Contestatie la executare Urmarirea unui bun proprietate devalmasa pentru datoria unuia dintre soti. Lamurirea intinderii contractului de leasing

DOMENIU:CONTESTATIE LA EXECUTARE
 Contestatie la executare Urmarirea unui bun proprietate devalmasa pentru datoria unuia dintre soti. Lamurirea intinderii contractului de leasing. SENTINTA CIVILA NR. 9769/20.06.2012 Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, contestatorul D.V. a solicitat, in contradictoriu cu intimata SC A.L.R. IFN SA, anularea actelor de executare silita dispuse de BEJ T.A.M. in dosarul de executare  , precum si lamurirea intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar .
In motivarea in fapt a cererii, contestatorul a precizat ca, in calitate de debitor fidejusor, este chemat personal pentru garantarea debitului cerut de intimata, rezultat din contractul de leasing financiar  , insa este casatorit, iar actele de executare silita sunt nelegale intrucat privesc bunuri comune aflate in devalmasie, cota din dreptul de proprietate asupra acestor bune nefiind cunoscuta, cata vreme bunurile dobandite in timpul comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.
De asemenea, a mai facut vorbire contestatorul despre dispozitiile art. 632 alin. 1 si 667, 676 si 678 C.civ. actual, sustinand totodata ca, in cazul in care nu se cunoaste cota parte din bunurile supuse executarii, actele de executare silita sunt premature, precum si faptul ca executorul a savarsit presiuni majore ce se incadreaza la art. 15 C.civ. actual, iar executarea nu foloseste creditorului principal.
Cat priveste lamurirea intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar  , contestatorul a invederat ca nu datoreaza suma invocata de catre intimata, respectiv 149.504,28 lei, ci 59.268,89 lei, diferenta rezultand din modul nelegal de calcul al debitului, deoarece intimata a recuperat bunurile ce fac obiectul contractului de leasing cel mai tarziu la data de 30.08.2011, iar la acea data debitul era de 59.268,89 lei.
In final, contestatorul a precizat ca in cazul contractelor ce au ca obiect sume de bani, cum este si contractul de leasing, daunele interese nu pot depasi dobanda legala, ca potrivit art. 1084-1086 din vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului de leasing, prejudiciul suferit de creditor din cauza neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita si castigul nerealizat, dar intimata a recuperat bunurile ce fac obiectul contractului in data de 30.08.2011, precum si faptul ca eventualul prejudiciu urmeaza a fi determinat in urma scaderii valorii obtinute de intimata prin vanzarea autovehiculelor, caci in caz contrar s-ar obtine si prejudiciul cerut si pretul pe autovehicule, invocand totodata imbogatirea fara justa cauza.
In drept, contestatorul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 399 C.proc.civ., iar in dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, depunand o serie de inscrisuri din dosarul de executare.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 194 lei, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv timbru judiciar de 5,10 lei, conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
In data de 02.03.2012, intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare, ca neintemeiata.
 In motivarea in fapt a intampinarii, intimata a aratat ca, prin contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008, contestatorul a devenit co-debitor intrucat si-a asumat calitatea de garant - fidejusor, renuntand la beneficiul de discutiune si la cel de diviziune, iar ca urmare a faptului ca debitorul principal nu si-a indeplinit obligatiile de plata s-a procedat la executarea silita impotriva contestatorului.
Totodata, a precizat intimata ca executarea silita se supune Codului civil in vigoare pana la data de 1 octombrie 2011, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa, iar contractul de leasing a fost incheiat in data de 17.12.2008, art. 15, 339, 632 si 667 din C.civ. actual, invocate de contestator, nefiind aplicabile.
A mai sustinut contestatorul ca, chiar daca bunurile supuse executarii silite sunt comune in devalmasie, aceasta nu inseamna, pe de o parte, ca nu pot fi urmarite in cadrul executarii, iar pe de alta parte Codul de procedura civila prevede ca imparteala bunurilor aflate in devalmasie, in vederea executarii de catre creditorii personali ai unui debitor codevalmas, trebuie efectuata doar in ceea ce priveste bunurile imobile, conform art. 493 alin. 1 C.proc.civ.
Sub aspectul lamuririi intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar  , intimata a precizat ca detine o creanta certa, lichida si exigibila, precum si ca recuperarea bunurilor nu s-a efectuat ca parte a executarii creantei, obligatia de restituire fiind separata de obligatia de plata.
In final, intimata a sustinut ca daunele interese nu reprezinta contravaloarea bunurilor, ci o veritabila clauza penala si nu s-ar putea considera ca s-ar imbogati fara justa cauza, intinderea titlului executoriu fiind corecta.
In drept, intimata a invocat art. 42 alin. 2 C.com., art. 969, 1075, 1087, 1652, 1662-1667 C.civ., art. 1, 8 si 15 din OG nr. 51/1997, art. 52 din Legea nr. 93/2009, art. 452-457 si 493 alin. 1 C.proc.civ., iar in dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul contestatorului.
In data de 05.03.2012, numita D.D.D. a formulat cerere de interventiei in nume propriu, prin care a solicitat anularea actelor de executare silita intocmite in dosarul de executare  , precum si anularea actului de executare asupra imobilului situat in Bucuresti, sector 2, constand in somatia de plata din data de 18.01.2012, ca prematur si lipsit de interes.
In motivarea in fapt a cererii, intervenienta in nume propriu a mentionat ca este casatorita cu contestatorul, iar actele de executare silita sunt nelegale intrucat privesc bunuri comune aflate in devalmasie, invederand totodata ca nu a fost de acord si nu a semnat si garantat nici un fel obligatiile debitorului principal.
De asemenea, a mai facut vorbire intervenienta in nume propriu despre dispozitiile art. 632 alin. 1 si 667, 676 si 678 C.civ. actual, sustinand totodata ca, in cazul in care nu se cunoaste cota parte din bunurile supuse executarii, actele de executare silita sunt inadmisibile, fiind necesara separatia de patrimonii potrivit art. 370 C.civ. actual.
Totodata, a sustinut intervenienta in nume propriu ca imobilul situat in Bucuresti, sector 2 este ipotecat potrivit contractului de credit din data de 02.07.2008, iar executorul stie, intrucat este de notorietate ca preturile imobilelor au scazut, ca valoarea imobilului nu mai acopera valoarea garantata prin contractul de credit.
A mai aratat intervenienta in nume propriu ca nu au fost respectate dispozitiile art. 497 C.proc.civ., executorul inscriind somatia in cartea funciara fara a-i comunica procesul verbal de situatie si datele de identificare ale imobilului, precum si faptul ca actul de executare este prematur deoarece bunul supus executarii este proprietate devalmasa, necunoscandu-se cota dreptului de proprietate pe care o detine contestatorul, astfel ca nu se poate executa partea contestatorului din imobil in vederea indestularii intimatului.
In final, intervenienta in nume propriu, invocand art. 2396 si 2479 C.civ. actual, respectiv art. 3713 C.proc.civ., a precizat ca actul de executare este lipsit de interes deoarece, prin executarea silita, creditorul ipotecar va declara exigibil contractul de credit, suma obtinuta prin executare neacoperind creanta pentru care a fost constituita ipoteca, precum si faptul ca nici prin intoarcerea executarii silite nu poate acoperi prejudiciul produs prin pierderea imobilului.
In drept, intervenienta in nume propriu a invocat art. 49 alin. 1 C.proc.civ., iar in dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.  
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 190 lei, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
In sedinta publica din data de 07.03.2012, contestatorul si-a completat cererea de chemare in judecata, in sensul ca a solicitat anularea actului de executare asupra imobilului situat in Bucuresti, sector 2, constand in somatia de plata din data de 18.01.2012, ca prematur si lipsit de interes, sustinand, in esenta, cele invederate de intervenienta in nume propriu. La acelasi termen de judecata, instanta a comunicat contestatorului copie de pe intampinare si a dispus comunicarea catre intimata a cererii completatoare depuse de catre contestator.
In data de 09.05.2012, intimata a depus note scrise, prin care a mentionat, in esenta, ca nu s-a efectuat nici un act de executare silita imobiliara, astfel ca cererea completatoare a contestatorului este prematura, ca singurul document care face vorbire de imobil este procesul verbal de situatie, act premergator si care a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale aplicabile, precum si faptul ca apararile contestatorului nu pot face obiectul contestatiei la executare, ci ar putea fi invocate in cadrul unei eventuale cereri de imparteala in cadrul executarii silite imobiliare.
Instanta, conform art. 402 alin. 1 C.proc.civ., a dispus emiterea a trei adrese catre BEJ T.A.M., in vederea atasarii dosarului de executare  , in fotocopie certificata pentru conformitate cu originalul, relatiile fiind comunicate si anexate la dosar abia in data de 14.05.2012.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.05.2012, in conditiile art. 52 C.proc.civ., instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie in nume propriu, formulata de intervenienta D.D.D., si a dispus comunicarea interventiei catre intimata, cu mentiunea de a depune intampinare, fara insa ca intimata sa fi depus intampinare cu privire la cererea de interventie in nume propriu.
In data de 19.06.2012, contestatorul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise si un set de inscrisuri din dosarul de executare  .
Analizand cauza de fata, prin prisma motivelor formulate, a apararilor invocate si a probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
Instanta a fost legal sesizata si este competenta general, material si teritorial, potrivit art. 400 alin. 1, coroborat cu art. 373 C.proc.civ., sa solutioneze prezenta cauza.
In fapt, intre intimata SC A.L.R. IFN SA, in calitate de finantator, SC C.P. DDV SRL, in calitate de utilizator, contestatorul D.V., in calitate de garant, si numita M.I.D., in calitate de garant, s-a incheiat contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008, prin care finantatorul s-a obligat sa transmita pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, catre utilizator, contra unei plati periodice denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing finantatorul avea obligatia de a respecta dreptul de optiune al utilizatorului deja exprimat prin contract, cu privire la cumpararea bunului, conform art. 1.1 din contract.
Contestatorul, in calitate de garant,  conform art. 27.1 lit. a si e din contract,   s-a obligat sa garanteze indeplinirea la timp si in mod complet a tuturor obligatiilor asumate de utilizator, in suma egala cu totalitatea ratelor si a altor sume datorate de catre utilizator finantatorului, renuntand in mod expres la drepturile reglementate de art. 1662-1667 C.civ., inclusiv si fara a se limita la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune. 
Prin notificarea din data de 30.08.2011, efectuata prin intermediul BEJA S.I. si S.E.A., a fost reziliat de catre intimata contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008, in conditiile art. 21 din contract.
Intrucat utilizatorul, in calitate de debitor principal, nu si-a indeplinit obligatia de a plati ratele de leasing, intimata a formulat, in data de 03.10.2011, cerere de executarea silita impotriva contestatorului, formandu-se dosarul executional al BEJ T.A.M., in cadrul caruia a fost obtinuta, in data de 17.10.2011, incheierea de incuviintare a executarii silite din partea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008.
Din adresa emisa de R.A. SA rezulta ca a fost identificat contestatorul cu un cont deschis, astfel ca a fost emisa de catre executorul judecatoresc adresa de infiintare poprire   din 13.01.2012, comunicata si contestatorului.
 Din adresa emisa de B.R. SA  rezulta ca a fost identificat contestatorul cu un cont deschis, astfel ca a fost emisa de catre executorul judecatoresc adresa de infiintare poprire  din 13.01.2012, comunicata si contestatorului.
Prin procesul verbal din data de 13.01.2012, in conditiile art. 3717 alin. 3 C.proc.civ., s-au stabilit cheltuielile de executare in cuantum de 12.020 lei (f. 326).
In temeiul art. 496 C.proc.civ., executorul judecatoresc a intocmit, in data de 17.01.2012, procesul verbal de situatie cu privire la imobilul situat in Bucuresti, sector 2, proprietate comuna in devalmasie a contestatorului si intervenientei in nume propriu, potrivit actului de dezmembrare autentificat de BNP C.S.P., care se coroboreaza cu extrasul de Carte Funciara aflat la dosar.
Conform art. 497 C.proc.civ., a fost emisa somatia din 18.01.2012, cu privire la imobilului situat in Bucuresti, sector 2, care a fost comunicata contestatorului in data de 10.02.2012. 
Contestatorul si intervenienta in nume propriu sunt sot si sotie, conform certificatului de casatorie nr. 2186/24.08.1990.
In drept, potrivit art. 399, alin. 1, teza I si alin. 2 C.proc.civ., impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal.
Conform art. 401 alin. 1 C.proc.civ., contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand:   a) contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi, iar daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit; c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie, iar contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, conform alin. 2 al art. 401 C.proc.civ.  
Potrivit art. 101 alin. 1 si 5 C.proc.civ., termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul, iar termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare, in vreme ce art. 102 alin. 1 C.proc.civ. statueaza ca termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel. 
Totodata, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.    
De asemenea, art. 129 alin. 5 teza I C.proc.civ. impune in sarcina judecatorului obligatia de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
In aceste conditii, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei tardivitatii contestatiei la executare formulate de contestator in ceea ce priveste actul de executare reprezentat de somatia de plata din data de 18.01.2012, invocata din oficiu de catre instanta, exceptie de procedura, absoluta si peremptorie, pe care o va admite, cu urmatoarea motivare:
Somatia   din 18.01.2012 (, cu privire la imobilului situat in Bucuresti, sector 2, emisa in baza art. 497 C.proc.civ., a fost comunicata contestatorului in data de 10.02.2012, iar contestatorul avea posibilitatea de a formula contestatie la executare impotriva acestui act de executare cel mai tarziu la data de 27.02.2012. 
Or, contestatorul a formulat contestatie la executare impotriva somatiei   din 18.01.2012 abia in data de 07.03.2012, cu nerespectarea termenului de 15 zile, prevazut de art. 401 alin. 1 C.proc.civ.
Pe cale de consecinta, instanta va respinge contestatia la executare formulata de contestator, in ceea ce priveste actul de executare reprezentat de somatia de plata din data de 18.01.2012, ca tardiv introdusa.
Pe fondul cauzei, art. 27 din Legea nr. 71/2011 prevede ca indiferent de data incheierii casatoriei, in ceea ce priveste relatiile lor personale si patrimoniale, sotii sunt supusi dispozitiilor Codului civil, de la data intrarii sale in vigoare.
Totusi, atat contestatorul, cat si intervenienta in nume propriu au invocat o serie de texte legale din actualul Cod civil care nu isi gasesc aplicabilitate in prezenta cauza.
Astfel, art. 370 C.civ. actual, invocat de catre intervenienta in nume propriu, nu este aplicabil in cauza, fata de prevederile art. 38 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora dispozitiile art. 370-372 din Codul civil privind separatia judiciara de bunuri sunt aplicabile si casatoriilor in fiinta la data intrarii in vigoare a Codului civil, daca actele prin care se pun in pericol interesele patrimoniale ale familiei sunt incheiate de unul dintre soti dupa aceasta data. Or, contractul de leasing financiar a fost incheiat de catre contestator in data de 17.12.2008.
Totodata, fata de prevederile art. 65 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora dispozitiile art. 667 si 668 din Codul civil se aplica numai actelor juridice incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, rezulta ca art. 667 C.civ. actual, invocat de catre contestator si intervenienta in nume propriu, nu este aplicabil in cauza.
De asemenea, potrivit art. 66 din Legea nr. 71/2011, dispozitiile art. 669-686 din Codul civil sunt aplicabile conventiilor de partaj incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, aplicandu-se si partajului judiciar, atunci cand cererea de chemare in judecata a fost introdusa dupa intrarea in vigoare a Codului civil.
Se impune a mai preciza ca dispozitiile art. 351-354 din Codul civil sunt aplicabile si casatoriilor in fiinta la data intrarii in vigoare a Codului civil, daca datoria s-a nascut dupa aceasta data, conform art. 35 din Legea nr. 71/2011, insa nu sunt aplicabile in prezenta cauza caci datoria contestatorului nu s-a nascut dupa data intrarii in vigoare a Codului civil actual, recte 01.10.2011, ci anterior intrarii in vigoare a Codului civil actual, asa cum rezulta din contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008.
Cu toate acestea, intr-adevar, bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor, conform art. 339 C.civ. actual.
Proprietatea comuna in devalmasie este forma proprietatii comune ce se caracterizeaza prin aceea ca bunul apartine tuturor coproprietarilor, fara ca acestia sa aiba precizata vreo cota parte ideala din dreptul de proprietate asupra acelui bun.
Conform art. 32 din Codul familiei, abrogat in prezent, dar aplicabil in cauza (interpretand per a contrario art. 35 din Legea nr. 71/2011), sotii raspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune; b) obligatiile ce au contractat impreuna; c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
Totodata, potrivit 33 alin. 1 si 2 C.fam., bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti, dar dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
Or, obligatia asumata de contestator prin contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008, reprezinta o datorie proprie a contestatorului, pentru care este tinut a raspunde cu bunurile proprii, iar nu cu bunurile comune, neincadrandu-se in niciunul dintre cazurile in care sotii raspund cu bunurile comune.
In atare conditii, este evident ca bunurile comune, indiferent de tipul lor, (mobile sau imobile), caci ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga), nu pot fi urmarite de catre intimata, in calitate de creditor personal al contestatorului.
Pe cale de consecinta, este totalmente neintemeiata alegatia intimatei privind faptul ca, chiar daca bunurile supuse executarii silite sunt comune in devalmasie, aceasta nu inseamna, pe de o parte, ca nu pot fi urmarite in cadrul executarii, iar pe de alta parte Codul de procedura civila prevede ca imparteala bunurilor aflate in devalmasie, in vederea executarii de catre creditorii personali ai unui debitor codevalmas, trebuie efectuata doar in ceea ce priveste bunurile imobile, conform art. 493 alin. 1 C.proc.civ., cata vreme exista dispozitii speciale derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Astfel, instanta retine ca pentru a interveni nulitatea actelor de procedura se cer a fi intrunite, in mod cumulativ, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ., potrivit caruia actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor, iar in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie, coroborat cu art. 399 alin. 2 C.proc.civ., urmatoarele conditii: sa existe un act de procedura care a fost intocmit cu nerespectarea formelor legale sau de catre un functionar necompetent; actul de procedura sa fi produs partii o vatamare; vatamarea sa nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.
In ceea ce priveste analiza indeplinirii conditiilor mai sus enuntate in cauza de fata, instanta retine, mai intai, ca actele de executare privind infiintarea popririi, din dosarul de executare al BEJ T.A.M., au fost efectuate in mod nelegal, deoarece au privit conturi bancare ale contestatorului care, desi nu erau alimentate cu disponibil banesc, erau bunuri comune ale contestatorului si intervenientei in nume propriu, in lipsa unei probe contrare operand prezumtia de bunuri comune in devalmasie ale sotilor.
De asemenea, instanta constata ca s-a produs contestatorului si intervenientei in nume propriu o vatamare, care se prezuma relativ (potrivit art. 399 alin. 2 C.proc.civ.), iar aceasta vatamare nu poate fi inlaturata decat prin anularea actelor nelegale, deoarece bunurile comune nu pot fi urmarite de catre intimata, in calitate de creditor personal al contestatorului.  
Pe cale de consecinta, instanta va admite, in parte, contestatia la executare formulata de contestator, in contradictoriu cu intimata si va anula actele de executare privind infiintarea popririi, efectuate in dosarul de executare  , al BEJ T.A.M..
Sub aspectul contestatiei la executare privind lamurirea intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar  , instanta o va respinge, ca neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
Potrivit art. 399 alin. 4 C.proc.civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. Totodata, conform art. 400 alin. 2 C.proc.civ., contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa, iar daca o asemenea contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare.
Este necesar a preciza ca, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa, sens in care nu este aplicabil C.civ. actual.
Astfel, potrivit art. 21.2, coroborat cu art. 27. 1 din contract, in caz de reziliere a contractului, utilizatorul si implicit garantul sunt tinuti, printre altele, sa plateasca toate sumele scadente pana la data operarii rezilierii (inclusiv dobanzile de intarziere facturate), sa plateasca cu titlu de daune interese toate ratele de leasing care ar fi fost scadente daca contractul nu ar fi fost reziliat, inclusiv valoarea reziduala, precum si sa restituie imediat echipamentul la locatia indicata de finantator.
Pe cale de consecinta, in acord cu intimata, instanta constata ca recuperarea bunurilor nu s-a efectuat ca parte a executarii creantei, obligatia de restituire fiind separata de obligatia de plata, iar daunele interese nu reprezinta contravaloarea bunurilor, ci o veritabila clauza penala, stabilita in conditiile art. 1066 si 969 C.civ, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 21.2 lit. b din contract.
Clauza penala, conform art. 1066 C.civ., poate fi definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau, iar potrivit art. 969 alin. 1 C.civ., care reglementeaza principiul fortei obligatorii a contractului, exprimat elocvent prin adagiul latin pacta sunt servanda, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Asadar, este lipsita de suport probator conform art. 1169 C.civ. si art. 129 alin. 1 teza finala C.proc.civ., si, pe cale de consecinta, neintemeiata alegatia contestatorului privind faptul ca nu datoreaza suma invocata de catre intimata, respectiv 149.504,28 lei, ci 59.268,89 lei, diferenta rezultand din modul nelegal de calcul al debitului, deoarece intimata a recuperat bunurile ce fac obiectul contractului de leasing cel mai tarziu la data de 30.08.2011, iar la acea data debitul era de 59.268,89 lei.
Totodata, prin inserarea unei clauze penale, in conditiile art. 969 si 1066 C.civ. (in caz de reziliere a contractului, utilizatorul si implicit garantul sunt tinuti sa plateasca cu titlu de daune interese toate ratele de leasing care ar fi fost scadente daca contractul nu ar fi fost reziliat, inclusiv valoarea reziduala - art. 21.2 lit. b din contract), partile au inteles sa deroge de la dispozitiile art. 1084-1086 C.civ., sens in care este lipsita de temeinicie sustinerea contestatorului privind faptul ca eventualul prejudiciu urmeaza a fi determinat in urma scaderii valorii obtinute de intimata prin vanzarea autovehiculelor, caci in caz contrar s-ar obtine si prejudiciul cerut si pretul pe autovehicule.
In ceea ce priveste cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta D.D.D., instanta o va admite, avand in vedere urmatoarele considerente:
Sub aspectul actelor de executare privind infiintarea popririi, efectuate in dosarul de executare al BEJ T.A.M., considerentele avute in vedere de instanta la solutionarea contestatiei la executare formulate de contestator isi gasesc pe deplin aplicabilitatea, astfel ca nu se impune reiterarea acestora. 
Sub aspectul contestatiei la executare privind somatia din 18.01.2012, care se refera la imobilul situat in Bucuresti, sector 2, emisa in baza art. 497 C.proc.civ., instanta retine prioritar ca somatia antementionata reprezinta in mod neindoielnic un act de executare efectuat cu privire la un imobil.
Totodata, instanta constata ca imobilul situat in Bucuresti, sector 2 este proprietate comuna in devalmasie a contestatorului si intervenientei in nume propriu, potrivit actului de dezmembrare autentificat de BNP C.S.P., care se coroboreaza cu extrasul de Carte Funciara aflat la dosar.
Or, asa cum a retinut instanta deja, obligatia asumata de contestator prin contractul de leasing financiar din data de 17.12.2008, reprezinta o datorie proprie a contestatorului, pentru care este tinut a raspunde cu bunurile proprii, iar nu cu bunurile comune, neincadrandu-se in niciunul dintre cazurile in care sotii raspund cu bunurile comune.
In atare conditii, este evident ca bunurile comune, indiferent de tipul lor, (mobile sau imobile), caci ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga), nu pot fi urmarite de catre intimata, in calitate de creditor personal al contestatorului.
Mai mult decat atat, potrivit art. 493 alin. 1 C.proc.civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate in proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai intai imparteala acestora.
In ceea ce priveste analiza indeplinirii conditiilor ce se cer a fi intrunite pentru a interveni nulitatea actelor de procedura, astfel cum au fost deja amintite, instanta retine, mai intai, ca somatia de plata din data de 18.01.2012, efectuate in dosarul de executare  , al BEJ T.A.M., a fost efectuata in mod nelegal, deoarece priveste un bun comun al contestatorului si intervenientei in nume propriu.
De asemenea, instanta constata ca s-a produs intervenientei in nume propriu o vatamare, care se prezuma relativ (potrivit art. 399 alin. 2 C.proc.civ.), iar aceasta vatamare nu poate fi inlaturata decat prin anularea actelor nelegale, deoarece bunurile comune nu pot fi urmarite de catre intimata, in calitate de creditor personal al contestatorului, cata vreme nu se poate executa partea contestatorului din imobil in vederea indestularii intimatei.
Pe cale de consecinta, instanta va anula actul de executare reprezentat de somatia de plata din data de 18.01.2012, efectuata in dosarul de executare al BEJ T.A.M..
Pe de alta parte, sustinerea intervenientei in nume propriu privind faptul ca nu au fost respectate dispozitiile art. 497 C.proc.civ., executorul inscriind somatia in cartea funciara fara a-i comunica procesul verbal de situatie si datele de identificare ale imobilului, este neintemeiata, cata vreme textul art. 497 C.proc.civ. nu prevede o asemenea obligativitate.
Totodata, art. 2396 C.civ. actual, invocat de catre intervenienta in nume propriu, priveste ipoteca mobiliara, iar nu cea imobiliara, astfel ca nu e incident in cauza.
In acelasi sens, este lipsit de relevanta faptul ca imobilul situat in Bucuresti, sector 2 este ipotecat, astfel cum rezulta din extrasul de Carte Funciara, acest aspect neputand constitui un impediment la executare, astfel ca este vadit neintemeiata sustinerea intervenientei in nume propriu cu privire la faptul ca actul de executare este lipsit de interes deoarece, prin executarea silita, creditorul ipotecar va declara exigibil contractul de credit, suma obtinuta prin executare neacoperind creanta pentru care a fost constituita ipoteca.
Luand in considerare dispozitiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., fata de principiul accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza soarta principalului) si constatand culpa procesuala partiala a intimatei, instanta va obliga intimata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial partial, conform chitantei, apreciind cheltuielile judiciare efectuate in cauza drept reale, necesare si rezonabile.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste taxele judiciare de timbru, instanta constata incidenta art. 23 alin. 1 lit. e si alin. 2 din Legea nr. 146/1997.