Actiune in pretentii, izvorand dintr-un contract de transport international de marfuri pe sosele
(Hotarare nr. - din data de 02.12.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti)Indeplinirea procedurii prealabile de catre creditor, conform art.720¹ din Codul de procedura civila, nu se circumscrie cazurilor de intrerupere a termenului de prescriptie extinctiva ce a inceput sa curga anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, reclamanta SC S.I. S.R.L. a chemat in judecata pe parata SC T.T.C. S.R.L. solicitand instantei sa dispuna obligarea paratei sa plateasca suma de 900 euro, reprezentand debit principal, suma de 42.442,204 lei, reprezentand penalitati de intarziere, precum si dobanda legala aplicata la momentul achitarii integrale a debitului. Totodata, reclamanta a solicitat actualizarea intregului debit la data achitarii integrale a intregii creante, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in esenta, intre cele doua parti litigante a intervenit contractul de transport nr. IM tr.3883/15.01.2009 ca urmare a comenzii de contract de transport rutier de marfuri lansata de debitoare catre reclamanta, sub nr.3 din 13.01.2009.
Reclamanta a sustinut ca s-a obligat sa efectueze in folosul debitoarei transportul international de marfuri din directia Plopeni-Izmir, transport pentru care debitoarea s-a angajat sa achite pretul de 900 euro, respective 3.876,30 lei.
A invederat ca desi reclamanta si-a indeplinit obligatiile sale contractuale, efectuand transportul de marfa, parata a refuzat sa achite contravaloarea serviciului prestat, subliniind ca debitoarea a semnat confirmarea de primire privind acceptarea de plata a facturii, reprezentand contravaloarea transportului efectuat, si anume factura fiscala nr. 090062 din 16.01.2009.
S-a mentionat ca parata nu a contestat in nici un moment faptul ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de transport.
A mai precizat ca reclamanta a notificat debitoarea in vederea convocarii la conciliere, in conditiile art.720 ind.1 C.pr.civ., pentru a recupera debitul in valoare de 900 euro, subliniind ca debitoarea nu a dat curs acestei solicitari.
In ceea ce priveste lipsa unui numar de 35 de colete din marfa transportata, a aratat ca aceasta lipsa nu poate fi imputata reclamantei, lucru dovedit de constatarile organelor vamale din cele doua tari, Romania si Turcia. Mai mult, sigiliile autocamionului erau intacte la descarcarea marfii.
A invederat ca potrivit corespondentei electronice dintre cele doua parti, la momentul constatarii lipsei celor 35 de colete din marfa transportata, organul vamal din Turcia a asteptat confirmarea societatii exportatoare, respectiv a societati comerciale B. R. S.R.L., pentru inchiderea carnetului TIR, in sensul ca intr-adevar cantitatea exportata era cea constata de organul sus-mentionat, respectiv lipsind 35 de colete de marfa.
In drept, au fost invocate prevederile art.1164 si art.1961 C.civ. si Codul Comercial.
In probatiune, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, proba cu martori, expertiza de specialitate si interogatoriul paratei, anexand la dosar, in copie, comanda de transport nr.3/13.01.2009, confirmare comanda nr. IM.TR. 3883/15.01.2009, factura nr.090062 din 16.01.2009, confirmare primire factura si C.M.R. aferent marfii transportate, carnet TIR XK53955899, notificare din 18.01.2011 si confirmare de primire, adresele reclamantei din 19.01.2009, 23.01.2009 si 03.02.2009, documentele care au insotit transportul si alte inscrisuri redactate in limba turca (f.4-22 dosar Judecatoria Sector 4 Bucuresti).
Reclamanta a achitat o taxa judiciara de timbru in cuantum de 321 lei.
In data de 26 septembrie 2012, parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii, exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Totodata, parata a solicitat pe calea cererii reconventionale obligarea reclamantei sa efectueze transportul celor 35 de colete din Romania in Turcia, cu cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste exceptia prescriptia dreptului material la actiune, parata a aratat la prescriptia dreptului la actiune a operat la data de 14.04.2010, intrucat in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.32 pct.1 din Conventia privind Transportul Rutier de Marfuri.
In legatura cu cererea reconventionala, parata a aratat ca, in speta, chiar reclamanta a recunoscut ca nu si-a indeplinit in mod corespunzator obligatiile contractuale.
Parata-reclamanta a achitat o taxa judiciara de timbru de 8 lei.
La termenul de judecata din 31 octombrie 2012, instanta a admis exceptia litispendentei, invocata din oficiu si a dispus atasarea dosarului nr. xxxxx/4/2012 la dosarul nr.xxxxx/4/2012. Totodata, urmare a admiterii exceptiei necompetentei teritoriale, instanta a declinat competenta de solutionare a dosarului in favoarea Judecatoriei Ploiesti, cauza fiind inregistrata sub nr. xxxx/281/2013.
In data de 29 martie 2013, reclamanta a inaintat la dosar un alt set de inscrisuri (f.3-24).
La termenul din 29 aprilie 2013, parata-reclamanta a evaluat obiectului cererii reconventionale, achitand taxa judiciara de timbru aferenta in suma de 45 lei.
La acelasi termen de judecata, instanta a luat act de faptul ca reclamanta-parata a renuntat judecarea celui de-al doilea capat de cerere, constand in obligarea paratei-reclamantei la plata penalitatilor de intarziere.
Prin cererea inregistrata la data de 22 august 2013, reclamanta-parata a solicitat instantei, printre altele, modificarea cererii, in sensul obligarii paratei-reclamantei la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 42.442,204 lei.
Dupa ce instanta a declarat inchise dezbaterile si a retinut cauza spre solutionare, reclamanta-parata a depus o cerere precizatoare.
Analizand prioritar, in baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind debitul principal neachitat in cuantum de 900 euro, invocata de parata-reclamanta, exceptie de fond, peremptorie si absoluta, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti la data de 17.04.2012, reclamanta-parata SC S.I. S.R.L. a chemat in judecata pe parata SC T.T.C. S.R.L. solicitand instantei sa dispuna obligarea paratei sa plateasca suma de 900 euro, reprezentand contravaloarea serviciului de transport prestat de reclamanta in baza contractului de transport international intervenit intre cele doua parti litigante.
In data de 13.01.2009, parata-reclamanta a solicitat reclamantei-paratei efectuarea unui transport rutier de marfuri pe ruta Romania - Turcia pentru un pret de 900 euro, ce urma a fi platit prin ordin de plata in termen de 60 de zile de la primirea documentelor, si anume factura de transport, scrisoarea de trasura CMR si avizele de insotire a marfii.
In data de 15.01.2009, reclamanta-parata a confirmat incheierea contractului de transport international, precizand ca plata urma sa fie efectuata in termen de 30 zile de la primirea documentelor, conform confirmarii comanda/contract de transport nr.Im Tr. 3883/15.01.2009.
Totodata, in cuprinsul contractului de transport ambele parti au convenit ca transportul urma sa fie efectuat conform prevederilor Conventiei CMR referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele, incheiat la Geneva in 1956, la care Romania a aderat prin Decretul nr.451/1972.
In ceea ce priveste locul de incarcare si locul de descarcare a marfii, s-a convenit ca marfa trebuia sa fie incarcata in Ploiesti, Romania si descarcata in localitatea Gebze, Turcia.
In data de 16.01.2009, reclamanta - parata SC S.I. S.R.L. a emis factura nr.090062 privind suma de 900 euro, reprezentand contravaloarea serviciului de transport pe ruta Ploiesti, Romania - Gebze, Turcia., scadenta la data de 15.02.2009.
Ulterior, in perioada 19 ianuarie 2009 - 03 februarie 2009, societatea transportatoare a comunicat paratei-reclamantei, prin mai multe adrese, ca organele vamale din Turcia au constat lipsa a 35 de colete, solicitand totodata acesteia din urma explicatii.
In data de 16 februarie 2009, reclamanta-parata a comunicat paratei reclamante factura fiscala, scrisoarea de trasura CMR si contractul de transport, conform dovezii de comunicare atasate la dosar(f.14).
La data de 18.10.2011, reclamanta-parata a incercat fara rezultat solutionarea litigiului pe calea concilierii directe, in conditiile art.720¹ C.pr.civila.
In drept, potrivit art.32 din Decretul nr.451/1972 privind aderarea Romaniei la Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR) " 1. Actiunile derivand din transporturile supuse prezentei conventii se prescriu in termen de un an. Totusi, in caz de dol sau de culpa considerata de legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescriptie este de 3 ani. Termenul de prescriptie curge:
a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata;
b) in caz de pierdere totala,incepand de la a treizecea zi dupa expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit nici un termen, incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;
c) in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport.
Ziua indicata mai sus ca punct de plecare al prescriptiei actiunii nu este cuprinsa in termen.
2. O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pana in ziua in care transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decat pentru partea din reclamatie care ramane litigioasa. Dovada primirii reclamatiei sau a raspunsului si a restituirii documentelor cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare avand acelasi obiect nu suspenda prescriptia.
3. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, suspendarea prescriptiei este reglementata potrivit legii tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat. Aceasta prevedere se aplica si in cazul intreruperii prescriptiei.
4. Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata nici sub forma de cerere reconventionala sau de exceptie."
Avand in vedere dispozitiile sus-mentionate, instanta apreciaza ca reclamanta-parata avea obligatia de a sesiza instantele judecatoresti cel tarziu in termen de 1 an de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport, si anume pana la data de 14.04.2010. Prin urmare, la momentul inregistrarii actiunii pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti dreptul material la actiune al reclamantei-parate era prescris.
Tinand cont de dispozitiile art.1 din Decretul nr.451/1972, care "se aplica oricarui contract de transport de marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cand locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.", precum si de faptul ca locul de incarcare si de descarcare au fost situate in Romania, respectiv Turcia, instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile generale privind modul de calcul al termenul de prescriptie prevazute de art.3 alin.1 si 7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Pentru a ajunge la concluzia ca actiunea reclamantei este prescrisa, instanta a tinut seama de imprejurarea ca in speta nu a operat vreun caz de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie extinctiva instituit de art.13-16 din Decretul nr.167/1958 sau de art.32 din Decretul nr.451/1972.
Mai mult, avand in vedere data cand a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva, instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile noului Cod civil, in special prevederile art.2.540, in sensul ca "prescriptia este intrerupta prin punerea in intarziere a celui in folosul caruia curge prescriptia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in intarziere."
Fata de cele mai sus retinute, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind debitul principal neachitat conform facturii fiscale nr.090062 din 16.01.2009, invocata de parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L., si, pe cale de consecinta, va respinge ca prescrisa cererea formulata de reclamanta-parata SC S.I. S.R.L. in contradictoriu cu parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L., avand ca obiect obligarea paratei-reclamante la plata sumei de 3.876,30 lei, reprezentand debitul principal neachitat conform facturii fiscale nr.090062 din 16.01.2009.
Analizand prioritar, in baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind obligarea reclamantei-parate la efectuarea unui transport pe ruta Romania - Turcia, invocata de reclamanta-parata, exceptie de fond, peremptorie si absoluta, instanta retine urmatoarele:
Pentru aceleasi considerente, vazand ca si parata-reclamanta era tinuta sa introduca cererea reconventionala pana la data de 15.04.2010, instanta apreciaza ca s-a prescris si dreptul material la actiune al paratei-reclamante privind obligarea reclamantei-parate la transportarea celor 35 de colete din Romania in Turcia.
Prin urmare, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind obligatia reclamantei - parate SC S.I. S.R.L. de a transporta un numar de 35 de colete pe ruta Romania - Turcia, invocata de reclamanta-parata SC S.I. S.R.L., si va respinge ca prescrisa cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L. in contradictoriu cu reclamanta-parata SC S.I. S.R.L., avand ca obiect obligarea reclamantei - parate SC S.I. S.R.L. de a transporta un numar de 35 de colete pe ruta Romania - Turcia.
Tinand cont de faptul ca ambele parti au cazut in pretentii, instanta va respinge ca neintemeiata cererile de acordare a cheltuielilor de judecata, potrivit art.274 din Codul de procedura civila.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, reclamanta SC S.I. S.R.L. a chemat in judecata pe parata SC T.T.C. S.R.L. solicitand instantei sa dispuna obligarea paratei sa plateasca suma de 900 euro, reprezentand debit principal, suma de 42.442,204 lei, reprezentand penalitati de intarziere, precum si dobanda legala aplicata la momentul achitarii integrale a debitului. Totodata, reclamanta a solicitat actualizarea intregului debit la data achitarii integrale a intregii creante, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in esenta, intre cele doua parti litigante a intervenit contractul de transport nr. IM tr.3883/15.01.2009 ca urmare a comenzii de contract de transport rutier de marfuri lansata de debitoare catre reclamanta, sub nr.3 din 13.01.2009.
Reclamanta a sustinut ca s-a obligat sa efectueze in folosul debitoarei transportul international de marfuri din directia Plopeni-Izmir, transport pentru care debitoarea s-a angajat sa achite pretul de 900 euro, respective 3.876,30 lei.
A invederat ca desi reclamanta si-a indeplinit obligatiile sale contractuale, efectuand transportul de marfa, parata a refuzat sa achite contravaloarea serviciului prestat, subliniind ca debitoarea a semnat confirmarea de primire privind acceptarea de plata a facturii, reprezentand contravaloarea transportului efectuat, si anume factura fiscala nr. 090062 din 16.01.2009.
S-a mentionat ca parata nu a contestat in nici un moment faptul ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de transport.
A mai precizat ca reclamanta a notificat debitoarea in vederea convocarii la conciliere, in conditiile art.720 ind.1 C.pr.civ., pentru a recupera debitul in valoare de 900 euro, subliniind ca debitoarea nu a dat curs acestei solicitari.
In ceea ce priveste lipsa unui numar de 35 de colete din marfa transportata, a aratat ca aceasta lipsa nu poate fi imputata reclamantei, lucru dovedit de constatarile organelor vamale din cele doua tari, Romania si Turcia. Mai mult, sigiliile autocamionului erau intacte la descarcarea marfii.
A invederat ca potrivit corespondentei electronice dintre cele doua parti, la momentul constatarii lipsei celor 35 de colete din marfa transportata, organul vamal din Turcia a asteptat confirmarea societatii exportatoare, respectiv a societati comerciale B. R. S.R.L., pentru inchiderea carnetului TIR, in sensul ca intr-adevar cantitatea exportata era cea constata de organul sus-mentionat, respectiv lipsind 35 de colete de marfa.
In drept, au fost invocate prevederile art.1164 si art.1961 C.civ. si Codul Comercial.
In probatiune, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, proba cu martori, expertiza de specialitate si interogatoriul paratei, anexand la dosar, in copie, comanda de transport nr.3/13.01.2009, confirmare comanda nr. IM.TR. 3883/15.01.2009, factura nr.090062 din 16.01.2009, confirmare primire factura si C.M.R. aferent marfii transportate, carnet TIR XK53955899, notificare din 18.01.2011 si confirmare de primire, adresele reclamantei din 19.01.2009, 23.01.2009 si 03.02.2009, documentele care au insotit transportul si alte inscrisuri redactate in limba turca (f.4-22 dosar Judecatoria Sector 4 Bucuresti).
Reclamanta a achitat o taxa judiciara de timbru in cuantum de 321 lei.
In data de 26 septembrie 2012, parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii, exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Totodata, parata a solicitat pe calea cererii reconventionale obligarea reclamantei sa efectueze transportul celor 35 de colete din Romania in Turcia, cu cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste exceptia prescriptia dreptului material la actiune, parata a aratat la prescriptia dreptului la actiune a operat la data de 14.04.2010, intrucat in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.32 pct.1 din Conventia privind Transportul Rutier de Marfuri.
In legatura cu cererea reconventionala, parata a aratat ca, in speta, chiar reclamanta a recunoscut ca nu si-a indeplinit in mod corespunzator obligatiile contractuale.
Parata-reclamanta a achitat o taxa judiciara de timbru de 8 lei.
La termenul de judecata din 31 octombrie 2012, instanta a admis exceptia litispendentei, invocata din oficiu si a dispus atasarea dosarului nr. xxxxx/4/2012 la dosarul nr.xxxxx/4/2012. Totodata, urmare a admiterii exceptiei necompetentei teritoriale, instanta a declinat competenta de solutionare a dosarului in favoarea Judecatoriei Ploiesti, cauza fiind inregistrata sub nr. xxxx/281/2013.
In data de 29 martie 2013, reclamanta a inaintat la dosar un alt set de inscrisuri (f.3-24).
La termenul din 29 aprilie 2013, parata-reclamanta a evaluat obiectului cererii reconventionale, achitand taxa judiciara de timbru aferenta in suma de 45 lei.
La acelasi termen de judecata, instanta a luat act de faptul ca reclamanta-parata a renuntat judecarea celui de-al doilea capat de cerere, constand in obligarea paratei-reclamantei la plata penalitatilor de intarziere.
Prin cererea inregistrata la data de 22 august 2013, reclamanta-parata a solicitat instantei, printre altele, modificarea cererii, in sensul obligarii paratei-reclamantei la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 42.442,204 lei.
Dupa ce instanta a declarat inchise dezbaterile si a retinut cauza spre solutionare, reclamanta-parata a depus o cerere precizatoare.
Analizand prioritar, in baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind debitul principal neachitat in cuantum de 900 euro, invocata de parata-reclamanta, exceptie de fond, peremptorie si absoluta, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti la data de 17.04.2012, reclamanta-parata SC S.I. S.R.L. a chemat in judecata pe parata SC T.T.C. S.R.L. solicitand instantei sa dispuna obligarea paratei sa plateasca suma de 900 euro, reprezentand contravaloarea serviciului de transport prestat de reclamanta in baza contractului de transport international intervenit intre cele doua parti litigante.
In data de 13.01.2009, parata-reclamanta a solicitat reclamantei-paratei efectuarea unui transport rutier de marfuri pe ruta Romania - Turcia pentru un pret de 900 euro, ce urma a fi platit prin ordin de plata in termen de 60 de zile de la primirea documentelor, si anume factura de transport, scrisoarea de trasura CMR si avizele de insotire a marfii.
In data de 15.01.2009, reclamanta-parata a confirmat incheierea contractului de transport international, precizand ca plata urma sa fie efectuata in termen de 30 zile de la primirea documentelor, conform confirmarii comanda/contract de transport nr.Im Tr. 3883/15.01.2009.
Totodata, in cuprinsul contractului de transport ambele parti au convenit ca transportul urma sa fie efectuat conform prevederilor Conventiei CMR referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele, incheiat la Geneva in 1956, la care Romania a aderat prin Decretul nr.451/1972.
In ceea ce priveste locul de incarcare si locul de descarcare a marfii, s-a convenit ca marfa trebuia sa fie incarcata in Ploiesti, Romania si descarcata in localitatea Gebze, Turcia.
In data de 16.01.2009, reclamanta - parata SC S.I. S.R.L. a emis factura nr.090062 privind suma de 900 euro, reprezentand contravaloarea serviciului de transport pe ruta Ploiesti, Romania - Gebze, Turcia., scadenta la data de 15.02.2009.
Ulterior, in perioada 19 ianuarie 2009 - 03 februarie 2009, societatea transportatoare a comunicat paratei-reclamantei, prin mai multe adrese, ca organele vamale din Turcia au constat lipsa a 35 de colete, solicitand totodata acesteia din urma explicatii.
In data de 16 februarie 2009, reclamanta-parata a comunicat paratei reclamante factura fiscala, scrisoarea de trasura CMR si contractul de transport, conform dovezii de comunicare atasate la dosar(f.14).
La data de 18.10.2011, reclamanta-parata a incercat fara rezultat solutionarea litigiului pe calea concilierii directe, in conditiile art.720¹ C.pr.civila.
In drept, potrivit art.32 din Decretul nr.451/1972 privind aderarea Romaniei la Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR) " 1. Actiunile derivand din transporturile supuse prezentei conventii se prescriu in termen de un an. Totusi, in caz de dol sau de culpa considerata de legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescriptie este de 3 ani. Termenul de prescriptie curge:
a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata;
b) in caz de pierdere totala,incepand de la a treizecea zi dupa expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit nici un termen, incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;
c) in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport.
Ziua indicata mai sus ca punct de plecare al prescriptiei actiunii nu este cuprinsa in termen.
2. O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pana in ziua in care transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decat pentru partea din reclamatie care ramane litigioasa. Dovada primirii reclamatiei sau a raspunsului si a restituirii documentelor cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare avand acelasi obiect nu suspenda prescriptia.
3. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, suspendarea prescriptiei este reglementata potrivit legii tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat. Aceasta prevedere se aplica si in cazul intreruperii prescriptiei.
4. Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata nici sub forma de cerere reconventionala sau de exceptie."
Avand in vedere dispozitiile sus-mentionate, instanta apreciaza ca reclamanta-parata avea obligatia de a sesiza instantele judecatoresti cel tarziu in termen de 1 an de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport, si anume pana la data de 14.04.2010. Prin urmare, la momentul inregistrarii actiunii pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti dreptul material la actiune al reclamantei-parate era prescris.
Tinand cont de dispozitiile art.1 din Decretul nr.451/1972, care "se aplica oricarui contract de transport de marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cand locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.", precum si de faptul ca locul de incarcare si de descarcare au fost situate in Romania, respectiv Turcia, instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile generale privind modul de calcul al termenul de prescriptie prevazute de art.3 alin.1 si 7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Pentru a ajunge la concluzia ca actiunea reclamantei este prescrisa, instanta a tinut seama de imprejurarea ca in speta nu a operat vreun caz de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie extinctiva instituit de art.13-16 din Decretul nr.167/1958 sau de art.32 din Decretul nr.451/1972.
Mai mult, avand in vedere data cand a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva, instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile noului Cod civil, in special prevederile art.2.540, in sensul ca "prescriptia este intrerupta prin punerea in intarziere a celui in folosul caruia curge prescriptia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in intarziere."
Fata de cele mai sus retinute, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind debitul principal neachitat conform facturii fiscale nr.090062 din 16.01.2009, invocata de parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L., si, pe cale de consecinta, va respinge ca prescrisa cererea formulata de reclamanta-parata SC S.I. S.R.L. in contradictoriu cu parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L., avand ca obiect obligarea paratei-reclamante la plata sumei de 3.876,30 lei, reprezentand debitul principal neachitat conform facturii fiscale nr.090062 din 16.01.2009.
Analizand prioritar, in baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind obligarea reclamantei-parate la efectuarea unui transport pe ruta Romania - Turcia, invocata de reclamanta-parata, exceptie de fond, peremptorie si absoluta, instanta retine urmatoarele:
Pentru aceleasi considerente, vazand ca si parata-reclamanta era tinuta sa introduca cererea reconventionala pana la data de 15.04.2010, instanta apreciaza ca s-a prescris si dreptul material la actiune al paratei-reclamante privind obligarea reclamantei-parate la transportarea celor 35 de colete din Romania in Turcia.
Prin urmare, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind obligatia reclamantei - parate SC S.I. S.R.L. de a transporta un numar de 35 de colete pe ruta Romania - Turcia, invocata de reclamanta-parata SC S.I. S.R.L., si va respinge ca prescrisa cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta SC T.T.C. S.R.L. in contradictoriu cu reclamanta-parata SC S.I. S.R.L., avand ca obiect obligarea reclamantei - parate SC S.I. S.R.L. de a transporta un numar de 35 de colete pe ruta Romania - Turcia.
Tinand cont de faptul ca ambele parti au cazut in pretentii, instanta va respinge ca neintemeiata cererile de acordare a cheltuielilor de judecata, potrivit art.274 din Codul de procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016