incriminare - nu poate reveni decat organului constatator si instantei investite cu verificarea procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, instanta considera ca nu se pot aplica, prin analogie, dispozitiile din Codul penal referitoare la obligativitatea aplicarii pedepselor complementare. In fapt, asemanarea este doar de ordin terminologic, continutul acestora fiind diferit: in timp ce pedepsele complementare prevazute de legea penala privesc persoana inculpatului, pedeapsa complementara a confiscarii cuprinsa in norma contraventionala este una pecuniara si, mai mult decat atat, legea penala cuprinde o dispozitie in sensul aplicarii obligatorii a acestora, norma care insa nu are un corespondent in legislatia care guverneaza regimul juridic al contraventiilor.
In al doilea rand, instanta constata ca masura confiscarii a fost abordata si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut ca aceasta reprezinta o privare de proprietate, dar ea nu intra sub incidenta celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1, ci tine de paragraful 2, care reglementeaza folosinta bunurilor in conformitate cu interesul general ( cauza nr. 30352/03 Ismayilov c. Rusiei, paragraful 30).
Analizand din aceasta perspectiva masura confiscarii (unei sume de bani pe care contravenientul nu a declarat-o serviciilor vamale), Curtea a stabilit ca aceasta nu incalca garantiile oferite de art. 1 paragraful 2 din Protocolul 1 daca este prevazuta de legea nationala - cerinta legalitatii -, daca este necesara intr-o societate democratica si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate de catre autoritatile nationale pentru a asigura interesul general al comunitatii si protectia dreptului reclamantului de folosinta a bunurilor sale, sau, in alti termeni, Curtea a examinat daca nu a fost impusa partii o povara excesiva prin luarea acestei masuri.
In continuare, in aceeasi cauza, Curtea a oferit unele criterii in functie de care se poate stabili daca masura este proportionala cu scopul urmarit, stabilind astfel standardul sau. In acest sens, a avut in vedere ca bunurile confiscate aveau o provenienta licita (paragraful 36), persoana supusa masurii nu avea antecedente penale (paragraful 37), statul nu a suferit un prejudiciu insemnat in urma comiterii faptei si, de asemenea, proportionalitatea a fost analizata in raport de fapta efectiv comisa, iar nu de o eventuala conduita infractionala, nedovedita in cauza, cum ar fi fapte de evaziune fiscala sau de spalare a banilor (paragraful 38).
De asemenea, instanta observa ca jurisprudenta Curtii este constanta in aceasta materie, constatandu-se incalcari ale Conventiei in situatia in care masura dispusa nu a fost proportionala cu pericolul social al faptei (cauza nr. 28336/02 Grifhorst c. Frantei si cauza nr. 3997/02 Moon c. Frantei, paragrafele 46-52), valoarea bunurilor confiscarii fiind cu mult mai ridicata decat chiar sanctiunea principala, a amenzii, aplicata persoanelor in cauza.
Un ultim argument in sensul posibilitatii instantei de a individualiza inclusiv pedepsele complementare este dat de doctrina in materie contraventionala, care impartaseste aceasta idee. Astfel, se sustine ca aplicarea proportionala a sanctiunilor contraventionale trebuie sa priveasca atat sanctiunea principala, cat si cea complementara, iar o astfel de obligatie revine atat agentului constatator, cat si instantei de judecata sesizate cu o plangere contraventionala (Ovidiu Podaru, Radu Chirita, Regimul juridic al contraventiilor editia a 2-a, editura Hamangiu, 2011, pagina 64).
Aplicand criteriile de individualizare prevazute de legislatia nationala si, cu prioritate conform dispozitiilor art. 3 Cod procedura civila, standardul Curtii Europene a Drepturilor Omului, in cauza dedusa judecatii, instanta constata ca petentul a facut dovada provenientei bunurilor, iar statul nu a fost prejudiciat prin comiterea acestei fapte. Desi sanctiunile contraventionale instituite prin norma legala sunt ridicate si urmaresc combaterea producerii si a transportarii ilicite de cereale, in prezenta cauza a fost dovedit faptul ca petentul este producator de cereale, inregistrat ca atare la organele competente.
Astfel, pericolul social concret al faptei este redus, iar sanctiunea complementara a confiscarii mijlocului de transport depaseste considerabil chiar sanctiunea maxima principala care se poate aplica pentru aceasta fapta - amenda in cuantum de 5000 lei.
In aceste conditii, instanta, pentru asigurarea drepturilor consfintite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, considera ca se impune si inlaturarea acesteia intrucat constituie o sanctiune disproportionata fata de circumstantele concrete in fapta a fost comisa.
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de catre intimata.