Raspundere civila delictuala

Raspundere civila delictuala
         

Data publicare portal: 04.12.2012 Asupra actiunii de fata constata urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata pe rolul J. S. la data de 06.04.2010 sub nr. 3441/311/2010, reclamanta X, a chemat in judecata pe paratul Y, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 6631 lei reprezentand contravaloarea dosarului de dauna 320/F/DJ0/1546/2008, precum si orice alte cheltuieli care se vor face cu acest proces.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 21.01.2008 in timp ce paratul Y conducea autoturismul marca Dacia Nova cu nr. de inmatriculare OT-08-LDC nu s-a asigurat corespunzator la efectuarea virajului catre stanga si a intrat in coliziune cu autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare DJ-09-JOJ producand avarii. Prin procesul verbal seria PCA nr. 2804419/21.01.2008 emis de catre P. P. s-a retinut culpa conducatorului Y reparatia autoturismului marca Daewoo Cielo asigurat la reclamanta X cu polita CASCO nr. AC 15059/15.10.2007, s-a deschis dosarul de dauna nr. 320/F/DJ0/1546/2008 si s-a achitat suma de 6631 lei cu o.p. 523/07.04.2008 in baza facturii fiscale nr. 0002235/13.08.2008 emisa de catre Z
In drept s-au invocat dispoz. art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 998-999 Cod civil.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus in copie dosar daune nr. 320/F/DJ0/1546/2008.
In sedinta din data de 7.05.2010 instanta a ramas in pronuntare pe exceptia lipsei capacitatii procesuale active de folosinta.
Prin sentinta civila nr.2791/07.05.2010, pronuntata de J. S. in dosarul nr.3441/311/2010 a fost  admisa exceptia  lipsei capacitatii procesuale  active a reclamantei.
 S-a anulat cererea formulata de reclamanta X,   in contradictoriu cu paratul, Y, ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.
 Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca cererea prin care s-a solicitat obligarea piritului la plata sumei 6.631 lei reprezentind despagubiri achitate de catre reclamanta asiguratoare pentru contravaloarea dosarului de dauna 320/F/DJ0/1546/2008 a fost formulata de catre X.
Analizind cuprinsul cererii de chemare in judecata, instanta a retinut ca stampila aplicata este a Sucursalei D. si ca atare  s-a constatat ca cererea este formulata de catre sucursala iar potrivit art.43 al. 1 din legea 31/1991, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale. Dispozitiile art 41 al. 1 din C.p.c. interpretate per a contrario impun ca pentru a fi parte in judecata este necesar ca persoana in cauza sa aiba capacitate de folosinta.
Cum s-a retinut in speta ca reclamanta in calitate de sucursala nu are personalitate juridica, instanta a admis exceptia si in temeiul art 161 C.p.c a anulat cererea ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurent- reclamanta X  criticand-o pentru nelegalitate   in sensul ca in mod gresit s-a respins cererea pentru lipsa calitatii procesuale active in conditiile in care prin decizia nr. 376/3.l0. 2008, Directorul  General al Societatii Comerciale X a  acordat mandat de reprezentare pentru directorii de sucursala, sens in care acestia sunt imputerniciti sa promoveze cerere in justitie  in scopul recuperarii sumelor  datorate de persoanele raspunzatoare.
T. O. prin decizia nr. 134/23.09.2010 a admis recursul declarat de recurenta reclamanta X  impotriva sentintei civile nr.2791/07.05.2010, pronuntata de J. S. in dosarul nr.3441/311/2010 in contradictoriu cu intimatul- parat Y s-a casat sentinta si s-a trimis cauza pentru rejudecare.
Cauza s-a reinregistrat pe rolul J. S. la nr. 10800/311/2010, si pin incheierea de sedinta din data de 19.11.2010, pronuntata de J. S., in dosarul nr. 10800/311/2010, s-a dispus suspendarea cererii formulata de reclamanta X , in contradictoriu cu paratul Y, in temeiul  art. 242 al. 1 pct.2 cod pr civila.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta X, considerand-o nelegala, deoarece prin cererea de chemare in judecata a solicitat judecarea cauzei in lipsa potrivit  art. 242 c.p.c. Pe de alta parte, se sustine ca pentru termenul de judecata din 19.11.2010, procedura de citare cu recurenta nu a fost legal indeplinita.
T. O., prin decizia nr. 207/13.10.2011 a admis recursul, a casat incheierea si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta.
Cauza a fost inregistrata pe rolul J. S. la data de 21.11.2011 sub nr. 10800/311/2010* (nr. 42/2012).
La data de 08.02.2012 reclamanta a depus la dosar in original chitanta prin care a achitat taxa judiciara de timbru de 508 lei si timbru judiciar de 3 lei.
Prin incheierea din 17.02.2012 instanta a suspendat judecarea actiunii in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., avand in vedere ca la acest termen de judecata, desi legal citate, nici una dintre parti nu s-a prezentat si nici nu a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta, iar T. O. prin decizia nr. 134/29.03.2012 a admis recursul, a casat incheierea si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la instanta de fond, cauza primit termen de judecata la J. S. pentru data de 08.06.2012.
La data de 11.09.2012, paratul Y a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata, indicand ca probe inscrisuri, martori si eventual expertiza auto.
La 10.10.2012 reclamanta a depus raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea sustinerilor paratului ca nefondate, cu motivarea ca pana la termenul din 13.09.2012 nu a formulat aparari, nu a contestat procesul verbal de contraventie prin care s-a stabilit vinovatia sa in producerea accidentului de circulatie. A solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
La termenul din 11.10.2012 instanta a incuviintat  pentru parat proba testimoniala cu doi martori - D. M. F. si M. V., care au fost audiati la termenul din 08.11.2012, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt,
La data de 21.01.2008 a avut loc o tamponare intre autoturismul condus de catre parat, auto Dacia Nova cu nr. OT 08 LDC, si autoturismul condus de catre numitul Z. I., autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare DJ-09-JOJ, producandu-se urmatoarele avarii :
1. Dacia Nova cu nr. OT 08 LDC : usa stanga fata (f.26 si 35)
2. Daewoo Cielo cu nr. DJ-09-JOJ : capota motor, faruri si semnalizare stanga plus dreapta, spoiler fata, proiector dreapta, placuta nr. fata, aripa dreapta fata, lonjeron dreapta fata (f.9-13, 22).
Analizand inscrisurile cauzei, se retine ca avariile auto cu nr. OT 08 LDC sunt in partea stanga fata, iar cele ale auto cu nr. DJ-09-JOJ sunt in partea dreapta fata.
Cu ocazia acestei tamponari politia a intocmit procesul-verbal de contraventie seria PCA nr. 2804419/21.01.2008 emis de catre P. P. (f.23) prin care paratul a fost sanctionat contraventional cu amenda in valoare de 100 lei pentru fapta de a conduce auto Dacia Nova cu nr. OT 08 LDC din directia B. - C. fara a se asigura la efectuarea virajului la stanga, fiind acrosat in partea stanga de catre autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare DJ-09-JOJ care se angajase in depasirea acestuia, producandu-se avarii la ambele autoturisme, fapta prevazuta de art.54 din O.U.G. 195/2002 R.
Paratul nu a contestat prin plangere contraventionala cele cuprinse in actul de sanctionare.
 Paratul arata prin intampinare (f.26) ca, la data respectiva, circula pe drumul european, cu prioritate, in loc. P, si celalalt conducator auto nu s-a asigurat iesind de pe un drum secundar, chiar in fata autoturismului sau condus in mod regulamentar, producandu-se o tamponare in usa stanga fata a autoturismului paratului .
Martorii propusi de catre parat, fiind audiati (f.35-36), au declaratii contradictorii atat intre ei cat si fata de mentiunile paratului , facute prin intampinare,  astfel :  martorul M. V. declara ca in localitatea P, la jumatatea lunii ianuarie 2008, era in autoturism cu paratul si cu celalalt martor  D. M. F. cand au facut o pana si au oprit in fata unei vulcanizari, pozitionand masina chiar in fata vulcanizarii care se afla pe partea stanga a directiei de mers spre C. astfel ca masina era perpendiculara pe sensul de mers catre S., iar in timp ce stationau au fost tamponati in partea stanga de un autoturism marca Cielo; martorul D. M. F. declara ca in localitatea P, la jumatatea lunii ianuarie 2008, era in autoturism cu paratul si cu celalalt martor si se indreptau spre C. dinspre S. cand au facut o pana dupa care au intors masina  in sens invers catre mun.S. si in timp ce stationau au fost tamponati in partea stanga de un autoturism marca Cielo care se indrepta catre mun.C.
Avand in vedere declaratiile celor doi martori, autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare DJ-09-JOJ ar fi trebuit sa aiba avarii in partea sa stanga iar nu in partea dreapta cum este in realitate cu atat mai mult cu cat pozitia autoturismului este diferita in cele doua relatari si in totala contradictie cu mentiunile paratului,conducatorul auto, care a relatat prin intampinare o varianta total diferita de cea a celor doi martori oculari, respectiv era in miscare cu autoturismul si nicidecum in stationare .
Fata de aspectele faptice expuse mai sus, instanta urmeaza a inlatura declaratiile celor doi martori ca nefiind conforme cu realitatea obiectiva si nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza.

In drept,
Conform deciziei nr.23/19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, date in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca "in aplicarea art.2 din legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, natura juridica a actiunii in regres exercitata de asigurator (societate de asigurare) impotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comerciala , iar nu civila".
Dispozitii legale nationale incidente :
ORDONANTA DE URGENTA Nr. 195 Republicata din 12 decembrie 2002 privind circulatia pe drumurile publice:

    § 6. Reguli referitoare la manevre

    Art. 54 - (1) Conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
    (2) Semnalizarea schimbarii directiei de mers trebuie sa fie mentinuta pe intreaga durata a manevrei.

LEGE Nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor(forma la data de 21.01.2008):
"Art. 2 - In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
    A. Definitii comune
    1. activitatea de asigurare - activitatea exercitata in sau din Romania, care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata;"
LEGE Nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania (forma la data de 21.01.2008):
_______________________________________.
"Art. 2 - In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.
_______________________________________.
Art. 22 - In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54.

Art. 43 - Despagubirea se stabileste si se efectueaza in baza asigurarii valabile la data producerii accidentului, conform dispozitiilor art. 49, fara a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza caruia s-a produs paguba, ori prin hotarare judecatoreasca.
Art. 49 - Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu:
    a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;
    b) legislatia romaneasca in vigoare, in cazul in care persoanele pagubite sunt cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, in timpul unei calatorii ce leaga direct doua teritorii in care este valabil tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, daca nu exista birou national pe teritoriul traversat in care s-a produs accidentul.
Art. 54 - Despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati.
    Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse pe teritoriul Romaniei de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in strainatate se exercita impotriva asiguratorului prin reprezentantele de despagubiri sau prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, dupa caz, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 48 alin. 2.
Art. 691 - In Romania, asigurarile si reasigurarile sunt supuse dispozitiilor Codului civil si ale prezentei legi."

Codul Comercial:
"Art. 1 - In comert se aplica legea de fata.
    Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.
__________________________________________
Art. 46 - Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza:
    Cu acte autentice;
    Cu acte sub semnatura privata;
    Cu facturi acceptate;
    Prin corespondenta;
    Prin telegrame;
    Cu registrele partilor;
    Cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din codul civil;
    In fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila."
Avand in vedere ca fapta dedusa judecatii s-a produs in luna ianuarie 2008, in cauza se aplica vechiul  cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Astfel , sunt incidente disp. art.998-999 din vechiul cod civil care stabilesc raspunderea pentru   fapta proprie.
In esenta, actiunea reclamantei vizeaza incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 998 si 999 din vechiul Cod civil, potrivit carora orice fapta a omului, care cauzeaza altuia preju¬diciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale. Intr-o alta formulare, raspunderea civila a fost definita ca fiind o institutie juridica alcatuita din totalitatea normelor de drept prin care se reglementeaza obligatia oricarei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuala sau contractuala, ori pentru care este chemata de lege sa raspunda.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita.
Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Din analiza textelor art. 998 si 999 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In ceea ce priveste prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.
Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul se clasifica in functie de mai multe criterii, respectiv dupa natura sa, prejudiciu patrimonial si prejudiciu nepatrimonial; dupa durata producerii, prejudiciul este instantaneu sau succesiv si dupa cum putea sau nu sa fie prevazut in momentul producerii, prejudiciu previzibil si prejudiciu imprevizibil.
Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat in bani (exempli gratia, distrugerea unui bun, pierderea capacitatii de munca etc.).
In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci cand este sigur, atat sub aspectul existentei, cat si al intinderii sale.
Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure, atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.
O alta conditie se refera la imprejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor.
Pe cale conventionala, victima si autorul faptei ilicite pot sa incheie in mod valabil o conventie prin care sa stabileasca atat intinderea despagubirilor, cat si modalitatea de plata a acestora. Daca intre parti nu a intervenit o asemenea conventie, victima se va adresa instantei de judecata cu o actiune avand ca obiect plata despagubirilor.
In cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face in functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii in natura a prejudiciului.
Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savarsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute in vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atat paguba efectiva - damnum emergens -, cat si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atat prejudiciul previzibil cat si prejudiciul imprevizibil; in stabilirea intinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite;  prejudiciul trebuie sa fie reparat in intregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
Principiul care guverneaza aceasta materie este cel al repararii in natura a prejudiciului. Repararea in natura a prejudiciului consta intr-o activitate sau operatie materiala, concretizata in restituirea bunurilor insusite pe nedrept, inlocuirea bunului distrus cu altul de acelasi fel, remedierea stricaciunilor sau defectiunilor cauzate unui lucru, distrugerea sau ridicarea lucrarilor facute cu incalcarea unui drept al altuia etc.
Sub aspectul reglementarii, principiul repararii in natura nu este consacrat in Codul civil, dar este recunoscut in doctrina si jurisprudenta.
Exceptia este data de repararea prin echivalent a prejudiciului, respectiv atunci cand nu este posibila repararea in natura a prejudiciului, repararea facandu-se prin echivalent.
Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiara si compensatorie, devenind aplicabila ori de cate ori repararea in natura a prejudiciului nu este obiectiv posibila.
Repararea prin echivalent se poate face in doua modalitati, si anume: acordarea unei sume globale, care se stabileste prin hotararea judecatoreasca de obligare la plata despagubirilor; stabilirea unor prestatii periodice, in forma baneasca, care se platesc victimei, dupa caz, temporar sau viager.
La stabilirea despagubirilor in cazul repararii prin echivalent a prejudiciului se tine seama de urmatoarele aspecte: intinderea prejudiciului si modul de calcul al echivalentului daunelor se calculeaza la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de acordare a despagubirilor;  autorul faptei ilicite poate sa fie obligat si la plata dobanzilor la suma stabilita cu titlu de despagubire, iar aceste dobanzi curg din momentul in care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
In cauza , prejudiciul indeplineste conditiile legale asa cum rezulta din probele administrate respectiv inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Referitor la cea de a doua conditie a raspunderii civile delictuale, in speta fapta ilicita, se retine ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesara savarsirea unei fapte ilicite, care, in conceptia traditionala avea in structura sa un element obiectiv sau material si un element subiectiv sau psihologic, cu precizarea ca elementul subiectiv a fost, ulterior abandonat si reformulat. Aceasta inseamna ca in analiza faptei ilicite instanta va avea in vedere atat elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane, cat si pe cel subiectiv.
In materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Desi dispozitiile art. 998 Cod civil se refera la "orice fapta care cauzeaza altuia prejudiciu", in realitate, pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita.
In acest sens sunt si art. 25 si 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, care mentioneaza expres raspunderea pentru fapta ilicita.
Raspunderea civila delictuala opereaza atat in cazul incalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci cand sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei.
In aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute in vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale.
Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora. Incalcarea acestei obligatii are loc, in principiu, printr-o activitate pozitiva, prin acte comisive, dar fapta ilicita poate imbraca si forma unei inactiuni, in acele situatii cand, potrivit legii, o persoana este obligata sa indeplineasca o activitate sau sa savarseasca o anumita actiune.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice, respectiv fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizata;         fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca paratul a savarsit o fapta ilicita in dauna celuilalt conducator auto implicat in tamponare iar in temeiul contractului de asigurare, reclamanta a fost obligata sa-l despagubeasca pe acesta de paguba suferita, cu drept de regres impotriva persoanei culpabile, fiind in prezenta unui caz de subrogatie legala, iar fapta paratului nu beneficiaza de nicio cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei.
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, se retine ca pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Codul civil impune aceasta cerinta prin art. 998 - 999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului care cauzeaza altuia prejudiciul, iar conform art. 999, raspunderea este angajata nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, in conditiile in care caracterul ilicit al cesteia este dat de imprejurarea ca prin ea a fost incalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.
Din actele dosarului, instanta constata ca exista aceasta legatura de cauzalitate, intrucat patrimoniul reclamantei  a avut de suferit prin fapta savarsita de partea adversa, fara niciun temei.
In privinta vinovatiei, ca si conditie a raspunderii civile delictuale, instanta retine ca aceasta reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite in raport de fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.
Vinovatia este alcatuita in structura sa din doi factori: factorul intelectiv, care implica un anumit nivel de cunoastere a semnificatiei sociale a faptei savarsite si a urmarilor pe care aceasta le produce, si factorul volitiv, care consta in actul de deliberare si de decizie a autorului faptei ilicite.
In privinta formelor vinovatiei, Codul penal stabileste o reglementare juridica cu caracter general a vinovatiei, dispozitiile cuprinse in art. 19 Cod penal stabilind continutul vinovatiei, formele vinovatiei si modalitatile acestora.
Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa.
Intentia se poate prezenta in doua modalitati: 1. intentie directa, cand autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei; 2. intentie indirecta, cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa este de doua feluri: 1. imprudenta (usurinta), cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce; 2. neglijenta, cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
Din actele dosarului instanta deduce ca paratul a savarsit fapta in data de 21.01.2008 cu forma culpei cu prevedere, intrucat acesta a prevazut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat, socotind, fara temei, ca el nu se va produce
In privinta capacitatii delictuale, instanta retine ca pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala, intrucat lipsa discernamantului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.
Din probele administrate in cauza, instanta constata ca nu exista niciun element care sa conduca la concluzia ca faptele savarsite de parat ar fi fost comise fara sa aiba discernamantul faptelor sale.
In ceea ce priveste proba conditiilor raspunderii civile delictuale, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere in fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca, deci sarcina probei revine celui care face o afirmatie.
Procesul civil fiind pornit de catre reclamanta, prin introducerea cererii de chemare in judecata, acesta trebuie sa-si dovedeasca pretentia pe care a supus-o judecatii - onus probandi incumbit actori.
Referitor la proba conditiilor raspunderii civile delictuale, in raport de dispozitiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de proba, inclusiv proba testimoniala.
Cum din actele dosarului, respectiv proba cu inscrisuri, a fost probata existenta faptei ilicite, a prejudiciului in cuantum de 6631 lei (f.7,14,15,16,17,18) si a legaturii de cauzalitate intre primele doua elemente, instanta urmeaza a admite cererea formulata de reclamanta, sens in care se va pronunta in cele ce urmeaza si asupra daunelor solicitate.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de catre reclamanta, instanta va admite acest capat de cerere cu privire la taxa de timbru si timbru judiciar, ca fiind dovedite prin chitantele depuse la dosarul cauzei, in cuantum de 511 lei, si va respinge ca neintemeiat capatul de cerere cu privire la acordarea dobanzii de intarziere deoarece in dreptul civil si comercial roman nu exista aceasta institutie juridica.