Contestatie la executare. Aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin. 7 C.p.p. Admisibilitate

TITLU:

Contestatie la executare. Aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin. (7) C. proc. pen. Admisibilitate

C. pen., art. 13
C. proc. pen., art. 320/1 alin. (7), 461

REZUMAT:

Art.320/1 C.proc.pen. nu reprezinta o norma de drept material, ci doar o norma de procedura penala cu efecte in planul dreptului material, distinctie care se reflecta si asupra contestatiei la executare de fata, bazata pe art.461 alin.1 lit.d C.proc.pen. (- cauza de micsorare a pedepsei).
Pentru ca petentul, condamnat definitiv, sa poata beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, ar fi trebuit ca judecarea respectivei cauze sa se fi facut sub imperiul noii legi, ceea ce este, practic, imposibil.
Legiuitorul a conditionat reducerea de pedeapsa de momentul la care trebuie sa intervina manifestarea expresa de vointa a celui trimis in judecata, si anume, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, iar - in privinta cauzelor in care s-a depasit acest moment, sau chiar au fost definitiv solutionate - legiuitorul a inteles sa pastreze tacerea. A considera ca si o speta cum este speta in dezbatere se circumscrie Legii nr. 202/2010, ar insemna nu numai a adauga la lege (ceea ce nu este permis), dar si a incalca principiul conform caruia normele de drept procesual penal sunt de imediata aplicare, fara a le fi permis insa a retroactiva.
Nu poate fi primita opinia apararii, cum ca a intervenit o lege penala mai favorabila - limitele de pedeapsa ale infractiunii in discutie nu s-au modificat.

(Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, Decizia nr. 101/R din 24.01.2011, definitiva) COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: CIPARIU MONICA-CLAUDIA
JUDECATOR: COLTAN LOREDANA
JUDECATOR: NENITA SIMONA CRISTINA

CONSIDERENTE:

Deliberand asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 2515/09.12.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala in dosarul nr. 24195/4/2010:
In baza art.461 alin.1 lit.d C.proc.pen., s-a respins, ca neintemeiata, contestatia la executare formulata de petentul-condamnat N.M.
In baza art.192 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 100 de lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti,  sub nr. 24195/4/2010, petentul-condamnat N.M., detinut in Penitenciarul Bucuresti - Jilava, a formulat contestatie la executarea sentintei penale nr. 26/14.01.2010 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, solicitand sa i se aplice dispozitiile Legii nr. 202/2010, in sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsa, intrucat a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.
La solicitarea instantei, au fost atasate la dosar M.E.P.I. nr. 68/2010/ 01.02.2010 emis de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, fisa de cazier judiciar a petentului si sentinta penala nr. 26/14.01.2010 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat ca:
Prin sentinta penala nr. 26/14.01.2010 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, definitiva prin neapelare la data de 29.01.2010, s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.f C.pen., cu aplic. art.37 lit.a si b C.pen., in baza art.61 C.pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberarii conditionate din executarea pedepsei de 6 ani, 5 luni si 5 zile inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 4434/23.11.2005 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si s-a dispus contopirea restului ramas neexecutat de 1344 de zile inchisoare cu pedeapsa aplicata in cauza, dandu-i-se petentului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 1344 zile inchisoare.
Totodata, din cuprinsul sentintei penale mentionate, rezulta faptul ca inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii de furt calificat in fata instantei de judecata, aspect care a fost avut in vedere la individualizarea pedepsei aplicate.
Raportand situatia prezentata la motivele invocate de petent in contestatia la executare, instanta de fond a constatat faptul ca prin Legea nr. 202/2010, in vigoare cu incepere de la data de 25.11.2010, a fost introdus in Codul de procedura penala art.320/1, care prevede posibilitatea solutionarii cauzei in  baza acordului inculpatului de recunoastere a vinovatiei, intervenit inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, caz in care limitele de pedeapsa se reduc cu 1/3 in cazul pedepsei inchisorii.
Instanta de fond a apreciat ca norma mentionata este o norma de procedura cu consecinte pe planul dreptului material, fara a indeplini insa conditiile pentru a fi considerata o lege penala mai favorabila. Consecintele in planul dreptului material sunt conditionate de aplicarea procedurii prevazute de art.320/1 C.proc.pen., conditie care evident nu este indeplinita in cazul cauzelor penale definitiv solutionate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. Mai trebuie precizat faptul ca dreptul procesual penal este guvernat de principiul imediatei aplicabilitati a normelor de procedura, fara ca aceste norme sa poata retroactiva, adica sa se aplice unor acte si raporturi trecute, in aceasta materie neavand incidenta principiul "legii penale mai favorabile", care se refera doar la normele de drept material.  
Totodata, chiar in ipoteza in care s-ar considera ca dispozitiile art.320/1 C.proc.pen. reprezinta o norma de drept material, susceptibila de a fi considerata o lege penala mai favorabila, datorita prevederii unei cauze de reducere a pedepsei, instanta de fond a constatat ca prevederile mentionate nu atrag aplicarea dispozitiilor art.14 - 15 C.pen..
Astfel, daca art.13 C.pen., aplicabil in cazul unei succesiuni de legi intervenite inainte de solutionarea definitiva a unei cauze penale, face referire la notiunea de "lege penala mai favorabila" - notiune care include si interventia unor cauze de reducere a pedepsei, art.14 si art.15 C.pen., aplicabile in cazul pedepselor definitive, fac referire doar la interventia unei legi penale care prevede o pedeapsa mai usoara.
Or, prin introducerea art.320/1 C.proc.pen., nu s-a produs o modificare a pedepsei prevazute de Codul penal pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in sensul prevederii unor pedepse mai usoare, pedeapsa pentru infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului ramanand tot inchisoarea de la 3 la 15 ani, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile prev. de art.14 sau 15 C.pen..
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste cauza de fata, instanta de fond a constatat faptul ca petentul nu executa pedeapsa pentru infractiunea de furt a carei savarsire a recunoscut-o, ci restul de 1344 zile ramas neexecutat dintr-o pedeapsa de 6 ani, 5 luni si 5 zile inchisoare din care s-a dispus liberarea sa conditionata, conditii in care recunoasterea savarsirii infractiunii de furt calificat pentru care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare nu este de natura a produce efecte cu privire la pedeapsa finala pe care acesta o executa.
Fata de cele aratate, in final, instanta de fond a apreciat ca - prin introducerea art.320/1 C.proc.pen. - nu a intervenit nicio cauza de micsorare a pedepsei in sensul art.461 alin.1 lit.d C.proc.pen..
Impotriva acestei sentinte penale, a declarat recurs, in termen legal, petentul N.M. (la data de 21.12.2010, filele 3-4), fara a-l motiva in scris, in fapt si in drept.
La primul si singurul termen de judecata acordat in cauza, din data de 24.01.2011, prin aparator din oficiu si personal, recurentul-petent a solicitat instantei admiterea recursului sau, casarea sentintei penale atacate si, rejudecand pe fond, admiterea contestatiei la executare pe care a formulat-o, invederand incidenta art.458 C.proc.pen. rap. la art.15 alin.1 C.pen. - data fiind introducerea art.320/1 C.proc.pen. prin Legea nr. 202/2010 (asa cum s-a consemnat pe larg in partea introductiva a prezentei decizii penale).
Analizand actele si lucrarile cauzei, prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu  art.385/6 alin.3 C.proc.pen., Tribunalul considera recursul ca nefondat, retinand cele ce urmeaza:
Potrivit art.320/1 C.proc.pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (publicata in Monitorul Oficial nr. 714/26.10.2010 si in vigoare incepand cu data de 25.11.2010), pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in   baza probelor administrate in faza de urmarire penala (alin.1), iar instanta   va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii (alin.7 teza I).
Potrivit art.458 alin.1 teza a II-a C.proc.pen. privind intervenirea unei legi penale noi, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art.14 sau 15 din Codul penal.
*  *  *
In lumina normelor de procedura penala expuse, in acord cu instanta de fond, Tribunalul retine ca solicitarea recurentului-petent N.M. este neintemeiata, deoarece dispozitiile art.320/1 C.proc.pen. nu ii sunt aplicabile.
Ab initio, se impune a sublinia ca art.320/1 C.proc.pen. nu reprezinta o norma de drept material, ci doar o norma de procedura penala cu efecte in planul dreptului material, distinctie care se reflecta si asupra contestatiei la executare de fata, bazata pe art.461 alin.1 lit.d C.proc.pen. (- cauza de micsorare a pedepsei).
Pentru a putea beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii de 3 ani si 3 luni inchisoare ce     i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 26/14.01.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 23763/300/2009 (definitiva - prin neapelare - la data de 29.01.2010), in baza careia s-a emis M.E.P.I. nr. 68/2010 din data de 01.02.2010, ar fi trebuit ca judecarea respectivei cauze sa se fi facut sub imperiul noii legi, ceea ce este, practic, imposibil.
Astfel, este esential de retinut ca legiuitorul a conditionat reducerea de pedeapsa de momentul la care trebuie sa intervina manifestarea expresa de vointa a celui trimis in judecata, si anume, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, iar - in privinta cauzelor in care s-a depasit acest moment, sau chiar au fost definitiv solutionate - legiuitorul a inteles sa pastreze tacerea.
A considera ca si o speta cum este speta in dezbatere se circumscrie Legii nr. 202/2010, ar insemna nu numai a adauga la lege (ceea ce nu este permis), dar       si a incalca principiul conform caruia normele de drept procesual penal sunt de imediata aplicare, fara a le fi permis insa a retroactiva.
In orice caz, Tribunalul remarca si faptul ca recurentul-petent N.M. se afla in executarea unei pedepse rezultante de 1344 de zile inchisoare, care "inglobeaza", prin contopirea realizata potrivit art.61 C.pen., si pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.f C.pen., cu aplic. art.37 lit.a si b C.pen., ratiune pentru care - daca ar fi fost judecat chiar sub imperiul legii noi - starea sa, sub aspect sanctionator, finalmente, nu ar fi avut cum sa fie una mai usoara.
Nu poate fi primita opinia apararii, cum ca a intervenit o lege penala mai favorabila - limitele de pedeapsa ale infractiunii in discutie nu s-au modificat.               
In consecinta, Tribunalul,
In temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. si art.192 alin.2 C.proc.pen.,
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.M..
Va obliga pe recurentul-petent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu aparator din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.

DISPOZITIV:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.M. impotriva sentintei penale nr. 2515/09.12.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala in dosarul nr. 24195/4/2010.
Obliga pe recurentul-petent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu aparator din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.01.2011.