ROMANIA
DOSAR NR. _____..

JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI - SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.
SEDINTA PUBLICA DE LA 30.01.2009
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PRESEDINTE - __..
GREFIER - ____.

     Pe rol solutionarea cererii de emitere a unei somatii de plata formulata de creditoarea .....................impotriva debitorului ......................
La apelul facut in sedinta publica a raspuns debitorul, prin avocat cu delegatie la dosar.
     Procedura de citare este legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care instanta lasa dosarul la ordine, in raport de lipsa partii adverse.
     La apelul facut in sedinta publica a raspuns debitorul, prin avocat cu delegatie la dosar.
     Procedura de citare este legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care instanta acorda cuvantul asupra probelor.
     Debitoarea, prin avocat, solicita proba cu inscrisuri.
     Instanta, in temeiul art. 167 Cod de procedura civila, incuviinteaza pentru parti proba cu inscrisuri, apreciind ca aceasta este utila cauzei si, nemaifiind alte probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
     Aparatorul debitoarei solicita respingerea cererii, ca neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile OG nr. 5/2001, intrucat creanta dedusa judecatii nu este certa; arata ca bunul luat in leasing in temeiul contractului incheiat la 28.11.2006 a suferit o dauna totala, ca urmare a unui accident, si cu toate ca debitorul a notificat creditoarea despre aceasta imprejurare, creditoarea a continuat sa factureze sume nedatorate; fara cheltuieli de judecata.
     Instanta, in temeiul art. 150 Cod de procedura civila, declara dezbaterile inchise si retine cauza spre solutionare.
     
INSTANTA

     Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9853/4 la data de 3.11.2008, creditoarea .....................a chemat in judecata pe debitorul ....................., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna emiterea unei somatii de plata pentru suma de 22.770, 15 lei reprezentand contravaloarea folosintei autovehiculului dat in leasing, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca, in calitate de locatoare, a incheiat cu debitorul, in calitate de utilizator, un contract de leasing avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra unui autoturism Dacia Logan, debitorul avand obligatia de a plati ratele de leasing conform graficului de esalonare ce face parte din contract (art. 4). Se arata ca desi contractul a fost reziliat din vina exclusiva a utilizatorului, acesta refuza sa plateasca ratele de leasing datorate pana la data predarii autoturismului catre locator.
     In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 5/2001 si ale art. 15 din OG nr. 51/1997.
     In dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar inscrisuri.
     Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 40,00 lei taxa judiciara de timbru si cu suma de 0,5 lei timbru judiciar.
     
     Debitorul a depus intampinare (f. 48) prin care a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata, aratand in motivare ca in temeiul contractului de leasing incheiat la 28.11.2006, a dobandit dreptul de folosinta asupra unui autoturism Dacia Logan. La data de 24.01.2007, a avut loc un accident in urma caruia autoturismul a fost avariat in proportie de 70 - 80 %, ceea ce echivaleaza cu o dauna totala, intrucat costurile reparatiei, estimate prin deviz (10.000 euro), sunt mai mari decat valoarea pentru care autoturismul a fost asigurat (6.932 euro).
     Se sustine ca debitorul a notificat creditoarea la data de 22.02.2007, dupa eliberarea dovezilor necesare de catre politie, cu privire la incidenta dispozitiilor contractuale referitoare la dauna totala, insa creditoarea a ignorat sesizarea si a continuat sa emita facturi si sa-l someze sa plateasca debitul.
     Se apreciaza ca creanta dedusa judecatii nu este certa, urmand ca temeinicia pretentiilor formulate (mai mult decat discutabila) sa fie discutata pe calea dreptului comun.
     In dovedirea apararilor formulate, debitorul a depus la dosar inscrisuri.
     In cauza a fost incuviintata pentru parti si administrata proba cu inscrisuri.
     
     Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
     Intre creditoarea _____., in calitate de finantator, si debitorul ....................., in calitate de utilizator, s-a incheiat contractul de leasing nr. 31028/28.11.2006, avand ca obiect transmiterea catre utilizator dreptului de folosinta asupra unui autoturism Dacia Logan Ambiance, pentru un pret de 6.472, 26 euro, fara TVA.
     Utilizatorul s-a obligat sa plateasca 60 rate lunare in valoare de 104, 74 euro, taxele de administrare, comisioanele, costurile asigurarilor, precum si alte sume prevazute in contract.
     La data incheierii contractului, utilizatorul si-a exprimat optiunea irevocabila de a cumpara bunul la incetarea duratei leasingului (lit.B).
     Potrivit literei C din contract, utilizatorul a incheiat cu privire la autoturismul luat in leasing asigurari pentru raspundere civila auto, precum si casco, suma asigurata fiind de 7.702 euro.
     S-a stipulat ca  beneficiarul asigurarii este finantatorul _____., utilizatorul asigurat obligandu-se sa nu revoce beneficiarul, pe toata durata leasingului.
     Utilizatorul s-a obligat totodata sa efectueze periodic plata primelor de asigurare catre brokerul SC VBL Broker de Asigurare SRL.
     In conditiile literei E, conditiile generale de leasing anexate contractului constituie parte integranta a contractului, partile obligandu-se sa respecte obligatiile ce decurg din conditiile generale de leasing.
     
     Prin notificarea inregistrata la SC VBL Broker de Asigurare SRL sub nr. 547/22.02.2007, debitorul ..................... a notificat situatia de dauna totala privind autoturismul care formeaza obiectul contractului de leasing din 28.11.2006, ca urmare a unui accident de circulatie, solicitand incetarea contractului de leasing si restituirea avansului platit. Totodata, debitorul a aratat ca intarzierea de a anunta accidentul de circulatie petrecut la 24.01.2007 se datoreaza eliberarii autorizatiei de reparatie abia la data de 21.02.2007.
     Din autorizatia de reparatie seria ARA nr. 025709 emisa de I.P.J. Giurgiu - Serviciul Politiei Rutiere la data de 21.02.2007 rezulta ca autoturismul inmatriculat sub nr. B - 011543, proprietatea Volksbank Leasing, a fost implicat la data de 24.01.2007 intr-un accident de circulatie, fiind avariat in proportie de 70 - 80 %.
      Potrivit devizului estimativ intocmit de SC AUTO COBALCESCU SRL, costurile reparatiilor necesare ar fi de 9.995, 48 euro, ceea ce semnifica existenta unei daune totale, avand in vedere ca, potrivit politei de asigurare emise de SC GENERALI ASIGURARI SA, prin SC VBL Broker de Asigurare SRL, suma asigurata in primul an de functionare al autoturismului este de 7.702 euro, iar in al doilea an, de 6.932 euro.
     Cu toate ca debitorul a notificat finantatorul - fie si indirect, prin intermediul brokerului de asigurare - cu privire la existenta daunei totale, solicitand incetarea contractului de leasing, creditoarea a emis facturi fiscale pentru ratele de leasing aferente lunilor februarie 2007 - octombrie 2007 precum si pentru taxele lunare de notificare aferente aceleiasi perioade.
     Totodata, creditoarea a mai emis urmatoarele facturi fiscale: a) la 5.12.2007, pentru suma de 1.184, 64 lei reprezentand cheltuieli recuperare; b) la 10.01.2008, pentru suma de 167, 79 lei pentru prestari de servicii inchidere contract; c) la 7.04.2008, pentru suma de 101, 15 lei pentru prestari servicii conform art. 3.1 lit.b din contract; d) la 12.09.2008, pentru suma de 16.550, 54 lei, reprezentand capital neacoperit din pretul de vanzare al autoturismului Dacia Logan.
     
     Instanta urmeaza sa verifice in ce masura exista o creanta certa, lichida si exigibila pentru sumele pretinse de creditoare ulterior accidentului din data de 21.02.2007.
     Pentru solutionarea prezentei cauze prezinta importanta mai multe clauze cuprinse in conditiile generale de leasing, dupa cum urmeaza:
     Potrivit art. 3.4, imposibilitatea de folosinta totala sau partiala a bunului - inclusiv forta majora sau cazul fortuit -  pentru scopul prestabilit (de exemplu, dar nu limitativ: legata de vicii ascunse/aparente, defectiuni, probleme de service, de reparatii de orice fel si oricand, necorespunderea bunului cu cel comandat sau cu descrierea tehnica, avarierea, distrugerea totala, sustragerea de catre un tert (...) nu vor influenta drepturile locatorului fata de utilizator, rezultate din contract; de asemenea, nu dau utilizatorului dreptul de a pretinde locatorului daune si/sau inlocuirea bunului, neexecutare, reducerea, suspendarea, sistarea/intreruperea executarii obligatiilor sale, asumate in temeiul contractului.
     Potrivit art. 3.6, toate riscurile aferente dreptului de proprietate al bunului (...) sunt in exclusivitate in patrimoniul utilizatorului din momentul semnarii contractului, locatorul fiind exonerat de orice raspundere (semnificatia exacta a acestei clauze fiind ca utilizatorul suporta riscurile aferente dreptului de proprietate al bunului).
     In conditiile art. 4.2 alin.2, scoaterea din functiune sau eventualele intreruperi intervenite in exploatarea bunului (reparatie, accident, furt etc.) nu confera utilizatorului dreptul de a pretinde reducerea sau intreruperea/suspendarea platii ratelor de leasing, a altor sume de bani catre locator/broker si/sau inlocuirea bunului.
     Potrivit art. 7.1 si 7.9, in cazul in care utilizatorul si locatorul au agreat ca incheierea asigurarii sa se efectueze de utilizator (in calitate de asigurat) pe cheltuiala sa,1 utilizatorul va asigura bunului, la asiguratorul mentionat in contract si in conditiile agreate cu locatorul, pe toata durata contractului sau pana la radierea bunului de pe numele locatorului din evidentele organelor competente. 
     Utilizatorul cedeaza locatorului toate drepturile sale care decurg din contractele de asigurare, precum si pretentiile fata de tertii care produc pagube si pretentiile fata de asigurator. Locatorul accepta cesiunea.
      In conditiile art. 7.12, in cazul in care valoarea despagubirilor incasate de locator de la asigurator in urma daunei totale/furtului total al bunului si cu care a fost creditat contul locatorului este mai mica decat cheltuielile prevazute la art. 8.7 din contract, utilizatorul este obligat sa plateasca locatorului diferenta astfel rezultata in termen de maximul 15 zile calendaristice de la data emiterii de catre locator a facturii aferente.
     Art. 6.6 dispune ca, in cazul avarierii bunului, utilizatorul este obligat sa anunte in scris brokerul, daca asigurarea a fost intermediata de acesta. Prin raportare la aceasta clauza contractuala, notificarea adresata SC VBL Broker de Asigurare SRL este opozabila creditoarei.
     Potrivit art. 8.7, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului devin scadente la termenul indicat in factura emisa de catre locator, acesta avand dreptul de a calcula toate creantele ce decurg din contract, indeosebi valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare casco, RCA, pana la radierea bunului de pe numele locatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea insumata a tuturor celorlalte obligatii financiare prevazute in sarcina utilizatorului conform contractului, scadente, dar neplatite de catre utilizator (...).
     Art. 8.2 lit.c prevede rezilierea de drept a contractului in cazul distrugerii totale a bunului, confirmata in scris de asiguratorul CASCO, iar art. 8.8 dispune ca, in cazul confirmarii de catre asigurator si, dupa caz, de catre organele de politie a daunei totale/furtului bunului, contractul va fi reziliat inainte de termen (...) si in continuare contractul se va inchide prin compensare financiara, dupa evidentierea in contul locatorului a intregii indemnizatii de asigurare. Utilizatorul va achita toate debitele (inclusiv primele de asigurare) scadente pana la data confirmarii de catre asigurator a furtului total/daunei totale.

     Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
     Aceasta lege a fost adoptata pentru transpunerea in dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, in cadrul negocierilor Romaniei de aderare la Uniunea Europeana.
     Existenta contractelor de adeziune, al caror continut este opera exclusiva a vointei profesionistului, implica o prezumtie de inegalitate a partilor (deopotriva economica si informationala) care a facut necesara reglementari legislative prin care libertatea contractuala a profesionistului este limitata, tocmai pentru a proteja autonomia de vointa a consumatorului si pentru a conferi un caracter efectiv libertatii contractuale a acestuia.
      Actele normative comunitare si nationale adoptate pentru protectia consumatorilor fac parte din ordinea publica de protectie, menita se protejeze in diferite contracte partea mai slaba din punct de vedere economic. In mod special, legislatia adoptata pentru reprimarea clauzelor abuzive protejeaza autonomia de vointa a consumatorului, care nu a putut, cu ocazia incheierii contractului de adeziune, sa opteze intre a accepta sau nu respectivele clauze.
     Contractul de leasing incheiat intre parti intra in campul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind incheiat intre un profesionist (comerciant), in cadrul activitatii sale profesionale autorizate, si un consumator (persoana fizica) care a incheiat un contract in afara activitatii sale profesionale (art.2).
     Se constata ca conditiile generale de leasing, care contin clauzele contractuale in discutie fac parte din contractul de leasing, nu au fost negociate in niciun fel cu consumatorul, care nu a avut posibilitatea reala de a le influenta continutul (art. 4 alin.2), iar creditoarea nici nu a sustinut - cu atat mai putin dovedit - ca clauzele standard continute de conditiile generale de leasing ar fi fost negociate cu debitorul (art. 4 alin.3 teza a II-a din lege).
     Sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 4 alin.1 din lege, intrucat clauzele conditiilor generale de leasing referitoare la situatia distrugerii bunului ce formeaza obiectul contractului de leasing instituie un dezechilibru contractual pronuntat, in detrimentul consumatorului si in favoarea comerciantului, situatie in mod evident contrara cerintelor bunei-credinte.
     Din interpretarea sistematica a clauzelor contractuale in discutie, expuse in cele ce preced, rezulta ca pe durata contractului de leasing, desi nu este proprietar, utilizatorul suporta toate riscurile ce incumba indeobste proprietarului bunului, indeosebi riscul distrugerii totale sau partiale a bunului. In aceasta ipoteza, utilizatorul este in continuare tinut de toate obligatiile decurgand din contractul de leasing, indeosebi plata tuturor ratelor de leasing inca neplatite, precum si a valorii reziduale, ceea ce il pune pe locator in aceeasi situatie in care s-ar fi aflat daca bunul nu ar fi pierit, iar contractul ar fi fost executat conform previziunii partilor.
     Cu toate acestea, in ipoteza unei daune totale a autoturismului, locatorul, in calitate de beneficiar al asigurarii,  incaseaza integral indemnizatia de asigurare pentru distrugerea totala a autoturismului, in limita sumei de asigurare prevazute in contractul de asigurare. Se observa ca desi, de regula, beneficiarul asigurarii este titularul interesului asigurat - in cazul de fata, utilizatorul, intrucat el suporta riscurile pieirii bunului - in acest caz, locatorul/finantator este beneficiarul asigurarii, si aceasta desi el este in continuare indreptatit sa solicite utilizatorului executarea integrala a obligatiilor asumate prin contract, ca si cum utilizatorul ar beneficia in mod efectiv de bun.
     In consecinta, in ipoteza daunei totale, locatorul obtine un avantaj patrimonial mult mai mare decat daca bunul ramane in fiinta pe toata durata leasingului, intrucat este indreptatit sa primeasca integral,  pe de-o parte,  ratele de leasing si valoarea reziduala, iar pe de alta parte, indemnizatia de asigurare care are ca scop tocmai inlocuirea valorii bunului pierit.
     In acelasi timp, utilizatorul trebuie plateasca integral contravaloarea dreptului de folosinta al bunului (ratele de leasing), desi nu mai beneficiaza de folosinta bunului pierit, precum si pretul corespunzator valorii reziduale, desi la finalul contractului de leasing, nu va primi efectiv nimic in schimbul sumelor platite cu acest titlu.
     In raport de aceste considerente, articolele 3.4, 4.2 alin.2, 8.7 din conditiile generale de leasing, care prevad aceste consecinte, sunt lovite de nulitate absoluta si potrivit dreptului comun, intrucat prestatiile la care s-a obligat utilizatorul in situatia pieirii bunului sunt lipsite de cauza, neexistand nicio contraprestatie a locatorului care sa le justifice (art. 966 C.civ.).
     In acest sens, trebuie amintit ca in contractele cu titlu oneros, comutative, fiecare parte se obliga in considerarea contraprestatiei pe care o va obtine de la cealalta parte (art. 945 si 947 alin.1 C.civ.), scopul imediat sau cauza abstracta a obligatiei fiind tocmai prefigurarea contraprestatiei celeilalte parti.
     In aplicarea acestor principii, sunt nule absolut acele clauze contractuale ce constituie expresia unui dezechilibru intre partile contractante (chiar daca acestea nu sunt un comerciant, respectiv un consumator), in situatia in care o parte este exonerata de anumite obligatii care sunt de esenta contractului incheiat si in absenta carora contraprestatia stipulata in sarcina celeilalte parti apare ca lipsita de cauza, ori o parte se obliga la anumite prestatii care nu au niciun fel de echivalent in obligatiile celeilalte parti.
     Astfel, prestatia locatorului, in cazul contractului de leasing, este tocmai asigurarea dreptului de folosinta asupra bunului dat in leasing, precum si dreptul de optiune (efectiv, real) al utilizatorului de a cumpara bunul la sfarsitul perioadei de leasing, ori de a-l restitui locatorului.
     In masura in care dreptul de folosinta nu mai poate fi asigurat, ca urmare a pieirii fortuite totale a bunului - aceasta ipoteza fiind luata in discutie care urmare a inexistentei oricarei sustineri ori dovezi privind producerea daunei din culpa utilizatorului - obligatia corelativa de a plati ratele de leasing si valoarea reziduala, dupa pieirea bunului, este lipsita de cauza.
      Potrivit dreptului comun, intr-o asemenea situatie, debitorul obligatiei imposibil de executat (de a asigura dreptul de folosinta si de a transmite proprietatea asupra bunului la finalul perioadei de leasing) suporta riscul contractului, cu consecinta ca cealalta parte a contractului sinalagmatic este liberata de propriile obligatii.
     Chiar daca solutia dreptului comun este una supletiva, fiind permisa, in principiu, derogarea prin conventia partilor, in materia contractelor de adeziune incheiate intre comercianti si consumatori, nu sunt permise derogari care creeaza un dezechilibru contractual semnificativ, in detrimentul consumatorului, fiind vorba despre clauze abuzive interzise de art. 1 alin.3 si art. 4 din Legea nr. 193/2000.
     Se constata prin urmare ca dispozitiile 3.4, 4.2 alin.2, 7.1 si 7.9, 8.7 din conditiile generale de leasing creeaza, in mod cumulat, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
     O reglementare care sa instituie o repartizare rationala si echitabila a riscurilor ar fi putut fi aceea in care locatorul incaseaza indemnizatia de asigurare, dar utilizatorul este exonerat de plata ratelor de leasing si a celorlalte sume stabilite prin contract, incepand cu data pieirii fortuite a bunului.
     
     Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale in discutie.
     Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
      Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii corecte si a aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana), precum si de a interpreta directivele transpuse in concordanta cu deciziile Curtii de Justitiei ale Comunitatilor Europene (art. 249 alin.3 din Tratatul Comunitatii Europene), numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale de afaceri impuse acestora.
     Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze inscrise intr-un contract incheiat intre profesionist si un consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu inlatura insa sanctiunea civila tipica, a nulitatii, care intervine in cazul nesocotirii dispozitiilor legale imperative edictate pentru incheierea valabila a actului juridic.
     In cauza, nulitatea este absoluta  - caracterul absolut decurgand din interesul de ordine publica ocrotit, respectiv protectia consumatorilor - care poate fi invocata chiar din oficiu de instanta in situatia, mult mai frecventa, in care comerciantul formuleaza actiuni in justitie pentru executarea obligatiilor decurgand din contractele cu consumatorii si care cuprind clauze abuzive.
     In acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
     Curtea a statuat ca "in ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
     Scopul art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, nu ar putea fi atins, daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze. In litigiile al caror obiect are o valoare redusa, onorariile avocatiale ar putea fi mai mari decat suma litigioasa, ceea ce ar putea determina consumatorii sa se abtina de la formularea unor aparari impotriva aplicarii unor asemenea clauze abuzive. Este adevarat ca procedurile mai multor state membre permit indivizilor sa se apere ei insisi in astfel de litigii, insa exista pericolul deloc neglijabil ca, din nestiinta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protectie eficienta a consumatorului poate fi atinsa numai daca se recunoaste posibilitatea instantei nationale de a verifica din oficiu o asemenea clauza" (considerentele 25 si 26).
     In raport de aceste considerente lipsite de echivoc ale Curtii Europene de Justitie, care realizeaza o interpretare obligatorie privind caracterul efectiv al sanctiunilor aplicate clauzelor abuzive si posibilitatea instantei de a constata din oficiu caracterul abuziv al clauzelor si de a le invalida, se impune a se retine ca clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune care, pe de-o parte, rezulta si din regulile si principiile dreptului intern, iar pe de alta parte, este singura care asigura in concret atingerea scopului Directivei privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii.
     Dreptul si obligatia instantei de a constata din oficiu nulitatea absoluta a clauzelor abuzive pe care se intemeiaza pretentiile deduse judecatii exista si in cadrul procedurii simplificate a somatiei de plata, intrucat in caz contrar s-ar permite creditorului sa-si constituie un titlu executoriu impotriva consumatorului lipsit de cunostinte juridice. Pe de alta parte, pentru admiterea cererii trebuie sa existe o creanta certa, lichida si exigibila, fiind evident ca o asemenea creanta nu poate izvori decat dintr-un contract valabil incheiat, intrucat numai conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante (art. 969 alin.1 C.civ.), in vreme ce conventiile lovite de nulitate nu produc niciun efect.
     
     In ce priveste caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in conditiile generale, se mai impune observatia ca optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de serviciile oferite de societatea de leasing in cauza, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza. 
     Imprejurarea ca nu exista monopol pe piata nu este de natura sa inlature caracterul abuziv al clauzei, intrucat art. 4 din Legea nr. 193/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare, nefiind asadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract prestabilit (de adeziune) sa fie intrebuintate de un comerciant care detine un monopol pe piata produsului sau serviciului respectiv.
     Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare si nici concordanta cu principiul libertatii de vointa a partilor, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
     De aceea, declaratia debitorului ..................... in sensul ca a luat la cunostinta de conditiile generale de leasing nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare. Astfel, prohibitia stipularii clauzelor abuzive si sanctiunea nulitatii absolute a unor astfel de clauze se aplica chiar in situatia in care consumatorul a inteles clauzele contractului si a inteles sa contracteze in aceste conditii.
     Cu toate acestea, instanta retine ca simpla mentiune, inscrisa ea insasi in partea tipizata a contractului de adeziune, ca utilizatorul a luat la cunostinta si este intrutotul de acord cu prevederile conditiilor generale de leasing ce reglementeaza raporturile juridice contractuale, le accepta fara rezerve si se obliga sa le respecte intrutotul nu poate genera, prin ea insasi, prezumtia ca utilizatorul ar fi luat cu adevarat la cunostinta de respectivele conditii generale si, mai ales, ca ar fi inteles toate consecintele juridice pe care le implica aplicarea acestora.
     Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care orice contract incheiat intre comercianti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. In literatura de specialitate s-a subliniat in mod just ca o prima conditie pentru comprehensibilitatea unor astfel de clauze este chiar ca acestea sa fie usor lizibile pentru consumator, fiind contrara dispozitiei legale in discutie (aplicata intr-o maniera corespunzatoare finalitatii sale) redactarea unor conditii generale cu caractere minuscule.
     Conditiile generale de leasing sunt redactate cu caractere excesiv de mici, care nu sunt usor de descifrat si de citit, iar clauzele sunt redactate intr-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decat specialistilor. In aceste conditii, care nu respecta cerintele art. 1 din lege, s-ar fi impus ca utilizatorul sa fie informat oral si in scris cu privire la obligatiile esentiale ce decurg din conditiile generale (obligatia de asigurare, termenele de plata, obligatia de a suporta riscurile, sanctiunile contractuale numeroase s.a.m.d.), prin inmanarea unui material redactat pe intelesul cetateanului mediu, care sa explice in sinteza obligatiile pe care si le asuma si riscurile la care se expune prin incheierea contractului de leasing.
     Intr-adevar, instanta considera ca obligatiile ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor cumulat, excesiv de impovaratoare, iar unele surprinzatoare chiar pentru un profesionist al dreptului, prin raportare la natura contractului, astfel incat obligatia de loialitate si buna-credinta ce guverneaza deopotriva negocierile precontractuale si faza incheierii contractului ar fi impus explicarea pe inteles a obligatiilor asumate de utilizator.
     Nerespectarea cerintelor art. 1 din lege face ca, prin aceasta imprejurare insasi, conditiile generale de leasing impuse de creditoare cocontractantilor sa aiba caracter abuziv.
     
     Se constata ca sumele facturate, la care se refera pretentiile deduse judecatii, sunt rezultatul aplicarii de catre creditoare a clauzelor abuzive cuprinse in conditiile generale de leasing, clauze care sunt lovite de nulitate absoluta. In consecinta, facturile fiscale emise nu pot fi opuse debitorului.
      In raport de considerentele expuse in cele ce preced, creditoarea nu poate justifica existenta unei creante certe, lichide si exigibile, creante care nu puteau izvori decat din clauze contractuale valabile, nefiind indeplinite astfel conditiile art. 1 din OG nr. 5/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

     Respinge cererea de emitere a somatiei de plata, formulata de creditoarea .....................cu sediul in ____..,  in contradictoriu cu debitorul ..................... cu domiciliul in _____., ca neintemeiata.
     Irevocabila.
     Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.01.2009
     
                         PRESEDINTE,                                                     GREFIER,

Red. L.Z./dact. D.E. /4 ex.

       
      1 Alternativa fiind, potrivit art. 7.2, asigurarea bunului de catre locator, pe cheltuiala utilizatorului.
1