Revendicare imobiliara. Calitate procesuala activa si calitate procesuala pasive. Admisibilitatea actiunii si efectele hotararii Lupascu v. Romania

Revendicare imobiliara. Calitate procesuala activa si calitate procesuala pasive. Admisibilitatea actiunii si efectele hotararii Lupascu v. Romania.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de , reclamantul VSa chemat in judecata pe paratii SC Rom Vial SA si Municipiul Bucuresti, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si linistita folosinta terenul in suprafata de 117,06 mp, impreuna cu toate constructiile edificate pe acesta, situate in Bucuresti, str. L. Z, nr. 44, sector 1.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este succesorul in drepturi al defunctului BN, care a transmis fiicei sale, B N. F proprietatea imobilului ce face obiectul cauzei, iar mostenitorii acesteia au fost C C, in calitate de sot supravietuitor, VA (mama reclamantului), in calitate de sora si B D, in calitate de frate, iar ulterior imobilul a fost preluat in mod abuziv de stat in temeiul Legii nr. 4/1973.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 481, 485 si urm. din Codul civil.
La data de 11.06.2008, parata SC Rom-Vial SA a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Paratul Municipiul Bucuresti, desi legal citat, nu a formulat intampinare.
La termenul de judecata de la , reclamantul si-a completat actiunea introductiva, aratand ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a contractului nr. _/112/_, incheiat intre SC Rom-Vial SA si V.L.a si V. P. si sa se dispuna restituirea in natura a apartamentului nr. 2, corp A, din imobilul ce face obiectul cauzei, astfel ca V L si V. P. au fost introdusi in cauza in calitate de parati.
La data de 18.06.2009, paratii V. L. si V. P. au formulat intampinare, prin care au invocat exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei dreptului material la actiune si au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului si pronuntandu-se cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila asupra exceptiilor invocate, instanta retine urmatoarele:
Calitatea procesuala pasiva reprezinta identitatea dintre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, reclamantului, fiind cel care porneste actiunea, revenindu-i sarcina de a justifica atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratilor.
Instanta retine ca intre Primaria Municipiului Bucuresti si parata SC Rom-Vial SA s-a incheiat un contract de prestari servicii, in temeiul caruia aceasta din urma a fost mandatata in scopul vanzarii, intretinerii si administrarii locuintelor ce faceau parte din fondul locativ de stat, Municipiul Bucuresti ramanand proprietarul imobilelor administrate de SC Rom-Vial SA, fapt ce rezulta din contractele de vanzare-cumparare incheiate de Municipiul Bucuresti in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cum este si contractul nr. ../.112/., incheiat intre SC Rom-Vial SA si VL si Vl P.
Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca reclamantul nu a justificat calitatea procesuala pasiva a SC Rom-Vial SA in prezenta cauza, care este un simplu mandatar si nu un titular al obligatiei in cadrul raportului juridic litigios, motiv pentru care instanta urmeaza sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate si sa respinga cererea formulata impotriva sa ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Astfel cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei (filele 23-275), reclamantul este succesorul in drepturi al defunctului B N, care a transmis fiicei sale, B N. F proprietatea imobilului ce face obiectul cauzei, iar mostenitorii acesteia au fost C C, in calitate de sot supravietuitor, VA (mama reclamantului), in calitate de sora si B D, in calitate de frate, iar ulterior imobilul a fost preluat in mod abuziv de stat in temeiul Legii nr. 4/1973.
Astfel, reclamantul nu este singurul succesor in drepturi al defunctului sau bunic B N, drepturile succesorale revenind si numitilor C C si B D.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocata de parati, instanta apreciaza ca faptul ca reclamantul nu este singurul succesor in drepturi al titularului initial al dreptului de proprietate nu este de natura sa conduca la o eventuala statuare in sensul ca actiunea sa ar fi inadmisibila, in conditiile in care aceasta ar duce, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in hotararea Lupas si altii impotriva Romaniei, la o incalcare a dreptului de acces la justitie, garantat de art. 6 din CEDO, motiv pentru care instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta retine ca dispozitiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 impun un termen de prescriptie de 1 an, indiferent de cauza de nulitate, in interiorul caruia se poate solicita anularea actelor juridice prin care imobilele ce fac obiectul dispozitiilor sale au fost instrainate.
Or, formularea capatului de cerere vizand anularea contractului prin care imobilul a fost dobandit de paratii V La si V Pa la aproximativ 7 ani de la data aparitiei legii nr. 10/2001, respectiv la data de 05.12.2008, depaseste termenul in care aceasta cerere putea fi formulata, motiv pentru care instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si sa respinga capatul de cerere vizand constatarea nulitatii absolute a contractului nr. /112/ ca fiind prescris.
Jurisprudenta constanta a instantelor din Romania a considerat ca nu se poate recunoaste numai unuia din coproprietarii unui bun un drept de proprietate exclusiv asupra unui imobil ce face obiectul unei actiuni in revendicare, intrucat prin aceasta ar fi incalcate drepturile celorlalti coproprietari.
Intr-adevar, nu se poate dispune restituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil ce apartine mai multor persoane sub forma coproprietatii pe cote parti unui coproprietar, in conditiile in care cota sa de proprietate coexista in fiecare particula a acelui bun cu cotele celorlalti, fiind vorba de un drept de proprietate abstract si fractionar.
Or, in speta, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse si din sustinerile reclamantului, acesta nu este singurul succesor in drepturi al autorului sau B N, calitate de comostenitori avand si numitii C C si B D.
Hotararea Lupas si altii impotriva Romaniei citata mai sus a constatat ca reclamantilor li s-a impus o sarcina disproportionata prin necesitatea obtinerii acordului tuturor mostenitorilor pentru promovarea actiunii in revendicare, in conditiile in care aceasta obtinere era aproape imposibila raportat la situatia spetei, mostenitorii in privinta carora nu se obtinuse acordul fiind necunoscuti sau avand o existenta probabila in diferite colturi ale lumii.
Or in speta de fata, reclamantul nu a invocat si nici nu a probat vreo astfel de imposibilitate de obtinere a acordului din partea celorlalti titulari sau a mostenitorilor sai, solicitand revendicarea imobilului numai in numele sau.
Insa aceasta revendicare, astfel cum s-a aratat mai sus nu poate duce la o recunoastere a dreptului de proprietate exclusiv asupra imobilului numai pentru unul dintre presupusii coproprietari ai imobilului, o solutie contrara lipsind de orice eficienta juridica drepturile succesorale ale celorlalti presupusi coproprietari ai imobilului.
Pentru aceste motive, constatand ca reclamantul nu este singurul succesor in drepturi al titularului initial al dreptului de proprietate, instanta urmeaza ca, in temeiul art. 480 din Codul civil si jurisprudentei constante a instantelor, sa respinga actiunea ca neintemeiata.