Obligatie de a face
(Sentinta civila nr. 33 din data de 14.05.2010 pronuntata de Judecatoria Suceava)Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. x/314/2008 din data de 07.08.2008, reclamantii-parati CL, C Z in contradictoriu cu parata-reclamanta N O au solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna emiterea unei hotarari cu obligarea sa permita reclamantilor debransarea de la reteaua centralizata de incalzire si apa calda menajera si racordarea apartamentului nr. 4 la bransamentul si instalatia de gaze naturale, in vederea montarii unei centrale proprii pe gaze, instalatie utilizata in comun de catre coproprietarii coloanei inscrisi in tabelul nominal din 24.03.2008, printre care se gaseste si parata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii imobilului situat in municipiul Suceava, str. nr. bloc, sc., , ap. dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr. din incheiat de B.N.P..
Au mai aratat ca au solicitat racordarea apartamentului la coloana de distributie gaze naturala utilizata in comun, inca din luna martie 2008 si au achitat cota parte din valoarea bransamentului si instalatiei propriu zise coproprietarilor cu suma inscrisa pentru cheltuielile efectuate, indexata potrivit calculelor facute cu aplicarea cresterii indicilor preturilor si ratei inflatiei fata de septembrie 2001 la punerea in functiune.
De asemenea au precizat ca suma platita de primii 12 coproprietari la instalarea coloanei a fost de 12.416.376,00 lei vechi, este inscrisa in procesul verbal incheiat la 1 octombrie 2007, iar din cei 13 coproprietari ai coloanei in prezent, 12 si-au dat acordul materializat in semnaturile din tabelul nominal intocmit la data de 24 martie 2008, iar parata N Oeste singura care a refuzat nejustificat sa le dea acceptul pentru racordare, invocand cu buna stiinta si rea credinta motive netemeinice, pretinzand sume exagerat de mari.
In drept a fost invocat art.18 din Legea nr.130/6 iunie 2007 si art.274 Cod procedura civila.
Parata N O, legal citata, a formulat intampinare si cerere reconventionala. Prin intampinare aceasta a aratat ca a fost de acord cu racordarea reclamantilor la bransamentul si instalatia comuna de gaze naturale, dupa ce acestia ii achita cota parte din instalatia comuna la pretul actualizat, iar prin cererea reconventionala a solicitat ca "Obligatia de a face" sa fie stabilita dupa achitarea de catre reclamanti a sumei de 300 lei, reprezentand contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o in anul 2001.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat, proba cu inscrisuri f.4-16, 30-37, 40-56, 70-92, 101-105, 163-170 si proba cu expertiza tehnica- specialitatea contabilitate, raportul de expertiza si suplimentele efectuate fiind depuse la f. 133-138, 143-150, 173-175, 182-184.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii-parati C L si C Z si parata-reclamanta N O sunt vecini, locuind in imobilul situat in mun. Suceava, str., nr. bl., sc., jud. Suceava. La acest imobil, parata-reclamanta impreuna cu alti vecini, au procedat in 2001, la realizarea pe scara blocului a unei instalatii de gaz comune, in vederea instalarii de centrale proprii de apartament. La realizarea acestei investitii nu au participat reclamantii-parati CLsi C Z, imprejurare certa si nedisputata de parti, acestia devenind proprietarii ap. nr., din imobilul sus amintit, prin contractul de vanare-cumparare autentificat sub nr. din data de (f.5).
In cursul anului 2008, reclamantii-parati au solicitat debransarea apartamentului in care locuiesc de la instalatia de incalzire si apa calda comune, in vederea instalarii unei centrale termice de apartament. In acest sens, exista adresa nr. din catre SC Eon Gaz Romania SA- sucursala Suceava. Cum insa, in imobilul in care locuiesc reclamantii-parati exista deja o instalatie de gaz, acestia pot realiza alimentarea propriei locuinte, in conformitate cu Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004, numai prin racordarea la acea instalatie, avand nevoie in acest sens de acordul proprietarilor actuali ai instalatiei.
Un atare acord al proprietarilor actuali nu exista decat in parte- potrivit tabelului nominal cu proprietarii retelei de distributie gaz din blocul, sc (f.6)- parata-reclamanta N O refuzand sa permita reclamantilor-parati racordarea la acea instalatie. Astfel, asa cum ambele parti au aratat si cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, intre reclamantii-parati si parata-reclamanta exista o stare conflictuala, astfel ca acestia nu au putut ajunge la un acord amiabil, si nu au putut realiza o intelegere in vederea racordarii reclamantilor cu suportarea costurilor corespunzatoare.
O atare opunere a paratei-reclamante proprietara a instalatiei se impune a fi cenzurata. Astfel, asa cum s-a aratat, racordarea reclamantilor-parati la acea instalatie, nu este o optiune a ei, ci este o necesitate impusa de reglementarile legale in materia sistemelor de distributie a gazelor naturale care impun racordarea la retea, atunci cand o instalatie de gaz este deja realizata. Ca urmare, racordarea reclamantilor-parati la acea instalatie se impune a avea loc.
Este adevarat ca, in acest fel, dreptul de proprietate al paratei-reclamante este lezat in deplinul sau exercitiu liber. Dar o atare restrangere a dreptului paratei este prevazuta de insasi legea care reglementeaza realizarea unor astfel de instalatii, este justificata de un scop legitim si lesne de inteles, de a nu se realiza instalatii pentru fiecare apartament in parte, iar ingerinta in dreptul sau de proprietate este proportionala cu scopul urmarit.
Mai mult, potrivit art. 18 din Legea 230/2007privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, in cazurile in care in cladirile de locuinte unul dintre proprietari sau chiriasi impiedica, cu buna-stiinta si sub orice forma, folosirea normala a cladirii de locuit, creand prejudicii celorlalti proprietari ori chiriasi, proprietarii pot solicita instantei sa hotarasca masurile pentru folosirea normala a cladirii precum si plata daunelor.
Avand in vedere considerentele de mai sus instanta apreciaza ca, in speta, comportamentul paratei-reclamante constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat corespunzator.
Pentru aceste motive, instanta considera ca actiunea reclamantilor-parati este intemeiata, impunandu-se obligarea paratei-reclamante sa permita reclamantilor bransarea, pentru apartamentul ocupat de acestia, la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de parata.
Deosebit de aceasta instanta subliniaza ca suplinind, in acest mod, consimtamantul paratei-reclamante, nu neaga dreptul acesteia de a obtine o justa despagubire pentru cheltuielile pe care le-au avansat pentru realizarea acestei instalatii. In conditiile lipsei unei atari despagubiri, racordarea reclamantilor-parati la instalatia realizata de catre parata, ar insemna, in acelasi timp, o imbogatire fara temei a reclamantilor in dauna paratei.
De altfel, parata-reclamanta a solicitat, prin cererea reconventionala formulata, obligarea reclamantilor-parati la plata sumei de 300 lei reprezentand contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o in anul 2001.
Cu toate acestea, instanta constata ca in urma expertizei tehnice de specialitate dispuse, in cauza, s-a stabilit, pe baza inscrisurilor depuse la dosar privind cheltuielile efectuate de catre parata pentru realizarea bransamentului si coloanei de distributie gaze naturale pentru alimentarea centralelor de apartament (f. 40-56, 70-92, 101-105), ca suma ce i se cuvine acesteia este de cel mult 33, 14 lei. Astfel, s-a retinut in raportul de expertiza si in suplimentele ulterioare, ca valoarea cheltuielilor efectuate de catre parata, cu instalatia coloanei de distributie, actualizata in raport cu indicele de inflatie comunicat de Directia Judeteana de Statistica, s-a impartit la 14 -deoarece sunt 14 proprietari care urmeaza a beneficia de reteaua de gaze naturale- obtinandu-se suma pe care trebuie sa o plateasca reclamantii-parati fiecaruia dintre ceilalti 13 proprietari (inclusiv numita N O) care au suportat anterior cheltuielile de instalare. Imprejurarea ca doar 12 vecini au contribuit efectiv nu prezinta relevanta in cauza, proprietarii instalatiei putand actiona persoana respectiva in judecata pentru a obtine obligarea acesteia la achitarea cotei sale parte.
Totodata, asa cum s-a aratat si in cadrul expertizei, chiar retinandu-se costul de executie reactualizat al instalatiei de gaze naturale cel mai ridicat, indicat de catre parata-reclamanta, cota parte pe care ar datora-o reclamantii-parati ar fi de cel mult 33,14 lei.
Sustinerile paratei referitor la faptul ca in determinarea despagubirilor ce i s-ar cuveni nu s-a avut in vedere si dobanda rezultata daca suma ar fi fost depusa la banca nu pot fi luate in considerare. Costurile efectuate cu realizarea instalatiei de gaze naturale sunt stabilite prin lege, asa cum reiese din dispozitiile art. 18 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004 "Metodologia de calcul al tarifului de racordare este stabilita in anexa nr. 5." Imprejurarea ca parata a realizat, impreuna cu alti vecini, o investitie in interes personal nu justifica imbogatirea acesteia pe seama celorlalti proprietari. Faptul ca parata ar fi putut depune suma ce i s-ar fi cuvenit la banca, reprezinta doar o eventualitate, la fel de posibila ca si imprejurarea ca nici un alt proprietar sa nu solicite bransarea, si astfel sa nu fie indreptatita sa beneficieze de vreo suma de bani. De precizat ca oricum, in speta, cota parte pe care o datoreaza reclamantii-parati a fost actualizata, deja, cu rata inflatiei.
Prin urmare, instanta considera ca cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta N O trebuie admisa doar in parte, reclamantii-parati urmand a fi obligati la plata catre parata-reclamanta a sumei de 33,14 lei cu titlu de despagubiri.
In ceea ce priveste afirmatiile reclamantilor-parati ca au achitat deja paratei-reclamante suma de 35 lei prin mandatul postal nr. 7015 expediat in data de, acestea nu pot fi retinute. In ipoteza in care creditorul refuza, in mod nejustificat, sa primeasca debitul, legea confera debitorului posibilitatea de a se libera, recurgand la procedura speciala a ofertei reale urmate de consemnatiune (1114 si urm. C.civ.). Or, in speta, reclamantii-parati nu au utilizat aceasta procedura depunerea sumei prin mandat postal neputand fi aplicata prin analogie.
Cat despre imprejurarea ca parata-reclamanta ar fi obtinut, deja, pentru apartamentul pe care il ocupa reclamantii, cota parte corespunzatoare pentru instalatia de gaze naturale, de la proprietarul initial al apartamentului, respectiv numitul R V L, aceasta, de asemenea, nu poate fi retinuta. Asa cum arata si numitul R V L in declaratia autentificata aflata la f. 188 din dosar, acesta nu a mai montat centrala, desi si-a dat acordul in acest sens, instrainand apartamentul numitei G M care la randul sau l-a vandut, in aceeasi stare, reclamantilor. Prin urmare, reclamanti sunt cei care solicita bransarea apartamentului la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de parata si cei care trebuie sa achite acesteia cota ce le revine. In masura in care se dovedeste ca numitul R V La platit paratei o suma de bani, acesta se poate adresa justitiei pentru a i se restitui suma achitata.
In temeiul art. 274 C.proc.civ, si luand in considerare, atat modul de solutionare a cererii principale, cat si a celei reconventionale, instanta va compensa, partial, cheltuielile de judecata (reprezentand taxa timbru, onorariu expert). Insa, dat fiind culpa procesuala a paratei-reclamante, al carei comportament de a refuza, in mod constant, timp de doi ani, de a permite reclamantilor bransarea la reteaua de distributie a gazelor naturale constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat ca atare, instanta va obliga parata-reclamanta, N sa achite reclamantilor-parati suma de 502 lei reprezentand diferenta din cheltuielile de judecata, suportate de catre acestia, (timbru judiciar, onorariu avocat, conform f. 2, 193). De asemenea, pentru aceleasi considerente, instanta nu va acorda paratei-reclamante restul cheltuielilor de judecata efectuate (onorariu avocat, taxa timbru f. 28, 29, 69, 192).
In motivare, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii imobilului situat in municipiul Suceava, str. nr. bloc, sc., , ap. dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr. din incheiat de B.N.P..
Au mai aratat ca au solicitat racordarea apartamentului la coloana de distributie gaze naturala utilizata in comun, inca din luna martie 2008 si au achitat cota parte din valoarea bransamentului si instalatiei propriu zise coproprietarilor cu suma inscrisa pentru cheltuielile efectuate, indexata potrivit calculelor facute cu aplicarea cresterii indicilor preturilor si ratei inflatiei fata de septembrie 2001 la punerea in functiune.
De asemenea au precizat ca suma platita de primii 12 coproprietari la instalarea coloanei a fost de 12.416.376,00 lei vechi, este inscrisa in procesul verbal incheiat la 1 octombrie 2007, iar din cei 13 coproprietari ai coloanei in prezent, 12 si-au dat acordul materializat in semnaturile din tabelul nominal intocmit la data de 24 martie 2008, iar parata N Oeste singura care a refuzat nejustificat sa le dea acceptul pentru racordare, invocand cu buna stiinta si rea credinta motive netemeinice, pretinzand sume exagerat de mari.
In drept a fost invocat art.18 din Legea nr.130/6 iunie 2007 si art.274 Cod procedura civila.
Parata N O, legal citata, a formulat intampinare si cerere reconventionala. Prin intampinare aceasta a aratat ca a fost de acord cu racordarea reclamantilor la bransamentul si instalatia comuna de gaze naturale, dupa ce acestia ii achita cota parte din instalatia comuna la pretul actualizat, iar prin cererea reconventionala a solicitat ca "Obligatia de a face" sa fie stabilita dupa achitarea de catre reclamanti a sumei de 300 lei, reprezentand contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o in anul 2001.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat, proba cu inscrisuri f.4-16, 30-37, 40-56, 70-92, 101-105, 163-170 si proba cu expertiza tehnica- specialitatea contabilitate, raportul de expertiza si suplimentele efectuate fiind depuse la f. 133-138, 143-150, 173-175, 182-184.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii-parati C L si C Z si parata-reclamanta N O sunt vecini, locuind in imobilul situat in mun. Suceava, str., nr. bl., sc., jud. Suceava. La acest imobil, parata-reclamanta impreuna cu alti vecini, au procedat in 2001, la realizarea pe scara blocului a unei instalatii de gaz comune, in vederea instalarii de centrale proprii de apartament. La realizarea acestei investitii nu au participat reclamantii-parati CLsi C Z, imprejurare certa si nedisputata de parti, acestia devenind proprietarii ap. nr., din imobilul sus amintit, prin contractul de vanare-cumparare autentificat sub nr. din data de (f.5).
In cursul anului 2008, reclamantii-parati au solicitat debransarea apartamentului in care locuiesc de la instalatia de incalzire si apa calda comune, in vederea instalarii unei centrale termice de apartament. In acest sens, exista adresa nr. din catre SC Eon Gaz Romania SA- sucursala Suceava. Cum insa, in imobilul in care locuiesc reclamantii-parati exista deja o instalatie de gaz, acestia pot realiza alimentarea propriei locuinte, in conformitate cu Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004, numai prin racordarea la acea instalatie, avand nevoie in acest sens de acordul proprietarilor actuali ai instalatiei.
Un atare acord al proprietarilor actuali nu exista decat in parte- potrivit tabelului nominal cu proprietarii retelei de distributie gaz din blocul, sc (f.6)- parata-reclamanta N O refuzand sa permita reclamantilor-parati racordarea la acea instalatie. Astfel, asa cum ambele parti au aratat si cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, intre reclamantii-parati si parata-reclamanta exista o stare conflictuala, astfel ca acestia nu au putut ajunge la un acord amiabil, si nu au putut realiza o intelegere in vederea racordarii reclamantilor cu suportarea costurilor corespunzatoare.
O atare opunere a paratei-reclamante proprietara a instalatiei se impune a fi cenzurata. Astfel, asa cum s-a aratat, racordarea reclamantilor-parati la acea instalatie, nu este o optiune a ei, ci este o necesitate impusa de reglementarile legale in materia sistemelor de distributie a gazelor naturale care impun racordarea la retea, atunci cand o instalatie de gaz este deja realizata. Ca urmare, racordarea reclamantilor-parati la acea instalatie se impune a avea loc.
Este adevarat ca, in acest fel, dreptul de proprietate al paratei-reclamante este lezat in deplinul sau exercitiu liber. Dar o atare restrangere a dreptului paratei este prevazuta de insasi legea care reglementeaza realizarea unor astfel de instalatii, este justificata de un scop legitim si lesne de inteles, de a nu se realiza instalatii pentru fiecare apartament in parte, iar ingerinta in dreptul sau de proprietate este proportionala cu scopul urmarit.
Mai mult, potrivit art. 18 din Legea 230/2007privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, in cazurile in care in cladirile de locuinte unul dintre proprietari sau chiriasi impiedica, cu buna-stiinta si sub orice forma, folosirea normala a cladirii de locuit, creand prejudicii celorlalti proprietari ori chiriasi, proprietarii pot solicita instantei sa hotarasca masurile pentru folosirea normala a cladirii precum si plata daunelor.
Avand in vedere considerentele de mai sus instanta apreciaza ca, in speta, comportamentul paratei-reclamante constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat corespunzator.
Pentru aceste motive, instanta considera ca actiunea reclamantilor-parati este intemeiata, impunandu-se obligarea paratei-reclamante sa permita reclamantilor bransarea, pentru apartamentul ocupat de acestia, la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de parata.
Deosebit de aceasta instanta subliniaza ca suplinind, in acest mod, consimtamantul paratei-reclamante, nu neaga dreptul acesteia de a obtine o justa despagubire pentru cheltuielile pe care le-au avansat pentru realizarea acestei instalatii. In conditiile lipsei unei atari despagubiri, racordarea reclamantilor-parati la instalatia realizata de catre parata, ar insemna, in acelasi timp, o imbogatire fara temei a reclamantilor in dauna paratei.
De altfel, parata-reclamanta a solicitat, prin cererea reconventionala formulata, obligarea reclamantilor-parati la plata sumei de 300 lei reprezentand contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o in anul 2001.
Cu toate acestea, instanta constata ca in urma expertizei tehnice de specialitate dispuse, in cauza, s-a stabilit, pe baza inscrisurilor depuse la dosar privind cheltuielile efectuate de catre parata pentru realizarea bransamentului si coloanei de distributie gaze naturale pentru alimentarea centralelor de apartament (f. 40-56, 70-92, 101-105), ca suma ce i se cuvine acesteia este de cel mult 33, 14 lei. Astfel, s-a retinut in raportul de expertiza si in suplimentele ulterioare, ca valoarea cheltuielilor efectuate de catre parata, cu instalatia coloanei de distributie, actualizata in raport cu indicele de inflatie comunicat de Directia Judeteana de Statistica, s-a impartit la 14 -deoarece sunt 14 proprietari care urmeaza a beneficia de reteaua de gaze naturale- obtinandu-se suma pe care trebuie sa o plateasca reclamantii-parati fiecaruia dintre ceilalti 13 proprietari (inclusiv numita N O) care au suportat anterior cheltuielile de instalare. Imprejurarea ca doar 12 vecini au contribuit efectiv nu prezinta relevanta in cauza, proprietarii instalatiei putand actiona persoana respectiva in judecata pentru a obtine obligarea acesteia la achitarea cotei sale parte.
Totodata, asa cum s-a aratat si in cadrul expertizei, chiar retinandu-se costul de executie reactualizat al instalatiei de gaze naturale cel mai ridicat, indicat de catre parata-reclamanta, cota parte pe care ar datora-o reclamantii-parati ar fi de cel mult 33,14 lei.
Sustinerile paratei referitor la faptul ca in determinarea despagubirilor ce i s-ar cuveni nu s-a avut in vedere si dobanda rezultata daca suma ar fi fost depusa la banca nu pot fi luate in considerare. Costurile efectuate cu realizarea instalatiei de gaze naturale sunt stabilite prin lege, asa cum reiese din dispozitiile art. 18 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004 "Metodologia de calcul al tarifului de racordare este stabilita in anexa nr. 5." Imprejurarea ca parata a realizat, impreuna cu alti vecini, o investitie in interes personal nu justifica imbogatirea acesteia pe seama celorlalti proprietari. Faptul ca parata ar fi putut depune suma ce i s-ar fi cuvenit la banca, reprezinta doar o eventualitate, la fel de posibila ca si imprejurarea ca nici un alt proprietar sa nu solicite bransarea, si astfel sa nu fie indreptatita sa beneficieze de vreo suma de bani. De precizat ca oricum, in speta, cota parte pe care o datoreaza reclamantii-parati a fost actualizata, deja, cu rata inflatiei.
Prin urmare, instanta considera ca cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta N O trebuie admisa doar in parte, reclamantii-parati urmand a fi obligati la plata catre parata-reclamanta a sumei de 33,14 lei cu titlu de despagubiri.
In ceea ce priveste afirmatiile reclamantilor-parati ca au achitat deja paratei-reclamante suma de 35 lei prin mandatul postal nr. 7015 expediat in data de, acestea nu pot fi retinute. In ipoteza in care creditorul refuza, in mod nejustificat, sa primeasca debitul, legea confera debitorului posibilitatea de a se libera, recurgand la procedura speciala a ofertei reale urmate de consemnatiune (1114 si urm. C.civ.). Or, in speta, reclamantii-parati nu au utilizat aceasta procedura depunerea sumei prin mandat postal neputand fi aplicata prin analogie.
Cat despre imprejurarea ca parata-reclamanta ar fi obtinut, deja, pentru apartamentul pe care il ocupa reclamantii, cota parte corespunzatoare pentru instalatia de gaze naturale, de la proprietarul initial al apartamentului, respectiv numitul R V L, aceasta, de asemenea, nu poate fi retinuta. Asa cum arata si numitul R V L in declaratia autentificata aflata la f. 188 din dosar, acesta nu a mai montat centrala, desi si-a dat acordul in acest sens, instrainand apartamentul numitei G M care la randul sau l-a vandut, in aceeasi stare, reclamantilor. Prin urmare, reclamanti sunt cei care solicita bransarea apartamentului la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de parata si cei care trebuie sa achite acesteia cota ce le revine. In masura in care se dovedeste ca numitul R V La platit paratei o suma de bani, acesta se poate adresa justitiei pentru a i se restitui suma achitata.
In temeiul art. 274 C.proc.civ, si luand in considerare, atat modul de solutionare a cererii principale, cat si a celei reconventionale, instanta va compensa, partial, cheltuielile de judecata (reprezentand taxa timbru, onorariu expert). Insa, dat fiind culpa procesuala a paratei-reclamante, al carei comportament de a refuza, in mod constant, timp de doi ani, de a permite reclamantilor bransarea la reteaua de distributie a gazelor naturale constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat ca atare, instanta va obliga parata-reclamanta, N sa achite reclamantilor-parati suma de 502 lei reprezentand diferenta din cheltuielile de judecata, suportate de catre acestia, (timbru judiciar, onorariu avocat, conform f. 2, 193). De asemenea, pentru aceleasi considerente, instanta nu va acorda paratei-reclamante restul cheltuielilor de judecata efectuate (onorariu avocat, taxa timbru f. 28, 29, 69, 192).
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Locuinte
Locuinta de serviciu - Decizie nr. 720/R/ din data de 23.09.2005Titlul in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea statului. Aprecierea acestuia. - Decizie nr. 503/R din data de 13.11.2006
IMOBIL FOLOSIT NUMAI DE UNUL DIN COPROPRIETARI; INSCRIEREA IN CF A DREPTURILOR DE PROPRIETATE REZULATE IN URMA PARTAJARII IMPLICA INSCRIEREA DREPTURILOR OBTINUTE DE TOTI COPROPRIETARII, CHIAR DACA NUMAI UNII AU FORMULAT CERERE IN ACEST SENS - Decizie nr. 117/Ap din data de 28.04.2008
Restituirea pretului de piata al imobilului. Art. 501 din Legea nr.10/2001 nu este incident in cazul in care anterior, prin hotarari judecatoresti irevocabile, s-a stabilit ca locuinta ce a facut obiectul contractului de vanzare cumparare, nu putea f... - Decizie nr. 17 din data de 20.01.2011
Sintagma „pierderea dreptului” folosita de legiuitor in art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 - Decizie nr. 120/A din data de 18.06.2009
Imobile cu destinatia de locuinte – nationalizat prin Legea nr.92/1950 si vandut chiriasilor in baza Legii nr.112/1995 - Decizie nr. 649 din data de 08.09.2006
Schimbarea destinatiei locuintei .Hotarare de obligare la darea consimtamantului - Decizie nr. 899/A din data de 09.06.2006
Imobil aflat in administrarea unei institutii. Contract de inchiriere. Lipsa Hotararii de Guvern care sa stabileasca cota parte de chirie cuvenita institutiei. Efecte. - Decizie nr. 510 din data de 04.10.2004
Locatiune - Sentinta civila nr. 6533 din data de 03.11.2008
- Sentinta civila nr. 2734 din data de 28.03.2007
Evacuare - Sentinta civila nr. 5642/5 din data de 05.12.2012
Rezolutiune contract - Sentinta civila nr. 1986 din data de 24.06.2009
Hotarare a consiliului local de trecere a locuintelor sociale din domeniul public in domeniul privat de interes local al unitatii administrativ teritoriale. Nulitatea absoluta a actului juridic incheiat cu nerespectarea regimului juridic al bunurilor... - Decizie nr. 1028 din data de 12.05.2011
Evacuare. Admisibilitate. - Decizie nr. 162 din data de 30.01.2007
Locatiune - Sentinta civila nr. 6533 din data de 03.11.2008
Sentinta Civila - Sentinta civila nr. 1659 din data de 25.05.2009
Locuinte. Drept de abitatie. Incetare drept de abitatie pentru abuz. - Sentinta civila nr. 170 din data de 12.01.2012
Evacuare - Sentinta civila nr. 3012 din data de 12.11.2008
EVACUARE- ADMISIBILITATEA CERERII - Sentinta civila nr. 406 din data de 22.02.2011
Civil - evacuare - Hotarare nr. 2308 din data de 10.03.2010