ROMANIA
DOSAR NR______..

JUDECATORIA SECTOR 4 BUCURESTI - SECTIA CIVILA
I N C H E I E R E
SEDINTA PUBLICA DE LA 1.04.2009
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PRESEDINTE - ______
GREFIER - ________.

     Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta _______. in contradictoriu cu paratii MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMARUL GENERAL, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, avand ca obiect pretentii.
     La apelul facut in sedinta publica, au raspuns reclamanta, prin avocat, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsind paratii.
     Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca paratul Ministerul Finantelor Publice a depus intampinare in 3 exemplare.
Aparatorul reclamantei  arata ca a luat cunostinta de cuprinsul intampinarii  si solicita cuvantul pe fondul cauzei.
Instanta invoca din oficiu, in temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate art. 50 alin. 21 si alin. 3, precum si ale art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, astfel cu a fost  modificata prin Legea nr. 1/2009, in raport de dispozitiile art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei care instituie principiul egalitatii intre cetateni si interzice orice privilegiu sau discriminari. Apreciaza ca reglementarea instituita prin Legea nr. 1/2009 prevede un privilegiu in favoarea chiriasilor evinsi pentru ca acestia, in loc sa primeasca contravaloarea reala a pretului platit si care a fost mult inferior valorii de piata, din motive sociale si politice, ar urma sa primeasca valoarea de circulatie a imobilului, ceea ce constituie o imbogatire fara justa cauza, ceea ce, la randul sau reprezinta o discriminare si un privilegiu, atat in raport de restul cetatenilor, cat si in raport de fostii proprietari deposedati abuziv de regimul comunist, intrucat pentru acestia  legea prevede o modalitate de reparatie cu totul incerta si ineficace.
     In acelasi sens si pentru aceleasi considerente, apreciaza ca noua reglementare contravine si Protocolului nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), coroborat cu art. 20 din Constitutia Romaniei.
     Apreciaza ca fiind incalcate dispozitiile art. 135 alin. 1 din Constitutia Romaniei care prevede ca economia Romaniei este o economie de piata bazata pe libera concurenta, ceea ce exclude favorizarea unor particulari prin alocarea preferentiala de resurse publice, fara a exista o justificare temeinica.
     De asemenea, exceptia de neconstitutionalitate vizeaza si dispozitiile art. 135 alin. 2 lit. b din aceeasi Constitutie pentru ca se incalca un interes national in activitatea economica si financiara, instituindu-se o sarcina excesiva si nejustificata in sarcina statului. 
Aparatorul reclamantei solicita trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, dar invedereaza ca instanta constitutionala s-a mai pronuntat asupra acestor dispozitii legale.

INSTANTA

Deliberand, constata urmatoarele:
I. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3266/4 la data de 8.04.2008, reclamanta _____.. a solicitat obligarea in solidar a paratilor Municipiul Bucuresti, prin Primar General, si Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor (actualmente Ministerul Finantelor Publice) la plata contravalorii imobilului situat in Bucuresti, str. Gladiolelor nr. 8, apt. 1, sector 4.
In motivare, reclamanta a aratat in esenta ca este mostenitoarea defunctei ______.., care a cumparat imobilul mentionat in petitul cererii la data de 29.09.2000, in temeiul Legii nr. 112/1995. Reclamanta a fost evinsa prin admiterea actiunii in revendicare a numitei _____.., prin dec.civ. nr. 616/26.03.2007 pron. de C.A. Bucuresti.
In drept, cererea este intemeiata pe Legea nr. 10/2001, art. 1337 C.civ.

La termenul din 4.03.2009, reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata (f. 163), solicitand obligarea si a paratului Ministerul Finantelor Publice, in solidar cu ceilalti parati, la plata valorii de circulatie a imobilului, in raport de dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009.

II. Potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acesteia.
In conditiile alin.2, 4 si 5 ale aceluiasi articol, exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.
      Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.
     Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.
     
     III. Dispozitiile legale considerate de instanta contrare dispozitiilor si principiilor constitutionale sunt urmatoarele dispozitii cuprinse in Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 63/3.02.2009:
     Art. 50 (21) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
    (3) Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (21) se face de catre Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
    Art. 501 - (1) Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
    (2) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza.

In esenta, este considerata a fi neconstitutionala solutia normativa prevazuta in mod direct in art. 501 din Legea nr. 10/2001, modificata, insa celelalte articole mentionate se afla in stransa legatura cu aceasta dispozitie legala, motiv pentru care se impune extinderea controlului de constitutionalitate si asupra lor (art. 31 alin.2 din Legea nr. 47/1992).

IV. Dispozitiile constitutionale, respectiv cuprinse in tratate internationale cu privire la drepturile omului, considerate a fi incalcate, sunt urmatoarele:

     i) art. 16 alin.1 din Constitutie: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."

ii)  art. 20 din Constitutie, in combinatie cu referire la Protocolul aditional nr. 12 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale:
     Art.20 " (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."

Art. 1 din Protocolul aditional nr. 12 ("Interzicerea generala a discriminarii"):
"1. Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1."

ii) art. 135 alin. 1 si alin. 2 lit. b din Constitutie:
     " (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta".
     "(2) Statul trebuie sa asigure:   b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;"

V. A. Consideratii preliminare privind jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului:
      Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului face parte, impreuna cu dispozitiile Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (in continuare, "Conventia"), din blocul de conventionalitate la care face referire art. 20 din Constitutia Romaniei, care impune, pe de-o parte, interpretarea dispozitiilor constitutionale in conformitate (si) cu acest tratat la care Romania este parte, iar pe de alta parte, confera prioritate reglementarilor internationale privitoare la drepturile fundamentale fata de dreptul intern, cu exceptia situatiei in care acesta din urma cuprinde dispozitii mai favorabile.
      Asadar, urmeaza a se examina in ce masura jurisprudenta instantei europene impune indemnizarea celor care au cumparat imobile preluate de regimul comunist, la valoarea de circulatie a imobilului, in situatia in care acestia sunt evinsi, prin admiterea actiunilor formulate de vechii proprietari ai acelui imobil.
In cauza Raicu c. Romaniei, Curtea a obligat statul la restituirea valorii de circulatie a imobilului catre cumparatorul evins, insa trebuie observata particularitatea esentiala a acestei cauze: Reclamanta din acea cauza, doamna Alexandrina Raicu,  castigase deja irevocabil procesul cu evingatorii, fiind evinsa doar ca urmare a admiterii unui recurs in anulare. Prin urmare, cauza Raicu nu face altceva decat sa reia principiile constant statuate de Curte incepand cu cauza Brumarescu c. Romaniei, intrucat hotararea judecatoreasca irevocabila prin care reclamanta Alexandrina Raicu obtinuse castig de cauza reprezenta un bun in sensul art.1 din Protocolul nr. 1, lipsirea sa de proprietate ca urmare a admiterii recursului in anulare fiind o incalcare atat a acestui articol, cat si a art. 6 par.1 din Conventie, privitor la dreptul la un proces echitabil.
Prin urmare, aceasta cauza se deosebeste de alte situatii, in care titlul chiriasului cumparator al imobilului, in temeiul Legii nr. 112/1995, nu a fost confirmat si consolidat prin hotarare judecatoreasca irevocabila, de respingere a actiunii intentate de fostul proprietar, fie in constatarea nulitatii contractului, fie in revendicare.
Pentru aceste din urma situatii, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu impune indemnizarea cumparatorului evins cu intreaga valoare de circulatie a imobilului, fiind considerata suficienta o indemnizare care reprezinta o parte din aceasta valoare (Velikovi c. Bulgariei), ori contravaloarea pretului actualizat, platit de cumparatorul evins (Tudor Tudor c. Romaniei).
     In cauza Velikovi si altii c. Bulgariei, Curtea a statuat la data de 15 martie 2007 printr-o hotarare amplu argumentata, avand valoare de principiu, ca poate fi considerata suficienta, prin raportare la exigenta proportionalitatii dintre interesul general care a dus la privarea de bun (repararea nedreptatilor comise de regimul comunist) si interesul particular, al celui privat de bun, si o despagubire care nu se ridica la valoarea de circulatie a bunului in cauza.
      Curtea a decis asupra mai multor cauze in care cetateni bulgari achizitionasera, de regula cu buna-credinta, proprietati nationalizate in decursul anilor 1950 - 60, contractele lor de vanzare-cumparare fiind anulate, multe decenii mai tarziu, in temeiul unui articol din legea bulgara a restituirii proprietatilor imobiliare.
      Analizand proportionalitatea ingerintei in dreptul de proprietate al reclamantilor, Curtea a amintit intru inceput criteriile folosite intr-o cauza de referinta anterioara (Pincova si Pinc c. Republicii Cehe):
a) daca reclamantii au cumparat proprietatea cu buna-credinta si fara a putea influenta termenii tranzactiei;
b) valoarea compensatiei, prin raportare la valoarea proprietatii;
c) alti factori sociali, cum ar fi disponibilitatea altei locuinte, ori sansele de a cumpara alta locuinta.
In cauza Velikovi si altii c. Bulgariei, Curtea a intrebuintat urmatoarele criterii:
a) in ce masura cauzele care au determinat anularea contractelor reclamantilor se incadrau in mod evident in scopul urmarit de reclamanti (abuz de putere ori de pozitia in partidul comunist, incalcari substantiale ale legii) ori se datorau unor omisiuni minore ale administratiei, care nu erau imputabile reclamantilor (cum ar fi semnarea contractului de catre viceprimar, in loc de primar);
b) greutatea sarcinii suportate de reclamanti, evaluata in special prin caracterul adecvat al compensatiei primite, ori care putea fi primita conform procedurilor in vigoare, precum si posibilitatea de a obtine o noua locuinta;
      Astfel, in anumite cazuri, s-a retinut ca a existat abuz de putere (Velikovi, invocarea titlului de "luptator anti-fascist si anticapitalist" pentru a exclude pe altii de la beneficiul locuintei vizate; Cholakovi), cu consecinta ca art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie nu a fost incalcat.
      Intr-o a doua categorie s-a retinut incalcarea Conventiei, intrucat anularea contractelor a fost determinata de omisiuni formale, imputabile exclusiv administratiei, iar cumparatorii au fost de buna-credinta (Bogdanovi, Nikolovi). Curtea a retinut incalcarea Conventiei acolo unde compensatia nu s-a apropiat, in mod rezonabil, de valoarea de circulatie a bunului, retinand insa ca nu a fost incalcata Conventia intr-o situatie in care compensatia primita era doar sensibil inferioara valorii reale a bunului.
      In fine, in alte cazuri (Wulpe; Stoyanova si Ivanov) s-a retinut ca au existat incalcari substantiale ale legii cum ar fi cumpararea unui numar superior de camere celui permis de lege, astfel incat privarea de proprietate nu a dus la incalcarea Conventiei, chiar daca despagubirea nu a depasit 30 % din valoarea imobilului (Wulpe) ori nici nu a fost solicitata, dar indemnizatia putea fi de cel mult 25 % din aceeasi valoare (Stoyanova si Ivanov).
      Aceasta grupa de cauze si statuarile Curtii sunt deosebit de relevante, intrucat se poate retine ca, in situatia in care au existat incalcari esentiale ale legii (iar nu doar simple erori formale, imputabile administratiei), privarea de proprietate va fi socotita proportionala si conforma Conventiei, chiar daca despagubirea este net inferioara valorii actuale a imobilului.
     Astfel, admiterea actiunii in revendicare ori in constatarea nulitatii absolute semnifica in mod logic si necesar ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil, de unde rezulta ca el nu intra in campul de aplicare al Legii nr. 112/1995, intrucat art. 1 dispune ca aceasta lege se aplica numai imobilelor preluate cu titlu valabil (in urma unei decizii de referinta a Curtii Constitutionale, nr. 73/1995, publicata in M.Of. nr. 177/8.08.1995. Prin aceasta decizie, Curtea a retinut ca "trebuie sa se recunoasca statului dreptul de a hotari neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate in proprietatea sa in baza unor titluri conforme cu legislatia existenta in momentul dobandirii dreptului sau de proprietate" (_.), dar ca "alta este insa situatia locuintelor care au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal, ori pur si simplu in fapt, asadar fara titlu, in conditiile inexistentei unei reglementari legale care sa constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. In asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiintat legal, astfel incat, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse in categoria celor avute in vedere intr-o lege al carei obiect este reglementarea situatiei juridice a locuintelor trecute in proprietatea statului." (_) "A considera, intr-o dispozitie a legii, ca si imobilele preluate de stat, fara titlu, fac obiectul dreptului sau de proprietate ar fi sa se recunoasca acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietatii persoanelor fizice in proprietate de stat, pe care Constitutia din 1991 nu il cunoaste si care, de aceea, nu poate fi acceptat.")
Totodata, in cauza Tudor Tudor c. Romaniei (hotararea din 24.03.2009), Curtea Europeana a retinut ca reclamantul Tudor Tudor, care a cumparat cu buna-credinta un imobil in temeiul Legii nr. 112/1995, fiind ulterior evins prin admiterea unei actiuni in revendicare, nu a epuizat toate remediile juridice interne, apte sa asigure despagubirea acestuia, in urma evictiunii.
Raportandu-se la art. 35 din Conventie, Curtea a statuat ca "Mai trebuie determinat daca cuantumul compensatiei care poate fi acordata de instantele nationala este suficienta pentru a remedia incalcarile sustinute (n.inst. - este vorba despre incalcarea dreptului de proprietate al reclamantului, evins prin admiterea actiunii in revendicare). (_)
Jurisprudenta indicata de Guvern releva ca persoane aflate in situatia reclamantului ar fi primit cel putin pretul de cumparare actualizat, uneori chiar despagubiri pana la valoarea de piata actuala, ca si restituirea costurilor rezonabile pentru intretinerea imobilului. Curtea retine ca aceste despagubiri sunt semnificativ mai  mari decat cele din cauza Pincová and Pinc, unde Curtea a retinut incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, in care reclamantii, aflati intr-o situatie similara reclamantului din prezenta cauza, au primit doar pretul de achizitie, neactualizat ( a se vedea Pincová and Pinc, citata supra, §§ 61-64; de asemenea Velikovi si Altii, citata supra, §§ 140-141, si Kalinova v. Bulgaria, no. 45116/98, § 76, 8 November 2007)."
Concluzia Curtii a fost ca remediile juridice interne, care ofereau reclamantului posibilitatea obtinerii pretului actualizat, erau adecvate si suficiente, astfel incat trebuiau epuizate, cererea privind incalcarea articolului 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie fiind respinsa ca inadmisibila, pentru neepuizarea remediilor oferite de dreptul intern.

Rezulta prin urmare din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca solutia legislativa anterioara Legii nr. 1/2009, de restituire a pretului actualizat cu rata inflatiei, este conforma cu cerintele art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, indemnizarea la valoarea de circulatie actuala nefiind necesara.
Desigur, in aplicarea art. 20 alin. 2 teza finala din Constitutie, o astfel de solutie, mai favorabila cumparatorului evins, poate fi adoptata, dar numai daca respecta, la randul ei, dispozitiile si principiile constitutiei, ceea ce nu este cazul in speta.

B. Motivarea exceptiei de neconstitutionalitate:

     i) Dispozitiile legale mentionate supra, pct. III, contravin art. 16 alin.1 din Constitutie sub un dublu aspect.
     Este evident ca pretul de cumparare al imobilelor vandute in temeiul Legii nr. 112/1995, stabilit de art. 16  din normele metodologice de aplicare a acestei legi, cu referire la Decretul-Lege nr. 61/1990, era mult inferior valorii de circulatie a acestor imobile, la data edictarii legii, precum si in perioada cumpararii acestor imobile de catre chiriasi, incepand cu anul 1996.
     Aceasta situatie nu poate fi ignorata de Curtea Constitutionala, intrucat orice rationament juridic abstract, care nu tine cont de o realitate economica esentiala, este specios si, prin urmare, viciat.
     In prezenta cauza, aceasta imprejurare rezulta cu claritate din raportul de expertiza suplimentar intocmit de expert Ionescu Adrian, aflat la f. 129 si urm., potrivit caruia valoarea de circulatie a imobilului la data de 29.09.2000 (data cumpararii, potrivit Legii nr. 112/1995) era de 687.850.000 lei vechi, respectiv de 29.270 USD.
     Din prevederile contractului de vanzare-cumparare din 29.09.2000 rezulta ca imobilul a fost cumparat de autoarea reclamantei pentru numai 22.412.612 lei, asadar pentru putin peste 3 % din valoarea de circulatie a imobilului.
     Expertiza efectuata in cauza constituie atat o proba privind fondul cauzei, cat si o dovada pe care se intemeiaza exceptia de neconstitutionalitate, in sensul art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992.
     Aceasta situatie nu este nicidecum una izolata, fiind de notorietate publica faptul ca toate imobilele vandute in temeiul Legii nr. 112/1995 au fost instrainate pentru preturi mult inferioare valorii de circulatie a imobilelor, la data instrainarii.
     Asa fiind, indemnizarea cumparatorilor la valoarea de circulatie actuala a imobilelor constituie, in mod vadit, o imbogatire fara justa cauza a acestora, care incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, sub un dublu aspect:
a) fata de restul cetatenilor, intrucat acestia nu beneficiaza de astfel de masuri legislative, care aloca fonduri publice cu caracter preferential, pentru imbogatirea nejustificata a unui grup social, fiind instituit astfel un veritabil privilegiu, care prin el insusi contravine egalitatii cetatenilor in fata legii, fiind de neconceput si de neacceptat  intr-un stat de drept;
b) fata de fostii proprietari, care desi au fost deposedati abuziv de proprietatile lor in timpul regimului comunist, asadar mult anterior celor care au cumparat imobile in temeiul Legii nr. 112/1995,  beneficiaza, potrivit Legii nr. 247/2005, de masuri reparatorii avand ca obiect "titluri de participare" la Fondul Proprietatea, organism a carui incapacitate reala de a asigura efectiv plata vreunei despagubiri este cunoscuta, fiind subliniata in mod repetat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, intre multe altele, cauza Porteanu c. Romaniei, 16.02.2006, data de la care situatia Fondului Proprietatea nu s-a modificat in mod semnificativ).
     Asadar, in timp ce fostii proprietari primesc "titluri de participare" la un fond nefunctional si nelistat pana in prezent pe pietele de valori mobiliare, perspectiva incasarii efective a unei sume de bani fiind incerta (intrucat depinde si de fluctuatia valorii actiunilor atribuite Fondului Proprietatea) si in orice caz, situata undeva intr-un viitor abstract, cumparatorii evinsi au dreptul, potrivit dispozitiilor legale contestate, la plata valorii de circulatie actuala, in bani, fara a exista vreun termen suspensiv, acest drept fiind susceptibil de realizare imediata.
     Totodata, in vreme ce fostii proprietari trebuie sa astepte derularea procedurilor administrative reglementate de Legea nr. 10/2001 si de Legea nr. 247/2005, Titlul VII (Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor
preluate in mod abuziv) pentru stabilirea despagubirilor, avand abia ulterior dreptul de a se adresa justitiei pentru a contesta, eventual, cuantumul despagubirilor stabilite de comisia indrituita, cumparatorii evinsi au dreptul de a se adresa imediat justitiei cu o actiune in pretentii, constituindu-si de indata titluri executorii, care vor fi platite cu prioritate de stat.
     Trebuie observat si ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, este admisibila tratarea diferita a persoanelor aflate in situatii diferite, dar numai daca aceasta distinctie se intemeiaza pe un criteriu obiectiv si rezonabil. In cauza, nu se vede care este criteriul care l-a determinat pe legiuitor sa instituie o discriminare pozitiva (deci un privilegiu, in raport cu ceilalti cetateni) in favoarea cumparatorilor in temeiul Legii nr. 112/1995, discriminare care consta in plata unei despagubiri cu mult superioare pretului platit, chiar actualizat cu rata inflatiei.
     In orice caz, situatia cumparatorilor in temeiul Legii nr. 112/1995 este esential diferita de situatia celor care cumpara un imobil potrivit preturilor stabilite liber pe piata, asadar, la valoarea de circulatie. Acestia au dreptul la restituirea sporului de valoare al imobilului, in caz de evictiune totala, ca expresie a garantiei pentru evictiune a vanzatorului (art. 1344 C.civ.).
     Dispozitiile legale criticate sunt asadar neconstitutionale, intrucat - dupa cum a retinut in mod judicios si Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa - aplicarea aceluiasi tratament juridic unor persoane aflate in situatii esentialmente diferite constituie, la randul sau, o incalcare a principiului egalitatii in fata legii, instituit de art. 16 alin.1 din Constitutie.
     
     iii) Pentru aceleasi motive, expuse succint in cele ce preced, dispozitiile legale mentionate contravin flagrant articolului nr. 20 din Constitutie, cu referire la Protocolul aditional nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care interzic orice discriminare in exercitarea drepturilor prevazute de lege, legiuitorului insusi fiindu-i interzis sa reglementeze intr-o maniera discriminatorie exercitiul drepturilor recunoscute cetatenilor.
     iv) Dispozitiile legale introduse prin Legea nr. 1/2009 contravin si prevederilor art. 135 alin. 1 si alin. 2 lit. b din Constitutie, intrucat:
     a) Dispozitiile art. 135 alin.1 din Constitutie impun statului adoptarea unei legislatii echidistante sub aspect economic, care sa asigure libertatea proceselor economice si libera initiativa a intreprinderilor si a indivizilor, in scopul realizarii prosperitatii lor materiale si, implicit, in scopul prosperitatii sociale generale.
     Asa fiind, statului ii este interzis sa adopte reglementari prin care sa realizeze o alocare preferentiala si discretionara de fonduri publice, pentru imbogatirea unei categorii sau a unui grup social, ori a unei intreprinderi economice - in conditiile in care o astfel de alocare este discriminatorie, nefiind impusa de nici un considerent real de protectie sociala, ori de cerinte economice de interes general - distorsionand astfel libera initiativa si regulile economiei de piata.
     b) Dispozitiile art. 135 alin.2 lit.b din Constitutie sunt grav incalcate, intrucat statului i se impune, intr-un termen relativ scurt, o sarcina financiara exorbitanta, fiind previzibila si iminenta o veritabila avalansa de actiuni in justitie pentru plata valorii de circulatie a imobilelor, actiuni introduse atat de cumparatorii care au obtinut deja pretul actualizat, cat si de catre cei care nu au obtinut aceasta reparatie, prevazuta de legea anterioara.
     Aceasta sarcina financiara, impusa printr-o masura legislativa profund discriminatorie, va greva bugetul de stat cu sume importante, care vor trebui platite intr-un termen relativ scurt, de unde rezulta limpede ca prin adoptarea Legii nr. 1/2009 au fost nesocotite atat interesul general al contribuabililor, cat si interesele statului insusi in activitatea financiara, care vizeaza mentinerea unui echilibru bugetar, necesar bunei functionari a economiei si realizarii obligatiilor sale, stabilite prin Constitutie si prin legile in vigoare.

Instanta considera asadar ca se impune revizuirea solutiei exprimate anterior prin Decizia nr. 1351/10.12.2008, in sensul considerentelor ce preced.

           PENTRU ACESTE MOTIVE,
        IN NUMELE LEGII,
             DISPUNE:
     
     In temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, dispune sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata din oficiu de instanta, privind dispozitiile art. 50 alin. 21 si alin. 3, precum si ale art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, astfel cu a fost  modificata prin Legea nr. 1/2009, prin raportare la articolele 16 alin. 1 si 20 din Constitutie, cu referire la Protocolul aditional nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, precum si la articolul 135 alin. 1 si alin. 2 lit. b din Constitutie.
     Suspenda judecarea cauzei privind pe reclamanta _______. domiciliata in Bucuresti, _______.., sector 4 si cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, _________, sector 1 si pe paratii MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul in Bucuresti, _________.., sector 5, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5 si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, avand ca obiect pretentii, pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
     Cu drept de recurs pe toata durata suspendarii.
     Pronuntata in sedinta publica, azi, 1.04.2009.

                 PRESEDINTE,                                                     GREFIER, 1