act in constatare clauze abuzive, lipsa calitatii procesuale pasive, prescriptie
(Hotarare nr. **** din data de 14.04.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti)Dosar nr. ………/2012
R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. …….
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE : ……..
GREFIER : ………
Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii …… si …….in contradictoriu cu parata ……. si cu parata SC ……… SRL avand ca obiect „actiune in constatare”.
Dezbaterile si sustinerile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 03.03.2014 care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea,succesiv, la data de 14.04.2014.
I N S T A N T A
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.11.2012 sub nr. …../2012 reclamantii ……. si ………. au solicitat in contradictoriu cu paratele SC … SA si SC ………. SRL constatarea existentei clauzelor abuzive in contractul de credit bancar nr. 1280/23.11.2006, respectiv art. 5,6,7,8,9 pct. c din contract si art. 2.10a, 6 si 10 din conditiile generale si obligarea bancii la eliminarea din contract a clauzelor abuzive, precum si anularea contractului de cesiune incheiat intre cele doua parate pentru cauza ilicita.
In motivare, reclamantii au aratat, in esenta, ca au incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., Contractul de credit bancar nr. 1280/23.11.2006, prin care au beneficiat de un imprumut in suma de 15.800 Euro, pe termen de 156 luni, iar in vederea garantarii restituirii sumei a fost constituita si inscrisa o ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in Bucuresti, str …….., sector 4, conform Contractului de ipoteca autentificat sub numarul …./23.11.2006 de catre BNPA „……".
Arata reclamantii ca acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant, prevederi legale ce sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului Europei din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului (art. 1, pct. 2, lit. a si b); totodata, apreciaza reclamantii contractele cu executare succesiva incheiate pe o perioada lunga de timp, intra in sfera de actiune a art. 970 din Codul civil, interpretat ca fundament juridic pentru principiul solidarismului contractual. Din aceasta perspectiva, esential este al. (2) al articolului susmentionat, respectiv conventiile „obliga nu numai la ceea ce este expres intransele, dar la toate urmarile, ce echitatea … da obligatiei dupa natura sa".
Sustin reclamantii ca art. 4 alin. (2) din Legea 193/2000 stabileste ca o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale. Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 92/2007 ca fiind acel tip de contract redactat in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu. Protectionismul contractual este contractul de adeziune, desi teoretic fiecare parte este libera sa-l incheie sau nu, continutul este stabilit in mod unilateral prin vointa profesionistului, cealalta parte limitandu-se la acceptarea clauzelor contractuale in bloc; orice negociere sau concesie reciproca este exclusa. Calificarea raportului juridic ca fiind unul care intra sub incidenta legislatiei privind protectia consumatorilor atrage in sarcina profesionistului o serie de obligatii, printre care un loc aparte il ocupa obligatia de se abtine de la a insera in contractele cu consumatorii CLAUZE ABUZIVE. Profesionistul trebuie sa explice clientului, intru-un limbaj inteligibil, continutul contractului si obligatiile pe care sl le asuma atunci cand incheie un contract de adeziune. Incalcarea obligatiei de informare da dreptul clientului la despagubiri, dar si la o actiune in anularea clauzelor opace. intr-adevar, un contract care contine clauze abuzive este un contract lezionar, prestatiile partilor fiind dezechilibrate, in favoarea profesionistului si in prejudiciul consumatorului.
Mai arata reclamantii ca prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, lege care a transpus continutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Conform art. 6, din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fara efect pentru consumator, art. 4 si art. 13 -14, din aceeasi Lege 193/2000 permit judecatorului sa intervina in contract, pentru al revizui sau reconstrui, dupa ce, in prealabil, a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicand sanctiunea nulitatii absolute a acestor clauze. Prin efectul legii se restabileste echilibrul in contract, suprimand sau atenuand vointa contractuala a profesionistului. Principiu bunei credinte a fost preluat din art, 3, pct. 1 din Directiva 93/13/CEE si desemneaza respectul reciproc al partilor contractante, adoptarea unui comportament onest si rezonabil care sa aiba in vedere interesele legitime ale consumatorului, fundamentand o abordare obiectiva a dezechilibrului contractual ce poate fi apreciat ca rezultat a unui dezechilibru in puterea de negociere a partilor. Pentru a asigura protectia urmarita de Directiva 93/13, Curtea Europeana de Justitie a subliniat in mai multe ocazii, ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interventie pozitiva, exterioara partilor in contract. In lumina acestor principii Curtea a hotarat ca instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Conform art. 5 din Codul civil, nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, contractele de credit au fost incheiate cu nesocotirea normelor care intereseaza ordinea publica. Nota de fundamentare a Legii nr. 296/2004 privind Codul acestui act normativ are drept scop crearea unui „cadru general cu privire la drepturile si obligatiile consumatorilor impotriva riscurilor de a achizitiona un produs sau serviciu care sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile ori interesele legitime". In sustinerea faptului ca legislatia protectiei consumatorilor ocroteste ordinea publica reiese din prevederile Legii nr. 193/2000 care, la capitolul privitor la sanctiuni, reglementeaza raspunderea contraventionala a comerciantului pentru nerespectarea normelor relative la protectia consumatorilor (art. 16). In conformitate cu dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Conform dispozitiilor tratatelor constitutive ale UE si Tratatului de aderare a Romaniei la UE, jurisprudenta Curtilor Europene de Justitie, data in aplicare reglementarilor comunitare europene, au caracter obligatoriu. Asadar, jurisprudenta CEJ, are caracter obligatoriu in dreptul intern si inlatura de la aplicare orice alte dispozitii contrare din dreptul intern. Avand in vedere o asemenea inferioritate, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 prevede ca clauzele abuzive nu creeaza obligatii pentru consumator
In concret, reclamantii apreciaza, in primul rand, caracterul abuziv a clauzelor privind dobanda, aratand ca art. 5 din contract privind dobanda curenta – este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile .... la care se adauga marja fixa de 1,40. Clauza permite bancii calculul dobanzii in functie de dobanda de referinta la sediile acesteia, acordand un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractului de credit, aceasta clauza contractuala vine in contradictie nu numai cu dispozitiile legislatiei de protectie a consumatorilor, ci si cu prevederile art. 948 pct. 3 si art. 964 Cod civil. Conform acestor texte legale, obiectul actului juridic (in cazul de fata dobanda) trebuie sa fie determinat sau determinabil. Cu alte cuvinte, actul juridic trebuie sa precizeze toate elementele in functie de care sa se individualizeze obiectul. Ori, in situatia de fata, este imposibil sa determini modalitatea in care banca luna de luna, calculeaza in mod discretionar cuantumul dobanzii, fapt ce echivaleaza cu o nerespectare a caracterului determinabil al dobanzii. Conform dispozitiilor contractuale, banca s-a obligat sa calculeze dobanda curenta care trebuie achitata cu titlu de pret al contractului, dar modalitatea in care banca a inteles sa-si exercite aceasta obligatie a fost principiul si voluera - „daca vreau dobanda creste/scade". De altfel, aceasta modalitate de cuantificare a dobanzii (dobanda de referinta a bancii + marja fixa) intra in contradictie flagranta si cu alte prevederi legale respectiv: art. 54 din Codul consumului (Legea nr. 296/2004) banca trebuie sa informeze imprumutatul despre pretul final al produsului (creditul acordat) si sa ofere toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca creditul, banca, la momentul incheierii contractului, era obligata sa ne informeze cu privire la cuantumul total al dobanzii sau, in cel mai rau caz trebuia sa ne ofere informatii exacte in legatura cu modalitatea in care se va forma cuantumul dobanzii, expresia „dobanda de referinta variabila" fiind manifest ilegala. Prin aceasta omisiune, banca si-a incalcat obligatia de informare; art. 93 lit. g) pct. 1 si 3 din OG nr. 21/1992, „Variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabil (Euribor), mentionati in contract", iar formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract cu precizarea periodicitatii si/sau conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii atat in sensul majorarii cat si in sensul reducerii acesteia, in plus pct. 3 al lit. g) din OG nr. 21, impune necesitatea indicarii in contract a unei formule in functie de care se calculeaza cuantumul dobanzii.
Mai arata reclamantii ca Legea nr. 193/2000, cat si in Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunitatii Europene contin o lista a clauzelor care sunt considerate de iure abuzive; in aceasta lista, la alin. (1) litera p), respectiv litera I) se mentioneaza ca este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (banca) sa creasca pretul. Aliniatul (2) al acelorasi acte normative la lit. a) respectiv c) statueaza o serie de exceptari de la aplicarea caracterului abuziv, stabilind ca modificarea pretului in functie de modificarea unei rate de pe piata financiara pe care furnizorul nu o poate controla nu este clauza abuziva. Per a contrario, daca modificarea dobanzii nu are legatura cu un indice de pe piata financiara, inseamna ca ne aflam in fata unei clauze abuzive. Mai mult, din moment ce dobanda, in aceasta ipoteza, este „dobanda de referinta a bancii", caracterul abuziv al clauzei mai rezulta si din caracterul controlat al dobanzii. Aceste texte legale interzic in mod expres bancilor fixarea unei dobanzi care sa varieze in functie de vointa lor exclusiva, impunand obligatia raportarii fluctuatie dobanzii la indici de referinta verificabil (Euribor. Robor etc.). Art. 14 din Legea 190/1999 (pentru creditele cu ipoteca) si art. 8 din Legea 289/2004 (pentru creditele fara ipoteca) stabilesc ca, in cazul in care prin contractul de credit s-a stabilit ca rata dobanzii sa fie variabila, variatia acesteia trebuie sa fie independenta de vointa creditoriului, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabil (Euribor, Robor, Llbor etc.).
Mai sustin reclamantii ca sunt abuzive clauzele prevazute de art. 6 din contract - Dobanda anuala efectiva (DAE) - formula de calcul este gresita si ambigua, conform art. 75 din Legea 296/2004, care prevede un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse in contracte decat „clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate"; Art. 7. Nivelul dobanzii curente se stabileste de banca in functie de serviciul datoriei imprumutatului (clauza abuziva); Art. 8. Dobanda majorata in functie de serviciul datoriei (clauza abuziva) fata de pct. 1, lit. i conform Anexei din Legea nr. 193/2000 privind Lista cu clauzele considerate ca fiind abuzive care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist precum si Art. 2.10.a.(din conditiile generale de creditare) pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii acesteia, la soldul creditului existent (clauza abuziva).
Mai sustin reclamantii ca imprumutatul nu se poate opune in mod real la majorarea dobanzii, in primul rand ca nu stie carui fapt i se datoreaza aceasta si in al doilea ca opozitia sa ar determina obligatia sa de a rambursa tot creditul de cele mai multe ori, imposibil de realizat. Pe de alta parte, desi pretul banilor imprumutati a fost stabilit intr-un fel la semnarea contractului, datorita acestei clauze imprumutatul se poate gasi in ipostaza de a plati un alt pret mult mai mare decat cel cu care a fost de acord (proportional cu prestatia banci si pe care si-l permite). Caracterul ilegal al acestor clauze a fost constatat deja de instantele de judecata care investite fiind cu constatarea caracterului abuziv a unor clauze care permit bancii respective revizuirea ratei dobanzii in cazul intervenim unor schimbari semnificative pe piata monetara, au statuat ca aceasta clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual in sensul ca ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul. Se incalca cerintele bunei-credinte in sensul ca modificarea ratei dobanzii, atunci cand aceasta a intervenit, a fost exclusiv in sensul majorarii, deci a supraindatorarii imprurauratntor; in plus, cand schimbarile semnificative au fost in serjul scaderii dobanzilor de referinta, banca nu a modificat rata dobanzii in sensul diminuarii acesteia, nefiind obligata in acest sens de contract (ca doar isi rezervase dreptul, nu isi asumase obligatia).
Reclamantii mai invoca si caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele – sustinand ca aceste clauze sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat, ele creeaza de asemenea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte. Din aceste motive aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmand a fi eliminate din contract: art. 9.c deoarece aceste comisioane sunt prohibite in mod expres de art. 15 din Legea 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit cu ipoteca: in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente documentatiei de credit, costurile ipotecii si garantiilor aferente; acest comision calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci. O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentand altceva decat o dobanda mascata care pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse dar care de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, reprezentand o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci. In baza celor aratate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementeaza plata unui comision de administrare calculat la valoare initiala a creditului. Mentionarea unui numar excesiv de comisioane incalca dreptul consumatorilor la informare precisa si corecta, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul consumului, fiind, totodata si o practica comerciala incorecta care are drept scop si ca efect deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor.
O ultima categorie de clauze considerate abuzive de reclamanti sunt clauzele referitoare la asigurari – respectiv art. 6 din contract ce incalca dispozitiile art. 18 din Legea nr. 190/1999, care prevede „Contractele de asigurare se vor incheia cu o societate de asigurari, iar imprumutatorul nu va avea dreptul sa impuna imprumutatului un anumit asigurator”; legea interzice bancii sa impuna imprumutatilor societatea de asigurari, cu atat mai mult sa o aleaga ea.
Mai arata reclamantii ca banca prin abuz de putere a concesionat creanta din contractul mentionat mai sus la 3 martie 2011, la o subsidiara a bancii, respectiv ………. SRL fraudand normativele privind protectia consumatorului. llll ignora clauzele contractuale privind rezolvarea pe cale amiabila a unor situatii neprevazute (teoria impreviziunii) respectiv diminuarea venitului cu 50% in urma crizei económico-financiare; desi am informat banca prin mai multe notificari aceasta m-a ignorat complet in sensul ca nu mi-a dat nici un raspuns pana la aceasta data. Banca a fugit de raspundere fata de imprumutat deoarece trebuia sa alinieze contractul prin act aditional in conformitate cu OUG nr. 50/2010, cesionand creanta la …….. SRL, scotandu-ma de sub protectia legilor consumatorilor. Banca i-a indus in eroare ducandu-ma cu vorba si plimbandu-ma de la centru …..la … si invers, iar in final in luna septembrie 2010 Dna … de la ….. le-a comunicat sa astepte raspunsul acasa la plangerea depusa in luna august 2010 prin care solicitau restructurarea creditului sau gratie timp de sase luni datorita situatiei grave financiare in care se gaseau.
Apreciaza reclamantii ca un credit isi pastreaza aceasta denumire doar daca o banca un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu persoane in raport cu banca, fiindca numai bancile pot da credite (in aceasta materie, suntem in prezenta unui monopol legal). Schimbarea bancii din pozitia de creditor poate pune in discutie valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul initial capata o alta natura juridica; pierd calitatea de consumator si deci protectia oferita de legile consumatorilor; de aceia cesiunea, care modifica contractul initial, ar avea nevoie de acordul debitorului; si, intrucat in cazul acestor „cesiuni succesive de creanta debitorul este complet ignorat (el este doar notificat ca are un nou creditor, adica un nou stapan), se poate vorbi de inca un motiv de nulitate.
La 14.12.2012 parata SC ….. SA a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a …….. SA, exceptiei prescriptiei dreptului de a mai solicita anularea clauzelor din contractul de credit nr. ………/23.11.2006, exceptiei lipsei de obiect a cererii cu privire la inlocuirea/modificarea clauzelor din contractul de credit sau ca neintemeiata, in ambele cazuri cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. Formuleaza parata, in subsidiar, in masura in care instanta va aprecia ca oportuna adaptarea dispozitiilor contractuale exclusiv din perspectiva transparentei mecanismului de calcul a ratei dobanzii variabile, in temeiul art. 119 C. proc.civ cerere reconventionala prin care solicita ca instanta de judecata sa adapteze contractul dedus judecatii in sensul luarii in considerare a algoritmului de calcul a ratei dobanzii variabile propus de SC ……SA, respectiv, valoarea Euribor la 6 luni plus marja fixa formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale initiale si indicele de referinta Euribor la 6 luni, la care se adauga marja din contract.
In motivare, parata a aratat in esenta, ca in prezent, ca si la data introducerii actiunii, creantele provenind din Contractele de credit invocate in cauza au fost cesionate catre SC ….. S.R.L. cu sediul in Bucuresti, str. ……. sector. Potrivit documentelor atasate chiar de reclamanti cererii de chemare in judecata, aceasta cesiune a fost notificata debitorilor cedati. Potrivit art. 1393 din Vechiul Codul Civil, cesiunea notificata in formele prevazute de lege este opozabila debitorului cedat. Apreciaza, astfel, parata ca in aceste imprejurari, nu poate avea calitate procesuala pasiva fata de solicitarile formulate de reclamanti prin cererea de chemare in judecata, aceasta calitate revenindu-i cesionarului S.C. …. S.R.L. in prezent, nu mai exista identitate intre debitorul raportului juridic dedus judecatii (SC ……. SRL) si parata SC ……..SA si, prin urmare, aceasta din urma nu are calitate procesuala pasiva.
Mai mentioneaza si faptul ca de la data incheierii contractului de cesiune si a notificarii reclamantilor cu privire la acest aspect a trecut o perioada indelungata de timp (mai mult de un an), perioada in care debitorii nu au ridicat obiectiuni cu privire la cesionarea creditului. De asemenea, posibilitatea si conditiile cesionarii creantelor de catre parata catre terte persoane a fost expres prevazuta in contractul de credit (a se vedea pct. 10 din conditiile generale de creditare) si este permisa de intreaga legislatie incidenta in materie.
Mai arata parata ca, analizand situatia de fapt, se observa ca atat declararea scadentei anticipate, cat si ulterioara cesionare a creantelor au fost facute cu respectarea conditiilor si formalitatilor descrise prin aceste clauze. De altfel, nicicand pe parcursul derularii contractelor, reclamantii nu au formulat obiectiuni cu referire la aceste clauze contractuale, cunoscute de ei si asumate chiar din momentul semnarii contractului de credit.
Apreciaza parata ca nulitatea ce intervine in cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativa, avand la baza viciile de consimtamant care sunt invocate de catre clientii Bancii, considerate a fi existente in momentul incheierii contractelor de credit sau a actelor aditionale, si care nu pot fi apreciate decat de la caz la caz, in functie de situatia particulara a fiecarui client. Perioada in care o astfel de actiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsa de claritate a exprimarii consimtamantului din momentul incheierii contractului, poate fi initiata, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (facem precizarea ca potrivit art. 6 alin. 4 din Codul Civil actual, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legii care le-au instituit, deci legii vechi). Acest termen este suficient de indelungat pentru a permite consumatorului sa sesizeze discrepanta dintre conditiile in care a crezut ca a contractat, si conditiile pe care banca le aplica in fapt, iar in cazul de fata, contractul de credit a fost incheiat la data de 23.11.2006, deci cu 6 ani anterior introducerii cererii de chemare in judecata (respectiv la data de 9.11.2012), fiind mai mult decat firesc ca pasivitatea consumatorului pentru atat de mult timp sa fie sanctionata prin aplicarea prescriptiei.
Mai considera parata ca solicitarile reclamantilor de modificare/eliminare a clauzelor dintr-un contract ce nu mai produce efecte juridice sunt lipsite de obiect. Instanta nu s-ar putea pronunta cu privire la nulitatea unor clauze cuprinse intr-un contract care nu mai este in fiinta, o astfel de operatiune fiind imposibil de realizat. Totodata, considera ca actiunea este si lipsita de interes avand in vedere ca modificarea clauzelor nu ar putea produce niciun efect in viitor, avand in vedere faptul ca raporturile dintre parti au incetat ca urmare a atitudinii culpabile a imprumutatilor insisi.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, parata aratand, in esenta, ca potrivit regulii tempus regit actum, prevederile legale invocate de reclamanti nu sunt aplicabile contractului supus analizei instantei, intrucat legea civila nu retroactiveaza. Banca nu poate fi acuzata de nerespectarea unor dispozitii legale care nu existau la momentul incheierii contractului.
Mai arata parata ca nici Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar nu este incidenta in speta.Acest act normativ este aplicabil acelor contracte de credit incheiate in vedere achizitionarii unui imobil. Or, nu acesta este cazul in speta. Contractul incheiat cu reclamantul este un contract pentru nevoi personale, dupa cum reiese din cuprinsul acestuia, care nu a fost acordat in scopul achizitionarii unui imobil. Nu trebuie confundata garantia pe care imprumutatul intelege sa o aduca (si care din intamplare in speta este ipoteca asupra unui imobil), cu cauza imediata care a determinat incheierea unui contract de credit (respectiv achizitionarea unui imobil), de care legiuitorul a legat incidenta legii speciale invocate de Reclamant. Pe cale de consecinta, dispozitiile art. 18 nu sunt incidente in speta din perspectiva inaplicabilitatii acestei legi speciale la un contract de nevoi personale, insa, chiar si acceptand prin absurd incidenta acestor prevederi, se arata faptul ca art. 18 interzice bancii sa impuna asiguratului un anumit asigurator. Ratiunea legii in acest caz este aceea de a pune la adapost consumatorul de constrangerile la care ar fi supus in contextul in care ar fi obligat sa accepte conditiile unui asigurator impus, care se sustrage de la regulile unei concurente loiale (practic, in conditiile unui monopol creat artificial); insa, ratiunea legii nu mai subzista in conditiile in care banca prezinta o lista, cuprinzand un numar mare de posibili asiguratori agreati, dintre care consumatorul are posibilitatea sa aleaga; in aceasta situatie, concurenta intre asiguratori exista, si la fel si posibilitatea de optiune a clientului. Pe cale de consecinta, chiar si daca in speta s-ar vorbi de un credit ipotecar, sustinerile Reclamantului ar ramane nefondate, clauza de la art. 6.1 din Conditiile generale nefiind contrara legii si nici abuziva.
De asemenea, imprumutatii invoca incalcarea dispozitiilor art. 948 alin. 3 si 964 C.Civ, referitoare la caracterul determinat sau determinabil al pretului contractului. Reclamantul nu trebuie sa uite, iar instanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca prin contractul de credit s-a convenit ca, ulterior perioadei de un an cu dobanda fixa, dobanda sa fie variabila, in functie de formula de calcul prevazuta in contract, iar nu in functie de o formula necunoscuta. Caracterul determinabil al acestei obligatii referitoare la dobanda rezida in primul rand din prezentarea in mod clar in contract a modului de calcul al dobanzii, respectiv prin aplicarea formulei dobanda de referinta ..plus marja fixa de 1,4 pp. Cat timp dobanda de referinta a ….este facuta publica prin afisare, consumatorul avand posibilitatea de a lua oricand cunostinta de ea, nu se poate spune ca dobanda este nedeterminata sau nedeterminabila. Aceasta cu atat mai mult cu cat acest indice nu a variat decat in limite foarte mici, imprumutatul putea, la momentul semnarii contractului, sa prefigureze care va fi in viitor obligatia de plata a dobanzii, prin simpla observare a valorii dobanzii de referinta afisate la data semnarii contractului si adunarea la aceasta a marjei fixe de 1,4 pp. Prin urmare, in contract exista baza necesara determinarii dobanzii la un moment dat.
Solicita parata ca, daca instanta ar considera admisibila sustinerea ca dobanda de referinta a bancii nu prezinta transparenta necesara pentru a atrage caracterul determinabil al dobanzii aplicabile, atunci la fel de admisibila ar fi si sustinerea ca nici dobanda Euribor nu este
suficient de transparenta, pentru ca nici in cazul Euribor consumatorul nu cunoaste din
ce este compus acest indice, sau care este evolutia lui posibila in viitor. Or, o astfel de
ipoteza nu poate fi acceptata pentru ca in ambele cazuri, valorile dobanzii (fie ea
Euribor sau dobanda de referinta a bancii) sunt stabilite prin raportare la indici obiectivi,
asa cum vom arata in continuare. Consumatorul insa nu detine informatiile necesare
pentru a calcula singur nici care va fi la un moment dat valoarea dobanzii de referinta a
bancii, si nici valoarea Euribor, fiind nevoit sa astepte publicarea acestor valori.
Totodata, mai arata parata, se impune a se face distinctia clara intre obligatiile ce incumba fiecareia dintre partile la un contract de credit. Astfel, obligatia bancii este aceea de a pune la dispozitia imprumutatului suma de bani. Aceasta obligatie se executa uno ictu si a fost
deja dusa la indeplinire de catre banca. Obligatia imprumutatului, pe de alta parte,
este aceea de a achita dobanda si celelalte costuri ale creditului la termenele si in
conditiile stipulate in contract, si se executa succesiv, prin prestatii esalonate in timp, in
functie de conventia partilor. Prin urmare, in momentul de fata, singurii debitori ai unei
obligatii rezultand din conventia de credit sunt chiar reclamantii.
Apreciaza reclamantii ca in speta nu sunt indeplinite conditiile cumulative pentru ca o clauza sa fie considerata abuziva in sensul dispozitiilor art. 4 din Legea 193/2000 deoarece clauzele contestate au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de catre un consumator diligent; faptul ca in general contractele de credit contin si clauze standard, preformulate, nu duce la concluzia ca indiferent de situatie, consumatorul nu a cunoscut conditiile de creditare, cat timp acestea au fost clar prevazute in contract. La fel de eronata este si ipoteza ca in astfel de situatii consumatorul nu poate influenta clauzele respective.
Mentioneaza ca institutiile de creditare prezinta publicului diferite pachete/optiuni de creditare, consumatorii fiind liberi sa opteze pentru un pachet sau altul. Astfel, bancile pot incheia: contracte de credit cu dobanda fixa sau cu dobanda variabila, contracte de credit cu dobanda fixa pentru o perioada limitata de timp, iar apoi cu dobanda variabila, contracte de credit in lei sau in valuta, contracte de credit in care dobanda se calculeaza in raport de indicele LIBOR/EURIBOR sau chiar contracte de credit in care dobanda se stabileste in functie de dobanda proprie de referinta a institutiei de creditare respective, lucru permis prin raportare la dispozitiile legale aplicabile contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010. Sustinerile din actiune ale reclamantilor, cum ca Legea nr. 289/2004 ar contine prevederi referitoare la obligativitatea calcularii dobanzii variabile prin raportare la Euribor-Libor sunt complet false. Art. 10, indicat de acestia, nu contine o astfel de prevedere si nici nu exista vreun alt act normativ in vigoare la momentul semnarii contractului care sa contina o astfel de obligatie. Contractul incheiat a fost circumstantiat in functie exclusiv de alegerile imprumutatului, banca neputand face altceva decat sa prezinte clientului optiunile existente. Banca nu avea nici posibilitatea si nici interesul de a forta imprumutatul sa convina la conditii contractuale cu care acesta nu era de acord. Aceasta cu atat mai mult cu cat clientul putea oricand compara oferta bancii cu ofertele altor banci, folosindu-se de acestea atat ca puncte de reper, cat si ca parghii utile in negocierea unor conditii cat mai avantajoase, urmand ca, in final, sa opteze pentru acea oferta care raspundea cel mai bine cerintelor sale. Fara a fi supus vreunei presiuni din partea bancii, reclamantii au optat pentru semnarea conventiei de creditare, declarand ca a inteles clauzele contractuale si ca si le insuseste in intregime, astfel cum reiese din ultimul paragraf al contractelor incheiate.
In ceea ce priveste clauzele din Conditiile generale de creditare, arata parata
faptul ca, desi aceste conditii nu au fost negociate cu imprumutatul, ele i-au
fost totusi aduse la cunostinta si au fost insusite de acesta. Banca a facut o oferta,
iar prin consimtamantul concordant al reclamantilor, intre parti s-a incheiat un
contract; in acest context, lipsa negocierii nu echivaleaza cu lipsa consimtamantului. Acest mecanism de incheiere a contractelor comerciale nu numai ca nu este interzis, dar este chiar recomandat. in acest sens, Avizul privind accesul la credite pentru consumatori si familii emis de Comitetul Economic si Social European prezinta argumente in favoarea sistemului de Conditii generale, standardizate, care permit publicului un acces usor la informatii si care pot fi oricand supuse unei analize de catre orice persoana sau organism interesat. Consumatorul este primul avantajat de acest sistem, caracterizat prin transparenta si previzibilitate.
Considera ca, in aprecierea caracterului abuziv, instanta trebuie sa tina seama de nivelul de pregatire si de intelegere a consumatorului-reclamant, acestea avand relevanta atat cu privire la posibilitatea acestuia de a intelege efectiv dispozitiile contractuale, dar si cu privire la posibilitatea lui de a demara si influenta negocierile. Clientii au posibilitatea de a adresa bancilor cereri de acordare a unui nivel negociat al costului, sau de aplicare a unei reduceri sau esalonari ori de a beneficia de una dintre ofertele speciale disponibile la un moment dat. Observam insa ca Reclamantul nu numai ca nu a recurs la astfel de cereri, dar nici nu a ridicat niciun fel de obiectiuni, ci a executat fara incidente contractul incheiat timp de 4 ani de zile.
Mai arata parata ca nu contravin bunei credinte clauzele al caror caracter abuziv este invocat de reclamanti, clauzele contestate nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului - doctrina este unanima in a considera existent „dezechilibrul semnificativ" numai in situatia absentei unor prestatii echivalente ca urmare a executarii obligatiilor contractuale de catre parti. Nivelul dobanzii percepute in baza contractului este la un nivel comparabil cu nivelul de dobanda practicat de alti prestatori de servicii financiare, fiind evident ca acesta este unul rezonabil si justificat de costul resurselor de creditare. Prin urmare, imprumutatul invoca dispozitiile Legii nr. 193/2000 nu ca urmare a unui dezechilibru contractual (care ar fi putut fi remediat, spre exemplu, prin refinantarea creditului in conditii mai avantajoase la o alta banca), ci profita de prevederile acestei legi in vederea obtinerii in mod nejustificat a unei dobanzi sub nivelul celei practicate in prezent pe piata, si pe care nici o alta banca nu ar accepta-o. Modificarea/eliminarea clauzei privind dobanda inseamna lasarea contractului fara obiectul sau, fara contraprestatia corespunzatoare, adica obligarea bancii sa realizeze acte de comert gratuite sau in pierdere catre reclamant, si este de natura a crea un dezechilibru semnificativ in defavoarea bancii. Potrivit optiunii reclamnatilor din momentul contractarii, determinarea dobanzii variabile se face prin raportare la dobanda de referinta a bancii, la care se adauga o marja fixa (art. 5 din Conditiile Speciale). La randul sau, dobanda de referinta variabila a bancii se stabileste in functie de costul resurselor de creditare ale bancii si are la baza urmatoarele elemente: indicele reprezentand evolutia dobanzii indicative de pe pietele internationale, care reflecta costurile de refinantare ale bancii (euribor/robor); primele de lichiditate asociate termenelor scurte sau lungi de creditare; costul datorat riscului de tara asociat pietei locale pe pietele internationale; costurile asociate rezervelor minime obligatorii pentru sursele in valuta atrase, pe care banca trebuie sa le blocheze la BNR; costul generat de contributia la fondul de garantare a depozitelor; modificarile reglementarilor legale care conduc la costuri suplimentare pentru banca. Toate aceste costuri se stabilesc si au la baza Reglementari ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi si a unor formule de calcul, bancilor fiindu-le permis, potrivit dispozitiilor legale aplicabile contractului in discutie, sa acorde credite in raport de o dobanda de referinta proprie (interdictia de practica o astfel de dobanda a fost introdusa abia ulterior, prin OUG 50/2010, care la art. 95 prevede faptul ca nu intra sub incidenta acestui act normativ contractele de credit aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare). Din perspectiva contractului de credit, dobanda este acea parte a pretului creditului care reprezinta cea mai mare parte a costului creditului. Pentru acordarea oricarui credit si in functie de perioada pentru care acesta este stabilit, Banca este nevoita sa faca anumite cheltuieli; intr-o situatie ideala, o banca ar avea banii suficienti pentru a acorda creditele, din depozitele pe care le aduna de la clientii sai. in aceasta lume ideala, singurul cost efectiv al bancii pentru o anumita suma acordata ca si credit ar fi reprezentat de dobanda pe care Banca ar trebui sa o plateasca deponentilor, la aceasta adaugandu-se profitul Bancii pentru a forma dobanda. Deoarece, de cele mai multe ori, depozitele unei banci nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea de credite, o banca este nevoita sa se imprumute la randul ei de la alte banci, aceste imprumuturi generand, la randul lor costuri suplimentare. Dobanda pe care o Banca trebuie sa o plateasca pentru un astfel de imprumut difera de la o tara la alta, si de la o banca la alta. Astfel cum in situatia ideala, o banca ar trebui sa solicite si plata unei dobanzi care are ca nivel minim dobanda pe care acea banca o acorda deponentilor, tot astfel, la nivel interbancar, atunci cand o banca imprumuta o alta banca, valoarea minima a dobanzii solicitate de imprumutator va trebui sa acopere dobanda acordata deponentilor acelei banci. Prin urmare, o banca romaneasca ce se imprumuta de pe piata interbancara va trebui sa plateasca un cost cel putin egal cu dobanda aferenta depozitelor celorlalte banci. Rata medie a acestor depozite este calculata sub forma indicilor BUBOR, EURIBOR sau LIBOR, in functie de moneda creditului. Prin Conditiile Speciale ale fiecarei Conventii, partile stabilesc un anumit tip de rata a dobanzii curente care poate fi fixa sau variabila, in functie de anumiti indici: LIBOR, EURIBOR sau dobanda de referinta ……………., in functie de optiunea clientului. Rezulta, asadar, ca dobanda de referinta care se afiseaza la sediile …. nu se confunda cu indicii Euribor/Libor, ci din contra cuprinde, pe langa acestia, o serie de alte costuri care revin unei banci pe parcursul activitatii de creditare; indicele Euribor reprezinta o dobanda preferentiala, exclusivista, la care se imprumuta intre ele un numar restrans de banci din Europa. Chiar daca este des utilizat ca indice de referinta, el nu echivaleaza cu dobanda la care se pot imprumuta pe piata bancile din Romania, nivel de altfel cu mult mai ridicat. Din acest motiv, cererea reclamantului de calculare a dobanzii prin raportare la Euribor si cu adaugarea marjei fixe de numai 0,2% este nelegala, avand ca rezultat modificarea in mod nejustificat a pretului contractului, cu consecinta scaderii dobanzii sub limita la care poate imprumuta o banca. Asadar, este evident ca rata dobanzii contractuale este independenta de vointa Bancii avand in vedere influenta indicatorilor/factorilor de interventie in modificarea dobanzii mentionati anterior, dar si faptul ca valoarea dobanzii de referinta a bancii este publica si usor accesibila imprumutatilor; in acest context, nu se poate sustine ca dobanda a fost modificata unilateral de catre Subscrisa si nici nu se poate vorbi de un dezechilibru intre contraprestatii, Reclamantul datorand numai sumele ce constituie costul contractului, calculat in modul si dupa criteriile la care acesta a consimtit.
Mai sustine parata ca este perceput in mod legal si corect comisionul de administrare comisioanele nu reprezinta dobanzi mascate si nu afecteaza concurenta dintre banci, cat timp sunt practicate de toti furnizorii de servicii financiar-bancare. Ele sunt recunoscute a face parte din costul total al creditului atat de legislatia interna, cat si de cea europeana, si cad in mod uzual in sarcina imprumutatului; in ceea ce priveste cuantumul comisioanelor, si acesta reprezinta tot un pret, care se stabileste pe baza conventiei partilor, in functie de aprecierea subiectiva a acestora. Prin semnarea contractului de credit, reclamantii si-au asumat obligatia de a suporta comisionul de administrare a creditului si pe cel de acordare, in cuantumul prevazut in contract, neexistand nicio dispozitie legala care sa interzica perceperea acestor comisioane sau care sa permita instantei sa modifice cuantumul lor, pentru ratiunile aratate anterior in intampinare. Fiind un cost determinat de o activitate constanta ca volum si intensitate pe intreaga perioada de derulare a creditului, este firesc ca acest comision sa aiba aceeasi valoare, constanta, pe intreaga perioada. Or, diligentele cu care banca se ingrijeste ca rambursarea creditului sa aiba loc in mod corect, (ratele sa fie calculate corect, scadentele sa fie respectate, notificarile si raportarile catre cei abilitati si catre institutiile de reglementare competente in domeniu sa fie facute la timp etc.) sunt constante si presupun aceleasi operatiuni; in concret, lucratorii bancii care asigura pentru banca prestatia din spatele comisionului de administrare, nu muncesc mai putin atent, sau, pur si simplu, mai putin, atunci cand „administreaza" evolutia creditului, doar pentru ca soldul scade permanent. Nici intretinerea sistemelor informatice nu costa mai putin in functie de soldul ramas de achitat de imprumutat. Asadar, este firesc ca acest comision sa fie prevazut in cuantum fix, constant pe toata perioada de creditare, pentru ca implicarea bancii si serviciul prestat nu scade nici calitativ, si nici cantitativ, pe masura ce suma imprumutata este rambursata.
Pe cale reconventionala parata-reclamanta a solicitat ca instanta de judecata sa adapteze contractul dedus judecatii in sensul luarii in considerare a algoritmului de calcul a ratei dobanzii variabile propus de Subscrisa prin prezenta, respectiv, valoarea Euribor la 6 luni plus marja fixa formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale initiale si indicele de referinta Euribor la 6 luni, la care se adauga marja din contract.
In motivare, parata-reclamanta a aratat, in esenta, ca folosirea unei dobanzi de referinta proprii a bancii care acorda creditul era permisa la nivelul anului 2008, cand a fost incheiat contractul de credit cu Reclamantul din prezenta cauza. Obligatia renuntarii la acest tip de dobanda si raportarea la Euribor/Libor/Robor a intervenit numai ca urmare a adoptarii OUG 50/2010, act normativ care, potrivit art. 95, nu este aplicabil contractelor de credit aflate in derulare la data intrarii in vigoare a Ordonantei. Prin urmare, fata de cocontractantul nostru, reclamant in prezenta cauza, Subscrisei nu ii incumba nicio obligatie legala derivand din prevederile OUG nr. 50/2010. Pe fondul modificarilor legislative survenite prin intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 reclamantii au investit totusi instanta cu propunerea ce vizeaza o noua modalitate de calcul a ratei dobanzii, cu consecinta evidenta a micsorarii costului total al creditului, sub nivelul costului preferential stipulat in contract si sub nivelul pietei. In contextul in care instanta urmeaza a considera ca poate interveni/adapta clauzele conventiei in functie de criteriile de transparenta avute in vedere de legiuitorul recent, aceasta va trebui sa mentina echilibrul contractual creat prin dispozitiile agreate la momentul incheierii contractului. Echilibrul nu poate fi pastrat decat prin reglementarea algoritmului propus de Subscrisa prin actul aditional nesemnat in mod nejustificat de Reclamant. Limitele ingerintelor instantei de judecata sunt circumscrise analizei ordinii juridice a contractului. Algoritmul propus de Subscrisa prin prezenta a fost validat de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, prin Adresa nr. …. din 29.10.2010. Rata dobanzii calculata conform algoritmului propus va fi raportata la fluctuatiile indicelor de referinta independenti: ROBOR, EURIBOR si LIBOR; insa, acest mecanism nu presupune modificarea valorii totale a dobanzii, ci mentinerea acesteia la acelasi nivel, cu modificarea numai a indicelui de raportare (dobanda calculata la momentul To prin raportare la dobanda de referinta .... va fi egala cu dobanda calculata la momentul To in functie de indicele EURIBOR/ROBOR). Astfel, dobanda va fi egala cu valoarea indicelui EURIBOR/ROBOR la sase luni plus marja (formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale si indicele EURIBOR/ROBOR la sase luni plus marja fixa din contract), dupa urmatoarea ecuatie: DOBANDA = EURIBOR 6M + [(dobanda de referinta .... - EURIBOR 6M) + 1,4 pp].
In drept, parata a invocat dispozitiile art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborate cu prevederile art. 4 din Directiva 93/13/‘CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului si ale Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, in vigoare la momentul incheierii contractului, art. 969 si urm. C. Civil., art. 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosar dosarul de creditare al reclamantilor, circulara nr. 89/28.11.2007, dovada transmiterii reglementarilor interne, adresa … BSM 185_ro/15.06.2009, adresa ….. nr. DJ/4668/18.03.2011; adresa ….. nr. DJ 7496/16.05.2011; adresa ANPC nr. 1048/29.07.2010 catre Asociatia Romana a Bancilor; extrase din Buletinul Bancii Centrale Europene; alte inscrisuri.
La data de 17.02.2014, parata SC .... SRL a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata, aratand, in esenta, urmatoarele: chiar daca conditiile generale de creditare se constituie ca un contract de adeziune, prin pre-formularea clauzelor sale, .... a asigurat cadrul necesar negocierii in intregime a conditiilor contractuale, iar reclamantii au avut posibilitatea reala de a-si exprima punctul de vedere cu privire la acestea. Mai mult, reclamantii au avut la dispozitie o gama variata de produse de creditare, atat din partea .... cat si din partea altor institutii de creditare, iar alegerea acestora le-a apartinut in totalitate. Asa cum se poate observa din cuprinsul conditiilor generale de creditare care se aplica tuturor contractelor de credit incheiate de ...., banca oferea credite cu dobanda fixa, cu dobanda variabiala sau cu dobanda mixta (fixa o perioada si variabila ulterior). Intre creditele cu dobanda variabila, banca avea de asemenea mai multe variante de dobanda din reclamantii puteau alege, respectiv dobanda variabila in functie de dobanda de referinta variabila proprie bancii, dobanda variabila in functie de unul din indicii de referinta LIBOR/EURIBOR, sau dobanda variabila revizuibila semestrial. In cazul in care nu erau de acord cu stabilirea dobanzii in conformitate cu prevederile contractului de credit reclamantii puteau cu usurinta sa solicite un credit cu dobanda fixa sau un credit cu dobanda variabila stabilita in exclusivitate in functie de un indice de referinta de tip EURIBOR.
Mai sustine parata ca, potrivit art. 3 si a art. 16 din contractul de credit reclamantii au avut un termen suplimentar de reflectie asupra oportunitatii creditului contractat de 60 de zile si de retragere in cazul in care acestea nu i-ar fi servit interesele, prin neutilizarea creditului. Cu toate acestea reclamantii a ales maniera lipsita de etica de a obtine mai intai creditul si la aproximativ 6 ani dupa folosirea capitalului obtinut sa declare ca prevederile contractuale sunt abuzive si ca a avut in vedere indicele EURIBOR si nu dobanda de referinta variabila a bancii. Contractul de credit incheiat cu reclamantii cuprinde clauze obisnuite referitoare la dobanda, comisioane, termenul de rambursare si garantiile ce trebuie constituite. Cuantumul si modul de stabilire al costurilor contractului, precum si sanctiunile ce intervin in cazul neplatii acestora, garantiile care insotesc obligatiile de plata nu difera cu nimic fata de alte contracte de credit utilizate de alte institutii de creditare. Mai mult, toate costurile prevazute in contract au fost incluse si in calcul DAE, dand astfel posibilitatea imprumutatului sa faca o evaluare corecta si completa a obligatiilor care ii revin. Clauzele au fost exprimate in termeni simpli, obisnuiti, astfel incat o persoana cu un minim de pregatire si interes isi putea face o reprezentare mentala a efectelor contractului pe care si-1 asuma sub semnatura si despre care declara ca i-a fost explicat si a fost inteles, mai ales in contextul in care ar fi avut si optiunea stabilirii unei dobanzi fixe pe intreaga perioada de creditare sau a unei dobanzi variabile stabilite exclusiv in functie de un alt indice de referinta decat dobanda de referinta a bancii. In contract nu s-a utilizat un limbaj greu de inteles de natura sa altereze consimtamantul consumatorului, reclamantii nesustinand in niciun moment ca formularea clauzelor ar fi lipsita de claritate.
Prin urmare, considera parata, .... nu putea in mod rezonabil sa prezume ca reclamantii trebuie tratati ca persoane lipsite de discernamant sau cu un discernamant limitat care nu isi cunoasc si inteleg drepturile si obligatiile care le revin, domniile lor nedand nici un fel de semne vizibile in acest sens. La momentul incheierii contractului nu exista nicio dispozitie legala care sa oblige comerciantii sa includa in contract modul de calcul al dobanzii de referinta variabile ce intra in componenta dobanzii curente. Astfel, faptul ca .... nu a inclus in contract formula matematica dupa care se calculeaza dobanda de referinta variabila nu constituie o abatere de la normele privind protectia consumatorilor si nu se poate retine reaua sa credinta. Conditia previzibilitatii pretului invocata de reclamanti este un adagiu nepermis la lege si un argument gresit, chiar si raportat la conditiile actuale impuse contractelor de credit de normele privind protectia consumatorilor.
Apreciaza parata ca, in contextul in care la art. 5 din contract si art. 2.4. din conditiile generale de creditare s-a prevazut modul in care urmeaza sa fie determinata dobanda curenta la scadenta, introducerea unei formule complicate de calcul a dobanzii de referinta a institutiei de credit in nicio situatie nu ar putea ajuta consumatorul sa isi determine obligatiile de plata, ci dimpotriva. Astfel, formula pentru DAE a fost expres prevazuta de lege, DAE putand fi calculata cel putin teoretic pentru orice contract si de catre orice persoana. Ne intrebam insa cate dintre persoanele care au conractat credite au utilizat formula de calcul a DAE pentru a-si determina cu exactitate intinderea obligatiilor de plata care le revin. De altfel chiar reclamantii doar presupun ca valoarea DAE este gresita insa nu sunt foarte siguri de acest aspect si nu au oferit detalii in legatura cu eroarea in care s-a aflat banca in momentul in care a calculat DAE. Dobanada curenta a fost formata din dobanda de referinta variabila afisata la sediile bancii si o marja fixa de 1,4%, totalizand la momentul incheierii contractului 9,4%. Rezulta asadar ca la momentul incheierii contractului dobanda variabila de referinta a bancii era de 8%. Reclamantii puteau cu usurinta valoarea dobanzii de referinta a bancii avand in vedere ca aceasta era afisata la sediile bancii. Asa cum rezulta si din adresa nr. DJ/4668/18.03.2011 depusa de .... la dosarul cauzei valoarea dobanzii de referinta variabila la creditele pe termen lung pana la data de 08.06.2007 a fost de 8%. In prezent reclamantilor li se aplica dobanda de referinta variabila valabila la data cesiunii de creanta catre societatea noastra care este de 8,9% si o dobanda curenta totala de 10,3% care din punctul nostru de vedere nu poate demonstra reaua credinta a bancii sau a societatii noastre. Valoarea DAE la momentul incheierii a fost terminata in procent aratandu-se exact costurile care intra in componenta acesteia.
Mai arata parata - comisionul de administrare este fix si s-a prevazut in contract valoarea acestuia, respectiv 3,16 euro/luna. In contract nu s-a inclus nicio obligatie a imprumutatului de a incheia asigurarile imobilului si de viata cu .... Asigurari SA, alegerea in acest sens apartinand reclamantilor. Clauza privind posibilitatea cesionarii drepturilor rezultate din contractul de credit constituie o reluare a dispozitiilor art. 1391 si urm. din Codul civil astfel incat introducerea acesteia in contract constituie o dovada a bunei credinte a bancii si nu a relei credinte.
Se observa ca echilibrul contractual nu echivaleaza cu egalitatea perfecta intre drepturile si obligatiile partilor, o astfel de presupunere si interpretare a raporturilor juridice echivaland cu totala lipsire de efecte juridice a alin. 6 a art. 4 din Legea nr. 193/2000 care, asa cum am aratat anterior si cum vom dezvolta in cele ce urmeaza, stabileste foarte clar ca natura abuziva a unei clauze nu are legatura cu raportul calitate pret.
Apreciaza parata ca drepturile si obligatiile partilor astfel cum au fost stabilite prin contractul de credit si conditiile generale de creditare sunt aproximativ egale si justificate; fiecare dintre obligatiile asumate are cate un drept corelativ, precum si o justificare reala si rezonabila; durata contractului de credit este foarte lunga, respectiv 13 de ani, astfel incat era firesc ca dispozitiile contractuale sa asigure buna executare a acestuia pe intreaga perioada si sa garanteze creditorului recuperarea sumei investite si obtinerea unui castig. Asadar, clauzele privind dobanda si comisioanele, posibilitatea declararii exigibilitatii anticipate, precum si cele privind incheierea politelor de asigurare constituie o veritabila aplicatie a teoriei impreviziunii contractuale menite sa asigure executarea obligatiilor si echilibrul contractual pe intreg parcursul sau. Notiunea de solidarism contractual de care se prevaleaza reclamantii in vederea obtinerii unor avantaje profund injuste nu exista, sau cel putin nu in acceptiunea prezentata in cuprinsul cererii de chemare in judecata in care creditorul trebuie sa suporte riscul neexecutarii culpabile a contractului de catre debtitor. Referitor la repartizarea riscurilor contractului intre partile contractante, acestea au fost suportate de catre ambele parti, avand in vedere ca prin intarzierile la plata inregistrate de catre reclamanti banca a fost lipsita de sumele care i se cuveneau, respectiv capitalul pe care 1-a pus la dispozitie pentru o perioada limitata de timp, dobanda pe care trebuie sa o incaseze pentru a realiza profit si comisionul de administrare care sa acopere costurile suportate de catre banca pentru monitorizarea contractului. De asemenea, odata cu aparitia crizei financiare cu un impact semnificativ in special in sectorul imobiliar, posibilitatea realizarii creantei prin valorificarea imobilelor aduse in garantie s-a redus drastic.
Mai arata reclamanta ca legislatia referitoare la clauzele abuzive nu se refera la justetea si oportunitatea pretului contractului, in masura in care acestea sunt inteligibile, nu poate extinde sfera de aplicare a leziunii si nu poate transforma consumatorii, persoane majore cu capacitate deplina de exercitiu in incapabili, persoane cu o capacitate de exercitiu restransa pentru care statul trebuie sa intervina agresiv. Dobanda variabila a fost stabilita ca fiind dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile .... la care se adauga o marja fixa, nicaieri in cuprinsul contractului nementionandu-se ca dobanda variabila se stabileste in functie de indicele de referinta EURIBOR. In ce priveste clauza privind comisionul de administrare acesta a fost fix, valoarea sa a fost exprimata in moneda si procente din credit in cuprinsul contractului de credit si reprezinta contravaloarea costurilor suportate de banca pentru administraea creditului (actualizarea debitului si notificarea reclamantilor in legatura cu executarea contractului). Astfel, numai in caz de „dubio" instantele sunt legitimate sa interpreteze clauzele „pro reo" nu si atunci cand din formularea acestora nu este loc de niciun fel de interpretari si pe cale de consecinta clauzele privind dobanda si comisioanele din cuprinsul contractului Incheiat de reclamanti nu pot face obiectul cercetarii naturii lor abuzive.
In ceea ce priveste clauzele privind dobanda, parata SC ....... SRL arata ca in nicio situatie nu se poate pune problema in fapt sau in drept ca dobanda de referinta a .... sa fie inlocuita cu indicele de referinta EURIBOR avand in vedere ca EURIBOR este un indice de referinta in functie de care se poate calcula dobanda la creditele in Euro dar care nu constituie o dobanda in sine si la care se adauga si alte elemente de calcul fixe sau variabile; indicele de referinta EURIBOR este de mai multe tipuri: la 3 luni, la 6 luni etc. iar la incheierea contractului de credit reclamantii puteau opta pentru o dobanda calculata in functie unul dintre indicii de referinta EURIBOR dar nu au facut-o; prin inlocuirea dobanzii de referinta a .... cu indicele de referinta EURIBOR se incalca principiul fortei obligatorii al conventiilor prevazut de art. 969 din Codul civil anterior si echilibrul contractual (valoarea indicelului EURIBOR indiferent de tip este mult inferioara valorii dobanzii de referinta a .... care are in componenta inclusiv EURIBOR la 6 luni dar si alte elemente). Dobanda curenta variabila se compune dintr-o marja fixa si o dobanda de referinta variabila in functie de elemente aflate in afara controlului ...., respectiv elemente pe care nu le putea calcula anticipat si care nu puteau fi incluse in cuprinsul contractelor. Costul resurselor de creditare in functie de care variaza dobanda de referinta afisata la sediile bancii, reprezinta costurile suportate de .... pentru obtinerea sumelor pe care apoi le pune la dispozitia imprumutatilor. In acest sens, sustinerile reclamantilor referitoare la variatiile dobanzii in functie de schimbarile semnificative de pe piata monetara nu au nicio legatura cu dobanda preceputa reclamantilor, dobanda de referinta .... variind asa cum am precizat in functie de costul resurselor de creditare, adica in functie de sumele pe care banca le plateste pentru accesarea fondurilor necesare acordarii creditelor, costurile pe care banca le suporta pentru a obtine capitalul pe care il imprumuta solicitantilor. Aceste costuri variaza la randul lor in functie de elemente in afara controlului ...., respectiv indicele de referinta ROBOR/EURIBOR, costul cu rezerva minima obligatorie, costurile de lichiditate si care nu pot fi mentionate sau macar cunoscute la mometul incheierii contractului; si indicii de referinta de tip EURIBOR au un caracter variabil, la fluctuatia acestora contribuind de asemenea factori care nu sunt cuprinsi in nici un contract de credit si chiar mai mult, nici nu sunt definiti intr-un mod usor de inteles. Valoarea dobanzii variabile de referinta s-a mentinut constanta pana in prezent, respectiv 8,9%, cresterea nivelului de dobanda fiind in realitate cu 0,9% de la semnarea contractului. In aceste conditii, o crestere a dobanzii de la 9,1‘% la 10,3% nu echivaleaza in nici un caz cu un dezechilibru semnificativ, fiind de asteptat in conditiile unui contract de credit cu dobanda variabila. In contract s-a prevazut in mod clar ca dobanda este variabila, acest lucru insemnand in mod evident ca dobanda se modifica pe parcursul derularii contractului, in functie de dobanda de referinta a .... care se afiseaza la sediile acesteia, reclamantii fiind de acord prin semnarea contractului cu stabilirea dobanzii in aceasta modalitate. Modificarea valorii dobanzii astfel cum a fost reglementata in contract, respectiv in functie de dobanda variabila de referinta a .... nu este acelasi lucru cu modificarea contractului si prin urmare nu se impune renegocierea acesteia in conditiile in care imprumutatului i s-a acordat posibilitatea denuntarii contractului in termen de 10 zile de la afisarea noului nivel al dobanzii de referinta in conformitate cu art. 2.11 din conditiile generale de creditare. .... si-a indeplinit obligatia de a mentiona in contract modul de calcul al dobanzii variabile care sa permita consumatorului sa isi calculeze obligatiile de plata care ii revin prin: art. 5 teza a doua si a treia din contract: „Dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila afisata la sediile ...., la care se adauga 1,4 p.p. si art. 2.4 din conditiile generale de creditare; dobanda de referinta .... constituie un indice verificabil, fiind afisata in permenenta la sediile ...., independent de vointa furnizorului, variind in functie de costul resurselor de creditare si fiind expres prevazuta in contract. Asadar dobanda curenta stabilita in contract indeplineste toate cerintele stabilite de Anexa Legii nr. 193/2000, precum si cerintele art. 93 din OG nr. 21/1992 (pe care nici nu era obligatoriu sa le indeplineasca, acesta intrand in vigoare dupa incheierea contractului cu reclamantii): dobanda curenta variaza, se modifica in functie de dobanda de referinta ....; dobanda curenta este independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, pentru ca variatia sa este determinata de variatia dobanzii de referinta a bancii care se stabileste la randul sau in functie de costul resurselor de creditare asupra carora banca are o posibilitate de control extrem de restransa; motivul intemeiat pentru care variaza dobanda curenta a fost clar determinat la art. 5 din contract si explicat la art. 2. lO.a din conditiile generale de creditare; banca a asigurat informarea consumatorului prin afisarea nivelului dobanzii de referinta la oricare dintre sediile sale; banca a asigurat posibilitatea reclamantei de a se retrage din contract in termen de 10 zile de la publicarea noului nivel al dobanzii de referinta in functie de care se calculeaza dobanda curenta. Mai mult, posibilitatea includerii in contracte a unei dobanzi variabile, raportate la o rata de referinta a fost prevazuta si de legislatia comunitara, respectiv de art. 11 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si Consiliului privind contractele de credit pentru consumatori. Cu privire la aluzia reclamantilor potrivit careia clauzele privind dobanda contin o conditie pur potestativa din partea finantatorului lovita de nulitate, rugam onorata instanta sa remarce ca aceasta este gresita din doua puncte de vedere - in primul rand conditia pur potestativa este nula numai atunci cand provine din partea celui care se obliga in sensul ca debitorul se obliga daca vrea; in al doilea rand, variatia procentului de dobanda nu depinde de vointa bancii ci de elemente in afara controlului sau. Dobanda constituie un drept pentru creditor si o obligatie pentru reclamanti, iar determinarea cuantumului sau trebuie realizata de catre ambele parti deopotriva, dar nu cu titlu de obligatie ci cu titlu de diligenta in sensul determinarii intinderii drepturilor si obligatiilor reciproce.
Referitor ca clauzele privind dobanda curenta si dobanda majorata in functie de serviciul datoriei parata arata ca acestea nu sunt lovite de nulitate pentru urmatoarele considerente: Pentru comercianti scopul activitatii desfasurate este acela de a obtine profit, iar pentru institutiile de credit profitul se realizeaza eminamente din dobanzile piatite de catre imprumutati in schimbul punerii la dispozitie a sumelor imprumutate. Prin urmare, achitarea de catre imprumutat a unor dobanzi mai mari cu 1 pana la 3 puncte procentuale in functie de numarul de zile de intarziere inregistrate de catre debitor nu se pot inscrie sub nicio forma in categoria sumelor „disproportionat de mari". Pe cale de consecinta, in raporturile de drept comercial dispozitiile referitoare la nulitatea clauzei penale
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. …….
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE : ……..
GREFIER : ………
Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii …… si …….in contradictoriu cu parata ……. si cu parata SC ……… SRL avand ca obiect „actiune in constatare”.
Dezbaterile si sustinerile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 03.03.2014 care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea,succesiv, la data de 14.04.2014.
I N S T A N T A
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.11.2012 sub nr. …../2012 reclamantii ……. si ………. au solicitat in contradictoriu cu paratele SC … SA si SC ………. SRL constatarea existentei clauzelor abuzive in contractul de credit bancar nr. 1280/23.11.2006, respectiv art. 5,6,7,8,9 pct. c din contract si art. 2.10a, 6 si 10 din conditiile generale si obligarea bancii la eliminarea din contract a clauzelor abuzive, precum si anularea contractului de cesiune incheiat intre cele doua parate pentru cauza ilicita.
In motivare, reclamantii au aratat, in esenta, ca au incheiat cu Banca Comerciala Romana S.A., Contractul de credit bancar nr. 1280/23.11.2006, prin care au beneficiat de un imprumut in suma de 15.800 Euro, pe termen de 156 luni, iar in vederea garantarii restituirii sumei a fost constituita si inscrisa o ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in Bucuresti, str …….., sector 4, conform Contractului de ipoteca autentificat sub numarul …./23.11.2006 de catre BNPA „……".
Arata reclamantii ca acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant, prevederi legale ce sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului Europei din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului (art. 1, pct. 2, lit. a si b); totodata, apreciaza reclamantii contractele cu executare succesiva incheiate pe o perioada lunga de timp, intra in sfera de actiune a art. 970 din Codul civil, interpretat ca fundament juridic pentru principiul solidarismului contractual. Din aceasta perspectiva, esential este al. (2) al articolului susmentionat, respectiv conventiile „obliga nu numai la ceea ce este expres intransele, dar la toate urmarile, ce echitatea … da obligatiei dupa natura sa".
Sustin reclamantii ca art. 4 alin. (2) din Legea 193/2000 stabileste ca o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale. Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 92/2007 ca fiind acel tip de contract redactat in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu. Protectionismul contractual este contractul de adeziune, desi teoretic fiecare parte este libera sa-l incheie sau nu, continutul este stabilit in mod unilateral prin vointa profesionistului, cealalta parte limitandu-se la acceptarea clauzelor contractuale in bloc; orice negociere sau concesie reciproca este exclusa. Calificarea raportului juridic ca fiind unul care intra sub incidenta legislatiei privind protectia consumatorilor atrage in sarcina profesionistului o serie de obligatii, printre care un loc aparte il ocupa obligatia de se abtine de la a insera in contractele cu consumatorii CLAUZE ABUZIVE. Profesionistul trebuie sa explice clientului, intru-un limbaj inteligibil, continutul contractului si obligatiile pe care sl le asuma atunci cand incheie un contract de adeziune. Incalcarea obligatiei de informare da dreptul clientului la despagubiri, dar si la o actiune in anularea clauzelor opace. intr-adevar, un contract care contine clauze abuzive este un contract lezionar, prestatiile partilor fiind dezechilibrate, in favoarea profesionistului si in prejudiciul consumatorului.
Mai arata reclamantii ca prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, lege care a transpus continutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Conform art. 6, din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fara efect pentru consumator, art. 4 si art. 13 -14, din aceeasi Lege 193/2000 permit judecatorului sa intervina in contract, pentru al revizui sau reconstrui, dupa ce, in prealabil, a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicand sanctiunea nulitatii absolute a acestor clauze. Prin efectul legii se restabileste echilibrul in contract, suprimand sau atenuand vointa contractuala a profesionistului. Principiu bunei credinte a fost preluat din art, 3, pct. 1 din Directiva 93/13/CEE si desemneaza respectul reciproc al partilor contractante, adoptarea unui comportament onest si rezonabil care sa aiba in vedere interesele legitime ale consumatorului, fundamentand o abordare obiectiva a dezechilibrului contractual ce poate fi apreciat ca rezultat a unui dezechilibru in puterea de negociere a partilor. Pentru a asigura protectia urmarita de Directiva 93/13, Curtea Europeana de Justitie a subliniat in mai multe ocazii, ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interventie pozitiva, exterioara partilor in contract. In lumina acestor principii Curtea a hotarat ca instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Conform art. 5 din Codul civil, nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, contractele de credit au fost incheiate cu nesocotirea normelor care intereseaza ordinea publica. Nota de fundamentare a Legii nr. 296/2004 privind Codul acestui act normativ are drept scop crearea unui „cadru general cu privire la drepturile si obligatiile consumatorilor impotriva riscurilor de a achizitiona un produs sau serviciu care sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile ori interesele legitime". In sustinerea faptului ca legislatia protectiei consumatorilor ocroteste ordinea publica reiese din prevederile Legii nr. 193/2000 care, la capitolul privitor la sanctiuni, reglementeaza raspunderea contraventionala a comerciantului pentru nerespectarea normelor relative la protectia consumatorilor (art. 16). In conformitate cu dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Conform dispozitiilor tratatelor constitutive ale UE si Tratatului de aderare a Romaniei la UE, jurisprudenta Curtilor Europene de Justitie, data in aplicare reglementarilor comunitare europene, au caracter obligatoriu. Asadar, jurisprudenta CEJ, are caracter obligatoriu in dreptul intern si inlatura de la aplicare orice alte dispozitii contrare din dreptul intern. Avand in vedere o asemenea inferioritate, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 prevede ca clauzele abuzive nu creeaza obligatii pentru consumator
In concret, reclamantii apreciaza, in primul rand, caracterul abuziv a clauzelor privind dobanda, aratand ca art. 5 din contract privind dobanda curenta – este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile .... la care se adauga marja fixa de 1,40. Clauza permite bancii calculul dobanzii in functie de dobanda de referinta la sediile acesteia, acordand un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractului de credit, aceasta clauza contractuala vine in contradictie nu numai cu dispozitiile legislatiei de protectie a consumatorilor, ci si cu prevederile art. 948 pct. 3 si art. 964 Cod civil. Conform acestor texte legale, obiectul actului juridic (in cazul de fata dobanda) trebuie sa fie determinat sau determinabil. Cu alte cuvinte, actul juridic trebuie sa precizeze toate elementele in functie de care sa se individualizeze obiectul. Ori, in situatia de fata, este imposibil sa determini modalitatea in care banca luna de luna, calculeaza in mod discretionar cuantumul dobanzii, fapt ce echivaleaza cu o nerespectare a caracterului determinabil al dobanzii. Conform dispozitiilor contractuale, banca s-a obligat sa calculeze dobanda curenta care trebuie achitata cu titlu de pret al contractului, dar modalitatea in care banca a inteles sa-si exercite aceasta obligatie a fost principiul si voluera - „daca vreau dobanda creste/scade". De altfel, aceasta modalitate de cuantificare a dobanzii (dobanda de referinta a bancii + marja fixa) intra in contradictie flagranta si cu alte prevederi legale respectiv: art. 54 din Codul consumului (Legea nr. 296/2004) banca trebuie sa informeze imprumutatul despre pretul final al produsului (creditul acordat) si sa ofere toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca creditul, banca, la momentul incheierii contractului, era obligata sa ne informeze cu privire la cuantumul total al dobanzii sau, in cel mai rau caz trebuia sa ne ofere informatii exacte in legatura cu modalitatea in care se va forma cuantumul dobanzii, expresia „dobanda de referinta variabila" fiind manifest ilegala. Prin aceasta omisiune, banca si-a incalcat obligatia de informare; art. 93 lit. g) pct. 1 si 3 din OG nr. 21/1992, „Variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabil (Euribor), mentionati in contract", iar formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract cu precizarea periodicitatii si/sau conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii atat in sensul majorarii cat si in sensul reducerii acesteia, in plus pct. 3 al lit. g) din OG nr. 21, impune necesitatea indicarii in contract a unei formule in functie de care se calculeaza cuantumul dobanzii.
Mai arata reclamantii ca Legea nr. 193/2000, cat si in Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunitatii Europene contin o lista a clauzelor care sunt considerate de iure abuzive; in aceasta lista, la alin. (1) litera p), respectiv litera I) se mentioneaza ca este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (banca) sa creasca pretul. Aliniatul (2) al acelorasi acte normative la lit. a) respectiv c) statueaza o serie de exceptari de la aplicarea caracterului abuziv, stabilind ca modificarea pretului in functie de modificarea unei rate de pe piata financiara pe care furnizorul nu o poate controla nu este clauza abuziva. Per a contrario, daca modificarea dobanzii nu are legatura cu un indice de pe piata financiara, inseamna ca ne aflam in fata unei clauze abuzive. Mai mult, din moment ce dobanda, in aceasta ipoteza, este „dobanda de referinta a bancii", caracterul abuziv al clauzei mai rezulta si din caracterul controlat al dobanzii. Aceste texte legale interzic in mod expres bancilor fixarea unei dobanzi care sa varieze in functie de vointa lor exclusiva, impunand obligatia raportarii fluctuatie dobanzii la indici de referinta verificabil (Euribor. Robor etc.). Art. 14 din Legea 190/1999 (pentru creditele cu ipoteca) si art. 8 din Legea 289/2004 (pentru creditele fara ipoteca) stabilesc ca, in cazul in care prin contractul de credit s-a stabilit ca rata dobanzii sa fie variabila, variatia acesteia trebuie sa fie independenta de vointa creditoriului, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabil (Euribor, Robor, Llbor etc.).
Mai sustin reclamantii ca sunt abuzive clauzele prevazute de art. 6 din contract - Dobanda anuala efectiva (DAE) - formula de calcul este gresita si ambigua, conform art. 75 din Legea 296/2004, care prevede un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse in contracte decat „clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate"; Art. 7. Nivelul dobanzii curente se stabileste de banca in functie de serviciul datoriei imprumutatului (clauza abuziva); Art. 8. Dobanda majorata in functie de serviciul datoriei (clauza abuziva) fata de pct. 1, lit. i conform Anexei din Legea nr. 193/2000 privind Lista cu clauzele considerate ca fiind abuzive care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist precum si Art. 2.10.a.(din conditiile generale de creditare) pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii acesteia, la soldul creditului existent (clauza abuziva).
Mai sustin reclamantii ca imprumutatul nu se poate opune in mod real la majorarea dobanzii, in primul rand ca nu stie carui fapt i se datoreaza aceasta si in al doilea ca opozitia sa ar determina obligatia sa de a rambursa tot creditul de cele mai multe ori, imposibil de realizat. Pe de alta parte, desi pretul banilor imprumutati a fost stabilit intr-un fel la semnarea contractului, datorita acestei clauze imprumutatul se poate gasi in ipostaza de a plati un alt pret mult mai mare decat cel cu care a fost de acord (proportional cu prestatia banci si pe care si-l permite). Caracterul ilegal al acestor clauze a fost constatat deja de instantele de judecata care investite fiind cu constatarea caracterului abuziv a unor clauze care permit bancii respective revizuirea ratei dobanzii in cazul intervenim unor schimbari semnificative pe piata monetara, au statuat ca aceasta clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual in sensul ca ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul. Se incalca cerintele bunei-credinte in sensul ca modificarea ratei dobanzii, atunci cand aceasta a intervenit, a fost exclusiv in sensul majorarii, deci a supraindatorarii imprurauratntor; in plus, cand schimbarile semnificative au fost in serjul scaderii dobanzilor de referinta, banca nu a modificat rata dobanzii in sensul diminuarii acesteia, nefiind obligata in acest sens de contract (ca doar isi rezervase dreptul, nu isi asumase obligatia).
Reclamantii mai invoca si caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele – sustinand ca aceste clauze sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat, ele creeaza de asemenea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte. Din aceste motive aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmand a fi eliminate din contract: art. 9.c deoarece aceste comisioane sunt prohibite in mod expres de art. 15 din Legea 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit cu ipoteca: in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente documentatiei de credit, costurile ipotecii si garantiilor aferente; acest comision calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci. O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentand altceva decat o dobanda mascata care pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse dar care de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, reprezentand o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci. In baza celor aratate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementeaza plata unui comision de administrare calculat la valoare initiala a creditului. Mentionarea unui numar excesiv de comisioane incalca dreptul consumatorilor la informare precisa si corecta, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul consumului, fiind, totodata si o practica comerciala incorecta care are drept scop si ca efect deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor.
O ultima categorie de clauze considerate abuzive de reclamanti sunt clauzele referitoare la asigurari – respectiv art. 6 din contract ce incalca dispozitiile art. 18 din Legea nr. 190/1999, care prevede „Contractele de asigurare se vor incheia cu o societate de asigurari, iar imprumutatorul nu va avea dreptul sa impuna imprumutatului un anumit asigurator”; legea interzice bancii sa impuna imprumutatilor societatea de asigurari, cu atat mai mult sa o aleaga ea.
Mai arata reclamantii ca banca prin abuz de putere a concesionat creanta din contractul mentionat mai sus la 3 martie 2011, la o subsidiara a bancii, respectiv ………. SRL fraudand normativele privind protectia consumatorului. llll ignora clauzele contractuale privind rezolvarea pe cale amiabila a unor situatii neprevazute (teoria impreviziunii) respectiv diminuarea venitului cu 50% in urma crizei económico-financiare; desi am informat banca prin mai multe notificari aceasta m-a ignorat complet in sensul ca nu mi-a dat nici un raspuns pana la aceasta data. Banca a fugit de raspundere fata de imprumutat deoarece trebuia sa alinieze contractul prin act aditional in conformitate cu OUG nr. 50/2010, cesionand creanta la …….. SRL, scotandu-ma de sub protectia legilor consumatorilor. Banca i-a indus in eroare ducandu-ma cu vorba si plimbandu-ma de la centru …..la … si invers, iar in final in luna septembrie 2010 Dna … de la ….. le-a comunicat sa astepte raspunsul acasa la plangerea depusa in luna august 2010 prin care solicitau restructurarea creditului sau gratie timp de sase luni datorita situatiei grave financiare in care se gaseau.
Apreciaza reclamantii ca un credit isi pastreaza aceasta denumire doar daca o banca un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu persoane in raport cu banca, fiindca numai bancile pot da credite (in aceasta materie, suntem in prezenta unui monopol legal). Schimbarea bancii din pozitia de creditor poate pune in discutie valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul initial capata o alta natura juridica; pierd calitatea de consumator si deci protectia oferita de legile consumatorilor; de aceia cesiunea, care modifica contractul initial, ar avea nevoie de acordul debitorului; si, intrucat in cazul acestor „cesiuni succesive de creanta debitorul este complet ignorat (el este doar notificat ca are un nou creditor, adica un nou stapan), se poate vorbi de inca un motiv de nulitate.
La 14.12.2012 parata SC ….. SA a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a …….. SA, exceptiei prescriptiei dreptului de a mai solicita anularea clauzelor din contractul de credit nr. ………/23.11.2006, exceptiei lipsei de obiect a cererii cu privire la inlocuirea/modificarea clauzelor din contractul de credit sau ca neintemeiata, in ambele cazuri cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. Formuleaza parata, in subsidiar, in masura in care instanta va aprecia ca oportuna adaptarea dispozitiilor contractuale exclusiv din perspectiva transparentei mecanismului de calcul a ratei dobanzii variabile, in temeiul art. 119 C. proc.civ cerere reconventionala prin care solicita ca instanta de judecata sa adapteze contractul dedus judecatii in sensul luarii in considerare a algoritmului de calcul a ratei dobanzii variabile propus de SC ……SA, respectiv, valoarea Euribor la 6 luni plus marja fixa formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale initiale si indicele de referinta Euribor la 6 luni, la care se adauga marja din contract.
In motivare, parata a aratat in esenta, ca in prezent, ca si la data introducerii actiunii, creantele provenind din Contractele de credit invocate in cauza au fost cesionate catre SC ….. S.R.L. cu sediul in Bucuresti, str. ……. sector. Potrivit documentelor atasate chiar de reclamanti cererii de chemare in judecata, aceasta cesiune a fost notificata debitorilor cedati. Potrivit art. 1393 din Vechiul Codul Civil, cesiunea notificata in formele prevazute de lege este opozabila debitorului cedat. Apreciaza, astfel, parata ca in aceste imprejurari, nu poate avea calitate procesuala pasiva fata de solicitarile formulate de reclamanti prin cererea de chemare in judecata, aceasta calitate revenindu-i cesionarului S.C. …. S.R.L. in prezent, nu mai exista identitate intre debitorul raportului juridic dedus judecatii (SC ……. SRL) si parata SC ……..SA si, prin urmare, aceasta din urma nu are calitate procesuala pasiva.
Mai mentioneaza si faptul ca de la data incheierii contractului de cesiune si a notificarii reclamantilor cu privire la acest aspect a trecut o perioada indelungata de timp (mai mult de un an), perioada in care debitorii nu au ridicat obiectiuni cu privire la cesionarea creditului. De asemenea, posibilitatea si conditiile cesionarii creantelor de catre parata catre terte persoane a fost expres prevazuta in contractul de credit (a se vedea pct. 10 din conditiile generale de creditare) si este permisa de intreaga legislatie incidenta in materie.
Mai arata parata ca, analizand situatia de fapt, se observa ca atat declararea scadentei anticipate, cat si ulterioara cesionare a creantelor au fost facute cu respectarea conditiilor si formalitatilor descrise prin aceste clauze. De altfel, nicicand pe parcursul derularii contractelor, reclamantii nu au formulat obiectiuni cu referire la aceste clauze contractuale, cunoscute de ei si asumate chiar din momentul semnarii contractului de credit.
Apreciaza parata ca nulitatea ce intervine in cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativa, avand la baza viciile de consimtamant care sunt invocate de catre clientii Bancii, considerate a fi existente in momentul incheierii contractelor de credit sau a actelor aditionale, si care nu pot fi apreciate decat de la caz la caz, in functie de situatia particulara a fiecarui client. Perioada in care o astfel de actiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsa de claritate a exprimarii consimtamantului din momentul incheierii contractului, poate fi initiata, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (facem precizarea ca potrivit art. 6 alin. 4 din Codul Civil actual, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legii care le-au instituit, deci legii vechi). Acest termen este suficient de indelungat pentru a permite consumatorului sa sesizeze discrepanta dintre conditiile in care a crezut ca a contractat, si conditiile pe care banca le aplica in fapt, iar in cazul de fata, contractul de credit a fost incheiat la data de 23.11.2006, deci cu 6 ani anterior introducerii cererii de chemare in judecata (respectiv la data de 9.11.2012), fiind mai mult decat firesc ca pasivitatea consumatorului pentru atat de mult timp sa fie sanctionata prin aplicarea prescriptiei.
Mai considera parata ca solicitarile reclamantilor de modificare/eliminare a clauzelor dintr-un contract ce nu mai produce efecte juridice sunt lipsite de obiect. Instanta nu s-ar putea pronunta cu privire la nulitatea unor clauze cuprinse intr-un contract care nu mai este in fiinta, o astfel de operatiune fiind imposibil de realizat. Totodata, considera ca actiunea este si lipsita de interes avand in vedere ca modificarea clauzelor nu ar putea produce niciun efect in viitor, avand in vedere faptul ca raporturile dintre parti au incetat ca urmare a atitudinii culpabile a imprumutatilor insisi.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, parata aratand, in esenta, ca potrivit regulii tempus regit actum, prevederile legale invocate de reclamanti nu sunt aplicabile contractului supus analizei instantei, intrucat legea civila nu retroactiveaza. Banca nu poate fi acuzata de nerespectarea unor dispozitii legale care nu existau la momentul incheierii contractului.
Mai arata parata ca nici Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar nu este incidenta in speta.Acest act normativ este aplicabil acelor contracte de credit incheiate in vedere achizitionarii unui imobil. Or, nu acesta este cazul in speta. Contractul incheiat cu reclamantul este un contract pentru nevoi personale, dupa cum reiese din cuprinsul acestuia, care nu a fost acordat in scopul achizitionarii unui imobil. Nu trebuie confundata garantia pe care imprumutatul intelege sa o aduca (si care din intamplare in speta este ipoteca asupra unui imobil), cu cauza imediata care a determinat incheierea unui contract de credit (respectiv achizitionarea unui imobil), de care legiuitorul a legat incidenta legii speciale invocate de Reclamant. Pe cale de consecinta, dispozitiile art. 18 nu sunt incidente in speta din perspectiva inaplicabilitatii acestei legi speciale la un contract de nevoi personale, insa, chiar si acceptand prin absurd incidenta acestor prevederi, se arata faptul ca art. 18 interzice bancii sa impuna asiguratului un anumit asigurator. Ratiunea legii in acest caz este aceea de a pune la adapost consumatorul de constrangerile la care ar fi supus in contextul in care ar fi obligat sa accepte conditiile unui asigurator impus, care se sustrage de la regulile unei concurente loiale (practic, in conditiile unui monopol creat artificial); insa, ratiunea legii nu mai subzista in conditiile in care banca prezinta o lista, cuprinzand un numar mare de posibili asiguratori agreati, dintre care consumatorul are posibilitatea sa aleaga; in aceasta situatie, concurenta intre asiguratori exista, si la fel si posibilitatea de optiune a clientului. Pe cale de consecinta, chiar si daca in speta s-ar vorbi de un credit ipotecar, sustinerile Reclamantului ar ramane nefondate, clauza de la art. 6.1 din Conditiile generale nefiind contrara legii si nici abuziva.
De asemenea, imprumutatii invoca incalcarea dispozitiilor art. 948 alin. 3 si 964 C.Civ, referitoare la caracterul determinat sau determinabil al pretului contractului. Reclamantul nu trebuie sa uite, iar instanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca prin contractul de credit s-a convenit ca, ulterior perioadei de un an cu dobanda fixa, dobanda sa fie variabila, in functie de formula de calcul prevazuta in contract, iar nu in functie de o formula necunoscuta. Caracterul determinabil al acestei obligatii referitoare la dobanda rezida in primul rand din prezentarea in mod clar in contract a modului de calcul al dobanzii, respectiv prin aplicarea formulei dobanda de referinta ..plus marja fixa de 1,4 pp. Cat timp dobanda de referinta a ….este facuta publica prin afisare, consumatorul avand posibilitatea de a lua oricand cunostinta de ea, nu se poate spune ca dobanda este nedeterminata sau nedeterminabila. Aceasta cu atat mai mult cu cat acest indice nu a variat decat in limite foarte mici, imprumutatul putea, la momentul semnarii contractului, sa prefigureze care va fi in viitor obligatia de plata a dobanzii, prin simpla observare a valorii dobanzii de referinta afisate la data semnarii contractului si adunarea la aceasta a marjei fixe de 1,4 pp. Prin urmare, in contract exista baza necesara determinarii dobanzii la un moment dat.
Solicita parata ca, daca instanta ar considera admisibila sustinerea ca dobanda de referinta a bancii nu prezinta transparenta necesara pentru a atrage caracterul determinabil al dobanzii aplicabile, atunci la fel de admisibila ar fi si sustinerea ca nici dobanda Euribor nu este
suficient de transparenta, pentru ca nici in cazul Euribor consumatorul nu cunoaste din
ce este compus acest indice, sau care este evolutia lui posibila in viitor. Or, o astfel de
ipoteza nu poate fi acceptata pentru ca in ambele cazuri, valorile dobanzii (fie ea
Euribor sau dobanda de referinta a bancii) sunt stabilite prin raportare la indici obiectivi,
asa cum vom arata in continuare. Consumatorul insa nu detine informatiile necesare
pentru a calcula singur nici care va fi la un moment dat valoarea dobanzii de referinta a
bancii, si nici valoarea Euribor, fiind nevoit sa astepte publicarea acestor valori.
Totodata, mai arata parata, se impune a se face distinctia clara intre obligatiile ce incumba fiecareia dintre partile la un contract de credit. Astfel, obligatia bancii este aceea de a pune la dispozitia imprumutatului suma de bani. Aceasta obligatie se executa uno ictu si a fost
deja dusa la indeplinire de catre banca. Obligatia imprumutatului, pe de alta parte,
este aceea de a achita dobanda si celelalte costuri ale creditului la termenele si in
conditiile stipulate in contract, si se executa succesiv, prin prestatii esalonate in timp, in
functie de conventia partilor. Prin urmare, in momentul de fata, singurii debitori ai unei
obligatii rezultand din conventia de credit sunt chiar reclamantii.
Apreciaza reclamantii ca in speta nu sunt indeplinite conditiile cumulative pentru ca o clauza sa fie considerata abuziva in sensul dispozitiilor art. 4 din Legea 193/2000 deoarece clauzele contestate au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de catre un consumator diligent; faptul ca in general contractele de credit contin si clauze standard, preformulate, nu duce la concluzia ca indiferent de situatie, consumatorul nu a cunoscut conditiile de creditare, cat timp acestea au fost clar prevazute in contract. La fel de eronata este si ipoteza ca in astfel de situatii consumatorul nu poate influenta clauzele respective.
Mentioneaza ca institutiile de creditare prezinta publicului diferite pachete/optiuni de creditare, consumatorii fiind liberi sa opteze pentru un pachet sau altul. Astfel, bancile pot incheia: contracte de credit cu dobanda fixa sau cu dobanda variabila, contracte de credit cu dobanda fixa pentru o perioada limitata de timp, iar apoi cu dobanda variabila, contracte de credit in lei sau in valuta, contracte de credit in care dobanda se calculeaza in raport de indicele LIBOR/EURIBOR sau chiar contracte de credit in care dobanda se stabileste in functie de dobanda proprie de referinta a institutiei de creditare respective, lucru permis prin raportare la dispozitiile legale aplicabile contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010. Sustinerile din actiune ale reclamantilor, cum ca Legea nr. 289/2004 ar contine prevederi referitoare la obligativitatea calcularii dobanzii variabile prin raportare la Euribor-Libor sunt complet false. Art. 10, indicat de acestia, nu contine o astfel de prevedere si nici nu exista vreun alt act normativ in vigoare la momentul semnarii contractului care sa contina o astfel de obligatie. Contractul incheiat a fost circumstantiat in functie exclusiv de alegerile imprumutatului, banca neputand face altceva decat sa prezinte clientului optiunile existente. Banca nu avea nici posibilitatea si nici interesul de a forta imprumutatul sa convina la conditii contractuale cu care acesta nu era de acord. Aceasta cu atat mai mult cu cat clientul putea oricand compara oferta bancii cu ofertele altor banci, folosindu-se de acestea atat ca puncte de reper, cat si ca parghii utile in negocierea unor conditii cat mai avantajoase, urmand ca, in final, sa opteze pentru acea oferta care raspundea cel mai bine cerintelor sale. Fara a fi supus vreunei presiuni din partea bancii, reclamantii au optat pentru semnarea conventiei de creditare, declarand ca a inteles clauzele contractuale si ca si le insuseste in intregime, astfel cum reiese din ultimul paragraf al contractelor incheiate.
In ceea ce priveste clauzele din Conditiile generale de creditare, arata parata
faptul ca, desi aceste conditii nu au fost negociate cu imprumutatul, ele i-au
fost totusi aduse la cunostinta si au fost insusite de acesta. Banca a facut o oferta,
iar prin consimtamantul concordant al reclamantilor, intre parti s-a incheiat un
contract; in acest context, lipsa negocierii nu echivaleaza cu lipsa consimtamantului. Acest mecanism de incheiere a contractelor comerciale nu numai ca nu este interzis, dar este chiar recomandat. in acest sens, Avizul privind accesul la credite pentru consumatori si familii emis de Comitetul Economic si Social European prezinta argumente in favoarea sistemului de Conditii generale, standardizate, care permit publicului un acces usor la informatii si care pot fi oricand supuse unei analize de catre orice persoana sau organism interesat. Consumatorul este primul avantajat de acest sistem, caracterizat prin transparenta si previzibilitate.
Considera ca, in aprecierea caracterului abuziv, instanta trebuie sa tina seama de nivelul de pregatire si de intelegere a consumatorului-reclamant, acestea avand relevanta atat cu privire la posibilitatea acestuia de a intelege efectiv dispozitiile contractuale, dar si cu privire la posibilitatea lui de a demara si influenta negocierile. Clientii au posibilitatea de a adresa bancilor cereri de acordare a unui nivel negociat al costului, sau de aplicare a unei reduceri sau esalonari ori de a beneficia de una dintre ofertele speciale disponibile la un moment dat. Observam insa ca Reclamantul nu numai ca nu a recurs la astfel de cereri, dar nici nu a ridicat niciun fel de obiectiuni, ci a executat fara incidente contractul incheiat timp de 4 ani de zile.
Mai arata parata ca nu contravin bunei credinte clauzele al caror caracter abuziv este invocat de reclamanti, clauzele contestate nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului - doctrina este unanima in a considera existent „dezechilibrul semnificativ" numai in situatia absentei unor prestatii echivalente ca urmare a executarii obligatiilor contractuale de catre parti. Nivelul dobanzii percepute in baza contractului este la un nivel comparabil cu nivelul de dobanda practicat de alti prestatori de servicii financiare, fiind evident ca acesta este unul rezonabil si justificat de costul resurselor de creditare. Prin urmare, imprumutatul invoca dispozitiile Legii nr. 193/2000 nu ca urmare a unui dezechilibru contractual (care ar fi putut fi remediat, spre exemplu, prin refinantarea creditului in conditii mai avantajoase la o alta banca), ci profita de prevederile acestei legi in vederea obtinerii in mod nejustificat a unei dobanzi sub nivelul celei practicate in prezent pe piata, si pe care nici o alta banca nu ar accepta-o. Modificarea/eliminarea clauzei privind dobanda inseamna lasarea contractului fara obiectul sau, fara contraprestatia corespunzatoare, adica obligarea bancii sa realizeze acte de comert gratuite sau in pierdere catre reclamant, si este de natura a crea un dezechilibru semnificativ in defavoarea bancii. Potrivit optiunii reclamnatilor din momentul contractarii, determinarea dobanzii variabile se face prin raportare la dobanda de referinta a bancii, la care se adauga o marja fixa (art. 5 din Conditiile Speciale). La randul sau, dobanda de referinta variabila a bancii se stabileste in functie de costul resurselor de creditare ale bancii si are la baza urmatoarele elemente: indicele reprezentand evolutia dobanzii indicative de pe pietele internationale, care reflecta costurile de refinantare ale bancii (euribor/robor); primele de lichiditate asociate termenelor scurte sau lungi de creditare; costul datorat riscului de tara asociat pietei locale pe pietele internationale; costurile asociate rezervelor minime obligatorii pentru sursele in valuta atrase, pe care banca trebuie sa le blocheze la BNR; costul generat de contributia la fondul de garantare a depozitelor; modificarile reglementarilor legale care conduc la costuri suplimentare pentru banca. Toate aceste costuri se stabilesc si au la baza Reglementari ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi si a unor formule de calcul, bancilor fiindu-le permis, potrivit dispozitiilor legale aplicabile contractului in discutie, sa acorde credite in raport de o dobanda de referinta proprie (interdictia de practica o astfel de dobanda a fost introdusa abia ulterior, prin OUG 50/2010, care la art. 95 prevede faptul ca nu intra sub incidenta acestui act normativ contractele de credit aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare). Din perspectiva contractului de credit, dobanda este acea parte a pretului creditului care reprezinta cea mai mare parte a costului creditului. Pentru acordarea oricarui credit si in functie de perioada pentru care acesta este stabilit, Banca este nevoita sa faca anumite cheltuieli; intr-o situatie ideala, o banca ar avea banii suficienti pentru a acorda creditele, din depozitele pe care le aduna de la clientii sai. in aceasta lume ideala, singurul cost efectiv al bancii pentru o anumita suma acordata ca si credit ar fi reprezentat de dobanda pe care Banca ar trebui sa o plateasca deponentilor, la aceasta adaugandu-se profitul Bancii pentru a forma dobanda. Deoarece, de cele mai multe ori, depozitele unei banci nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea de credite, o banca este nevoita sa se imprumute la randul ei de la alte banci, aceste imprumuturi generand, la randul lor costuri suplimentare. Dobanda pe care o Banca trebuie sa o plateasca pentru un astfel de imprumut difera de la o tara la alta, si de la o banca la alta. Astfel cum in situatia ideala, o banca ar trebui sa solicite si plata unei dobanzi care are ca nivel minim dobanda pe care acea banca o acorda deponentilor, tot astfel, la nivel interbancar, atunci cand o banca imprumuta o alta banca, valoarea minima a dobanzii solicitate de imprumutator va trebui sa acopere dobanda acordata deponentilor acelei banci. Prin urmare, o banca romaneasca ce se imprumuta de pe piata interbancara va trebui sa plateasca un cost cel putin egal cu dobanda aferenta depozitelor celorlalte banci. Rata medie a acestor depozite este calculata sub forma indicilor BUBOR, EURIBOR sau LIBOR, in functie de moneda creditului. Prin Conditiile Speciale ale fiecarei Conventii, partile stabilesc un anumit tip de rata a dobanzii curente care poate fi fixa sau variabila, in functie de anumiti indici: LIBOR, EURIBOR sau dobanda de referinta ……………., in functie de optiunea clientului. Rezulta, asadar, ca dobanda de referinta care se afiseaza la sediile …. nu se confunda cu indicii Euribor/Libor, ci din contra cuprinde, pe langa acestia, o serie de alte costuri care revin unei banci pe parcursul activitatii de creditare; indicele Euribor reprezinta o dobanda preferentiala, exclusivista, la care se imprumuta intre ele un numar restrans de banci din Europa. Chiar daca este des utilizat ca indice de referinta, el nu echivaleaza cu dobanda la care se pot imprumuta pe piata bancile din Romania, nivel de altfel cu mult mai ridicat. Din acest motiv, cererea reclamantului de calculare a dobanzii prin raportare la Euribor si cu adaugarea marjei fixe de numai 0,2% este nelegala, avand ca rezultat modificarea in mod nejustificat a pretului contractului, cu consecinta scaderii dobanzii sub limita la care poate imprumuta o banca. Asadar, este evident ca rata dobanzii contractuale este independenta de vointa Bancii avand in vedere influenta indicatorilor/factorilor de interventie in modificarea dobanzii mentionati anterior, dar si faptul ca valoarea dobanzii de referinta a bancii este publica si usor accesibila imprumutatilor; in acest context, nu se poate sustine ca dobanda a fost modificata unilateral de catre Subscrisa si nici nu se poate vorbi de un dezechilibru intre contraprestatii, Reclamantul datorand numai sumele ce constituie costul contractului, calculat in modul si dupa criteriile la care acesta a consimtit.
Mai sustine parata ca este perceput in mod legal si corect comisionul de administrare comisioanele nu reprezinta dobanzi mascate si nu afecteaza concurenta dintre banci, cat timp sunt practicate de toti furnizorii de servicii financiar-bancare. Ele sunt recunoscute a face parte din costul total al creditului atat de legislatia interna, cat si de cea europeana, si cad in mod uzual in sarcina imprumutatului; in ceea ce priveste cuantumul comisioanelor, si acesta reprezinta tot un pret, care se stabileste pe baza conventiei partilor, in functie de aprecierea subiectiva a acestora. Prin semnarea contractului de credit, reclamantii si-au asumat obligatia de a suporta comisionul de administrare a creditului si pe cel de acordare, in cuantumul prevazut in contract, neexistand nicio dispozitie legala care sa interzica perceperea acestor comisioane sau care sa permita instantei sa modifice cuantumul lor, pentru ratiunile aratate anterior in intampinare. Fiind un cost determinat de o activitate constanta ca volum si intensitate pe intreaga perioada de derulare a creditului, este firesc ca acest comision sa aiba aceeasi valoare, constanta, pe intreaga perioada. Or, diligentele cu care banca se ingrijeste ca rambursarea creditului sa aiba loc in mod corect, (ratele sa fie calculate corect, scadentele sa fie respectate, notificarile si raportarile catre cei abilitati si catre institutiile de reglementare competente in domeniu sa fie facute la timp etc.) sunt constante si presupun aceleasi operatiuni; in concret, lucratorii bancii care asigura pentru banca prestatia din spatele comisionului de administrare, nu muncesc mai putin atent, sau, pur si simplu, mai putin, atunci cand „administreaza" evolutia creditului, doar pentru ca soldul scade permanent. Nici intretinerea sistemelor informatice nu costa mai putin in functie de soldul ramas de achitat de imprumutat. Asadar, este firesc ca acest comision sa fie prevazut in cuantum fix, constant pe toata perioada de creditare, pentru ca implicarea bancii si serviciul prestat nu scade nici calitativ, si nici cantitativ, pe masura ce suma imprumutata este rambursata.
Pe cale reconventionala parata-reclamanta a solicitat ca instanta de judecata sa adapteze contractul dedus judecatii in sensul luarii in considerare a algoritmului de calcul a ratei dobanzii variabile propus de Subscrisa prin prezenta, respectiv, valoarea Euribor la 6 luni plus marja fixa formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale initiale si indicele de referinta Euribor la 6 luni, la care se adauga marja din contract.
In motivare, parata-reclamanta a aratat, in esenta, ca folosirea unei dobanzi de referinta proprii a bancii care acorda creditul era permisa la nivelul anului 2008, cand a fost incheiat contractul de credit cu Reclamantul din prezenta cauza. Obligatia renuntarii la acest tip de dobanda si raportarea la Euribor/Libor/Robor a intervenit numai ca urmare a adoptarii OUG 50/2010, act normativ care, potrivit art. 95, nu este aplicabil contractelor de credit aflate in derulare la data intrarii in vigoare a Ordonantei. Prin urmare, fata de cocontractantul nostru, reclamant in prezenta cauza, Subscrisei nu ii incumba nicio obligatie legala derivand din prevederile OUG nr. 50/2010. Pe fondul modificarilor legislative survenite prin intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 reclamantii au investit totusi instanta cu propunerea ce vizeaza o noua modalitate de calcul a ratei dobanzii, cu consecinta evidenta a micsorarii costului total al creditului, sub nivelul costului preferential stipulat in contract si sub nivelul pietei. In contextul in care instanta urmeaza a considera ca poate interveni/adapta clauzele conventiei in functie de criteriile de transparenta avute in vedere de legiuitorul recent, aceasta va trebui sa mentina echilibrul contractual creat prin dispozitiile agreate la momentul incheierii contractului. Echilibrul nu poate fi pastrat decat prin reglementarea algoritmului propus de Subscrisa prin actul aditional nesemnat in mod nejustificat de Reclamant. Limitele ingerintelor instantei de judecata sunt circumscrise analizei ordinii juridice a contractului. Algoritmul propus de Subscrisa prin prezenta a fost validat de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, prin Adresa nr. …. din 29.10.2010. Rata dobanzii calculata conform algoritmului propus va fi raportata la fluctuatiile indicelor de referinta independenti: ROBOR, EURIBOR si LIBOR; insa, acest mecanism nu presupune modificarea valorii totale a dobanzii, ci mentinerea acesteia la acelasi nivel, cu modificarea numai a indicelui de raportare (dobanda calculata la momentul To prin raportare la dobanda de referinta .... va fi egala cu dobanda calculata la momentul To in functie de indicele EURIBOR/ROBOR). Astfel, dobanda va fi egala cu valoarea indicelui EURIBOR/ROBOR la sase luni plus marja (formata din valoarea diferentei dintre dobanda de referinta aplicabila in baza prevederilor contractuale si indicele EURIBOR/ROBOR la sase luni plus marja fixa din contract), dupa urmatoarea ecuatie: DOBANDA = EURIBOR 6M + [(dobanda de referinta .... - EURIBOR 6M) + 1,4 pp].
In drept, parata a invocat dispozitiile art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborate cu prevederile art. 4 din Directiva 93/13/‘CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului si ale Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, in vigoare la momentul incheierii contractului, art. 969 si urm. C. Civil., art. 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosar dosarul de creditare al reclamantilor, circulara nr. 89/28.11.2007, dovada transmiterii reglementarilor interne, adresa … BSM 185_ro/15.06.2009, adresa ….. nr. DJ/4668/18.03.2011; adresa ….. nr. DJ 7496/16.05.2011; adresa ANPC nr. 1048/29.07.2010 catre Asociatia Romana a Bancilor; extrase din Buletinul Bancii Centrale Europene; alte inscrisuri.
La data de 17.02.2014, parata SC .... SRL a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata, aratand, in esenta, urmatoarele: chiar daca conditiile generale de creditare se constituie ca un contract de adeziune, prin pre-formularea clauzelor sale, .... a asigurat cadrul necesar negocierii in intregime a conditiilor contractuale, iar reclamantii au avut posibilitatea reala de a-si exprima punctul de vedere cu privire la acestea. Mai mult, reclamantii au avut la dispozitie o gama variata de produse de creditare, atat din partea .... cat si din partea altor institutii de creditare, iar alegerea acestora le-a apartinut in totalitate. Asa cum se poate observa din cuprinsul conditiilor generale de creditare care se aplica tuturor contractelor de credit incheiate de ...., banca oferea credite cu dobanda fixa, cu dobanda variabiala sau cu dobanda mixta (fixa o perioada si variabila ulterior). Intre creditele cu dobanda variabila, banca avea de asemenea mai multe variante de dobanda din reclamantii puteau alege, respectiv dobanda variabila in functie de dobanda de referinta variabila proprie bancii, dobanda variabila in functie de unul din indicii de referinta LIBOR/EURIBOR, sau dobanda variabila revizuibila semestrial. In cazul in care nu erau de acord cu stabilirea dobanzii in conformitate cu prevederile contractului de credit reclamantii puteau cu usurinta sa solicite un credit cu dobanda fixa sau un credit cu dobanda variabila stabilita in exclusivitate in functie de un indice de referinta de tip EURIBOR.
Mai sustine parata ca, potrivit art. 3 si a art. 16 din contractul de credit reclamantii au avut un termen suplimentar de reflectie asupra oportunitatii creditului contractat de 60 de zile si de retragere in cazul in care acestea nu i-ar fi servit interesele, prin neutilizarea creditului. Cu toate acestea reclamantii a ales maniera lipsita de etica de a obtine mai intai creditul si la aproximativ 6 ani dupa folosirea capitalului obtinut sa declare ca prevederile contractuale sunt abuzive si ca a avut in vedere indicele EURIBOR si nu dobanda de referinta variabila a bancii. Contractul de credit incheiat cu reclamantii cuprinde clauze obisnuite referitoare la dobanda, comisioane, termenul de rambursare si garantiile ce trebuie constituite. Cuantumul si modul de stabilire al costurilor contractului, precum si sanctiunile ce intervin in cazul neplatii acestora, garantiile care insotesc obligatiile de plata nu difera cu nimic fata de alte contracte de credit utilizate de alte institutii de creditare. Mai mult, toate costurile prevazute in contract au fost incluse si in calcul DAE, dand astfel posibilitatea imprumutatului sa faca o evaluare corecta si completa a obligatiilor care ii revin. Clauzele au fost exprimate in termeni simpli, obisnuiti, astfel incat o persoana cu un minim de pregatire si interes isi putea face o reprezentare mentala a efectelor contractului pe care si-1 asuma sub semnatura si despre care declara ca i-a fost explicat si a fost inteles, mai ales in contextul in care ar fi avut si optiunea stabilirii unei dobanzi fixe pe intreaga perioada de creditare sau a unei dobanzi variabile stabilite exclusiv in functie de un alt indice de referinta decat dobanda de referinta a bancii. In contract nu s-a utilizat un limbaj greu de inteles de natura sa altereze consimtamantul consumatorului, reclamantii nesustinand in niciun moment ca formularea clauzelor ar fi lipsita de claritate.
Prin urmare, considera parata, .... nu putea in mod rezonabil sa prezume ca reclamantii trebuie tratati ca persoane lipsite de discernamant sau cu un discernamant limitat care nu isi cunoasc si inteleg drepturile si obligatiile care le revin, domniile lor nedand nici un fel de semne vizibile in acest sens. La momentul incheierii contractului nu exista nicio dispozitie legala care sa oblige comerciantii sa includa in contract modul de calcul al dobanzii de referinta variabile ce intra in componenta dobanzii curente. Astfel, faptul ca .... nu a inclus in contract formula matematica dupa care se calculeaza dobanda de referinta variabila nu constituie o abatere de la normele privind protectia consumatorilor si nu se poate retine reaua sa credinta. Conditia previzibilitatii pretului invocata de reclamanti este un adagiu nepermis la lege si un argument gresit, chiar si raportat la conditiile actuale impuse contractelor de credit de normele privind protectia consumatorilor.
Apreciaza parata ca, in contextul in care la art. 5 din contract si art. 2.4. din conditiile generale de creditare s-a prevazut modul in care urmeaza sa fie determinata dobanda curenta la scadenta, introducerea unei formule complicate de calcul a dobanzii de referinta a institutiei de credit in nicio situatie nu ar putea ajuta consumatorul sa isi determine obligatiile de plata, ci dimpotriva. Astfel, formula pentru DAE a fost expres prevazuta de lege, DAE putand fi calculata cel putin teoretic pentru orice contract si de catre orice persoana. Ne intrebam insa cate dintre persoanele care au conractat credite au utilizat formula de calcul a DAE pentru a-si determina cu exactitate intinderea obligatiilor de plata care le revin. De altfel chiar reclamantii doar presupun ca valoarea DAE este gresita insa nu sunt foarte siguri de acest aspect si nu au oferit detalii in legatura cu eroarea in care s-a aflat banca in momentul in care a calculat DAE. Dobanada curenta a fost formata din dobanda de referinta variabila afisata la sediile bancii si o marja fixa de 1,4%, totalizand la momentul incheierii contractului 9,4%. Rezulta asadar ca la momentul incheierii contractului dobanda variabila de referinta a bancii era de 8%. Reclamantii puteau cu usurinta valoarea dobanzii de referinta a bancii avand in vedere ca aceasta era afisata la sediile bancii. Asa cum rezulta si din adresa nr. DJ/4668/18.03.2011 depusa de .... la dosarul cauzei valoarea dobanzii de referinta variabila la creditele pe termen lung pana la data de 08.06.2007 a fost de 8%. In prezent reclamantilor li se aplica dobanda de referinta variabila valabila la data cesiunii de creanta catre societatea noastra care este de 8,9% si o dobanda curenta totala de 10,3% care din punctul nostru de vedere nu poate demonstra reaua credinta a bancii sau a societatii noastre. Valoarea DAE la momentul incheierii a fost terminata in procent aratandu-se exact costurile care intra in componenta acesteia.
Mai arata parata - comisionul de administrare este fix si s-a prevazut in contract valoarea acestuia, respectiv 3,16 euro/luna. In contract nu s-a inclus nicio obligatie a imprumutatului de a incheia asigurarile imobilului si de viata cu .... Asigurari SA, alegerea in acest sens apartinand reclamantilor. Clauza privind posibilitatea cesionarii drepturilor rezultate din contractul de credit constituie o reluare a dispozitiilor art. 1391 si urm. din Codul civil astfel incat introducerea acesteia in contract constituie o dovada a bunei credinte a bancii si nu a relei credinte.
Se observa ca echilibrul contractual nu echivaleaza cu egalitatea perfecta intre drepturile si obligatiile partilor, o astfel de presupunere si interpretare a raporturilor juridice echivaland cu totala lipsire de efecte juridice a alin. 6 a art. 4 din Legea nr. 193/2000 care, asa cum am aratat anterior si cum vom dezvolta in cele ce urmeaza, stabileste foarte clar ca natura abuziva a unei clauze nu are legatura cu raportul calitate pret.
Apreciaza parata ca drepturile si obligatiile partilor astfel cum au fost stabilite prin contractul de credit si conditiile generale de creditare sunt aproximativ egale si justificate; fiecare dintre obligatiile asumate are cate un drept corelativ, precum si o justificare reala si rezonabila; durata contractului de credit este foarte lunga, respectiv 13 de ani, astfel incat era firesc ca dispozitiile contractuale sa asigure buna executare a acestuia pe intreaga perioada si sa garanteze creditorului recuperarea sumei investite si obtinerea unui castig. Asadar, clauzele privind dobanda si comisioanele, posibilitatea declararii exigibilitatii anticipate, precum si cele privind incheierea politelor de asigurare constituie o veritabila aplicatie a teoriei impreviziunii contractuale menite sa asigure executarea obligatiilor si echilibrul contractual pe intreg parcursul sau. Notiunea de solidarism contractual de care se prevaleaza reclamantii in vederea obtinerii unor avantaje profund injuste nu exista, sau cel putin nu in acceptiunea prezentata in cuprinsul cererii de chemare in judecata in care creditorul trebuie sa suporte riscul neexecutarii culpabile a contractului de catre debtitor. Referitor la repartizarea riscurilor contractului intre partile contractante, acestea au fost suportate de catre ambele parti, avand in vedere ca prin intarzierile la plata inregistrate de catre reclamanti banca a fost lipsita de sumele care i se cuveneau, respectiv capitalul pe care 1-a pus la dispozitie pentru o perioada limitata de timp, dobanda pe care trebuie sa o incaseze pentru a realiza profit si comisionul de administrare care sa acopere costurile suportate de catre banca pentru monitorizarea contractului. De asemenea, odata cu aparitia crizei financiare cu un impact semnificativ in special in sectorul imobiliar, posibilitatea realizarii creantei prin valorificarea imobilelor aduse in garantie s-a redus drastic.
Mai arata reclamanta ca legislatia referitoare la clauzele abuzive nu se refera la justetea si oportunitatea pretului contractului, in masura in care acestea sunt inteligibile, nu poate extinde sfera de aplicare a leziunii si nu poate transforma consumatorii, persoane majore cu capacitate deplina de exercitiu in incapabili, persoane cu o capacitate de exercitiu restransa pentru care statul trebuie sa intervina agresiv. Dobanda variabila a fost stabilita ca fiind dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile .... la care se adauga o marja fixa, nicaieri in cuprinsul contractului nementionandu-se ca dobanda variabila se stabileste in functie de indicele de referinta EURIBOR. In ce priveste clauza privind comisionul de administrare acesta a fost fix, valoarea sa a fost exprimata in moneda si procente din credit in cuprinsul contractului de credit si reprezinta contravaloarea costurilor suportate de banca pentru administraea creditului (actualizarea debitului si notificarea reclamantilor in legatura cu executarea contractului). Astfel, numai in caz de „dubio" instantele sunt legitimate sa interpreteze clauzele „pro reo" nu si atunci cand din formularea acestora nu este loc de niciun fel de interpretari si pe cale de consecinta clauzele privind dobanda si comisioanele din cuprinsul contractului Incheiat de reclamanti nu pot face obiectul cercetarii naturii lor abuzive.
In ceea ce priveste clauzele privind dobanda, parata SC ....... SRL arata ca in nicio situatie nu se poate pune problema in fapt sau in drept ca dobanda de referinta a .... sa fie inlocuita cu indicele de referinta EURIBOR avand in vedere ca EURIBOR este un indice de referinta in functie de care se poate calcula dobanda la creditele in Euro dar care nu constituie o dobanda in sine si la care se adauga si alte elemente de calcul fixe sau variabile; indicele de referinta EURIBOR este de mai multe tipuri: la 3 luni, la 6 luni etc. iar la incheierea contractului de credit reclamantii puteau opta pentru o dobanda calculata in functie unul dintre indicii de referinta EURIBOR dar nu au facut-o; prin inlocuirea dobanzii de referinta a .... cu indicele de referinta EURIBOR se incalca principiul fortei obligatorii al conventiilor prevazut de art. 969 din Codul civil anterior si echilibrul contractual (valoarea indicelului EURIBOR indiferent de tip este mult inferioara valorii dobanzii de referinta a .... care are in componenta inclusiv EURIBOR la 6 luni dar si alte elemente). Dobanda curenta variabila se compune dintr-o marja fixa si o dobanda de referinta variabila in functie de elemente aflate in afara controlului ...., respectiv elemente pe care nu le putea calcula anticipat si care nu puteau fi incluse in cuprinsul contractelor. Costul resurselor de creditare in functie de care variaza dobanda de referinta afisata la sediile bancii, reprezinta costurile suportate de .... pentru obtinerea sumelor pe care apoi le pune la dispozitia imprumutatilor. In acest sens, sustinerile reclamantilor referitoare la variatiile dobanzii in functie de schimbarile semnificative de pe piata monetara nu au nicio legatura cu dobanda preceputa reclamantilor, dobanda de referinta .... variind asa cum am precizat in functie de costul resurselor de creditare, adica in functie de sumele pe care banca le plateste pentru accesarea fondurilor necesare acordarii creditelor, costurile pe care banca le suporta pentru a obtine capitalul pe care il imprumuta solicitantilor. Aceste costuri variaza la randul lor in functie de elemente in afara controlului ...., respectiv indicele de referinta ROBOR/EURIBOR, costul cu rezerva minima obligatorie, costurile de lichiditate si care nu pot fi mentionate sau macar cunoscute la mometul incheierii contractului; si indicii de referinta de tip EURIBOR au un caracter variabil, la fluctuatia acestora contribuind de asemenea factori care nu sunt cuprinsi in nici un contract de credit si chiar mai mult, nici nu sunt definiti intr-un mod usor de inteles. Valoarea dobanzii variabile de referinta s-a mentinut constanta pana in prezent, respectiv 8,9%, cresterea nivelului de dobanda fiind in realitate cu 0,9% de la semnarea contractului. In aceste conditii, o crestere a dobanzii de la 9,1‘% la 10,3% nu echivaleaza in nici un caz cu un dezechilibru semnificativ, fiind de asteptat in conditiile unui contract de credit cu dobanda variabila. In contract s-a prevazut in mod clar ca dobanda este variabila, acest lucru insemnand in mod evident ca dobanda se modifica pe parcursul derularii contractului, in functie de dobanda de referinta a .... care se afiseaza la sediile acesteia, reclamantii fiind de acord prin semnarea contractului cu stabilirea dobanzii in aceasta modalitate. Modificarea valorii dobanzii astfel cum a fost reglementata in contract, respectiv in functie de dobanda variabila de referinta a .... nu este acelasi lucru cu modificarea contractului si prin urmare nu se impune renegocierea acesteia in conditiile in care imprumutatului i s-a acordat posibilitatea denuntarii contractului in termen de 10 zile de la afisarea noului nivel al dobanzii de referinta in conformitate cu art. 2.11 din conditiile generale de creditare. .... si-a indeplinit obligatia de a mentiona in contract modul de calcul al dobanzii variabile care sa permita consumatorului sa isi calculeze obligatiile de plata care ii revin prin: art. 5 teza a doua si a treia din contract: „Dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila afisata la sediile ...., la care se adauga 1,4 p.p. si art. 2.4 din conditiile generale de creditare; dobanda de referinta .... constituie un indice verificabil, fiind afisata in permenenta la sediile ...., independent de vointa furnizorului, variind in functie de costul resurselor de creditare si fiind expres prevazuta in contract. Asadar dobanda curenta stabilita in contract indeplineste toate cerintele stabilite de Anexa Legii nr. 193/2000, precum si cerintele art. 93 din OG nr. 21/1992 (pe care nici nu era obligatoriu sa le indeplineasca, acesta intrand in vigoare dupa incheierea contractului cu reclamantii): dobanda curenta variaza, se modifica in functie de dobanda de referinta ....; dobanda curenta este independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, pentru ca variatia sa este determinata de variatia dobanzii de referinta a bancii care se stabileste la randul sau in functie de costul resurselor de creditare asupra carora banca are o posibilitate de control extrem de restransa; motivul intemeiat pentru care variaza dobanda curenta a fost clar determinat la art. 5 din contract si explicat la art. 2. lO.a din conditiile generale de creditare; banca a asigurat informarea consumatorului prin afisarea nivelului dobanzii de referinta la oricare dintre sediile sale; banca a asigurat posibilitatea reclamantei de a se retrage din contract in termen de 10 zile de la publicarea noului nivel al dobanzii de referinta in functie de care se calculeaza dobanda curenta. Mai mult, posibilitatea includerii in contracte a unei dobanzi variabile, raportate la o rata de referinta a fost prevazuta si de legislatia comunitara, respectiv de art. 11 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si Consiliului privind contractele de credit pentru consumatori. Cu privire la aluzia reclamantilor potrivit careia clauzele privind dobanda contin o conditie pur potestativa din partea finantatorului lovita de nulitate, rugam onorata instanta sa remarce ca aceasta este gresita din doua puncte de vedere - in primul rand conditia pur potestativa este nula numai atunci cand provine din partea celui care se obliga in sensul ca debitorul se obliga daca vrea; in al doilea rand, variatia procentului de dobanda nu depinde de vointa bancii ci de elemente in afara controlului sau. Dobanda constituie un drept pentru creditor si o obligatie pentru reclamanti, iar determinarea cuantumului sau trebuie realizata de catre ambele parti deopotriva, dar nu cu titlu de obligatie ci cu titlu de diligenta in sensul determinarii intinderii drepturilor si obligatiilor reciproce.
Referitor ca clauzele privind dobanda curenta si dobanda majorata in functie de serviciul datoriei parata arata ca acestea nu sunt lovite de nulitate pentru urmatoarele considerente: Pentru comercianti scopul activitatii desfasurate este acela de a obtine profit, iar pentru institutiile de credit profitul se realizeaza eminamente din dobanzile piatite de catre imprumutati in schimbul punerii la dispozitie a sumelor imprumutate. Prin urmare, achitarea de catre imprumutat a unor dobanzi mai mari cu 1 pana la 3 puncte procentuale in functie de numarul de zile de intarziere inregistrate de catre debitor nu se pot inscrie sub nicio forma in categoria sumelor „disproportionat de mari". Pe cale de consecinta, in raporturile de drept comercial dispozitiile referitoare la nulitatea clauzei penale
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016