pretentii civile

Cel care are paza juridica a lucrului este prezumat de lege ca are posibilitatea sa-si reprezinte in minte pagubele pe care lucrul le poate produce daca obligatia de paza nu este executata astfel incat sa se preintampine producerea unor atari pagube.
Prezumtia legala de culpa inseamna, in acest caz, scutirea reclamantului de a dovedi existenta culpei, fiind suficient sa dovedeasca savarsirea faptei care a cauzat prejudiciul, in cazurile in care exista un "contact fizic" intre lucrurile respective si victima ori lucrurile vatamate fiind prezumata nu numai existenta culpei ci si existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta si paguba. (sentinta civila nr.8742/02.11.2007)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 25.08.2006, reclamanta S.C. Asigurarea Romaneasca - ASIROM S.A. a chemat in judecata pe parata ADMINISTRATIA STRAZILOR BUCURESTI, solicitand instantei obligarea acestora la plata sumei de 1.480 lei,  cu titlu de despagubiri civile reprezentand prejudiciul cauzat prin neluarea masurilor de prevenire a evenimentelor rutiere prin repararea si intretinerea retelelor stradale aflate in administrarea lor, cu dobanda legala calculata de la data platii efectuate catre asiguratul CASCO  - 17.08.2005 - si pana la achitarea integrala a debitului, cuantumul acesteia fiind, la data sesizarii instantei, de 168,74 lei. A solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.998, art.999, art.1000  si urm. Cod civil, art.22 din Legea nr.136/1995 si H.C.L.M.B. nr.181/2000,  se arata ca  la data de 11.07.2005, autoturismul cu numar de inmatriculare B-70-FRM, proprietatea asiguratului S.C. "R" S.R.L., a fost avariat in timp ce circula pe B-dul. Iuliu Maniu, din cauza unei gropi din carosabil, situatia de fapt fiind constatata de organele de politie si retinuta ca atare atat in procesul verbal intocmit cu ocazia constatarii cat si in autorizatia de reparare AU nr.0640413/12.07.2005.
B-dul. Iuliu Maniu, locul unde s-a intamplat evenimentul rutier, se afla in administrarea si paza materiala a paratei, care nu si-au indeplinit obligatiile ce ii revin, astfel ca se face vinovata de producerea accidentului.
Intrucat autoturismul  avariat era asigurat facultativ pentru avarii si furt la S.C.ASIROM S.A. cu contractul nr.AR708767, s-a achitat asiguratului despagubirea in suma de 1480 lei, prin O.P. 5440/17.08.2005, pentru aceasta suma reclamanta subrogandu-se in drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei, in temeiul art.22 din Legea nr.136/1995.
A precizat reclamanta ca a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila, conform dispozitiilor art.7201 Cod procedura civila, insa fara succes.
In dovedirea actiunii s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, alaturat cererii de chemare in judecata fiind depuse, in copie: adresa nr.J1005 din data de 04.11.2005, cu confirmare de primire,  prin care se solicita paratei plata sumei de 1.480 lei, aceasta fiind invitata la conciliere in conformitate cu dispozitiile art.7201  din Codul de procedura civila, dosar de dauna nr.50800/05, borderoul si ordinul de plata nr.5440/16.08.2005, ce atesta plata sumei de 1480 lei.
Cererea a fost timbrata cu suma de 137,85 lei conform O.P.1517/19.10.2006 si timbru judiciar de 1,5 lei.
In sedinta publica de la 27.10.2006 s-a depus la dosar intampinarea formulata de parata, care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratandu-se ca pretentiile reclamantei nu sunt sustinute de dovezi care sa probeze intrunirea elementelor prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a Administratiei Strazilor. Astfel, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca in data de 11.07.2005  nu  s-a incheiat un proces verbal de constatare la locul producerii accidentului, documentele eliberate de politie bazandu-se exclusiv pe declaratia conducatorului autoturismului avariat, nefiind apte, prin ele insele, sa probeze ca avarierea autoturismului a fost cauzata de starea tehnica a Bulevardului Iuliu Maniu. Intrucat lucratorul de politie nu a constatat personal situatia de fapt, actul de constatare intocmit de acesta nu are valoarea probatorie a inscrisului autentic, conferita de art.1.171 din Codul civil.
Arata parata ca scopul inscrisului este acela prevazute la art.72  si art.85 alin.2  din O.U.G.195/2002, si anume acela de a instiinta asiguratorul despre producerea evenimentului si pentru justificarea reparatiilor ce urmeaza a fi efectuate asupra autoturismului si, chiar daca i s-ar recunoaste caracterul de inscris autentic, tot nu s-ar putea considera ca face dovada faptului cauzator de prejudiciu, intrucat constatarea agentului de politie nu se refera la modul de producere al evenimentului rutier, ci la continutul declaratiei conducatorului auto, relatari cu caracter subiectiv, ce nu pot fi opuse Administratiei Strazilor.
Pe de alta parte, inscrisurile depuse la dosar fac dovada existentei prejudiciului insa nu si a culpei Administratiei Strazilor, constand in neindeplinirea obligatiei  de intretinere in stare tehnica corespunzatoare a retelei edilitare aflate in paza sa juridica, atata vreme cat afirmatia referitoare la starea necorespunzatoare a drumului se bazeaza numai pe declaratia conducatorului auto si nici a raportului de cauzalitate specific, ce nu poate fi retinut decat in urma unei expertize ce ar trebui efectuata imediat dupa producerea avariei si care sa precizeze ca avariile s-au produs ca urmare a elementului drum (groapa nesemnalizata din carosabil) si nu ca urmare a elementului om (modalitatea de conducere a autoturismului, conditiile de mediu, neadaptarea vitezei la conditiile de drum, neatentia in timpul conducerii autoturismului, consum de bauturi alcoolice, starea tehnica a autoturismului)
Pe cale de consecinta, cata vreme nu sunt stabilite cu certitudine nici locul producerii accidentului si nici cauza avariei si nu se poate stabili cu certitudine legatura cauzala, in sensul ca nu se poate sti daca trecerea peste gropile din carosabil putea produce avariile suferite de autoturism, cererea este neintemeiata.
Referitor la pretentiile privind dobanda legala calculata pana la achitarea integrala a debitului, arata parata ca se impune precizarea cuantumului acestora intrucat reprezinta daune moratorii, ce se raporteaza la prejudiciul suferit de creditor, si nu daune cominatorii, ce nu se pot aplica obligatiilor avand drept obiect sume de bani, si subliniaza faptul ca art.22 din Legea nr.136/1995  limiteaza drepturile asiguratorului subrogat in drepturile asiguratului la cuantumul indemnizatiei platite.
In drept au fost invocate dispozitiile art.115-art.118 Cod procedura civila, O.U.G. nr.195/2002.
In aparare, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si "de orice alte probe necesare solutionarii litigiului".
Parata a formulat si cerere de chemare in garantie a numitei S.C. "T.R." S.R.L.,  solicitand instantei de judecata ca in cazul admiterii cererii principale sa admita si cererea de chemare in garantie, obligand chemata in garantie la plata sumelor solicitate de reclamanta. A solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii se arata ca in baza contractului de executare nr.40/31.05.2005, incheiat intre Administratia Strazilor si S.C. "T.R." S.R.L., in perioada 31.05.2005 - 01.11.2005 B-dul. Iuliu Maniu s-a aflat in reabilitare sistem rutier, la data producerii avariei - 11.07.2005 -  chemata in garantie efectuand lucrarile contractate, astfel ca acesteia ii incumba obligatia de semnalizare a lucrarilor, atat conform contractului cat si conform dispozitiilor O.U.G. nr.195/2002, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a acestei obligatii atragand raspunderea sa.
In drept au fost invocate dispozitiile art.60 - art.63 Cod procedura civila, O.U.G. nr.195/2002, contractul nr.40/31.05.2005.
Cererea de chemare in garantie a fost timbrata cu suma de 138 lei, conform chitantei nr.418144/17.1.2006, emisa de CEC-Ag.Victoria, s-a aplicat timbru judiciar de 1,5 lei.
Alaturat cererii de chemare in garantie parata a depus la dosar contractul de executie de lucrari nr.40/31.05.2005.
In sedinta publica de la 24.11.2006, S.C. "T.R." S.R.L."  a depus intampinare la cererea de chemare in garantie, invocand exceptia de netimbrare, exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, aratand ca, in conformitate cu dispozitiile art.5  si art.11 alin.1 Cod procedura civila,  reclamanta putea alege fie instanta de la sediul paratei, respectiv Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, fie instanta de la locul producerii accidentului, Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti neregasindu-se din punct de vedere al competentei teritoriale in nici una dintre situatiile prevazute de dispozitiile legale mentionate si exceptia tardivitatii cererii de chemare in garantie intrucat aceasta trebuia depusa odata cu intampinarea, conform dispozitiilor art.61 alin.1 Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii principale, avarierea autoturismului fiind datorata exclusiv conducatorului auto care nu a tinut cont de panourile de avertizare existente in zona, neglijenta sa avand drept consecinta producerea prejudiciului.
In drept au fost invocate dispozitiile art.116 - art.118 Cod procedura civila.
Urmare a depunerii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate pe cererea de chemare in garantie, exceptia de netimbrare a ramas fara obiect, chemata in garantie a renuntat la sustinerea exceptiei tardivitatii  iar exceptia de necompetenta teritoriala a fost respinsa prin incheierea de sedinta de la 26.01.2007,  instanta de judecata retinand ca, nefiind o exceptie de ordine publica, putea fi invocata numai de parat, prin intampinare, pana la prima zi de infatisare si nu de chematul in garantie care ia procesul in starea in care se afla, astfel ca, in masura in care reclamantul si paratul au convenit, in mod implicit - prin introducerea cererii la o alta instanta decat aceea competenta teritorial, urmata de neinvocarea exceptiei de necompetenta - sa investeasca o anumita instanta, acesta nu poate solicita declinarea competentei.
In dovedirea, respectiv in combaterea pretentiilor reclamantei, s-a solicitat, instanta incuviintand, administrarea probelor cu inscrisuri si expertiza tehnica auto, solicitandu-se expertului sa stabileasca daca avariile constatate la autoturism s-au produs ca urmare a intrarii intr-o groapa din carosabil sau au avut drept cauza o culpa a conducatorului auto.
Raportul de expertiza a fost depus la dosar in data 05.06.2007, expertul concluzionand ca "datorita denivelarii existente pe partea carosabila, catalizatorul a fost lovit, infundat, fapt ce a dus la deteriorarea acestuia, necesitand inlocuirea."
Urmare a concluziilor raportului de expertiza, chemata in garantie a formulat obiectiuni, aratand ca nu se justifica constatarea referitoare la deteriorarea tobei de evacuare, intrucat nu exista nici un document emis de Brigada de Politie Rutiera care sa ateste deteriorarea acesteia, in autorizatia de reparatii mentionandu-se numai verificarea catalizatorului, fara a se dispune inlocuirea sa.
A aratat ca nu s-a depus la dosar nici un document care sa sustina afirmatiile expertului privind faptul ca inspectorii ASIROM si specialistii de la unitate de reparatii au ajuns la concluzia ca trebuie inlocuit catalizatorul, ci numai devizul de lucrari facturate, ce face numai dovada serviciilor efectuate, si a subliniat faptul ca expertiza a avut in vedere numai documentele puse la dispozitie de asigurator, reclamantul in cauza, documente ce nu pot avea caracter obiectiv, obiectivitatea expertizei fiind afectata si de faptul ca aceasta a fost efectuata la 2 ani de la data producerii avariei.
Obiectiunile au fost discutate in sedinta publica de  la 21.09.2007, fiind incuviintata prima obiectie, astfel ca s-a solicitat expertului sa precizeze care sunt imprejurarile de fapt care l-au determinat sa concluzioneze ca in urma accidentului s-a constatat deteriorarea tobei de evacuare, considerentele pentru care au fost respinse celelalte doua obiectiuni fiind retinute in incheierea de sedinta de la acea data.
Raspunzand obiectiunii incuviintate de instanta, expertul arata ca specialistii de la unitatea service impreuna cu cei de la societatea de asigurari au dispus desfacerea tobei pentru verificarea catalizatorului, constatand necesitatea inlocuirii acestuia si procedand in consecinta, o asemenea masura neputand fi dispusa de lucratorul de politie. A precizat expertul si ca raportul de expertiza a fost efectuat pe baza documentelor din dosar, la fila 14 existand o fotografie ce prezinta toba infundata si zgariata, la fila 15 fiind prezentat, tot prin fotografii, modul in care s-a procedat pentru verificarea catalizatorului.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta apreciaza intemeiate atat cererea principala cat si cererea de chemare  in garantie, pentru considerentele ce urmeaza:
Textul articolului 1000 alin.1 din Codul civil constituie reglementarea cu caracter general  a raspunderii pentru  prejudiciile pricinuite de lucruri, bazata pe prezumtia culpei, obligatia raspunderii incumband paznicului indiferent de categoria in care se incadreaza lucrurile corporale care au pricinuit paguba, textul de lege atribuind notiunii de paza un caracter juridic.
Raspunde pentru lucruri cel ce le are sub paza sa "juridica", ceea ce inseamna existenta unei obligatii de supraveghere care ii incumba in calitate de titular al unui raport juridic avand drept obiect lucrul pagubitor si care presupune, prin natura lui, existenta unei obligatii in temeiul careia cel tinut la paza juridica este indatorat sa preintampine producerea oricarei pagube prin mijlocirea lucrului.
In raport de aceste conditii ale calitatii de paznic si avand in vedere dispozitiile art.8 din O.G.43/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr.413/2002, potrivit caruia drumurile de interes local apartin proprietatii publice a unitatii administrative pe teritoriul careia se afla (la lit.c a acestui articol fiind mentionate strazile  definite drept "drumuri publice din interiorul localitatilor, indiferent de denumire: strada, bulevard, cale, chei, splai, sosea, alee, fundatura, ulita etc."), precum si cele ale art.22 din  actul normativ, care dispune ca administrarea drumurilor de interes local se asigura de catre consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora, coroborate cu dispozitiile  art.2 din H.C.G.M.B. nr.181 din 15.06.2000, potrivit caruia  Primaria Municipiului Bucuresti, prin "Administratia Strazilor" are in administrare reteaua stradala principala a Municipiului Bucuresti, asa cum este specificata  in anexa 1 a hotararii, Bulevardul Iuliu Maniu fiind mentionat la pozitia 314 a Anexei, ADMINISTRATIEI STRAZILOR ii apartine raspunderea pentru avarierea autoturismului ca urmare a neindeplinirii ori indeplinirii necorespunzatoare a  obligatiei de semnalizare a existentei gropii in care acesta a intrat.
In acest sens sunt si dispozitiile art.5 alin.1  din O.U.G. nr.195/2002, - forma in vigoare la data producerii evenimentului rutier - care instituie in sarcina administratorului drumului public obligatia de a semnaliza corespunzator "orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei si sa ia toate masurile de inlaturare de indata a acestuia(_)",  la alin.3 al textului de lege fiind prevazuta si consecinta neindeplinirii acestei obligatii in caz de producere a unui eveniment rutier: "In caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice a drumului public sau a semnalizarii necorespunzatoare a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrarilor, raspunde contraventional, civil sau penal, dupa caz."
Dispozitiile cuprinse la alin.3 al textului de lege instituie astfel si raspunderea executantului lucrarilor pentru avarierea autoturismului ca urmare a neindeplinirii ori indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei de semnalizare a obstacolelor ori lucrarilor ce se executa, astfel ca in cauza atat Administratia Strazilor cat si executantul lucrarilor de reabilitare stradala, S.C. "T.R." S.R.L.,  sunt tinuti sa raspunda pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului proprietatea asiguratului CASCO al reclamantei, acesta putandu-se indrepta impotriva oricaruia dintre ei cu actiune in raspundere civila delictuala.
Cum reclamanta s-a indreptat impotriva administratorului drumului, iar prin contractul nr.40 incheiat la data de 31.05.2005, S.C. "T.R." S.R.L. si-a asumat obligatia de a lua toate masurile rezonabil necesare pentru evitarea oricarui pericol pentru persoane sau bunurile acestora pe parcursul executarii lucrarilor de reabilitare a sistemului rutier pe B-dul. Iuliu Maniu, semnalizarea obstacolelor de tipul gropilor fiind nu numai o  masura rezonabil necesara ci, asa cum s-a aratat deja, o obligatie legala, aceasta este tinuta sa despagubeasca Administratia Strazilor in cazul in care impotriva acesteia se promoveaza, cu succes, actiuni in raspundere civila delictuala rezultand din sau in legatura cu aceasta obligatie.
Pe fondul pricinii, instanta constata ca in data de 11.07.2005, autoturismul B-70-FMR, proprietatea S.C. "R." S.A., a fost avariat in timp ce rula pe Bulevardul Iuliu Maniu nr.450,  urmare a acestui eveniment rutier fiind necesara inlocuirea catalizatorului.
Suspiciuni ale existentei avariei au existat inca de la momentul eliberarii autorizatiei, lucratorul de politie dispunand verificarea catalizatorului,  avaria fiind constatata dupa ce toba de esapament a fost desfacuta, in dosarul de dauna intocmit de catre asigurator fiind depuse fotografii ce prezinta etapele verificarii (filele 13-15 din dosar)
Cauza deteriorarii catalizatorului, respectiv trecerea autoturismului printr-o groapa aflata pe Bulevardul Iuliu Maniu, este dovedita prin constatarile lucratorilor de politie, care au eliberat persoanei pagubite autorizatia de reparatie (filele 25,26 din dosar), prin  plansele foto aflate la filele 9-10, cat si prin expertiza tehnica auto, costul lucrarilor de reparatii fiind probat prin factura fiscala seria B XFJ nr.5024462, devizul de lucrari din data de 14.07.2005, Borderoul si ordinul de plata in baza caruia reclamanta, la care autoturismul avariat avea asigurare facultativa pentru avarii si furt, a platit despagubirile (filele 17-18 si 7-8 din dosar)
Este real ca procesul verbal de constatare intocmit de lucratorul de politie nu poate fi retinut, singur, ca o proba certa pentru fapta si prejudiciul afirmate de reclamanta,  nefiind un inscris autentic in conditiile 1173 Cod civil, astfel ca nu poate fi prezumat ca exprimand adevarul.
Pe de alta parte insa, declaratia conducatorului auto in fata organelor de politie este prevazuta de dispozitiile art.72  si art.85 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procedura de eliberare a autorizatiei pentru remedierea avariilor este reglementata in acest act normativ, astfel ca eficienta juridica a declaratiei conducatorului auto sub aspect probator nu poate fi pusa in discutie decat prin prezentarea unei dovezi contrare, care sa probeze inexistenta gropilor in carosabilul strazii Bulevardul Iuliu Maniu, precum si  un alt mecanism de producere a avariilor autoturismului.
Or’, parata nu a facut astfel de probe, iar fotografiile efectuate in data de 25.07.2005 (filele 9-10) si expertiza auto dispusa in cauza vin sa confirme constatarile agentului de asigurari privind  cauza producerii avariilor, astfel ca apararile paratei ori cele ale chematei in garantie, in sensul ca avariile puteau fi produse din alte cauze, nu pot fi retinute.
In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, instanta retine ca, avand calitatea de paznic al drumului pe care s-a produs avarierea autoturismului, parata Administratia Strazilor are obligatia de a preintampina producerea oricarei pagube prin mijlocirea lucrului, ceea ce nu se poate realiza decat prin intretinerea si reabilitarea acestuia si, pana la efectuarea reparatiilor, prin semnalizarea corespunzatoare a obstacolelor ce pot determina producerea de evenimente rutiere producatoare de prejudicii
Data fiind prezumtia legala de culpa ce sta la baza raspunderii  pentru prejudiciile cauzate de lucruri, daca paguba a fost pricinuita, acest fapt dovedeste, prin el insusi, ca lucrul a scapat de sub puterea de indrumare si control a paznicului lui.
Cel care are paza juridica a lucrului este prezumat de lege ca are posibilitatea sa-si reprezinte in minte pagubele pe care lucrul le poate produce daca obligatia de paza nu este executata astfel incat sa se preintampine producerea unor atari pagube.
Prezumtia legala de culpa inseamna, in acest caz, scutirea reclamantului de a dovedi existenta culpei, fiind suficient sa dovedeasca savarsirea faptei care a cauzat prejudiciul, in cazurile in care exista un "contact fizic" intre lucrurile respective si victima ori lucrurile vatamate fiind prezumata nu numai existenta culpei ci si existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta si paguba.
Prezumtia de culpa nu poate fi rasturnata decat dovedindu-se lipsa culpei ceea ce inseamna ca parata ar fi trebuit sa probeze imposibilitatea de a prevedea urmarile pagubitoare ale lucrului si, implicit, imposibilitatea prevenirii lor, stabilind astfel existenta cazului fortuit.
Or’, nu numai ca parata nu a dovedit ca nu a putut prevedea consecintele existentei gropii din asfalt si, prin aceasta, nu a putut preveni avarierea autoturismului, dar este de neconceput ca nu a avut reprezentarea acestor consecinte cata vreme are obligatia legala de a semnaliza existenta oricarui obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste ori pune in pericol siguranta circulatiei, un astfel de obstacol  fiind reprezentat de groapa pe care o prezinta fotografiile depuse la dosar.
Este adevarat ca, in conformitate cu contractul incheiat in luna mai 2005 cu S.C. "T.R." S.R.L.,  acesteia, in calitate de executant al lucrarilor de reabilitare a retelei stradale, ii revenea obligatia de a asigura semnalizarea drumului in asa fel incat sa nu existe nici un risc pentru persoanele care il foloseau ori pentru bunurile acestora, insa asumarea acestei obligatii contractuale nu exonereaza pe achizitorul lucrarii, administratorul drumului, de raspunderea fata de terti ci justifica numai actiunea in regres a acestuia impotriva persoanei care nu si-a respectat obligatiile contractuale.
Fata de cele retinute, in temeiul art.1000 alin.1 C.civ. si  art.22 din Legea nr.136/1995 instanta urmeaza sa admita actiunea si sa oblige parata la plata sumei de 1480 lei reprezentand despagubiri civile.
In temeiul art.43  din Codul comercial  urmeaza a fi obligata parata la plata sumei de 168,75 lei dobanda legala calculata pentru perioada 17.08.2005 - data achitarii indemnizatiei de asigurare persoanei pagubite si pana la 24.08.2006, precum si la dobanda legala datorata pentru suma de 1480 lei incepand cu data de 25.08.2006, pana la achitarea integrala a debitului.
In conformitate cu dispozitiile art.274 din Codul de procedura civila,  va obliga parata la 639,35 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de expertiza.
In temeiul art.969  Cod civil,  va admite cererea de chemare in garantie si va obliga S.C. "T.R." S.R.L.  la plata sume de 1648,74 lei despagubiri civile catre parata, reprezentand prejudiciul efectiv, de 1480 lei, si dobanda legala calculata la data de 24.08.2006, de 168,74 lei, numai aceasta suma avand caracterul de creanta certa, lichida si exigibila fata de chematul in garantie, neputandu-se specula asupra momentului la care parata isi va indeplini obligatia de plata fata de reclamanta.
In conformitate cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila,  va obliga chemata in garantie la 778,7 lei cheltuieli de judecata catre parata, din care 639,75 lei reprezinta cheltuieli de judecata la care parata a fost obligata catre reclamanta si 139,35 lei reprezinta taxa judiciara de timbru si timbru judiciar platite pentru cererea de chemare in garantie.