pretentii civile

"Din perspectiva cerintelor necesare a fi intrunite pentru angajarea raspunderii civile delictuale in sarcina proprietarului unui animal, victima prejudiciului trebuie sa dovedeasca nu numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta animalului, ci si faptul ca animalul respectiv era in paza juridica a unei persoane."(sentinta civila nr. 17/05.01.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.01.2007, sub nr. de dosar 738/300/2007, reclamanta R.M. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului L.I. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de despagubiri civile, respectiv 500 lei, daune materiale si 500 lei, daune morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 24.06.2006, cainele proprietatea paratului, care se afla in strada, a atacat-o si a muscat-o, cauzandu-i plagi multiple pe antebratul drept. Reclamanta a mentionat ca in urma agresiunii a fost internata la Spitalul Clinic Colentina, in cadrul sectiei Chirurgie, din data de 24.06.2006 pana la data de 30.06.2006, unde i s-au administrat vaccinul antirabic, antibiotice si s-a intervenit chirurgical pentru tratarea plagii. Reclamanta a mai sustinut ca in urma agresiunii, unul dintre muschii antebratului drept a fost sectionat, nemaiputand fi recuperat nici prin interventia medicilor, ramanand astfel cu sechele motorii, folosind mana dreapta doar pentru activitati care presupun un efort de ridicare a unei greutati de maxim 1 kg. In privinta prejudiciului material, reclamanta a mentionat ca a fost nevoita sa urmeze un tratament, nu s-a putut deplasa cu mijloacele de transport in comun si a folosit taxiuri, nu s-a putut ocupa de gospodarie, a apelat la serviciile diverselor persoane, toate implicand costuri suportate integral de catre reclamanta. Referitor la prejudiciul moral cauzat, reclamanta a enumerat prejudiciul de agrement pentru faptul ca nu si-a mai putut desfasura activitatea zilnica, durerea fizica si cea psihica suferite fiind foarte mari, psihic simtindu-se neajutorata, intrucat la varsta de 71 de ani trebuie sa suporte acest handicap locomotor. Reclamanta a adaugat ca a incercat sa se inteleaga cu paratul, insa acesta nu a respectat intelegerea incheiata intre ei la data de 18.07.2006.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1001 C.civ. si art. 274 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997 si s-au aplicat timbre judiciare de 3 lei, conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
In sustinere, reclamanta a anexat cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 112 C.proc.civ., in copie certificata pentru conformitate cu originalul, bilet de iesire din spital din data de 30.06.2006.
Prin cererea completatoare formulata la data 26.02.2007, reclamanta a aratat ca solicita, in subsidiar, obligarea paratului la plata unei sume lunare de 500 lei, corespunzatoare infirmitatii cauzate.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca la data de 24.06.2006 se pregatea sa plece la serviciu, astfel ca a deschis poarta imobilului situat in com. Sinesti, jud. Ilfov, moment in care prin fata portii a trecut reclamanta care plimba un caine si, fara ca paratul sa observe, cainele sau a iesit din curte si s-a indreptat catre cel reclamantei. Paratul a mentionat ca reclamanta a incercat sa-si protejeze cainele si sa-l indeparteze pe cel al paratului, moment in care acesta din urma s-a repezit asupra reclamantei. In continuare, paratul a invederat ca a intervenit, ducand-o pe reclamanta cu masina personala la spital, unde a mai vizitat-o ulterior, oferindu-se sa o ajute, insa raspunsul reclamantei a fost de a o lasa in pace. Dupa externarea reclamantei, paratul a precizat ca s-a intalnit cu aceasta si s-a oferit sa ii plateasca suma de 4000 lei, in doua transe, respectiv suma de 2000 lei la acel moment, pe care a si achitat-o, iar referitor la cea de-a doua transa, a mentionat ca reclamanta a refuzat sa o primeasca. Paratul a invocat incidenta unui caz fortuit in raport de faptul ca a fost provocat cainele sau de prezenta altui caine, dar si de comportamentul reclamantei, precum si de faptul ca nu a putut fi impiedicata iesirea cainelui din curtea paratului.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115-118 C.proc.civ.
La termenul din data de 03.09.2007, instanta a incuviintat, in conditiile art. 167 C.proc.civ., pentru reclamanta proba cu inscrisuri, in cadrul careia a mai depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul: fisa de programare a tratamentului din data de 24.06.2006, bilet de iesire din spital din data de 06.02.2008, proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati martorii T.M. si I.T, proba cu interogatoriul paratului, la administrarea careia a renuntat la data de 01.10.2007, precum si proba cu expertiza medico legala, iar pentru parat, la termenul din data de 01.10.2007, proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati martorii U.M. si N. G.
La termenul din data de 05.01.2009, in conditiile art. 132, pct. 2 C.proc.civ., reclamanta si-a precizat cuantumul pretentiilor deduse judecatii, in sensul ca solicita obligarea paratului doar la plata sumei de 500 lei, cu titlul de daune morale si a sumei de 4.500 lei, reprezentand daune morale.
Cererea precizatoare a fost legal timbrata, in raport de valoarea pretentiilor majorate cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 284 lei, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997 si s-au aplicat timbre judiciare de 1, 5 lei, potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in dimineata zilei de 24.06.2006, reclamanta a fost agresata de cainele proprietatea paratului.
Conform art. 1001 C.civ., "proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul in cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla in paza sa, sau ca a scapat."
Din perspectiva cerintelor necesare a fi intrunite pentru angajarea raspunderii civile delictuale in sarcina proprietarului unui animal, victima prejudiciului trebuie sa dovedeasca nu numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta animalului, ci si faptul ca animalul respectiv era in paza juridica a unei persoane.
In ceea ce priveste persoanele care sunt tinute a raspunde, principiul aplicabil este ca raspunderea pentru animal incumba persoanei care, la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridica a acestuia, respectiv proprietarul ori persoana careia proprietarul i-a transmis dreptul de folosinta asupra animalului.
In speta, din coroborarea declaratiilor martorilor audiati in cauza cu recunoasterea paratului din cuprinsul intampinarii, careia instanta ii confera valoarea probatorie a unei marturisiri judiciare, instanta retine ca paratul are calitatea de proprietar al cainelui cu privire la care s-a sustinut ca a agresat-o pe reclamanta.
Asupra prejudiciului cauzat reclamantei, instanta retine din declaratiile martorilor audiati in cauza ca aceasta a suferit un prejudiciu material constand in sumele platite martorei I.T. pentru ajutorul oferit in gospodarie in lunile imediat urmatoare producerii agresiunii, intr-un cuantum de 100 lei, lunar, insa limitat la obiectul cererii de chemare in judecata, in raport de principiul disponibilitatii, respectiv 500 lei. Instanta nu va retine sustinerea martorului U. M. in sensul ca a vazut-o pe reclamanta sapand in gradina ulterior incidentului, martor audiat la solicitarea paratului, intrucat apreciaza, fata de relatia de afinitate a acestuia cu paratul, ca nu exprima o pozitie obiectiva in descrierea imprejurarilor respective. De asemenea, cu privire la sumele achitate de reclamanta pentru tratamentul ce a fost necesar in recuperare si pentru transportul cu taxiuri, instanta constata ca acestea nu au fost probate, conform art. 1169 C.civ. instanta apreciaza ca sumele solicitate de reclamanta cu titlu de daune materiale nu sunt afectate de incheierea tranzactiei dintre parti de la data de 20.07.2006, intrucat aceasta a avut in vedere exclusiv daune reprezentand "cheltuieli cu spitalizarea, pentru intretinere si recuperare", or, ceea ce s-a solicitat prin cererea dedusa judecatii reprezinta daune materiale ca urmare a cheltuielilor suplimentare efectuate de reclamante.
Referitor la prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de catre reclamanta in urma incidentului mentionat, instanta retine din declaratia aceleiasi martore I.T. ca reclamanta a acuzat dureri fizice, fiind si puternic marcata psihic de agresiunea cainelui paratului. Fiind incontestabil ca reclamanta a suferit o afectare a drepturilor subiective, respectiv a celor prin care se exprima integritatea fizica si psihica, instanta apreciaza ca suma de 3.000 lei este de natura a compensa suferintele fizice si psihice pe care le-a suportat de pe urma faptei cainelui proprietatea paratului.
Instanta mai constata din coroborarea probelor administrate in cauza ca exista legatura de cauzalitate intre prejudiciile moral si material retinute si fapta animalului care se afla in paza juridica a paratului.
Intrucat dispozitiile art. 1001 C.civ. stabilesc ca proprietarul raspunde chiar si in acele ipoteze in care animalul a scapat de sub supravegherea sa sau in care, cu toata supravegherea exercitata, animalul a cauzat un prejudiciu, rezulta ca fundamentul raspunderii in aceste situatii este atat o prezumtie de culpa a proprietarului in supraveghere, cat si garantia pe care este tinut a o asigura acesta fata de terti in privinta comportamentului animalului respectiv.
Referitor la cazul fortuit si fapta reclamantei invocate de catre parat in aparare, instanta retine ca in materia raspunderii pentru fapta animalului, exoneratoare de raspundere sunt atat fapta victimei insesi, cat si forta majora, insa nu si cazul fortuit, intrucat raspunderea in acest caz se grefeaza pe ideea de garantie obiectiva, independenta de vinovatia paznicului juridic, singura care ar fi exclusa de cazul fortuit.
In ceea ce priveste forta majora, aceasta reprezinta acea imprejurare externa si absolut invincibila, fara nicio relatie cu situatia care a provocat dauna. Din probatoriul administrat nu rezulta ca aspectele invocate de catre parat, respectiv provocarea din partea cainelui reclamantei si imposibilitatea de a prevedea iesirea cainelui paratului din curtea acestuia s-ar circumscrie notiunii de forta majora astfel cum a fost expusa. In primul rand, provocarea din partea cainelui reclamantei nu a fost dovedita prin probatoriul administrat, iar in ceea ce priveste imposibilitatea de prevedere a iesirii animalului din curte, instanta considera ca aceasta nu este o imprejurare absolut imprevizibila, in sensul ca pentru orice persoana este o forta invincibila, nu numai pentru paznicul juridic. De asemenea, instanta apreciaza ca aceste imprejurari nu sunt de natura a incorpora nici notiunea de caz fortuit, din moment ce paratul avea posibilitatea sa prevada iesirea cainelui din curte prin legarea anterioara a acestuia.
Asupra faptei victimei insesi, se retine ca aceasta este exoneratoare de raspundere doar in masura in care intruneste caracteristicile unei forte majore in raport cu fapta animalului. Or, atitudinea reclamantei, confirmata chiar de apararile paratului din intampinare, de a-si apara cainele ca urmare a unei agresiuni iminente din partea cainelui paratului, in primul rand nu a fost probata de acesta, iar in al doilea rand, nu insumeaza cerintele expuse mai sus, fiind doar coordonatele unui comportament firesc in conditiile date.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza a admite in parte cererea astfel cum a fost precizata, in sensul ca il va obliga pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 500 lei, cu titlu de prejudiciu material si a sumei de 3000 lei, reprezentand daune morale.
In raport de dispozitiile art. 274-276 C.proc.civ., avand in vedere modalitatea de solutionare a cauzei, il va obliga pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei, reprezentand in parte cheltuielile de judecata, respectiv: taxa de timbru, timbru judiciar si contravaloare onorariu expertiza medico legala.