contestatie la executare (art.461 C.p.p.)
(Sentinta penala nr. 3218/2012 din data de 25.09.2012 pronuntata de Judecatoria Pitesti)R O M A N I A
JUDECATORIA PITESTI
SECTIA PENALA
SENTINTA PENALA Nr. 3218/2012
Sedinta publica de la 25 Septembrie 2012
Completul compus din:
PRESEDINTE I.B.
Grefier F.S.
Ministerul Public, Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti reprezentat prin procuror
C.F. Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent C.A.I., avand ca obiect "contestatie la executare (art.461 C.p.p.)"
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita, fara citarea partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza faptul ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut in sedinta publica din data de 18.09.2012, sustinerile partilor si concluziile reprezentantului Parchetului fiind consemnate in scris in incheierea de amanare a pronuntarii din acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta.
Deliberand;
INSTANTA
Constata ca, prin contestatia la executare inregistrata sub nr. 10566/280/2012 in data de 24.05.2012, condamnatul C.A.I., incarcerat al PNT Colibasi, invoca incidenta dispozitiilor art. 461 lit.d C.proc.pen., constand in aceea ca, in hotararea de condamnare -respectiv s.p. nr. 87/19.03.2009 pronuntata de Judecatoria Horezu, definitiva prin d.p. nr. 558/R/08.09.2010 a Curtii de Apel Pitesti, nu s-a dat corespunzator eficienta dispozitiilor art. 72 C.pen. coroborate cu art. 74 si urm. C.pen., in sensul ca s-au retinut numai starile de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infractiuni si starea de recidiva, dar nu si circumstantele atenuante, respectiv atitudinea sincera si cooperanta a inculpatului, care conducea automat la o diminuare a pedepsei aplicate, ceea ce in cazul de fata constituie o cauza evidenta de micsorare a pedepsei.
In cauza s-au solicitat relatii despre mandatul in a carei executare se afla, data incarcerarii sale, daca exista alte mandate ale pedepsei inchisorii emise pe numele sau, fisa de cazier judiciar reactualizata, precum si hotararea de condamnare cu mentiunea datei si modalitatii ramanerii ei definitive.
In raport de actele si lucrarile dosarului, instanta retine in fapt urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.87 din 19 martie 2009, pronuntata de Judecatoria Horezu, judetul Valcea, in baza art.302 Cod pr.penala, s-au respins, ca nefondate, toate exceptiile invocate de inculpat, prin aparator si, in baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicata, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.AI, la 2 ani inchisoare.
In baza art.89 alin.1 din acelasi act normativ, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat la 3 ani inchisoare.
In baza art.293 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la 1 an inchisoare.
In baza art.33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
In baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata a inculpatului pentru condamnarea la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 10 luni, aplicata prin sentinta penala nr.637 din 7 martie 2003 a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia penala nr.498 din 30 septembrie 2003, pronuntata de Tribunalul Timis si decizia penala nr.1119 din 20 noiembrie 2003 a Curtii de Apel Timisoara.
S-a contopit pedeapsa de 3 ani inchisoare, aplicata prin prezenta sentinta cu restul de pedeapsa de 536 zile, ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, si s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 2 ani, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare, in conditiile art.57, 71 Cod penal, aplicandu-i-se, totodata, si dispozitiile art.64 lit.a, b Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca stare de fapt, urmatoarele:
La data de 29.07.2005, inculpatul C.A.I. se afla pe DN 67, la volanul unui autoturism marca Ford Escort decapotabil, de culoare alba, avand numere straine de inmatriculare, circuland singur, fara a fi insotit de vreo persoana, din directia Horezu spre Targu Jiu.In raza localitatii Slatioara, judetul Valcea, intr-o curba la stanga, fara vizibilitate, inculpatul s-a angajat intr-o manevra periculoasa de depasire a unui autotractor marca MAN care tracta o remorca.In acel moment al depasirii neregulamentare, din sens opus se deplasa un autoturism marca Dacia, condus de martorul V.A., in autoturism fiind si sotia acestuia, martora V.C..Pentru a evita impactul cu autoturismul condus de inculpat, martorul V.A. a fost obligat, concomitent cu reducerea vitezei, sa vireze dreapta, intrand, astfel, pe contrasens.
In acest timp, martorul C.P, conducatorul autotractorului, a fost vigilent si, sesizand pericolul, a tras de volan dreapta si, cu toate acestea, impactul cu autoturismul Dacia nu a putut fi evitat, acesta intrand in coliziune cu remorca tractorului, mai exact, in rotile motrice mijloc, (cap tractor).
In acelasi timp, autoturismul Ford decapotabil a depasit, printr-o manevra scurta, autotractorul, dupa care conducatorul acestuia a continuat drumul, parasind locul accidentului, fara a se opri pentru a observa consecintele faptei sale si fara incuviintarea organelor de politie.
Organele de politie, sesizandu-se din oficiu despre producerea accidentului rutier soldat cu vatamarea mai multor persoane, s-au deplasat la fata locului, dupa care, au luat datele necesare privind autoturismul Ford decapotabil si persoana care il conducea, totodata, luand legatura si cu unitatile de politie ce tranziteaza DN 67 din raza judetului Gorj, pentru ca acestea sa procedeze la identificarea in trafic si oprirea autoturismului mentionat.
Astfel, Politia Rutiera Gorj a depistat pe raza municipiului Targu Jiu, autoturismul cu pricina, iar persoana care il conducea s-a prezentat cu numele C.S.P situatie constatata de agentul sef adjunct D.L. si agentul G.T. din cadrul politiei rutiere a municipiului Targu Jiu, in procesul verbal intocmit la data de 29.07.2005.
Cu aceeasi ocazie, s-a constatat ca autoturismul prezinta urme de avarii pe aripa spate si fata si pe spoiler, despre care cel care s-a prezentat cu numele C.S.P. a afirmat ca au fost produse in urma cu o saptamana si nu cunoaste daca are autorizatie de reparatie. De asemenea, intrebat fiind daca are cunostinta despre vreun accident produs pe raza judetului Valcea , acesta a negat, dupa care a declarat ca se obliga sa se prezinte, in cel mai scurt timp, la politia valceana, pentru lamuriri in legatura cu accidentul.
Totodata, organele de politie ale municipiului Targu Jiu au facut fotografii privind autoturismul Ford Escort alb decapotabil si, fata de identitatea afirmata de cel ce conducea autoturismul, au facut verificari in baza de date, intrand in posesia datelor complete de stare civila a persoanei cu numele C.S.P., acestea fiind trimise organelor care anchetau cauza.
Ulterior, C.S.P. a fost chemat, oficial, pentru a da relatii privind accidentul produs in ziua de 29.07.2005, cu aceasta ocazie acesta fiind surprins de acuzatia ce se pune in sarcina, spunand ca, in vara anului 2005, el nu a fost in judetul Valcea, cum de altfel, niciodata, ca nu a fost impreuna cu inculpatul si prietena lui pe traseul rutier indicat de inculpat.
Totodata, a afirmat ca il cunoaste pe inculpatul C.A.I., fiind ca si el din Deva, iar despre autoturismul Ford decapotabil de culoare alba sustine ca este proprietatea inculpatului.
Organele de politie valcene au solicitat celor doi agenti ai Politiei Municipiului Targu Jiu, care au depistat in ziua de 29.07.2005 autoturismul Ford Escort si conducatorul acestuia, sa-l identifice prin prezentarea fotografiei acestuia, comparativ cu fotografia privind pe C.S.P., imprejurare in care cei doi agenti l-au indicat, fara dubiu, pe inculpatul C. ca fiind cel depistat pe raza municipiului Targu Jiu, conducand autoturismul cu pricina.
Chemat sa dea explicatii privind accidentul rutier din raza comunei Slatioara, inculpatul a negat implicarea lui in producerea accidentului, spunand ca in ziua respectiva s-a aflat, intr-adevar, in trafic pe DN 67, in drum spre Targu Jiu, cu autoturismul condus de prietena sa, P.A.M., avandu-l ca pasager pe C.S..
Fata de declaratia inculpatului, organele abilitate au chemat-o pe prietena acestuia pentru a da la randul ei explicatii cu privire la evenimentele din ziua accidentului, iar aceasta a sustinut declaratia inculpatului.
Ulterior, P.A.M. a revenit asupra primei declaratii, modificand-o in totalitate, spunand ca a sustinut afirmatiile inculpatului la sugestia acestuia si de temerea pe care i-a indus-o prin amenintari, in cazul in care nu il sustine. Aceasta a declarat ca, in ziua de 29.07.2005, nu a fost impreuna cu prietenul ei, inculpatul, pe traseul spre Targu Jiu, urmand sa se intalneasca in localitatea Vulcan, pentru a pleca pe litoral si ca a primit telefon de la inculpat spunand ca intarzie la intalnire, pentru ca are probleme cu politia.
Tot in cursul urmaririi penale, martorul C.S.P. a revenit si el asupra declaratiei initiale, in cuprinsul careia afirma ca nu este adevarata sustinerea inculpatului, referitoare la faptul ca, in ziua accidentului ar fi fost impreuna in autoturismul "Ford Escort", condus de catre P.A.M. , pe DN 67, in drum spre Tg Jiu, si , cu ocazia sesizarii Judecatoriei Horezu, cu propunerea procurorului privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul C.I.A., acesta a sustinut contrar primei declaratii, afirmatiile inculpatului.
Din coroborarea probelor administrate in faza de urmarire penala, cu cele administrate in faza de cercetare judecatoreasca, prima instanta a ajuns la concluzia certa, ca accidentul rutier ce a avut loc in ziua de 29.05.2005, pe DN 67, in raza localitatii Slatioara, judetul Valcea, a fost provocat de catre inculpatul C.A.I., in timp ce circula cu autoturismul marca "Ford Escort" decapotabil, de culoare alba, din directia Horezu spre Targu Jiu.
S-a retinut de instanta de fond si faptul ca in momentul depistarii in trafic de catre organele de politie rutiera ale municipiului Targu Jiu, inculpatul a declarat ca se numeste C.S.P., in acest sens fiind procesul - verbal intocmit de reprezentantii politiei rutiere din judetul Gorj, la aceeasi data, 29.07.2005.
De asemenea, din probe a mai rezultat ca inculpatul C.A.I., la data de 29.07.2005, nu era posesor de permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul, in acest sens, fiind raspunsul dat de IPJ Valcea- Serviciul Politiei Rutiere, urmare adresei inaintate de Postul de Politie al comunei Slatioara.
Apararea inculpatului, constand in aceea ca nu el a condus autoturismul si prin urmare, nu el a provocat accidentul din 29.07.2005, precum si ca nu a comis un fals privind identitatea, s-a constatat ca nu este sustinuta de probe.Faptul ca apararea sa este sustinuta de martorul C.S.P., nu a prezentat relevanta pentru instanta de fond, pe de o parte, pentru ca este o sustinere singulara iar, pe de alta parte, avand in vedere ca martorul si-a modificat prima declaratie, in cuprinsul careia afirma ca el nu s-a aflat cu inculpatul si cu prietena acestuia in autoturism in ziua accidentului, pe traseul unde acesta s-a produs, aceasta prima declaratie avand relevanta probatorie, prin coroborarea cu ansamblul probelor administrate.S-a apreciat de instanta de fond, ca revenirea martorului C.S.P. asupra declaratiei initiale, este consecinta influentei exercitate de inculpat asupra sa si nu a facut altceva decat sa ingreuneze activitatea de cercetare si, implicit, aflarea adevarului in prezenta cauza, inculpatul incercand, prin pozitia adoptata in fata organelor de cercetare penala si in fata instantei, sa induca ideea unui dubiu privind comiterea faptelor sesizate de procuror, cu scopul de a se sustrage raspunderii penale.
Prin urmare, in sarcina inculpatului s-a retinut intreaga activitate infractionala descrisa in rechizitoriu, constand in conducerea autoturismului pe drumurile publice, fara a avea permis pentru niciuna din categoriile de autovehicule, fapta prev. si ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicata, savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art.89 alin.1 din acelasi act normativ, in acest sens fiind depozitiile martorilor S.AL, P.A.M., V.C., V.A., C.P., coroborate cu procesul-verbal intocmit de agentii politiei rutiere ai municipiului Targu Jiu, privind depistarea autoturismului si a conducatorului acestuia, precum si cu procesul-verbal de recunoastere in fotografie a persoanei inculpatului, ca fiind cel depistat, conform procesului-verbal anterior.Martorii C.P., V.C., V.A., S.A.L., au declarat toti ca la volanul autoturismului marca "Ford Escort", de culoare alba, s-a aflat o persoana ale carei semnalmente, dupa descrierea facuta de catre acestia, corespunde fara dubiu, cu infatisarea inculpatului C.A.I si ca, acesta era singur in autoturism in momentul producerii accidentului.Mai mult, martorii V.C. si V.A., persoanele vatamate in timpul accidentului rutier provocat de catre inculpat, au declarat, ca in cursul urmaririi penale, dupa circa un an de la formarea dosarului parchetului, inculpatul i-a contactat, imprejurare in care a recunoscut ca el s-a aflat la volan si a oferit, iar martorii au primit, o suma de bani (1000 sau 2000 EURO), pentru ca acestia sa isi retraga plangerea, ceea ce ulterior s-a si intamplat, motiv pentru care, prin rechizitoriul parchetului, s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de inculpat, pentru comiterea infractiunii prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal.S-a apreciat ca relevanta si depozitia martorei P.A.M., care revenind asupra primei declaratii, a afirmat, ca sub presiunea amenintarii exercitate de inculpat asupra sa a sustinut in mod nereal apararea inculpatului, ulterior revenind si infirmand sustinerile acestuia, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestei martore, pentru infractiunea prev. de art.264 Cod penal (favorizarea infractorului ).
Pozitia nesincera a inculpatului, manifestata in tot cursul procesului penal, a fost explicata prin aceea ca acesta a incercat sa evite atragerea raspunderii penale asupra sa pentru faptele comise.
Instanta de fond a retinut ca inculpatul, stiind ca nu poseda permis de conducere, a realizat faptul, ca odata cercetat accidentul rutier, se va depista lipsa acestui act, absolut necesar pentru a putea conduce un autovehicul pe drumurile publice, motiv pentru care a ales sa paraseasca locul accidentului, iar in momentul in care a fost depistat sa declare ca se numeste altfel decat in realitate, savarsind astfel si infractiunea de fals privind identitatea prev. de art.293 Cod penal.S-a aratat ca afirmatia inculpatului, privind prezenta prietenilor sai P.A.M. si C.S.P., in momentul depistarii pe raza municipiul Targu Jiu, nu este sustinuta, pentru ca, in caz contrar, agentii politiei rutiere, ar fi intocmit proces-verbal, in care era inclusa, in mod inevitabil, si persoana martorului C.S.P., despre care inculpatul a afirmat ca ar fi intrat in sediul politiei din Targu Jiu.
Fata de cele aratate, prima instanta a condamnat pe inculpat pentru infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, prin rechizitoriu si anume, conducerea autoturismului pe drumurile publice, fara a avea permis de conducere prevazuta de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, parasirea locului accidentului, prevazuta de art.87 alin.1 din acelasi act normativ, precum si fals privind identitatea prevazuta de art.293 Cod penal.
De mentionat, ca in sarcina inculpatului a fost retinuta si starea de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, intrucat inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru multiple fapte penale, unele dintre ele avand legatura, de asemenea, cu regimul circulatiei pe drumurile publice, faptele retinute in sarcina sa, in aceasta cauza, fiind comise in intervalul de timp ramas pana la expirarea unei pedepse aplicate anterior, din care a fost liberat conditionat.
Astfel, din fisa de cazier judiciar a rezultat, printre alte condamnari, ca prin sentinta penala nr.637 din 7.03.2003, a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia penala nr.498 din 30.09.2003, a Tribunalului Timis si decizia penala nr.1119 din 20.11.2003, a Curtii de Apel Timisoara, inculpatul C.A.I. a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 10 luni, liberat conditionat la 12.10.2004, ramanand de executat un rest de pedeapsa de 536 de zile.
Ca atare, prima instanta, dupa ce in prealabil a contopit, potrivit art.33,34 Cod penal, pedepsele aplicate pentru infractiunile savarsite in prezenta cauza, a facut si aplicarea art.61 Cod penal, intrucat aceste fapte au fost savarsite in intervalul ramas pana la implinirea termenului de liberare conditionata, ceea ce a condus la contopirea pedepsei rezultante stabilita prin sentinta, si anume 3 ani inchisoare, conform dispozitivului enuntat, cu restul de pedeapsa de 536 zile, la care prima instanta a adaugat un spor de 2 ani, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare.
Avand in vedere gravitatea faptelor comise de catre inculpat, precum si imprejurarile reale si personale, constand in pozitia nesincera, antecedentele penale si starea de recidiva a acestuia, care denota staruinta inculpatului in a comite fapte ilicite de natura penala, instanta de fond a dispus ca modalitate de executare a pedepsei aplicate prin prezenta sentinta penala, in regim de detentie, facand astfel aplicarea disp.art.57 C.pen., precum si a disp.art.71 si 64 lit.a,b Cod penal.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, aratand ca in mod gresit a fost condamnat la instanta de fond, fara a se face aplicarea dispozitiilor art.13 Cod penal, referitoare la legea mai favorabila, de asemenea, in mod gresit au fost respinse exceptiile ridicate in fata acesteia, sustinand si alte motive subsidiare, care se refera la individualizarea pedepsei, in neconcordanta cu criteriile prevazute de art.72 Cod penal, acestea fiind exagerat de mari, neanularea masurii obligatorii de a nu parasi tara si neaplicarea dispozitiilor legale referitoare la computarea retinerii si arestarii.
Tribunalul Valcea, prin decizia penala nr. 190/A din 2 decembrie 2009, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat C.A.I, a desfiintat in parte sentinta, in sensul ca, in baza art. 88 alin.1 Cod pr.penala, a computat din durata pedepsei inchisorii pronuntate, timpul retinerii inculpatului de o zi, respectiv 24 iulie 2006, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in cauza, in mod corect instanta de fond a facut aplicarea textelor penale vizand infractiunile la regimul circulatiei rutiere, chiar daca legea a fost republicata si textele au suferit o noua numerotare, fiind suficienta aplicarea art.13 Cod penal, fara a fi nevoie de mentionarea acestei aplicari, intrucat nu s-au produs urmari asupra pedepsei aplicate si a consecintelor acesteia asupra inculpatului.
De asemenea, tribunalul arata ca, exceptiile invocate in fata instantei de fond, au fost corect respinse de catre prima instanta, insusindu-si, in esenta, motivarea acesteia, sustinand, printre altele, ca incalcarile vizate nu pot fi luate in considerare, intrucat inculpatul nu a dovedit ca a suferit vreo vatamare, mai mult, acestea nu au fost invocate in cursul efectuarii actului, asa cum prevad dispozitiile art.197 alin.4 Cod pr.penala.
Cu referire la criticile vizand individualizarea pedepsei, tribunalul a mentionat ca aceasta a fost facuta in mod judicios, conform dispozitiilor art.72 Cod penal, luand in considerare atat limitele legale ale pedepselor pentru infractiunile pentru care a fost condamnat, modalitatea de savarsire a acestora, precum si persoana inculpatului, avand in vedere antecedentele sale penale, cat si atitudinea acestuia de a incerca sa induca in eroare organele judiciare, precum si de a influenta martorii, recunoasterea ulterioara fiind tardiva, fara a avea vreun efect atenuant cu privire la individualizare, luand in considerare comportamentul anterior al inculpatului.
Cu privire la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra revocarii masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori tara, tribunalul a aratat ca instanta nu are obligatia cu privire la masurile preventive de a se pronunta asupra tuturor, ci numai cele cu referire la arestarea preventiva, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Tribunalul a admis, insa, apelul declarat de inculpat, ca urmare a faptului ca prima instanta a omis sa deduca din durata pedepsei inchisorii, timpul retinerii inculpatului.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand, in esenta, urmatoarele motive:
-Nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau calitatea persoanei, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.1 Cod pr.penala.
In acest sens, considera ca instantele au respins in mod gresit solicitarea de retrimiterea cauzei la parchet, in vederea refacerii urmaririi penale, formulata in temeiul dispozitiilor art.332 Cod pr.penala, coroborat cu dispozitiile art.208, 209 Cod pr.penala si dispozitiilor art.268 Cod pr.penala, sustinand ca organele de politie nu au fost competente sa efectueze actele de cercetare si nici procurorul ce a instrumentat cauza, intrucat in privinta organelor de politie se impunea ca procurorul sa dispuna, prin rezolutie motivata, ca aceste cercetari sa fie efectuate de un alt organ de politie, respectiv Postul de Politie Valcea, cu larga participare a D.I.I.C.O.T-ului, in locul Postului de Politie Slatioara, Horezu, iar in privinta procurorului, se arata ca efectuarea actelor de catre un alt procuror decat cel caruia i-a fost repartizat dosarul, fara a exista ordonanta de declinare a competentei de la Parchetul Horezu la Parchetul Valcea si acordul procurorului desemnat, nu este o masura legala, toate acestea conducand, astfel, la retrimiterea cauzei la parchet, in vederea refacerii urmaririi penale.
-Instanta nu a fost legal sesizata, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala.
Cu referire la aceasta critica, se arata ca s-a dispus trimiterea sa in judecata, potrivit art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, fara sa se fi dispus, prin rezolutie sau sa se fi confirmat inceperea urmaririi penale pentru aceasta infractiune, motivarea instantei ca, aceasta situatie ar atrage numai nulitatea relativa, ce poate fi retinuta daca s-a facut dovada unui drept vatamat, la care adauga sustinerea ca avea posibilitatea plangerii, potrivit dispozitiilor art.278 Cod pr.penala, neputand fi primita, intrucat interesul vatamat consta in dreptul la efectuarea unei aparari corespunzatoare in care poate sa invoce prescriptia raspunderii penale, iar aceasta critica, relativa la aceasta neregularitate, se formuleaza inainte de citirea actului de sesizare si nicidecum in cazul unei plangeri intemeiate pe dispozitiile art.278 Cod pr.penala.
-In cauza s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penala.
In aceasta privinta, inculpatul arata ca instantele de fond si de apel nu au stabilit in mod corect situatia de fapt, intrucat nu au observat faptul ca s-a produs un al doilea accident soldat cu victime, ca urmare a culpei sale, intrucat nu avea vizibilitate, deoarece accidentul s-a produs intr-o curba fara vizibilitate, asa cum rezulta si din procesul verbal de cercetare la fata locului, si ca atare, solicita achitarea in temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu disp.art.10 lit.d Cod pr.penala, intrucat nu a avut intentia de parasire a locului accidentului, nestiind faptul ca acesta s-a produs si au existat victime, ca urmare a faptului ca nu avea vizibilitate, iar la momentului producerii acestuia se afla la o distanta apreciabila.
-S-au aplicat pedepse individualizate, in raport cu prevederile art.72 Cod penal, critica ce se incadreaza in cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.14 Cod pr.penala.
Sustinand aceasta critica, se arata ca au fost aplicate gresit dispozitiile art.34 lit.b, c Cod penal, coroborat cu dispozitiile art.61 Cod penal, intrucat sporul de pedeapsa nu se putea aplica decat in conditiile in care pedeapsa ar fi fost sporita la maximul ei special, iar daca acesta nu ar fi considerat indestulator, se putea aplica un spor, sporul de 2 ani aplicat in cauza, fiind, totodata, vadit exagerat in raport de natura si consecintele infractiunii, asa cum de altfel este exagerat de mare si pedeapsa aplicata.
Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penala,raportat la cazurile de casare prevazute de art.385/9 alin.1 Cod pr.penala, curtea a constatat ca numai ultima critica este intemeiata, urmand ca toate celelalte sa fie respinse, avand in vedere urmatoarele considerente:
-Astfel, prima critica vizand nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, asa cum este invocata de aparare, nu poate fi primita.
In acest sens, curtea arata ca o atare critica vizeaza, de altfel, competenta teritoriala, in sensul ca un alt organ de politie ar fi fost competent sa efectueze acte de urmarire penala, precum si efectuarea de acte de urmarire penala de catre un alt procuror, neabilitat in conditiile prevazute de lege.
Or, toate aceste critici de esenta au fost verificate de catre instanta de fond si de apel si, in mod corect, au fost respinse, asa cum rezulta din considerentele nuantate expuse mai inainte.
Pe de alta parte, aceste critici in nici un caz nu pot fi subsumate textului de lege prevazut de art.385/9 alin.1 Cod pr.penala, ca si caz de casare, deoarece in cauza au fost respectate dispozitiile legale privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, infractiunile pentru care a fost cercetat si condamnat inculpatul fiind infractiuni de competenta procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, potrivit art.209 alin.4 Cod pr.penala, prima instanta competenta in cauza fiind judecatoria, potrivit art.25 alin.1 Cod pr.penala.
Asadar, cum cauza a fost instrumentata, in final, de Parchetul de pe langa Judecatoria Horezu, accidentul rutier in cauza avand loc pe raza comunei Slatioara, din circumscriptia teritoriala a acestui parchet, parchet care a dispus trimiterea in judecata, iar instanta care a judecat in fond aceasta cauza a fost Judecatoria Horezu in circumscriptia careia se afla localitatea Slatioara, rezulta cu prisosinta ca normele vizand competenta materiala pe care apararea le considera incalcate au fost in intregime respectate, infractiunile retinute in sarcina inculpatului fiind de competenta judecatoriei si a parchetului corespunzator de pe langa aceasta instanta.
Cu privire la competenta dupa calitatea persoanei invocata de aparare, intrucat inculpatul C.A.I. nu are nici o alta calitate prevazuta de lege care sa atraga competenta altei instante decat judecatoria, nici aceasta critica nu poate fi primita.
-De asemenea, nici critica vizand nelegala sesizare a instantei, circumscrisa cazului de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala, nu poate fi primita, intrucat in prealabil, in cauza, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea de parasire a locului accidentului prevazuta de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, urmata de propunerea de arestare care a fost respinsa, astfel ca rechizitoriul ce constituie actul de sesizare a instantei a fost intocmit in conditiile legii, dispunandu-se numai trimiterea in judecata, inlaturandu-se astfel, critica apararii sub acest aspect.
Faptul ca nu s-ar fi inceput urmarirea penala, cu referire la aceasta infractiune si ca, ulterior, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, o atare incalcare a legii se impunea a fi invocata in cursul urmaririi penale, al prezentarii materialului de urmarire penala, in conditiile art.278 Cod pr.penala, respectiv art.250 si urm. Cod pr.penala, ceea ce inculpatul nu a facut, o atare eventuala incalcare atragand nulitatea relativa, ce putea sa fie invocata numai intr-un anumit termen si numai cu conditia vatamarii si nu oricand in tot cursul procesului penal, cu atat mai mult in recurs.
-Nici cealalta critica vizand o grava eroare de fapt, care a avut ca urmare o solutie gresita de condamnare cu privire la accidentul rutier in care a fost implicat inculpatul, avand in vedere lipsa de vizibilitate in momentul accidentului sau lipsa intentiei de parasire a locului accidentului, datorita acestei lipse de vizibilitate si nestiintei ca au existat victime, nu poate fi retinuta.
Astfel, din toate probele administrate in cauza, asa cum larg au fost prezentate de ambele instante, in considerentele hotararilor atacate, rezulta ca, desi inculpatul a incercat initial sa fie exonerat de raspundere penala, prezentand diverse versiuni si incercand sa influenteze martorii pentru a denatura adevarul in cauza, inculpatul se face vinovat de toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, si anume de conducerea autoturismului fara permis de conducere, prevazuta de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de parasire a locului accidentului, prevazuta de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, si de fals privind identitatea, prevazuta de art.293 Cod penal.
In cauza, este adevarat ca inculpatul pe raza comunei Slatioara, judetul Valcea, aflat la volanul autoturismul marca Ford Escort decapotabil, ce se deplasa din directia Ramnicu Valcea spre Targu Jiu, s-a angajat intr-o depasire neregulamentara, periculoasa, intr-o curba la stanga, fara vizibilitate a unui autotractor care tracta o remorca, in timp ce din sens invers circula un autoturism Dacia 1310, condus de partea vatamata V.A., insa, tocmai aceasta lipsa de vizibilitate trebuia sa determine un comportament prudent si atent in trafic din partea inculpatului, angajarea in acea curba determinand partea vatamata, pentru a evita impactul frontal cu masina condusa de inculpat, sa vireze dreapta si sa intre in criblura de pe acostament, derapand. Apoi, in incercarea de a evita santul din dreapta, a virat stanga pierzand controlul volanului si a intrat in coliziune cu remorca autotractorului mentionat.
In acelasi timp, autoturismul in care se afla inculpatul a avut o coliziune cu autoturismul partii vatamate V.A., soldata cu vatamarea atat a acestei parti cat si a numitei V.C., care au suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile, respectiv 55 zile ingrijiri medicale - pentru aceasta fapta de vatamare corporala din culpa, procesul penal a incetat - in urma acestei coliziuni, pe autoturismul inculpatului ramanand urme de vopsea neagra, partea stanga fata fiind usor infundata.
Toate acestea rezulta din ansamblul probator al cauzei, aceasta fiind, in esenta, situatia de fapt, corect retinuta de instante, necomitandu-se nici o eroare grava de fapt, asa cum sustine apararea.
Evident, ca a existat intentia de parasire a locului accidentului, accident soldat nu numai cu coliziunea autoturismului victimelor, dar si cu vatamarea corporala a acestora, intentie de parasire ce a fost luata ca urmare a faptului ca inculpatul nu avea nici permis de conducere, ceea ce a si condus la nerecunoasterea implicarii in acel accident rutier, inculpatul depistat de organele de politie dupa multiple cercetari, dandu-si, de altfel, si o alta identitate, tot in scopul exonerarii raspunderii penale.
-Ultima critica vizand gresita individualizare a pedepselor, circumscrisa cazului de casare prevazut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penala, este insa intemeiata, numai pe urmatoarele aspecte:
Astfel, curtea nu poate retine critica apararii cu privire la modalitatea aplicarii sporului de pedeapsa in cazul concursului de infractiuni, in sensul ca instantele trebuiau sa dispuna in primul rand sporirea pedepsei la maximul ei special, iar daca acesta nu ar fi fost indestulator, se putea aplica un spor, fiind nelegal procedeul stabilirii unei pedepse in cadrul limitelor prevazute de lege, mai mici decat maximul special, si dupa aceea aplicarea sporului, asa cum au procedat instantele in aceasta cauza.
Curtea a constatat, insa, potrivit practicii constante, ca este posibil stabilirea unei pedepse sub limitele maximului special prevazut de lege si, dupa aceea, aplicarea sporului, chiar daca textul art.34 alin.1 lit.b Cod penal, prevede aplicarea initiala a unei pedepse pana la limita maximului prevazut de lege, iar, dupa aceea aplicarea unui spor asa cum sustine apararea, deoarece in realitate este vorba in esenta de o sporire facultativa unica a pedepsei celei mai grele pana la o limita care sa nu depaseasca maximul special al acesteia, plus sporul special prevazut de lege, fiind posibila adaugarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, chiar daca nu s-a depasit maximul special al acestei pedepse.
De altfel, cele doua procedee, ca mecanisme juridice de aplicare a sporului, nu se suprapun, ci se completeaza, ele putand sa coexiste , chiar daca pedepsele aplicate pentru in fractiunile concurente nu ating acest maxim special.
Critica inculpatului este insa intemeiata sub aspectul cuantumului sporului aplicat in aceasta cauza, spor care a determinat o pedeapsa nelegala, intrucat au fost incalcate prevederile art.34 alin.2 Cod penal.
Astfel, potrivit acestui text, in caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune, apoi pedeapsa rezultanta si se poate adauga un spor, asa cum a adaugat prima instanta in speta data, insa, prin aplicarea acestor pedepse si a acestui spor, pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.
Or, curtea constata ca in urma aplicarii art.61 Cod penal, revocand liberarea conditionata pentru restul de 536 zile, ce a ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, prima instanta a dispus contopirea pedepsei de 3 ani inchisoare, pedeapsa rezultanta pentru infractiunile concurente ce au fost retinute in aceasta cauza, asa cum au fost mentionate, cu restul de pedeapsa de 356 zile, dupa care a aplicat un spor de 2 ani.
Adaugand acest spor de 2 ani, curtea constata ca instanta a depasit totalul pedepselor pentru care s-a dispus contopirea, si anume 3 ani inchisoare, respectiv 536 zile - in total 4 ani si 171 zile -, dispunand un spor de 2 ani, la pedeapsa cea mai grea, rezultanta, de 3 ani inchisoare, ceea ce a condus la aplicarea unei pedepse gresite, nelegale, de 5 ani, mai mare decat acest cuantum total de 4 ani si 171 zile.
Asa fiind, curtea constatand ca subzista cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.14 Cod pr.penala, vizand gresita individualizare a pedepsei in privinta cuantumului acesteia, asa cum sustine si apararea, a admis recursul inculpatului, in baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penala, a casat in parte decizia precum si sentinta si a redus sporul aplicat de la 2 ani inchisoare la 1 an inchisoare, pe care-l va adauga la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute 4 ani inchisoare, in conditii privative de libertate, un asemenea cuantum, dar si o atare modalitate de executare, corespunzand justei individualizari a pedepsei, conform criteriilor prevazute de art.72 Cod penal, vizand limitele de pedeapsa, gradul de pericol social al faptelor retinute in sarcina inculpatului, cat si persoana acestuia care este recidivist, a mai savarsit astfel de infractiuni la regimul rutier, aceasta pedeapsa atingandu-si scopul prevazut de art.52 Cod penal, vizand constrangerea, reeducarea inculpatului si prevenirea de noi infractiuni si a mentinut restul dispozitiilor hotararilor.
Fata de cele prezentate si avand in vedere disp. art. 461 alin.1 lit. d C.proc.pen., invocat in cauza, se va constata ca prezenta contestatie la executare estre nefondata, pentru considerentele ce urmeaza:
Instanta de judecata este obligata, potrivit legii, sa se calauzeasca in activitatea de individualizare judiciara a pedepsei, avand in vedere criteriile de individualizare care trebuie luate in considerare nu aleator, ci respectand strict o ordine, pe care, de altfel, codul penal, in articolul 72 aliniatul 1 le prevede astfel:
- mai intai se tine seama de dispozitiile prevazute de partea generala,
- apoi, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala,
- gradul de pericol social al faptei savarsite,
- persoana faptuitorului si
- imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Aceasta enumerare facuta de legiuitor este una limitativa. Aceasta reglementare a fost pastrata si in noul cod penal, in articolul 87, la aliniatul 1.
Prevederile cuprinse in partea generala a codului penal sunt mult prea numeroase si mult pre diverse pentru a putea oferi o posibilitate reala a judecatorului de a le lua pe toate in considerare la individualizarea pedepselor. Din aceste considerente trebuie facuta o selectie a prevederilor partii generale a codului penal care prezinta relevanta si utilitate reala in procesul de individualizare a pedepselor. Din dispozitiile generale de care trebuie sa se tina seama in individualizarea pedepselor fac parte:
? prevederile referitoare la pedeapsa, la modul general,
? prevederile care, in ansamblu, contribuie la stabilirea cadrului general al individualizarii: referirile la sistemul pedepselor, cele referitoare la circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, cauzele care aduc modificari pedepsei etc.,
? prevederi referitoare la mijloacele de individualizare a pedepsei.
Legea confera fiecarei infractiuni, in mod individual, un grad de pericol abstract, particular, care se reflecta in limitele speciale ale pedepselor acestora. Tocmai pentru aceste considerente, trebuie sa se stabileasca intinderea unor eventuale circumstante agravante sau atenuante pornind de la limitele maximului special si ale minimului special prevazute de lege.
Instanta de judecata este singura abilitata de lege pentru a stabili individualizarea pedepselor cu caracter penal, prin hotararea de condamnare. Aceasta hotarare este insa supusa controlului judiciar, putand suferi modificari in urma promovarii cailor ordinare de atac - apelul si recursul - dar si a cailor extraordinare de atac - recursul in anulare, contestatia in anulare, revizuirea recursul in interesul legii. In situatia in care hotararea de condamnare nu este atacata cu nici una din formele mentionate anterior, aceasta devine definitiva si se bucura de autoritatea de lucru judecat.
Potrivit reglementarilor in vigoare, pedeapsa aplicata intr-o hotarare definitiva poate constitui obiect de reindividualizare in urmatoarele situatii:
- cand, dupa ramanerea definitiva a condamnarii, se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta concursului de infractiuni sau a pluralitatii intermediare,
- cand, dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva, se constata, in temeiul unei alte hotarari definitive, existenta starii de recidiva,
- cand, dupa ramanerea definitiva a hotarari de condamnare, se descopera in sarcina inculpatului existenta si a altor actiuni sau inactiuni ori a altor acte materiale ce intra in compunerea aceleiasi infractiuni continuate, complexe, continue succesive sau colective,
- cand pedeapsa detentiunii pe viata este inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani, in vreunul din cazurile prevazute de lege,
- cand cel condamnat se sustrage, cu rea-credinta, de la executarea amenzii,
- cand cel condamnat la pedeapsa inchisorii, cu obligarea executarii ei la locul de munca, nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca,
- cand, in urma ramanerii definitive a unei hotarari de condamnare, pentru un concurs de infractiuni, pentru doua sau mai multe infractiuni savarsite in stare de recidiva post condamnatorie ori pentru o pluralitate intermediara, intervine dezincriminarea, amnistia sau gratierea, aplicata numai unora dintre infractiunile componente.
Criteriile cuprinse in articolul 72 sunt criterii generale de individualizare si trebuie avute in vedere mereu, si in acele cazuri in care urmeaza sa se tina seama de alte criterii cu caracter special. Doctrina juridica a statuat, iar mai apoi legea a consacrat un principiu esential, calauzitor in activitatea instantelor de individualizare a pedepselor care stabileste ca "fapta, faptuitorul si toate imprejurarile in care a fost savarsita infractiunea - indiferent daca prin ponderea lor au sau nu un caracter de circumstante atenuante sau agravante - trebuie analizate in ansamblu, caci ele se conditioneaza reciproc si, ca atare, isi sporesc sau isi reduc gradul de pericol social". Cum insa doctrina juridica nu este unitara, s-a formulat si o parere opusa, care sustine caracterul independent si distinct, in cadrul criteriilor de individualizare a gradului de pericol social al faptei savarsite. Aceasta teza insa a fost infirmata ulterior, de practica instantelor judecatoresti si de legiuitor.
Se vor avea insa in vedere disp. art. 80 alin.2 C.pen. care stabilesc si faptul ca " in caz de concurs intre circumstantele agravante si atenuante, coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
Avand in vedere cele prezentate, modul in care, in mod complex si judicios a fost analizata situatia inculpatului C.A.I. la judecarea fondului, cat si in caile de atac, se va constata ca motivul invocat pe calea contestatiei la executare nu se inscrie in disp. prev. de art. 461 alin. lit.d C.proc.pen., iar, pe de alta parte, hotararea de condamnare a devenit definitiva in felul amintit si se bucura de autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondata prezenta contestatie la executare, iar in baza art.192 C.proc.pen. va obliga petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestatia la executare formulata de condamnatul C.A.I. incarcerat la PNT Colibasi.
Obliga petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in termen de 3 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 25 Septembrie 2012
Presedinte,
I.B.. Grefier,
F.S.
JUDECATORIA PITESTI
SECTIA PENALA
SENTINTA PENALA Nr. 3218/2012
Sedinta publica de la 25 Septembrie 2012
Completul compus din:
PRESEDINTE I.B.
Grefier F.S.
Ministerul Public, Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti reprezentat prin procuror
C.F. Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent C.A.I., avand ca obiect "contestatie la executare (art.461 C.p.p.)"
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita, fara citarea partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza faptul ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut in sedinta publica din data de 18.09.2012, sustinerile partilor si concluziile reprezentantului Parchetului fiind consemnate in scris in incheierea de amanare a pronuntarii din acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta.
Deliberand;
INSTANTA
Constata ca, prin contestatia la executare inregistrata sub nr. 10566/280/2012 in data de 24.05.2012, condamnatul C.A.I., incarcerat al PNT Colibasi, invoca incidenta dispozitiilor art. 461 lit.d C.proc.pen., constand in aceea ca, in hotararea de condamnare -respectiv s.p. nr. 87/19.03.2009 pronuntata de Judecatoria Horezu, definitiva prin d.p. nr. 558/R/08.09.2010 a Curtii de Apel Pitesti, nu s-a dat corespunzator eficienta dispozitiilor art. 72 C.pen. coroborate cu art. 74 si urm. C.pen., in sensul ca s-au retinut numai starile de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infractiuni si starea de recidiva, dar nu si circumstantele atenuante, respectiv atitudinea sincera si cooperanta a inculpatului, care conducea automat la o diminuare a pedepsei aplicate, ceea ce in cazul de fata constituie o cauza evidenta de micsorare a pedepsei.
In cauza s-au solicitat relatii despre mandatul in a carei executare se afla, data incarcerarii sale, daca exista alte mandate ale pedepsei inchisorii emise pe numele sau, fisa de cazier judiciar reactualizata, precum si hotararea de condamnare cu mentiunea datei si modalitatii ramanerii ei definitive.
In raport de actele si lucrarile dosarului, instanta retine in fapt urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.87 din 19 martie 2009, pronuntata de Judecatoria Horezu, judetul Valcea, in baza art.302 Cod pr.penala, s-au respins, ca nefondate, toate exceptiile invocate de inculpat, prin aparator si, in baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicata, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.AI, la 2 ani inchisoare.
In baza art.89 alin.1 din acelasi act normativ, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat la 3 ani inchisoare.
In baza art.293 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la 1 an inchisoare.
In baza art.33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
In baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata a inculpatului pentru condamnarea la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 10 luni, aplicata prin sentinta penala nr.637 din 7 martie 2003 a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia penala nr.498 din 30 septembrie 2003, pronuntata de Tribunalul Timis si decizia penala nr.1119 din 20 noiembrie 2003 a Curtii de Apel Timisoara.
S-a contopit pedeapsa de 3 ani inchisoare, aplicata prin prezenta sentinta cu restul de pedeapsa de 536 zile, ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, si s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 2 ani, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare, in conditiile art.57, 71 Cod penal, aplicandu-i-se, totodata, si dispozitiile art.64 lit.a, b Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca stare de fapt, urmatoarele:
La data de 29.07.2005, inculpatul C.A.I. se afla pe DN 67, la volanul unui autoturism marca Ford Escort decapotabil, de culoare alba, avand numere straine de inmatriculare, circuland singur, fara a fi insotit de vreo persoana, din directia Horezu spre Targu Jiu.In raza localitatii Slatioara, judetul Valcea, intr-o curba la stanga, fara vizibilitate, inculpatul s-a angajat intr-o manevra periculoasa de depasire a unui autotractor marca MAN care tracta o remorca.In acel moment al depasirii neregulamentare, din sens opus se deplasa un autoturism marca Dacia, condus de martorul V.A., in autoturism fiind si sotia acestuia, martora V.C..Pentru a evita impactul cu autoturismul condus de inculpat, martorul V.A. a fost obligat, concomitent cu reducerea vitezei, sa vireze dreapta, intrand, astfel, pe contrasens.
In acest timp, martorul C.P, conducatorul autotractorului, a fost vigilent si, sesizand pericolul, a tras de volan dreapta si, cu toate acestea, impactul cu autoturismul Dacia nu a putut fi evitat, acesta intrand in coliziune cu remorca tractorului, mai exact, in rotile motrice mijloc, (cap tractor).
In acelasi timp, autoturismul Ford decapotabil a depasit, printr-o manevra scurta, autotractorul, dupa care conducatorul acestuia a continuat drumul, parasind locul accidentului, fara a se opri pentru a observa consecintele faptei sale si fara incuviintarea organelor de politie.
Organele de politie, sesizandu-se din oficiu despre producerea accidentului rutier soldat cu vatamarea mai multor persoane, s-au deplasat la fata locului, dupa care, au luat datele necesare privind autoturismul Ford decapotabil si persoana care il conducea, totodata, luand legatura si cu unitatile de politie ce tranziteaza DN 67 din raza judetului Gorj, pentru ca acestea sa procedeze la identificarea in trafic si oprirea autoturismului mentionat.
Astfel, Politia Rutiera Gorj a depistat pe raza municipiului Targu Jiu, autoturismul cu pricina, iar persoana care il conducea s-a prezentat cu numele C.S.P situatie constatata de agentul sef adjunct D.L. si agentul G.T. din cadrul politiei rutiere a municipiului Targu Jiu, in procesul verbal intocmit la data de 29.07.2005.
Cu aceeasi ocazie, s-a constatat ca autoturismul prezinta urme de avarii pe aripa spate si fata si pe spoiler, despre care cel care s-a prezentat cu numele C.S.P. a afirmat ca au fost produse in urma cu o saptamana si nu cunoaste daca are autorizatie de reparatie. De asemenea, intrebat fiind daca are cunostinta despre vreun accident produs pe raza judetului Valcea , acesta a negat, dupa care a declarat ca se obliga sa se prezinte, in cel mai scurt timp, la politia valceana, pentru lamuriri in legatura cu accidentul.
Totodata, organele de politie ale municipiului Targu Jiu au facut fotografii privind autoturismul Ford Escort alb decapotabil si, fata de identitatea afirmata de cel ce conducea autoturismul, au facut verificari in baza de date, intrand in posesia datelor complete de stare civila a persoanei cu numele C.S.P., acestea fiind trimise organelor care anchetau cauza.
Ulterior, C.S.P. a fost chemat, oficial, pentru a da relatii privind accidentul produs in ziua de 29.07.2005, cu aceasta ocazie acesta fiind surprins de acuzatia ce se pune in sarcina, spunand ca, in vara anului 2005, el nu a fost in judetul Valcea, cum de altfel, niciodata, ca nu a fost impreuna cu inculpatul si prietena lui pe traseul rutier indicat de inculpat.
Totodata, a afirmat ca il cunoaste pe inculpatul C.A.I., fiind ca si el din Deva, iar despre autoturismul Ford decapotabil de culoare alba sustine ca este proprietatea inculpatului.
Organele de politie valcene au solicitat celor doi agenti ai Politiei Municipiului Targu Jiu, care au depistat in ziua de 29.07.2005 autoturismul Ford Escort si conducatorul acestuia, sa-l identifice prin prezentarea fotografiei acestuia, comparativ cu fotografia privind pe C.S.P., imprejurare in care cei doi agenti l-au indicat, fara dubiu, pe inculpatul C. ca fiind cel depistat pe raza municipiului Targu Jiu, conducand autoturismul cu pricina.
Chemat sa dea explicatii privind accidentul rutier din raza comunei Slatioara, inculpatul a negat implicarea lui in producerea accidentului, spunand ca in ziua respectiva s-a aflat, intr-adevar, in trafic pe DN 67, in drum spre Targu Jiu, cu autoturismul condus de prietena sa, P.A.M., avandu-l ca pasager pe C.S..
Fata de declaratia inculpatului, organele abilitate au chemat-o pe prietena acestuia pentru a da la randul ei explicatii cu privire la evenimentele din ziua accidentului, iar aceasta a sustinut declaratia inculpatului.
Ulterior, P.A.M. a revenit asupra primei declaratii, modificand-o in totalitate, spunand ca a sustinut afirmatiile inculpatului la sugestia acestuia si de temerea pe care i-a indus-o prin amenintari, in cazul in care nu il sustine. Aceasta a declarat ca, in ziua de 29.07.2005, nu a fost impreuna cu prietenul ei, inculpatul, pe traseul spre Targu Jiu, urmand sa se intalneasca in localitatea Vulcan, pentru a pleca pe litoral si ca a primit telefon de la inculpat spunand ca intarzie la intalnire, pentru ca are probleme cu politia.
Tot in cursul urmaririi penale, martorul C.S.P. a revenit si el asupra declaratiei initiale, in cuprinsul careia afirma ca nu este adevarata sustinerea inculpatului, referitoare la faptul ca, in ziua accidentului ar fi fost impreuna in autoturismul "Ford Escort", condus de catre P.A.M. , pe DN 67, in drum spre Tg Jiu, si , cu ocazia sesizarii Judecatoriei Horezu, cu propunerea procurorului privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul C.I.A., acesta a sustinut contrar primei declaratii, afirmatiile inculpatului.
Din coroborarea probelor administrate in faza de urmarire penala, cu cele administrate in faza de cercetare judecatoreasca, prima instanta a ajuns la concluzia certa, ca accidentul rutier ce a avut loc in ziua de 29.05.2005, pe DN 67, in raza localitatii Slatioara, judetul Valcea, a fost provocat de catre inculpatul C.A.I., in timp ce circula cu autoturismul marca "Ford Escort" decapotabil, de culoare alba, din directia Horezu spre Targu Jiu.
S-a retinut de instanta de fond si faptul ca in momentul depistarii in trafic de catre organele de politie rutiera ale municipiului Targu Jiu, inculpatul a declarat ca se numeste C.S.P., in acest sens fiind procesul - verbal intocmit de reprezentantii politiei rutiere din judetul Gorj, la aceeasi data, 29.07.2005.
De asemenea, din probe a mai rezultat ca inculpatul C.A.I., la data de 29.07.2005, nu era posesor de permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul, in acest sens, fiind raspunsul dat de IPJ Valcea- Serviciul Politiei Rutiere, urmare adresei inaintate de Postul de Politie al comunei Slatioara.
Apararea inculpatului, constand in aceea ca nu el a condus autoturismul si prin urmare, nu el a provocat accidentul din 29.07.2005, precum si ca nu a comis un fals privind identitatea, s-a constatat ca nu este sustinuta de probe.Faptul ca apararea sa este sustinuta de martorul C.S.P., nu a prezentat relevanta pentru instanta de fond, pe de o parte, pentru ca este o sustinere singulara iar, pe de alta parte, avand in vedere ca martorul si-a modificat prima declaratie, in cuprinsul careia afirma ca el nu s-a aflat cu inculpatul si cu prietena acestuia in autoturism in ziua accidentului, pe traseul unde acesta s-a produs, aceasta prima declaratie avand relevanta probatorie, prin coroborarea cu ansamblul probelor administrate.S-a apreciat de instanta de fond, ca revenirea martorului C.S.P. asupra declaratiei initiale, este consecinta influentei exercitate de inculpat asupra sa si nu a facut altceva decat sa ingreuneze activitatea de cercetare si, implicit, aflarea adevarului in prezenta cauza, inculpatul incercand, prin pozitia adoptata in fata organelor de cercetare penala si in fata instantei, sa induca ideea unui dubiu privind comiterea faptelor sesizate de procuror, cu scopul de a se sustrage raspunderii penale.
Prin urmare, in sarcina inculpatului s-a retinut intreaga activitate infractionala descrisa in rechizitoriu, constand in conducerea autoturismului pe drumurile publice, fara a avea permis pentru niciuna din categoriile de autovehicule, fapta prev. si ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicata, savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art.89 alin.1 din acelasi act normativ, in acest sens fiind depozitiile martorilor S.AL, P.A.M., V.C., V.A., C.P., coroborate cu procesul-verbal intocmit de agentii politiei rutiere ai municipiului Targu Jiu, privind depistarea autoturismului si a conducatorului acestuia, precum si cu procesul-verbal de recunoastere in fotografie a persoanei inculpatului, ca fiind cel depistat, conform procesului-verbal anterior.Martorii C.P., V.C., V.A., S.A.L., au declarat toti ca la volanul autoturismului marca "Ford Escort", de culoare alba, s-a aflat o persoana ale carei semnalmente, dupa descrierea facuta de catre acestia, corespunde fara dubiu, cu infatisarea inculpatului C.A.I si ca, acesta era singur in autoturism in momentul producerii accidentului.Mai mult, martorii V.C. si V.A., persoanele vatamate in timpul accidentului rutier provocat de catre inculpat, au declarat, ca in cursul urmaririi penale, dupa circa un an de la formarea dosarului parchetului, inculpatul i-a contactat, imprejurare in care a recunoscut ca el s-a aflat la volan si a oferit, iar martorii au primit, o suma de bani (1000 sau 2000 EURO), pentru ca acestia sa isi retraga plangerea, ceea ce ulterior s-a si intamplat, motiv pentru care, prin rechizitoriul parchetului, s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de inculpat, pentru comiterea infractiunii prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal.S-a apreciat ca relevanta si depozitia martorei P.A.M., care revenind asupra primei declaratii, a afirmat, ca sub presiunea amenintarii exercitate de inculpat asupra sa a sustinut in mod nereal apararea inculpatului, ulterior revenind si infirmand sustinerile acestuia, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestei martore, pentru infractiunea prev. de art.264 Cod penal (favorizarea infractorului ).
Pozitia nesincera a inculpatului, manifestata in tot cursul procesului penal, a fost explicata prin aceea ca acesta a incercat sa evite atragerea raspunderii penale asupra sa pentru faptele comise.
Instanta de fond a retinut ca inculpatul, stiind ca nu poseda permis de conducere, a realizat faptul, ca odata cercetat accidentul rutier, se va depista lipsa acestui act, absolut necesar pentru a putea conduce un autovehicul pe drumurile publice, motiv pentru care a ales sa paraseasca locul accidentului, iar in momentul in care a fost depistat sa declare ca se numeste altfel decat in realitate, savarsind astfel si infractiunea de fals privind identitatea prev. de art.293 Cod penal.S-a aratat ca afirmatia inculpatului, privind prezenta prietenilor sai P.A.M. si C.S.P., in momentul depistarii pe raza municipiul Targu Jiu, nu este sustinuta, pentru ca, in caz contrar, agentii politiei rutiere, ar fi intocmit proces-verbal, in care era inclusa, in mod inevitabil, si persoana martorului C.S.P., despre care inculpatul a afirmat ca ar fi intrat in sediul politiei din Targu Jiu.
Fata de cele aratate, prima instanta a condamnat pe inculpat pentru infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, prin rechizitoriu si anume, conducerea autoturismului pe drumurile publice, fara a avea permis de conducere prevazuta de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, parasirea locului accidentului, prevazuta de art.87 alin.1 din acelasi act normativ, precum si fals privind identitatea prevazuta de art.293 Cod penal.
De mentionat, ca in sarcina inculpatului a fost retinuta si starea de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, intrucat inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru multiple fapte penale, unele dintre ele avand legatura, de asemenea, cu regimul circulatiei pe drumurile publice, faptele retinute in sarcina sa, in aceasta cauza, fiind comise in intervalul de timp ramas pana la expirarea unei pedepse aplicate anterior, din care a fost liberat conditionat.
Astfel, din fisa de cazier judiciar a rezultat, printre alte condamnari, ca prin sentinta penala nr.637 din 7.03.2003, a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia penala nr.498 din 30.09.2003, a Tribunalului Timis si decizia penala nr.1119 din 20.11.2003, a Curtii de Apel Timisoara, inculpatul C.A.I. a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 10 luni, liberat conditionat la 12.10.2004, ramanand de executat un rest de pedeapsa de 536 de zile.
Ca atare, prima instanta, dupa ce in prealabil a contopit, potrivit art.33,34 Cod penal, pedepsele aplicate pentru infractiunile savarsite in prezenta cauza, a facut si aplicarea art.61 Cod penal, intrucat aceste fapte au fost savarsite in intervalul ramas pana la implinirea termenului de liberare conditionata, ceea ce a condus la contopirea pedepsei rezultante stabilita prin sentinta, si anume 3 ani inchisoare, conform dispozitivului enuntat, cu restul de pedeapsa de 536 zile, la care prima instanta a adaugat un spor de 2 ani, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare.
Avand in vedere gravitatea faptelor comise de catre inculpat, precum si imprejurarile reale si personale, constand in pozitia nesincera, antecedentele penale si starea de recidiva a acestuia, care denota staruinta inculpatului in a comite fapte ilicite de natura penala, instanta de fond a dispus ca modalitate de executare a pedepsei aplicate prin prezenta sentinta penala, in regim de detentie, facand astfel aplicarea disp.art.57 C.pen., precum si a disp.art.71 si 64 lit.a,b Cod penal.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, aratand ca in mod gresit a fost condamnat la instanta de fond, fara a se face aplicarea dispozitiilor art.13 Cod penal, referitoare la legea mai favorabila, de asemenea, in mod gresit au fost respinse exceptiile ridicate in fata acesteia, sustinand si alte motive subsidiare, care se refera la individualizarea pedepsei, in neconcordanta cu criteriile prevazute de art.72 Cod penal, acestea fiind exagerat de mari, neanularea masurii obligatorii de a nu parasi tara si neaplicarea dispozitiilor legale referitoare la computarea retinerii si arestarii.
Tribunalul Valcea, prin decizia penala nr. 190/A din 2 decembrie 2009, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat C.A.I, a desfiintat in parte sentinta, in sensul ca, in baza art. 88 alin.1 Cod pr.penala, a computat din durata pedepsei inchisorii pronuntate, timpul retinerii inculpatului de o zi, respectiv 24 iulie 2006, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in cauza, in mod corect instanta de fond a facut aplicarea textelor penale vizand infractiunile la regimul circulatiei rutiere, chiar daca legea a fost republicata si textele au suferit o noua numerotare, fiind suficienta aplicarea art.13 Cod penal, fara a fi nevoie de mentionarea acestei aplicari, intrucat nu s-au produs urmari asupra pedepsei aplicate si a consecintelor acesteia asupra inculpatului.
De asemenea, tribunalul arata ca, exceptiile invocate in fata instantei de fond, au fost corect respinse de catre prima instanta, insusindu-si, in esenta, motivarea acesteia, sustinand, printre altele, ca incalcarile vizate nu pot fi luate in considerare, intrucat inculpatul nu a dovedit ca a suferit vreo vatamare, mai mult, acestea nu au fost invocate in cursul efectuarii actului, asa cum prevad dispozitiile art.197 alin.4 Cod pr.penala.
Cu referire la criticile vizand individualizarea pedepsei, tribunalul a mentionat ca aceasta a fost facuta in mod judicios, conform dispozitiilor art.72 Cod penal, luand in considerare atat limitele legale ale pedepselor pentru infractiunile pentru care a fost condamnat, modalitatea de savarsire a acestora, precum si persoana inculpatului, avand in vedere antecedentele sale penale, cat si atitudinea acestuia de a incerca sa induca in eroare organele judiciare, precum si de a influenta martorii, recunoasterea ulterioara fiind tardiva, fara a avea vreun efect atenuant cu privire la individualizare, luand in considerare comportamentul anterior al inculpatului.
Cu privire la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra revocarii masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori tara, tribunalul a aratat ca instanta nu are obligatia cu privire la masurile preventive de a se pronunta asupra tuturor, ci numai cele cu referire la arestarea preventiva, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Tribunalul a admis, insa, apelul declarat de inculpat, ca urmare a faptului ca prima instanta a omis sa deduca din durata pedepsei inchisorii, timpul retinerii inculpatului.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand, in esenta, urmatoarele motive:
-Nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau calitatea persoanei, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.1 Cod pr.penala.
In acest sens, considera ca instantele au respins in mod gresit solicitarea de retrimiterea cauzei la parchet, in vederea refacerii urmaririi penale, formulata in temeiul dispozitiilor art.332 Cod pr.penala, coroborat cu dispozitiile art.208, 209 Cod pr.penala si dispozitiilor art.268 Cod pr.penala, sustinand ca organele de politie nu au fost competente sa efectueze actele de cercetare si nici procurorul ce a instrumentat cauza, intrucat in privinta organelor de politie se impunea ca procurorul sa dispuna, prin rezolutie motivata, ca aceste cercetari sa fie efectuate de un alt organ de politie, respectiv Postul de Politie Valcea, cu larga participare a D.I.I.C.O.T-ului, in locul Postului de Politie Slatioara, Horezu, iar in privinta procurorului, se arata ca efectuarea actelor de catre un alt procuror decat cel caruia i-a fost repartizat dosarul, fara a exista ordonanta de declinare a competentei de la Parchetul Horezu la Parchetul Valcea si acordul procurorului desemnat, nu este o masura legala, toate acestea conducand, astfel, la retrimiterea cauzei la parchet, in vederea refacerii urmaririi penale.
-Instanta nu a fost legal sesizata, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala.
Cu referire la aceasta critica, se arata ca s-a dispus trimiterea sa in judecata, potrivit art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, fara sa se fi dispus, prin rezolutie sau sa se fi confirmat inceperea urmaririi penale pentru aceasta infractiune, motivarea instantei ca, aceasta situatie ar atrage numai nulitatea relativa, ce poate fi retinuta daca s-a facut dovada unui drept vatamat, la care adauga sustinerea ca avea posibilitatea plangerii, potrivit dispozitiilor art.278 Cod pr.penala, neputand fi primita, intrucat interesul vatamat consta in dreptul la efectuarea unei aparari corespunzatoare in care poate sa invoce prescriptia raspunderii penale, iar aceasta critica, relativa la aceasta neregularitate, se formuleaza inainte de citirea actului de sesizare si nicidecum in cazul unei plangeri intemeiate pe dispozitiile art.278 Cod pr.penala.
-In cauza s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare, fiind incident cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penala.
In aceasta privinta, inculpatul arata ca instantele de fond si de apel nu au stabilit in mod corect situatia de fapt, intrucat nu au observat faptul ca s-a produs un al doilea accident soldat cu victime, ca urmare a culpei sale, intrucat nu avea vizibilitate, deoarece accidentul s-a produs intr-o curba fara vizibilitate, asa cum rezulta si din procesul verbal de cercetare la fata locului, si ca atare, solicita achitarea in temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu disp.art.10 lit.d Cod pr.penala, intrucat nu a avut intentia de parasire a locului accidentului, nestiind faptul ca acesta s-a produs si au existat victime, ca urmare a faptului ca nu avea vizibilitate, iar la momentului producerii acestuia se afla la o distanta apreciabila.
-S-au aplicat pedepse individualizate, in raport cu prevederile art.72 Cod penal, critica ce se incadreaza in cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.14 Cod pr.penala.
Sustinand aceasta critica, se arata ca au fost aplicate gresit dispozitiile art.34 lit.b, c Cod penal, coroborat cu dispozitiile art.61 Cod penal, intrucat sporul de pedeapsa nu se putea aplica decat in conditiile in care pedeapsa ar fi fost sporita la maximul ei special, iar daca acesta nu ar fi considerat indestulator, se putea aplica un spor, sporul de 2 ani aplicat in cauza, fiind, totodata, vadit exagerat in raport de natura si consecintele infractiunii, asa cum de altfel este exagerat de mare si pedeapsa aplicata.
Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penala,raportat la cazurile de casare prevazute de art.385/9 alin.1 Cod pr.penala, curtea a constatat ca numai ultima critica este intemeiata, urmand ca toate celelalte sa fie respinse, avand in vedere urmatoarele considerente:
-Astfel, prima critica vizand nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, asa cum este invocata de aparare, nu poate fi primita.
In acest sens, curtea arata ca o atare critica vizeaza, de altfel, competenta teritoriala, in sensul ca un alt organ de politie ar fi fost competent sa efectueze acte de urmarire penala, precum si efectuarea de acte de urmarire penala de catre un alt procuror, neabilitat in conditiile prevazute de lege.
Or, toate aceste critici de esenta au fost verificate de catre instanta de fond si de apel si, in mod corect, au fost respinse, asa cum rezulta din considerentele nuantate expuse mai inainte.
Pe de alta parte, aceste critici in nici un caz nu pot fi subsumate textului de lege prevazut de art.385/9 alin.1 Cod pr.penala, ca si caz de casare, deoarece in cauza au fost respectate dispozitiile legale privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, infractiunile pentru care a fost cercetat si condamnat inculpatul fiind infractiuni de competenta procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, potrivit art.209 alin.4 Cod pr.penala, prima instanta competenta in cauza fiind judecatoria, potrivit art.25 alin.1 Cod pr.penala.
Asadar, cum cauza a fost instrumentata, in final, de Parchetul de pe langa Judecatoria Horezu, accidentul rutier in cauza avand loc pe raza comunei Slatioara, din circumscriptia teritoriala a acestui parchet, parchet care a dispus trimiterea in judecata, iar instanta care a judecat in fond aceasta cauza a fost Judecatoria Horezu in circumscriptia careia se afla localitatea Slatioara, rezulta cu prisosinta ca normele vizand competenta materiala pe care apararea le considera incalcate au fost in intregime respectate, infractiunile retinute in sarcina inculpatului fiind de competenta judecatoriei si a parchetului corespunzator de pe langa aceasta instanta.
Cu privire la competenta dupa calitatea persoanei invocata de aparare, intrucat inculpatul C.A.I. nu are nici o alta calitate prevazuta de lege care sa atraga competenta altei instante decat judecatoria, nici aceasta critica nu poate fi primita.
-De asemenea, nici critica vizand nelegala sesizare a instantei, circumscrisa cazului de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala, nu poate fi primita, intrucat in prealabil, in cauza, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea de parasire a locului accidentului prevazuta de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, urmata de propunerea de arestare care a fost respinsa, astfel ca rechizitoriul ce constituie actul de sesizare a instantei a fost intocmit in conditiile legii, dispunandu-se numai trimiterea in judecata, inlaturandu-se astfel, critica apararii sub acest aspect.
Faptul ca nu s-ar fi inceput urmarirea penala, cu referire la aceasta infractiune si ca, ulterior, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, o atare incalcare a legii se impunea a fi invocata in cursul urmaririi penale, al prezentarii materialului de urmarire penala, in conditiile art.278 Cod pr.penala, respectiv art.250 si urm. Cod pr.penala, ceea ce inculpatul nu a facut, o atare eventuala incalcare atragand nulitatea relativa, ce putea sa fie invocata numai intr-un anumit termen si numai cu conditia vatamarii si nu oricand in tot cursul procesului penal, cu atat mai mult in recurs.
-Nici cealalta critica vizand o grava eroare de fapt, care a avut ca urmare o solutie gresita de condamnare cu privire la accidentul rutier in care a fost implicat inculpatul, avand in vedere lipsa de vizibilitate in momentul accidentului sau lipsa intentiei de parasire a locului accidentului, datorita acestei lipse de vizibilitate si nestiintei ca au existat victime, nu poate fi retinuta.
Astfel, din toate probele administrate in cauza, asa cum larg au fost prezentate de ambele instante, in considerentele hotararilor atacate, rezulta ca, desi inculpatul a incercat initial sa fie exonerat de raspundere penala, prezentand diverse versiuni si incercand sa influenteze martorii pentru a denatura adevarul in cauza, inculpatul se face vinovat de toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, si anume de conducerea autoturismului fara permis de conducere, prevazuta de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de parasire a locului accidentului, prevazuta de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, si de fals privind identitatea, prevazuta de art.293 Cod penal.
In cauza, este adevarat ca inculpatul pe raza comunei Slatioara, judetul Valcea, aflat la volanul autoturismul marca Ford Escort decapotabil, ce se deplasa din directia Ramnicu Valcea spre Targu Jiu, s-a angajat intr-o depasire neregulamentara, periculoasa, intr-o curba la stanga, fara vizibilitate a unui autotractor care tracta o remorca, in timp ce din sens invers circula un autoturism Dacia 1310, condus de partea vatamata V.A., insa, tocmai aceasta lipsa de vizibilitate trebuia sa determine un comportament prudent si atent in trafic din partea inculpatului, angajarea in acea curba determinand partea vatamata, pentru a evita impactul frontal cu masina condusa de inculpat, sa vireze dreapta si sa intre in criblura de pe acostament, derapand. Apoi, in incercarea de a evita santul din dreapta, a virat stanga pierzand controlul volanului si a intrat in coliziune cu remorca autotractorului mentionat.
In acelasi timp, autoturismul in care se afla inculpatul a avut o coliziune cu autoturismul partii vatamate V.A., soldata cu vatamarea atat a acestei parti cat si a numitei V.C., care au suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile, respectiv 55 zile ingrijiri medicale - pentru aceasta fapta de vatamare corporala din culpa, procesul penal a incetat - in urma acestei coliziuni, pe autoturismul inculpatului ramanand urme de vopsea neagra, partea stanga fata fiind usor infundata.
Toate acestea rezulta din ansamblul probator al cauzei, aceasta fiind, in esenta, situatia de fapt, corect retinuta de instante, necomitandu-se nici o eroare grava de fapt, asa cum sustine apararea.
Evident, ca a existat intentia de parasire a locului accidentului, accident soldat nu numai cu coliziunea autoturismului victimelor, dar si cu vatamarea corporala a acestora, intentie de parasire ce a fost luata ca urmare a faptului ca inculpatul nu avea nici permis de conducere, ceea ce a si condus la nerecunoasterea implicarii in acel accident rutier, inculpatul depistat de organele de politie dupa multiple cercetari, dandu-si, de altfel, si o alta identitate, tot in scopul exonerarii raspunderii penale.
-Ultima critica vizand gresita individualizare a pedepselor, circumscrisa cazului de casare prevazut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penala, este insa intemeiata, numai pe urmatoarele aspecte:
Astfel, curtea nu poate retine critica apararii cu privire la modalitatea aplicarii sporului de pedeapsa in cazul concursului de infractiuni, in sensul ca instantele trebuiau sa dispuna in primul rand sporirea pedepsei la maximul ei special, iar daca acesta nu ar fi fost indestulator, se putea aplica un spor, fiind nelegal procedeul stabilirii unei pedepse in cadrul limitelor prevazute de lege, mai mici decat maximul special, si dupa aceea aplicarea sporului, asa cum au procedat instantele in aceasta cauza.
Curtea a constatat, insa, potrivit practicii constante, ca este posibil stabilirea unei pedepse sub limitele maximului special prevazut de lege si, dupa aceea, aplicarea sporului, chiar daca textul art.34 alin.1 lit.b Cod penal, prevede aplicarea initiala a unei pedepse pana la limita maximului prevazut de lege, iar, dupa aceea aplicarea unui spor asa cum sustine apararea, deoarece in realitate este vorba in esenta de o sporire facultativa unica a pedepsei celei mai grele pana la o limita care sa nu depaseasca maximul special al acesteia, plus sporul special prevazut de lege, fiind posibila adaugarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, chiar daca nu s-a depasit maximul special al acestei pedepse.
De altfel, cele doua procedee, ca mecanisme juridice de aplicare a sporului, nu se suprapun, ci se completeaza, ele putand sa coexiste , chiar daca pedepsele aplicate pentru in fractiunile concurente nu ating acest maxim special.
Critica inculpatului este insa intemeiata sub aspectul cuantumului sporului aplicat in aceasta cauza, spor care a determinat o pedeapsa nelegala, intrucat au fost incalcate prevederile art.34 alin.2 Cod penal.
Astfel, potrivit acestui text, in caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune, apoi pedeapsa rezultanta si se poate adauga un spor, asa cum a adaugat prima instanta in speta data, insa, prin aplicarea acestor pedepse si a acestui spor, pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.
Or, curtea constata ca in urma aplicarii art.61 Cod penal, revocand liberarea conditionata pentru restul de 536 zile, ce a ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, prima instanta a dispus contopirea pedepsei de 3 ani inchisoare, pedeapsa rezultanta pentru infractiunile concurente ce au fost retinute in aceasta cauza, asa cum au fost mentionate, cu restul de pedeapsa de 356 zile, dupa care a aplicat un spor de 2 ani.
Adaugand acest spor de 2 ani, curtea constata ca instanta a depasit totalul pedepselor pentru care s-a dispus contopirea, si anume 3 ani inchisoare, respectiv 536 zile - in total 4 ani si 171 zile -, dispunand un spor de 2 ani, la pedeapsa cea mai grea, rezultanta, de 3 ani inchisoare, ceea ce a condus la aplicarea unei pedepse gresite, nelegale, de 5 ani, mai mare decat acest cuantum total de 4 ani si 171 zile.
Asa fiind, curtea constatand ca subzista cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.14 Cod pr.penala, vizand gresita individualizare a pedepsei in privinta cuantumului acesteia, asa cum sustine si apararea, a admis recursul inculpatului, in baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penala, a casat in parte decizia precum si sentinta si a redus sporul aplicat de la 2 ani inchisoare la 1 an inchisoare, pe care-l va adauga la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute 4 ani inchisoare, in conditii privative de libertate, un asemenea cuantum, dar si o atare modalitate de executare, corespunzand justei individualizari a pedepsei, conform criteriilor prevazute de art.72 Cod penal, vizand limitele de pedeapsa, gradul de pericol social al faptelor retinute in sarcina inculpatului, cat si persoana acestuia care este recidivist, a mai savarsit astfel de infractiuni la regimul rutier, aceasta pedeapsa atingandu-si scopul prevazut de art.52 Cod penal, vizand constrangerea, reeducarea inculpatului si prevenirea de noi infractiuni si a mentinut restul dispozitiilor hotararilor.
Fata de cele prezentate si avand in vedere disp. art. 461 alin.1 lit. d C.proc.pen., invocat in cauza, se va constata ca prezenta contestatie la executare estre nefondata, pentru considerentele ce urmeaza:
Instanta de judecata este obligata, potrivit legii, sa se calauzeasca in activitatea de individualizare judiciara a pedepsei, avand in vedere criteriile de individualizare care trebuie luate in considerare nu aleator, ci respectand strict o ordine, pe care, de altfel, codul penal, in articolul 72 aliniatul 1 le prevede astfel:
- mai intai se tine seama de dispozitiile prevazute de partea generala,
- apoi, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala,
- gradul de pericol social al faptei savarsite,
- persoana faptuitorului si
- imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Aceasta enumerare facuta de legiuitor este una limitativa. Aceasta reglementare a fost pastrata si in noul cod penal, in articolul 87, la aliniatul 1.
Prevederile cuprinse in partea generala a codului penal sunt mult prea numeroase si mult pre diverse pentru a putea oferi o posibilitate reala a judecatorului de a le lua pe toate in considerare la individualizarea pedepselor. Din aceste considerente trebuie facuta o selectie a prevederilor partii generale a codului penal care prezinta relevanta si utilitate reala in procesul de individualizare a pedepselor. Din dispozitiile generale de care trebuie sa se tina seama in individualizarea pedepselor fac parte:
? prevederile referitoare la pedeapsa, la modul general,
? prevederile care, in ansamblu, contribuie la stabilirea cadrului general al individualizarii: referirile la sistemul pedepselor, cele referitoare la circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, cauzele care aduc modificari pedepsei etc.,
? prevederi referitoare la mijloacele de individualizare a pedepsei.
Legea confera fiecarei infractiuni, in mod individual, un grad de pericol abstract, particular, care se reflecta in limitele speciale ale pedepselor acestora. Tocmai pentru aceste considerente, trebuie sa se stabileasca intinderea unor eventuale circumstante agravante sau atenuante pornind de la limitele maximului special si ale minimului special prevazute de lege.
Instanta de judecata este singura abilitata de lege pentru a stabili individualizarea pedepselor cu caracter penal, prin hotararea de condamnare. Aceasta hotarare este insa supusa controlului judiciar, putand suferi modificari in urma promovarii cailor ordinare de atac - apelul si recursul - dar si a cailor extraordinare de atac - recursul in anulare, contestatia in anulare, revizuirea recursul in interesul legii. In situatia in care hotararea de condamnare nu este atacata cu nici una din formele mentionate anterior, aceasta devine definitiva si se bucura de autoritatea de lucru judecat.
Potrivit reglementarilor in vigoare, pedeapsa aplicata intr-o hotarare definitiva poate constitui obiect de reindividualizare in urmatoarele situatii:
- cand, dupa ramanerea definitiva a condamnarii, se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta concursului de infractiuni sau a pluralitatii intermediare,
- cand, dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva, se constata, in temeiul unei alte hotarari definitive, existenta starii de recidiva,
- cand, dupa ramanerea definitiva a hotarari de condamnare, se descopera in sarcina inculpatului existenta si a altor actiuni sau inactiuni ori a altor acte materiale ce intra in compunerea aceleiasi infractiuni continuate, complexe, continue succesive sau colective,
- cand pedeapsa detentiunii pe viata este inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani, in vreunul din cazurile prevazute de lege,
- cand cel condamnat se sustrage, cu rea-credinta, de la executarea amenzii,
- cand cel condamnat la pedeapsa inchisorii, cu obligarea executarii ei la locul de munca, nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca,
- cand, in urma ramanerii definitive a unei hotarari de condamnare, pentru un concurs de infractiuni, pentru doua sau mai multe infractiuni savarsite in stare de recidiva post condamnatorie ori pentru o pluralitate intermediara, intervine dezincriminarea, amnistia sau gratierea, aplicata numai unora dintre infractiunile componente.
Criteriile cuprinse in articolul 72 sunt criterii generale de individualizare si trebuie avute in vedere mereu, si in acele cazuri in care urmeaza sa se tina seama de alte criterii cu caracter special. Doctrina juridica a statuat, iar mai apoi legea a consacrat un principiu esential, calauzitor in activitatea instantelor de individualizare a pedepselor care stabileste ca "fapta, faptuitorul si toate imprejurarile in care a fost savarsita infractiunea - indiferent daca prin ponderea lor au sau nu un caracter de circumstante atenuante sau agravante - trebuie analizate in ansamblu, caci ele se conditioneaza reciproc si, ca atare, isi sporesc sau isi reduc gradul de pericol social". Cum insa doctrina juridica nu este unitara, s-a formulat si o parere opusa, care sustine caracterul independent si distinct, in cadrul criteriilor de individualizare a gradului de pericol social al faptei savarsite. Aceasta teza insa a fost infirmata ulterior, de practica instantelor judecatoresti si de legiuitor.
Se vor avea insa in vedere disp. art. 80 alin.2 C.pen. care stabilesc si faptul ca " in caz de concurs intre circumstantele agravante si atenuante, coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
Avand in vedere cele prezentate, modul in care, in mod complex si judicios a fost analizata situatia inculpatului C.A.I. la judecarea fondului, cat si in caile de atac, se va constata ca motivul invocat pe calea contestatiei la executare nu se inscrie in disp. prev. de art. 461 alin. lit.d C.proc.pen., iar, pe de alta parte, hotararea de condamnare a devenit definitiva in felul amintit si se bucura de autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondata prezenta contestatie la executare, iar in baza art.192 C.proc.pen. va obliga petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestatia la executare formulata de condamnatul C.A.I. incarcerat la PNT Colibasi.
Obliga petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in termen de 3 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 25 Septembrie 2012
Presedinte,
I.B.. Grefier,
F.S.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contestatie la executare
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 31 Camera Consiliu din data de 02.07.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 115 din data de 12.03.2013
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 270 din data de 13.08.2013
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 143 din data de 13.04.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 387 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 710 din data de 20.09.2017
Recurs nul - oral - Hotarare nr. 1913 din data de 25.01.2010
Conflict de drepturi. Contestatii la titlu - Sentinta civila nr. 16/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comuna - Decizie nr. 930 din data de 26.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Sentinta civila nr. 900 din data de 19.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Decizie nr. 900 din data de 19.11.2015
Plangere contraventionala admisa. Obligatia de restituire a amenzii achitate. - Decizie nr. 118 din data de 02.04.2014
Anularea incheierii de incuviintare a executarii silite - Decizie nr. 60 din data de 30.01.2014
Acte de executare emise de autoritatile germane de tragere la raspundere a reprezentantei contestatoarei - Sentinta civila nr. 287 din data de 18.04.2013
Contestatie impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii - Decizie nr. 175 din data de 14.03.2013