Vanzare locuinta de serviciu in temeiul OUG 130/2004

Vanzare locuinta de serviciu in temeiul OUG 130/2004 Data publicare portal: 09.03.2011

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 12441/311/2010 la 22.11.2010, reclamanta G GHE. a chemat in judecata pe parata SC FILIALA DE INTRETINERE SI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV SA Bucuresti, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta sa-i vanda imobilul apartament situat in Slatina, b-dul A.I. Cuza, , detinuta in baza contractului de inchiriere si ca accesoriu al contractului sau de munca, impreuna cu cota indiviza de teren aferent, la pretul stabilit prin raportul de evaluare intocmit de parata la data e 15.12.2005, conform prevederilor art. 4 din OUG nr. 130/2004 aprobata prin Legea nr. 189/2005, respectiv la pretul de 41.519 lei la care urmeaza sa se adauge TVA legal. S-a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este angajata paratei asa cum rezulta din copia carnetului sau de munca si are calitatea de chirias al apartamentului situat la adresa sus mentionata, conform contractului de inchiriere modificat prin acte aditionale succesive si reinnoit la 29.05.2006 sub nr. 3210/29.05.2006, contract accesoriu contractului de munca.
Se mai arata ca blocul in care se afla apartamentul in litigiu, mai precis cea mai mare parte a apartamentelor au fost vandute catre titularii contractelor de inchiriere in temeiul OUG 130/2004, fiind pronuntate hotarari judecatoresti in acest sens. Parata infiintata prin reorganizarea SC ELECTRICA SA Bucuresti a preluat imobilul in patrimoniul sau. Odata cu aparitia OUG 130/2004 care prevedea vanzarea apartamentelor de serviciu catre chiriasi s-a nascut dreptul sau de a solicita cumpararea si obligatia paratei de a vinde, pretul fiind cel stabilit pe baza raportului de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate. Se mai arata ca in mod repetat a depus cereri de cumparare a imobilului apartament inregistrate sub nr. 428/20.01.2005 si nr. 450/18.01.2006, insa parata a refuzat sa-si indeplineasca obligatia. Conform raportului de evaluare realizat la cererea paratei si care nu a fost contestat de aceasta, dar si care a stat la baza vanzarii celorlalte apartamente din imobil, pretul acestuia a fost stabilit la 41.519 lei, la care urmeaza sa fie adaugat TVA aferent.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, conform art. 242 C.proc.civ.
In dovedire s-au depus inscrisuri: contractul de inchiriere nr. 3210/29.05.2006 incheiat cu parata, copia declaratiei autentificate a reclamantei ca nu detine in proprietate si nu a instrainat nici un fel de locuinta, copia cererii adresata paratei si inregistrata sub nr. 428/20.01.2005, copia raportului de evaluare, copia carnetului sau de munca, copia unor contracte de vanzare-cumparare incheiate de parata cu alti chiriasi din imobil, precum si copia unor hotarari judecatoresti.
Prin intampinarea depusa la 12.01.2011, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand in principal exceptia de tardivitate a formularii cererii, exceptie care in conformitate cu dispoz. art. 137 C.proc.civ. a fost pusa in discutie si respinsa pentru considerentele expuse in practicaua prezentei sentinte. A sustinut parata ca vanzarea locuintelor conform OUG nr. 130/2004 este facultativa si nu obligatorie, iar in cazul in care se decide vanzarea, aceasta trebuie sa fie facuta conform art. 3 alin. 4 din acelasi act normativ. Conform metodologiei privind vanzarea locuintelor de serviciu din patrimoniul sau, cererile persoanelor indreptatite, avizate favorabil de conducatorul societatii vor fi analizate de compartimentul care are ca atributie administrarea patrimoniului, acesta dispunand, in vederea stabilirii pretului de vanzare al locuintei efectuarea unui raport de evaluare. S-a mai sustinut ca potrivit art. 7 si 8 din aceeasi metodologie cererea adresata de reclamanta nu a fost avizata favorabil de catre conducatorul unitatii si nu poate fi avuta in vedere ca temei pentru admiterea cererii acesteia.
Analizand actiunea in raport de sustinerile reciproce ale partilor si de dispozitiile legale incidente, instanta prin sentinta civila 2233 din 03.03.2011 a admis-o pentru urmatoarele argumente de fapt si de drept:
Reclamanta are calitatea de salariat al paratei, asa cum reiese din copia carnetului sau de munca depus la dosar si detine apartamentul situat in Slatina, str. A.I. jud. Olt ca locuinta de serviciu in baza contractului de inchiriere nr. 3210/29.05.2006.
Urmare a adoptarii OUG 130/2004 s-a nascut dreptul chiriasilor de a cumpara apartamentul detinut cu chirie, asa incat reclamanta a depus la data de 20.01.2005 inregistrata sub nr. 428 cerere pentru aprobarea cumpararii locuintei de serviciu de la parata. Aceasta a intreprins demersurile pentru inceperea procedurii prevazute de actul normativ, in sensul ca a desemnat evaluatorul autorizat ANEVAR, potrivit concursului de oferte de catre directorul SC AISEE SERV SA Bucuresti. Raportul intocmit de acest expert a fost efectuat, iar apartamentul a carei chiriasa este reclamanta a fost evaluat la suma de 41.519 lei, fara TVA.
In conformitate cu dispoz. art. 2 din OUG 130/2004 aprobata prin Legea nr. 189/2005, societatile comerciale expres prevazute la art. 1: "pot vinde personalului propriu, titularilor contractului de inchiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de munca la acesti agenti economici, dupa caz, locuintele pe care le au in patrimoniu la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, in termen de un an de la data respectiva, potrivit art. 9 alin. 2, respectiv decembrie 2006, pretul fiind cel stabilit in raportul de evaluare, potrivit art. 4 din acelasi act normativ.
Din interpretarea acestei norme legale, instanta constata ca singurele conditii prevazute de lege pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare sunt calitatea de salariat pe care reclamanta a facut dovada ca o are, aceea de titular al contractului de inchiriere, pe care reclamanta, de asemenea, a dovedit ca o are, iar pretul sa fie stabilit printr-un raport de evaluare intocmit de un expert ANEVAR.
In speta, instanta constata ca aceste conditii expres prevazute in OUG 130/2004 la care se adauga si aceea ca reclamanta sa nu detina in proprietate sau sa nu fi instrainat o locuinta, sunt indeplinite, iar refuzul intimatei parate de a vinde este unul nejustificat, mai ales ca in conditii similare cu cele in care se afla reclamanta a incheiat mai multe contracte de vanzare-cumparare pentru apartamente situate in acelasi imobil, asa cum reclamanta a dovedit.
Intr-adevar, norma legala care instituie obligatia paratei de a vinde este una dispozitiva si nu imperativa, insa trebuie interpretata in sensul ca astfel de contracte de vanzare-cumparare trebuie incheiate in conditiile in care ambele parti isi manifesta acordul de vointa in acest sens. Vointa legiuitorului si scopul legii nu a fost acela de a lasa incheierea contractului de vanzare-cumparare numai la latitudinea societatii comerciale ce detine apartamentele in patrimoniu, a vointei sale manifestata in mod arbitrar, ci dimpotriva a stabilit conditii clare, ce trebuie indeplinite si termene limita pana la care contractele trebuie incheiate.
In speta, atat reclamanta prin cererile repetate formulate, cat si parata prin numirea comisiei de evaluare si desemnare a expertului si-au manifestat acordul de vointa in sensul incheierii contractului de vanzare, astfel incat invocarea de catre parata a caracterului facultativ al dispozitiilor legale nu poate fi considerat decat un refuz nejustificat.
De altfel, este indeplinita si conditia de a se fi stabilit un pret prin raportul de evaluare, care s-a intocmit in cauza cu privire la apartamentul in litigiu, corectitudinea stabilirii pretului de vanzare revenind evaluatorului, conform art. 4 din OUG 130/2004.