Contestatie la executare impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii. Exceptia necompetentei materiale si exceptia inadmisibilitatii suspendarii executarii silite.

Potrivit art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1695/312/2009 contestatoarea RC a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 600425/27.02.2009.
In motivarea cererii contestatoarea a aratat ca ANAF a dispus emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 600425/27.02.2009 intemeindu-se pe disp. art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, respectiv "s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul/averea", insa situatia fiscala a RC este, inca de la infiintare una mai mult decat buna deoarece obligatiile bugetare au fost achitate intotdeauna in cuantumul si la termenele legale de plata. Mai arata ca la data de 12.03.2009 a depus contestatie impotriva deciziei de impunere nr. 25/27.02.2009 prin care a contestat partial suma de 521,469 lei. De asemenea, solicita suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva a contestatiei impotriva Deciziei de Impunere nr. 25/27.02.2009.
Intimata a depus la dosar intampinare prin care invoca inadmisibilitatea cererii de suspendare a executarii silite in temeiul art. 148 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 172 din OG 92/2003 intrucat reclamantul nu a formulat o contestatie la executare impotriva unui act de executare intreprins in baza deciziei de impunere emise de catre AFPCM Ialomita. Suspendarea executarii silite se poate dispune potrivit art. 403 alin. 1 Cpc cu mentiunea ca potrivit art. 172 alin. 2 din OG 92/2003, dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prev. de art. 403 alin. 4 din Cpc nu sunt aplicabile. A mai invocat necompetenta materiala a Judecatoriei Slobozia de a solutiona cererea de suspendare a executarii silite intrucat conform art. 14, 15 din Legea 554/2004 coroborate cu art. 215 din OG 92/2003 competenta sa judece cererea de suspendare a executarii actului administrativ contestat, decizia de impunere nr. 25/27.02.2009 este Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII- a Contencios Administrativ si Fiscal. In ceea ce priveste contestatia impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, avand in vedere cuantumul sumei pentru care s-a dispus instituirea de masuri asiguratorii, peste 500000 lei, precum si disp. art. 172 al. 4 din OG 92/2003 coroborate cu art. 400, art. 2 alin. 1 lit. b din Cpc, competenta de solutionare revine Tribunalului Ialomita.
Prin incheierea din data de 13.05.2009 instanta a respins exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Slobozia si exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii silite pentru urmatoarele motive:
Instanta a respins exceptia necompetentei materiale a instantei avand in vedere ca, potrivit art. 400 alin. 1 cod procedura civila, contestatia se introduce la instanta de executare, iar potrivit art. 373 alin. 2 cod procedura civila instanta de executare este judecatoria in raza careia se face executarea; dispozitiile invocate de intimata se refera la suspendarea executarii actului administrativ fiscal in temeiul art. 215 OG nr. 92/2003, suspendarea care se face in temeiul legii contenciosului administrativ, dispozitii care nu-si gasesc aplicare in cauza, avand in vedere ca aici este vorba de o contestatie la executare silita prevazuta de art. 172 din OG nr. 92/2003.
Instanta a respins  exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii silite avand in vedere prevederile art. 129 alin. 11 din OG nr. 92/2003, care arata ca impotriva actelor prin care se dispun si se aduc la indeplinire masuri asiguratorii, cel interesat poate face contestatie potrivit art. 172 din OG nr. 92/2003. Art. 172 alin. 2 din OG nr. 92/20036 se refera la faptul ca dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 cod procedura civila, nu sunt aplicabile, insa nu se exclude aplicarea dispozitiilor art. 403 alin. 1 cod procedura civila care reglementeaza suspendarea executarii silite in cursul procesului avand ca obiect contestatia la executare, fiind vorba de un dosar distinct de suspendarea executarii pe cale de ordonanta presedintiala.
In temeiul art. 402 alin. 1 cod procedura civila, contestatorul poate solicita suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca la data de 27.02.2009 AFP Slobozia a efectuat un control la RC intocmind raportul de inspectie fiscala generala nr. 600425/27.02.2009, precum si decizia de impunere nr. 25 si decizia de instituire a masurilor asiguratorii. S-a constatat in urma acestei inspectii ca reclamanta nu a calculat si achitat la buget sumele de bani corespunzatoare pentru anumite taxe, impozite, contributii sau obligatii fiscale accesorii, stabilindu-se obligatii suplimentare in sarcina acesteia in suma de 648567 lei.
Potrivit art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Rezulta, deci ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, paratul trebuie sa dovedeasca existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul. Paratul intelege sa faca aceasta dovada prin cuantumul mare al diferentelor stabilite in raportul de inspectie fiscala nr. 600425/27.02.2009 si prin faptul ca administratorul societatii este persoana nerezidenta.
Contestatoarea a depus la dosar fisa sa sintetica totala din care rezulta ca nu a avut restante la plata datoriilor catre buget. Insa, verificand raportul de inspectie fiscala instanta constata ca acesta a vizat perioada 01.01.2007-31.12.2008, perioada in care contestatoarea a virat bugetului de stat contributiile la care era obligata prin lege insa nu a calculat corect sumele pe care le avea de virat, acesta fiind motivul pentru care inspectia fiscala a constatat existenta unor diferente neachitate de reclamanta. Tot din cuprinsul raportului de inspectie fiscala rezulta ca s-a mai efectuat o inspectie fiscala la data de 07.09.2007, intocmindu-se raportul nr. 402597 prin care au fost stabilite suplimentar diferente in sarcina reclamantei pentru impozitul pe profit, majorari pentru impozitul pe profit, TVA, majorari TVA, fond handicapati, majorari fond handicapati, amenda. Rezulta de aici ca, desi contestatoarea isi achita la timp obligatiile catre buget, nu calculeaza in mod corect sumele datorate, rezultand diferente neachitate de contestatoare si pentru care s-a intocmit decizie de impunere. Suma de plata stabilita prin ultimul raport de inspectie fiscala este de 648567 lei, suma care, in opinia instantei justifica existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, fiind astfel indeplinita conditia impusa de art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 care prevede dispunerea masurilor asiguratorii.
Fata de cele retinute mai sus, instanta apreciaza contestatia ca neintemaiata, motiv pentru care va respinge cererea ca neintemeiata.