R O M A N I A

JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
Dosar nr. _____..
     
SENTINTA CIVILA NR.
SEDINTA PUBLICA DE LA 03.10.2008
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
        PRESEDINTE - _____.
    GREFIER - _____..

      Pe rol pronuntarea in cauza civila privind pe reclamanta-parata _____.  in contradictoriu cu paratul-reclamant _____. si cu paratul-chemat in garantie ____., avand ca obiect anulare contract de vanzare-cumparare.
      Dezbaterile au avut loc in sedinta publica de la 26.09.2008, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a permite partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de azi, 03.10.2008.
      
      INSTANTA
      
      Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub numarul de mai sus la data de 19.03.2008, reclamanta ____.. a chemat in judecata pe paratii _____, pentru ca instanta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1452/20.12.2004, prin care primul parat a vandut celui de-al doilea parat imobilul situat in _______..
      In motivare, reclamanta a aratat in esenta ca a dobandit imobilul compus din teren si constructie, situat in ______., in anul 1983, iar in acelasi an a instrainat constructia prin act autentic paratului _____. Terenul aferent constructiei a trecut in proprietatea statului, conform art. 30 alin.2 din Legea nr. 58/1974.
      Se sustine ca constructia existenta pe teren a fost demolata in anul 1996, iar ulterior, la data de 24.09.1999, paratul _____.. a obtinut titlu de proprietate asupra terenului, in temeiul Legii nr. 18/1991. In anul 2004, paratul ____. a instrainat terenul paratului ______...
      Reclamanta invoca exceptia de nelegalitate a ordinului prefectului ce sta la baza emiterii titlului de proprietate nr. 9160/24.09.1999, invederand in esenta ca sunt indeplinite conditiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ pentru invocarea exceptiei, si ca titlul de proprietate a fost emis cu incalcarea dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, intrucat, la data emiterii titlului de proprietate asupra terenului (1999) constructia era demolata, iar paratul ____. nu mai era titularul dreptului de folosinta asupra terenului.
      Se arata ca reclamanta a depus notificare in temeiul Legii nr. 10/2001, in vederea restituirii in natura a terenului, fiind astfel prejudiciata de emiterea titlului de proprietate si de contractul de vanzare subsecvent. Se apreciaza ca acest contract este nul absolut intrucat vanzatorul nu a avut niciodata un titlu valabil de proprietate asupra terenului si nu putea dispune de el, invocandu-se lipsa cauzei, precum si principiul de drept conform caruia ceea ce este nul nu poate produce niciun efect  (quod nullum est, nullum producit effectum).
      In dovedirea cererii, intemeiata in drept pe disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 1.4 lit.c din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza topografica (iar ulterior, in cursul dezbaterilor, doar proba cu inscrisuri).
      
      Prin intampinare (f. 45), paratul _____. a solicitat respingerea exceptiei de nelegalitate si a actiunii, ca neintemeiate, aratand in esenta ca nu se poate pune in discutie valabilitatea actului subsecvent (contractul de vanzare) cata vreme nu s-a constatat nulitatea actului initial (titlul de proprietate).
Pe fond, paratul a sustinut ca la data incheierii contractului de vanzare din 3.11.1983, intentia vanzatoarei ____. a fost sa instraineze atat constructia, cat si terenul aferent, iar in patrimoniul sau a intrat deopotriva contravaloarea constructiei si a terenului aferent.
      Pe de alta parte, atat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, cat si la data formularii cererii de constituire a dreptului de proprietate, intemeiata pe art. 36 din aceasta lege, paratul _____.. era proprietarul constructiei si indeplinea toate conditiile pentru emiterea titlului de proprietate, vocatia sa in acest sens fiind recunoscuta prin emiterea titlului, in anul 1999. Se apreciaza ca Legea nr. 10/2001 nu este aplicabila in cauza, aceasta lege avand caracter de complinire in raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, privitoare la proprietatile imobiliare - Legea nr. 18/1991 fiind o astfel de lege. Legea nr. 10/2001 si actele normative emise in aplicarea ei nu pot fi interpretate in sensul de a anula dispozitiile Legii nr. 18/1991, ori actele emise in temeiul acestora; totodata, chiar in conditiile art. 1.4 lit.c din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, terenul nu poate fi considerat "liber", intrucat a facut obiectul unei cereri de constituire, in baza unei legi anterioare Legii nr.10/2001.
      In dovedirea apararilor formulate, intemeiate pe Legile nr. 18/1991 si nr. 10/2001, paratul a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si martori (iar ulterior, in cursul dezbaterilor, doar proba cu inscrisuri).
      
      Prin intampinare (f. 15), paratul ____.. a solicitat respingerea exceptiei de nelegalitate si a actiunii, ca neintemeiate, aratand in esenta ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, constructia edificata pe terenul din ____.., cumparata de paratul ____., nu fusese demolata, constructia fiind demolata abia in anul 1996.
      Avand in vedere ca  paratul ___ era proprietarul constructiei la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, dispozitiile acestei legi erau aplicabile (nu si ale Legii nr. 10/2001 si ale HG nr. 250/2007, acte normative ulterioare emiterii titlului de proprietate), iar titlul de proprietate a fost legal emis.
      S-a apreciat totodata ca reclamanta avea posibilitatea de a solicita anularea titlului de proprietate pe cale principala.
      
      In subsidiar, pentru ipoteza admiterii cererii principale, paratul ____. a formulat cerere de chemare in garantie impotriva paratului ___.., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 euro, reprezentand pretul platit, si la plata despagubirilor pentru evictiunea totala.
      In motivare, paratul a invederat ca la data perfectarii vanzarii, paratul era proprietar in temeiul titlului de proprietate nr. 9160/24.09.1999, existand o prezumtie de validitate si legalitate a acestui titlu, prezumtie ce fundamenteaza buna-credinta a cumparatorului.
      
      Tot in subsidiar, in ipoteza admiterii cererii principale, paratul ___.. a formulat cerere reconventionala, solicitand constatrea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului din ____,  prin uzucapiune, ca urmare a jonctiunii posesiei sale cu posesia exercitata de autorul sau, ______.
      In motivare, s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru uzucapiunea scurta, fiind o exercitata o posesie utila in timpul prevazut de lege, in temeiul unui just titlu.
      
      In drept, apararile si cererile formulate sunt intemeiate pe disp. art. 1337 si art. 1341 C:civ., art. 1895 si art. 1897 C.civ., art. 60 - 63 C.civ., iar in dovedire, paratul a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si interogatoriu (ulterior, in cursul dezbaterilor, doar proba cu inscrisuri).
      
      Reclamanta ____ a depus raspunsuri la intampinarile celor 2 parati (f. 48 si 58).
      Totodata, reclamanta a depus intampinare la cererea reconventionala formulata de paratul ____ (f. 54), prin care a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive, aratand in esenta ca cererea avand ca obiect constatarea uzucapiunii se indreapta impotriva adevaratului proprietar, ori chiar in ipoteza admiterii cererii principale, dreptul de proprietate asupra terenului nu renaste in patrimoniul reclamantei, ci in patrimoniul statului roman, care a preluat terenul in mod abuziv in temeiul Legii nr. 58/1974.
      Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata, aratand ca in ipoteza respingerii actiunii principale, cererea reconventionala ar fi lipsita de interes, paratul fiind proprietar; in ipoteza admiterii actiunii, cererea reconventionala nu poate fi admisa, intrucat un titlu nul nu poate fi just titlu (art. 1897 alin.3 C.civ.).
      
      Prin incheierea interlocutorie de la 13.06.2008 (f. 63- 64), instanta a respins ca neintemeiata cererea de sesizare a instantei de contencios administrativ cu exceptia de nelegalitate a Ordinului Prefectului prin care s-a dispus emiterea titlului de proprietate nr. 9160/24.09.1999, pentru motivele acolo expuse.
      
      Ca urmare a acestei solutii, reclamanta ____.. si-a completat cererea principala, in conditiile art. 132 alin.1 C.pr.civ., solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 9160/24.09.1999, emis in favoarea paratului ____...
      In motivare, au fost reluate argumentele de fapt si de drept expuse in motivarea exceptiei de nelegalitate.
      Paratii ______.. au fost de acord cu completarea cererii principale, invederand ca isi sustin toate apararile in fapt si in drept formulate impotriva actiunii si exceptiei de nelegalitate initial invocate.
      
      Paratul ___. a renuntat la judecarea cererii reconventionale (f. 75). In aceste conditii, exceptia lipsei calitatii procesuale active a ramas fara obiect.
      Cererea de chemare in garantie formulata de acelasi parat a fost anulata ca netimbrata la termenul din 26.09.2008, in conditiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
      
      In temeiul art. 167 C.pr.civ., instanta a incuviintat pentru toate partile administrarea probei cu inscrisuri, considerand-o concludenta si utila cauzei.
      La dosar au fost depuse inscrisuri.
      
      Analizand materialul probator administrat, instanta retine urmatoarele:
      Prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 9496/3.11.1983 la Notariatul de Stat sector 6 Bucuresti (f. 8), reclamanta ____. a vandut paratului ____.. constructia situata pe terenul din ______..
      Potrivit contractului, terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 334 m2, trece in proprietatea statului, conform art. 30 alin.2 din Legea nr. 58/1974.
      S-a stipulat ca pretul convenit este de 10.000 lei, primit de vanzatoare la data autentificarii actului. Totodata, s-a stipulat ca partile au luat la cunostinta, intre altele, de prevederile Legii nr. 4/1973.
      In conditiile art. 30 alin.1 si 2 din Legea nr. 58/1974, dobandirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se poate face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobandirea prin acte juridice a acestor terenuri.
    In caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestor constructii trece in proprietatea statului cu plata unei despagubiri stabilita potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
La data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, paratul ___.. era proprietarul constructiei, potrivit vanzarii convenite cu reclamanta ___. In aceasta calitate, paratul ____. a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei din _____.., intemeindu-se pe dispozitiile art. din Legea nr. 18/1991, in forma sa initiala.
Potrivit acestui text de lege, terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Atribuirea in proprietate a acestor terenuri se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Din istoricul de rol fiscal emis de Primaria sectorului 6 - Serviciul public pentru finante publice locale la 31.10.2007 (f.9) rezulta ca la data de 26.04.1996 s-a constatat demolarea constructiei, de catre paratul Juganaru Ion.
Prin titlul de proprietate nr. 9160/6 emis de Prefectura Mun. Bucuresti la data de 24.06.1999, terenul in suprafata de 334 m2, situat in _______, a fost trecut in proprietatea paratului ______, in conformitate cu prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicata, privind fondul funciar (f. 23).
Dreptul de proprietate al paratului _____ a fost intabulat in cartea funciara, prin incheierea emisa de Judecatoria sectorului 6 la data de 13.12.2004 (f. 24).
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1452/20.12.2004 la BNP Papiniu Andreea Alexandra (f. 19 - 20), paratul ____. Ion a vandut paratului ___ terenul intravilan in suprafata de 334 m2, situat in _____, intabulat in CF nr. 46847 a localitatii Bucuresti, sector 6, nr. cadastral 6683, pentru un pret de 20.000 euro, platit integral la data autentificarii actului.
Cumparatorul ____.. s-a intemeiat cu buna-credinta pe cuprinsul cartii funciare,  din extrasul de carte funciara emis la 20.12.2004 rezultand ca nu sunt inscrise actiuni prin care sa se conteste cuprinsul cartii funciare (f. 25), precum si pe titlul de proprietate emis in favoarea vanzatorului ____...

In raport de situatia de fapt expusa si de dispozitiile legale aplicabile, se constata ca actiunea formulata nu este intemeiata.
Astfel, potrivit art. 36 alin.3 si 5 din Legea nr. 18/1991, republicata in anul 1998, in urma modificarilor aduse prin Legea nr. 169/1997, terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Interpretarea momentului la care se raporteaza sintagma "actualii titulari ai dreptului de folosinta" este hotaratoare pentru solutionarea cauzei. Aceasta sintagma nu poate fi raportata decat la momentul introducerii cererii de atribuire a dreptului de proprietate, de catre persoana care in acel moment are calitatea de titular al constructiei, iar nu la momentul emiterii titlului de proprietate.
      Momentul emiterii titlului de proprietate nu poate constitui un reper concludent, intrucat are caracter aleatoriu, ca urmare a duratei variabile a procedurilor administrative de aplicare a legilor fondului funciar, fiind de notorietate ca in multe cazuri emiterea titlurilor de proprietate a avut loc la multi ani de la formularea cererii.
      Aceasta concluzie nu este cu nimic afectata de imprejurarea ca, in ipoteza instrainarii voluntare, ori a transmiterii pe cale succesorala a dreptului de proprietate asupra constructiei (ulterior formularii cererii de atribuire), titlul de proprietate asupra terenului va fi emis in favoarea noului proprietar al constructiei. Aceasta solutie nu se datoreaza vocatiei originare a dobanditorului de a obtine proprietatea asupra terenului, vocatie ce ar fi raportata la momentul emiterii titlului, ci faptului ca dreptul de atribuire a proprietatii terenului a fost transmis dobanditorului, odata cu proprietatea asupra constructiei, fiind un drept strans legat de aceasta din urma.
      Daca s-ar accepta teza contrara, s-ar ajunge la concluzia inechitabila si contrara spiritului si literei legii, potrivit careia in situatia pieirii fortuite a constructiei (spre exemplu, ca urmare a unui cutremur, vechimii constructiei ori altor cauze similare), titularul dreptului de proprietate asupra constructiei, si al dreptului de folosinta asupra terenului nu ar mai avea niciun drept asupra intregului imobil, vazandu-se lipsit concomitent atat de dreptul de proprietate asupra constructiei (stins ca urmare a disparitiei obiectului material al dreptului) cat si de dreptul de folosinta asupra terenului, si aceasta cu toate ca a cumparat ambele drepturi de la vanzatorul care a consimtit liber la instrainare.
      O astfel de interpretare, pe care instanta o apreciaza contrara dreptului intern, ar pune probleme si pe taramul articolului 1 din protocolul nr.1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, fiind incontestabil ca titularul celor 2 drepturi mentionate are un "bun", respectiv o valoare economica cu caracter complex, alcatuita din proprietatea asupra constructiei si creanta (legitima si recunoscuta de dreptul intern) de a deveni proprietarul terenului aferent acesteia.
      In cauza, este evident ca prin demolarea constructiei, in anul 1996, paratul ___. nu a urmarit niciun moment sa se lipseasca prin actiunea sa voluntara de indreptatirea de a obtine dreptul de proprietate asupra terenului, scopul demolarii constructiei vechi (de altfel, edificate fara autorizatie, potrivit mentiunilor actului din anul 1983) fiind utilizarea rationala a terenului, iar nu pierderea oricarui drept asupra acestuia.
Titlul de proprietate nr. 9160/6/24.06.1999 a fost asadar legal emis, cu respectarea dispozitiilor art. 36 alin.3 si 5 din Legea nr. 18/1991, republicata, intrucat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991,  paratul Juganaru Ion era proprietarul constructiei, ceea ce i-a conferit o veritabila vocatie de a obtine atribuirea terenului in proprietate.
      Totodata, paratul ____.. era proprietarul constructiei si la data formularii cererii de atribuire a dreptului de proprietate, imprejurari care i-au conferit dreptul de a obtine atribuirea terenului in proprietate, indiferent de soarta ulterioara a constructiei. Ca atare, demolarea constructiei in anul 1996 nu are ca efect stingerea dreptului paratului de a obtine atribuirea terenului in proprietate.
      
      In ce priveste normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, de care reclamanta ___.se prevaleaza pentru a obtine restituirea in natura a terenului, se constata ca in raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, aceasta lege nu este aplicabila in materiile reglementate de Legea nr. 18/1991. In conditiile in care regimul juridic al terenului aferent constructiei vandute, preluat de stat in conditiile Legii nr. 58/1974, este reglementat de art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, reglementare derogatorie si speciala in raport de Legea nr. 10/2001, care constituie legea generala in materia restituirii proprietatilor imobiliare din intravilan, se constata ca Legea nr. 10/2001 nu este aplicabila terenului in discutie, orice referire la aceasta lege nefiind relevanta pentru solutionarea cauzei.
      Desi reclamanta a incercat sa invoce dispozitiile art. 1.4 lit.c din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 (ca norme interpretative), se constata pe de-o parte ca atat legea cat si normele de aplicare nu erau in vigoare la data formularii cererii de atribuire, respectiv la data emiterii titlului contestat, iar aplicarea lor retroactiva (fie si pe cale indirecta) nu este admisibila (art. 15 alin.2 din Constitutie, art. 1 C.civ.); pe de alta parte, ipoteza dispozitiei invocate de reclamanta este cu totul alta decat cea din speta.
       Normele metodologice prevad ca in ipoteza in care constructia proprietatea dobanditorului a fost preluata (se subintelege, de stat) si mai apoi demolata, dobanditorul nu mai are vocatia de a obtine titlul de proprietate pentru terenul aferent constructiei cumparate, inclusiv datorita faptului ca dreptul de proprietate asupra constructiei era stins la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.  In mod evident, textul de lege are in vedere situatia in care statul a preluat pe cale silita (prin expropriere, nationalizare ori chiar in fapt) constructia anterior anului 1990 si a demolat-o, caz in care, potrivit normelor, nu s-ar mai regasi ratiunea aplicarii art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991 (solutie normativa a carei temeinicie nu este necesar a fi analizata). Ipoteza in discutie este net diferita de cea dedusa judecatii, in care paratul ___..a fost neintrerupt proprietarul constructiei, din 1983 pana in 1996, interval de timp in interiorul caruia s-a nascut dreptul sau la atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului.
      
      Nu in ultimul rand, instanta gaseste necesar sa sublinieze ca prin actul de vanzare-cumparare incheiat de reclamanta in anul 1983, de buna-voie si in conditiile cunoasterii reglementarilor legale aplicabile, reclamanta s-a desesizat voluntar atat de proprietatea asupra constructiei, cat si de proprietatea asupra terenului.
      Mai mult, in conditiile in care dreptul de folosinta asupra terenului a fost constituit in favoarea cumparatorului constructiei ca o consecinta necesara a contractului de vanzare-cumparare din anul 1983, fiind vorba despre o consecinta asumata si urmarita de parti (cumparatorul constructiei urma in mod necesar sa fie titularul dreptului de folosinta asupra terenului), urmeaza de aici ca vanzatoarea ___ nu poate actiona, chiar in conditiile schimbarilor legislative intervenite, pentru a-l lipsi pe vanzator de beneficiile respectivului drept de folosinta, intre care si vocatia recunoscuta de art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, de a i se atribui proprietatea terenului.
      Prin actiunea formulata, reclamanta ___. urmareste sa-l lipseasca pe cumparatorul ____ (si pe succesorul acestuia in drepturi, ___..) de beneficiile obtinute ca urmare a vanzarii incheiate. Procedand astfel, fara a pune in discutie validitatea vanzarii din anul 1983 (care instituie obligatia vanzatoarei de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune), vanzatoarea comite o tulburare de drept prin fapta proprie, tinzand la evingerea cumparatorului (si a succesorului acestuia in drepturi), ceea ce contravine dispozitiilor imperative ale art. 1337 C.civ. si art. 1339 C.civ., texte de lege apte sa fundamenteze ele insele solutia de respingere a actiunii.
      
      Cu toate ca din considerentele ce preced rezulta in mod limpede netemeinicia cererii in nulitatea titlului de proprietate emis in anul 1999, ceea ce determina si netemeinicia cererii in nulitatea vanzarii subsecvente, convenite de cei doi parati, se impune precizarea ca si in ipoteza teoretica in care s-ar considera ca titlul de proprietate ar fi nul, nu se poate constata in mod automat nulitatea contractului de vanzare subsecvent.
      Astfel, anularea titlului de proprietate, cu efect retroactiv, ar conduce la concluzia ca vanzatorul ____ ar fi vandut ce nu-i apartinea, fiind vorba despre vanzarea bunului altuia.
      Potrivit regulilor de drept comun aplicabile vanzarii lucrului altuia, numai in situatia in care ambele parti sunt de rea-credinta, stiind sau trebuind sa stie ca au contractat cu privire la bunul altuia, contractul este lovit de nulitate absoluta pentru cauza ilicita (art. 966 si art. 968 C.civ.).
In cazul in care ambele parti sau cel putin cumparatorul au fost de buna-credinta, ignorand cel putin scuzabil imprejurarea ca au contractat cu privire la bunul altuia, contractul nu este lovit de nulitate absoluta. Contractul este insa anulabil (lovit de nulitate relativa), intr-o conceptie, pentru eroarea cumparatorului asupra calitatii de proprietar a vanzatorului - eroare asupra unei calitati determinante a cocontractantului (Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editia a III-a, 2001, pag. 55-56), iar in alta conceptie, pentru lipsa obiectului prestatiei vanzatorului, iar sanctiunea este si in acest caz nulitatea relativa, fiind ocrotit interesul particular al cumparatorului (D.Chirica, "Tratat de drept civil. Contracte speciale. Volumul I: Vanzarea si schimbul", 2008, pag. 67).
Concluzia potrivit careia vanzarea bunului altuia nu este lovita de nulitate absoluta (daca cel putin o parte este de buna-credinta) rezulta si din dispozitiile art. 1895 alin.1 C.civ., care reglementeaza conditiile uzucapiunii scurte. Contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect imobilul proprietatea altei persoane, care nu este lovit de nulitate absoluta, intrucat cel putin cumparatorul este de buna-credinta, poate constitui just titlu, intrucat prin ipoteza provine de la un neproprietar si nu este nul (art. 1897 alin.3 C.civ.). Acest contract nu transmite el insusi proprietatea, ci constituie doar un element care, unit cu posesia bunului in timpul prevazut de lege (10-20 ani) si cu buna-credinta poate duce la dobandirea originara a proprietatii.
Daca s-ar accepta concluzia potrivit cu care sanctiunea vanzarii bunului altuia ar fi nulitatea absoluta, atunci institutia uzucapiunii scurte ar fi o contradictie in termeni si nu si-ar gasi niciodata aplicare, intrucat titlul translativ provenind de la un neproprietar ar fi intotdeauna lovit de nulitate absoluta, ori un titlu nul nu poate fi just titlu (art. 1897 alin.3 C.civ.).
      Aplicand aceste reguli cauzei deduse judecatii, se constata ca paratul ____ a fost de buna-credinta, intrucat s-a intemeiat pe titlul de proprietate emis in favoarea vanzatorului ____, titlu care a creat o aparenta comuna si invincibila privind calitatea acestuia de proprietar, iar pe de alta parte, s-a intemeiat cu buna-credinta pe cuprinsul cartii funciare, din al carei continut rezulta ca proprietar este vanzatorul, nefiind notate actiuni care sa conteste aceasta stare de drept.
      In conditiile art. 31 alin.1 si 2 din Legea nr. 7/1996, republicata, cuprinsul cartii funciare, in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara.
      Dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
      Cumparatorul _____. a fost de buna-credinta in sensul art. 31 alin.2 din lege, in raport de considerentele ce preced, intrucat din cuprinsul cartii funciare si din titlul vanzatorului nu rezulta nicio neconcordanta intre dreptul de proprietate inscris in favoarea vanzatorului si situatia juridica reala.
      Ca urmare, desi in ipoteza teoretica in care s-ar constata nulitatea titlului vanzatorului s-ar putea solicita rectificarea cartii funciare, potrivit art. 34 pct.1 din elge, sunt aplicabile si dispozitiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit carora actiunea in rectificare, intemeiata pe nevalabilitatea inscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe gresita calificare a dreptului inscris, se va putea indrepta si impotriva tertelor persoane care si-au inscris un drept real, dobandit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros, bazandu-se pe cuprinsul cartii funciare, in termen de trei ani de la data inregistrarii cererii de inscriere formulata de dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, afara de cazul cand dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris.
      Rezulta ca o eventuala actiune in rectificare pornita impotriva cumparatorului _____, care a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului cu buna-credinta si cu titlu oneros, nu putea fi pornita decat in termen de 3 ani de la data inscrierii dreptului vanzatorului, asadar, de la data de 13.12.2004.
      Dupa implinirea acestui termen de prescriptie, opereaza pe deplin principiul publicitatii materiale a cartilor funciare, ceea ce inseamna ca titlul tertului nu mai poate fi contestat ori desfiintat, impunandu-se mentinerea sa chiar daca titlul vanzatorului ar fi anulat.
      Instanta apreciaza ca, in afara argumentelor referitoare la regimul juridic al vanzarii bunului altuia si complementar acestora,  aplicarea regulilor mentionate din materia cartilor funciare exclude, la randul sau, pronuntarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat intre cei doi parati.
      
      Actiunea formulata urmeaza asadar a fi respinsa, in intregime, ca neintemeiata, in temeiul art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, art. 15 din Constitutie, art. 1 din protocolul nr.1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului; art. 1337, art. 1339, art. 1895 - 1897, art. 1899 C.civ.; art. 31, art. 34 si art. 36 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara.
      Se vor relua si in cuprinsul dispozitivului mentiunile referitoare la renuntarea paratului _____ la cererea reconventionale, precum si la anularea ca netimbrata cererii de chemare in garantie formulata de acelasi parat.
      In temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta cazuta in pretentii si aflata in culpa procesuala datoreaza 2.000 lei cheltuieli de judecata paratului ____.., reprezentand onorariul avocatului. Va fi insa respinsa cererea paratului ___. privind cheltuielile de judecata, acestea nefiind dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge actiunea completata formulata de reclamanta ___.., cu domiciliul _____, in contradictoriu cu paratul ___., cu ______.,  si cu paratul _____.., domiciliat in ____, ca neintemeiata.
Ia act de renuntarea paratului ___.. la judecarea cererii reconventionale.
Anuleaza cererea de chemare in garantie formulata de acelasi parat, ca netimbrata.
Respinge ca neintemeiata cererea paratului ____. privind obligarea reclamantei ___. la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga reclamanta la 2.000 lei cheltuieli de judecata catre paratul ___...
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 03.10.2008.

PRESEDINTE, GREFIER,
Red.L.Z./Dact.D.E./3.11.2008/5ex.                                                                                                                                                                                                                                                                                                
10