Contestatie la executare

La data de 19.12.2014 contestatorii MI si si MM  au formulat in contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC, contestatie impotriva incheierii din      2014 din dosarul de executare nr.      /2014, sub aspectul neadmiterii la cheltuielile de executare a bonului de carburant nr.      in suma de 100 (una suta) lei, reprezentand costul deplasarii Bucuresti - Ploiesti - Bucuresti. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei se arata de contestatori ca s-au adresat executorului judecatoresc in dosarul de executare de mai sus, care le-a perceput integral onorariul cuvenit pe care i l-au achitat, desi aveau in curs de executare mai multe dosare la acest birou de executor, insa acesta n-a considerat necesar sa le treaca si costul transportului.
Se mai arata ca art. 669 Codul procedura civila, referitor la cheltuielile de executare, le enumera in alineatul 3 pct.6 in mod explicit, iar fata de faptul ca  cei doi contestatori nu au domiciliul in Ploiesti, era firesc sa se deplaseze cu un mijloc de transport, iar costul deplasarii facute din necesitate si in vederea executarii in cauza de mai sus, trebuie suportat, conform legii, de catre debitori.
Cererea a fost intemeiata in drept pe disp. art.711 si urm. rap. la art.650 din Codul de procedura civila, precum si disp.art.54 si art.56 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti.
Biroul Executorului Judecatoresc      a formulat intampinare la contestatia formulata de contestatorii MI si MM impotriva incheierii de incuviintare emisa de BEJ "     " in data de 18.11.2014 in dosarul executional nr. 443/2014, solicitand respingerea contestatiei, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata in cuprinsul intampinarii ca reclamantii MI si MM s-au prezentat la BEJ      in data de 12.11.2014 si au solicitat executarea silita a debitorilor MP si MD, in baza titlului executoriu reprezenta de sentinta civila nr.       din      2014 pronuntata de Judecatoria Sinaia in dosar nr.      , pentru recuperarea sumei de 2239,98 lei, precum si a cheltuielilor de deplasare in cuantum de 100,05 lei, conform bonului de carburant nr. 444/12.11.2014.
Cererea de executare a fost admisa in parte prin incheierea din data de 12.11.2014 a BEJ "     ", avand in vedere ca doar sentinta civila nr.       din      2014 pronuntata de Judecatoria Sinaia indeplineste conditiile prevazute de lege in ceea ce priveste caracterul de titlul executoriu.
Bonul de carburant nr.      2014 nu este titlu executoriu, nu poate fi considerat ca si cheltuiala de executare datorita faptului ca art. 669 alin. 2 C. proc. civ. prevede ca "De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare", deci nicidecum inainte (astfel cum este cazul bonului de carburant).
Cheltuielile de executare enumerate de legiuitor in art. 669 alin. (3) C proc. civ. sunt cu privire la demersurile efectuate de catre executorul judecatoresc in vederea aducerii la indeplinire a dispozitiilor civile din titlurile executorii, nu cu privire la deplasarile creditorului la biroul executorului judecatoresc.
Legiuitorul ofera expres posibilitatea petentului de a depune cererea de executare prin posta, curier, telefax, posta electronica, tocmai in vederea evitarii acestor cheltuieli de deplasare, care pot fi transformate in anumite situatii in abuz de drept.
In drept: art. 632,663, 665, 669, C. proc.civila (filele 23-24).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatorii creditori MI si MM s-au prezentat la sediul BEJ Tarean Calin din mun. Ploiesti in data de      .2014 si au solicitat executarea silita a debitorilor MP si MD, in baza titlului executoriu reprezenta de sentinta civila nr.       din      .2014 pronuntata de Judecatoria Sinaia in dosar nr.      /2012, pentru recuperarea sumei de 2239,98 lei, precum si a cheltuielilor de deplasare in cuantum de 100,05 lei, conform bonului de carburant nr.      .2014 (fila 28).
Ca urmare a cererii creditorilor a fost deschis dosarul de executare silita nr.      /2014 al BEJ      .
Cererea de executare a fost admisa in parte prin incheierea din data de 18.11.2014 a BEJ      , aratandu-se in motivarea incheierii executorului judecatoresc faptul ca doar sentinta civila nr.       din      2014 pronuntata de Judecatoria Sinaia indeplineste conditiile prevazute de lege in ceea ce priveste caracterul de titlul executoriu (filele 41-42).
Cu privire la bonul de carburant nr.      2014, deplasare Bucuresti-Ploiesti, se arata de executorul judecatoresc ca "acesta nu indeplineste conditiile prevazute de art. 632 Cod proc.civila in ceea ce priveste titlul executoriu".
Instanta constata ca bonului de carburant nr. 444/12.11.2014 reprezentand costul deplasarii creditorilor de la Bucuresti - unde au domiciliul - la Ploiesti - unde se afla sediul executorului judecatoresc (fila 38), nu-i sunt aplicabile dispozitiile art. 632 Cod proc.civila, prevedere legala care defineste titlurile executorii.
Caracterul de titlu executoriu al bonului de carburant, reprezentand cheltuiala de transport, este dat de procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare silita intocmit de executorul judecatoresc in cadrul dosarului de executare silita, astfel cum dispune art. 638 alin.1 pct.1 Cod proc.civila rap. la art. 669 alin.6 Cod proc.civila, care prevede ca "pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu atat pentru creditor, cat si pentru executorul judecatoresc".
Potrivit art. 669 alin.3 pct.6 Cod proc.civila, reprezinta cheltuieli de executare si cheltuielile de transport.
Aceasta prevedere legala trebuie coroborata cu disp. art. 663 alin.1 Cod proc.civila, care dispun ca cererea de executare silita se depune, personal sau prin reprezentant legal ori conventional, la biroul executorului judecatoresc competent ori se transmite acestuia prin posta, curier, fax, posta electronica sau alte asemenea mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Apararea intimatului, in sensul ca bonul de carburant nu poate fi considerat ca si cheltuiala de executare datorita faptului ca art. 669 alin. 2 C. proc. civ. prevede ca "De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare", deci nicidecum inainte (astfel cum este cazul bonului de carburant), nu poate fi retinuta ca intemeiata, cata vreme art. 669 alin.3 C. proc.civila enumera in mod expres in categoria cheltuielilor de executare si pe cele de transport, fara a distinge cu privire la momentul efectuarii lor, singura cerinta fiind ca aceste cheltuieli sa aiba legatura cu executarea silita.
De asemenea, textul legal nu distinge cu privire la aceste cheltuieli, in sensul ca s-ar referi doar la demersurile efectuate de catre executorul judecatoresc in vederea aducerii la indeplinire a dispozitiilor civile din titlurile executorii, nu cu privire la deplasarile creditorului la biroul executorului judecatoresc, astfel ca acolo unde legea nu distinge, nu este chemat sa distinga nici cel care aplica legea.
De altfel, pe rationamentul expus de executorul judecatoresc n-ar trebui sa constituie cheltuieli de executare nici cele privind taxele de timbru necesare declansarii executarii silite, deoarece si ele sunt achitate anticipat inceperii executarii silite.
Nici sustinerea intimatului, in sensul ca legiuitorul ofera expres posibilitatea petentului de a depune cererea de executare prin posta, curier, telefax, posta electronica, tocmai in vederea evitarii acestor cheltuieli de deplasare, care pot fi transformate in anumite situatii in abuz de drept, nu este intemeiata, in conditiile in care legiuitorul ofera creditorului dreptul de optiune cu privire la modalitatea in care se adreseaza executorului judecatoresc, acesta avand posibilitatea de a alege intre a se adresa personal sau prin reprezentant legal ori conventional, astfel cum dispune art. 663 alin.1 Cod proc.civila sau de a transmite cererea prin posta, curier, fax, posta electronica sau alte asemenea mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Fiind o facultate a creditorului, aceasta nu poate fi transformata intr-o obligatie, astfel cum pretinde executorul judecatoresc.
In conditiile in care creditorii au dovedit ca pentru depunerea cererii lor la biroul executorului judecatoresc la data de 12.11.2014 a fost necesara deplasarea de la localitatea de domiciliu la localitatea unde se afla sediul acestuia din urma, cheltuind pentru aceasta deplasare suma de 100 lei, potrivit documentului justificativ depus in dosarul de executare silita, cheltuiala care nu imbraca forma abuziva, fiind efectuata la aceeasi data cu depunerea cererii de executare silita, executorul judecatoresc avea obligatia admiterii acesteia ca si cheltuiala de executare, sens in care, in temeiul art. 711 alin.1 teza a II-a Cod proc.civila, va fi admisa prezenta contestatie si va fi desfiintata in parte incheierea executorului judecatoresc din data de 18.11.2014 data in dosarul de executare silita nr.      /2014 al BEJ      , cu privire la respingerea din cuantumul cheltuielilor de executare a sumei de 100 lei, cheltuieli de transport.
Executorul judecatoresc va fi obligat sa intocmeasca procesul-verbal de cheltuieli de executare in care sa includa si suma sus-mentionata.
In temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civila, intimatul va fi obligat la plata catre contestatori a sumei de 40 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.
Pentru cele ce preced,