Concediere colectiva. Dispozitii legale imperative. Nerespectare

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 86 din 18 ianuarie 2010

La data de 22.10.2009, prin sentinta civila nr. 2851/2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins exceptia invocata de parata.
S-a respins actiunea formulata de catre reclamantul SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA AGHIRES, in contradictoriu cu CNCAF M. SA,  avand ca obiect un litigiu de munca.
Pentru a pronunta solutia mentionata, prima instanta a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului este neintemeiata prin raportare la art. 28 din Legea 54/2003.
De asemenea, a mai avut in vedere faptul ca, cei patru salariati pentru care s-a formulat actiunea au fost concediati prin deciziile aratate incepand cu data de 24.12.2008, in temeiul  art. 65 alin. l din Codul Muncii, datorita desfiintarii locului de munca ocupat de fiecare salariat ca urmare a dificultatilor crizei economico-financiare.
Prin HG nr. 1846/2004 a fost inchisa definitiv Mina Iara si prin HG nr. 644/2007 s-au inchis definitiv Mina Iara Cacova si Iazul Fagetul Ierii.
In baza Deciziei nr. 105/03.04.2007 s-a aprobat sistarea activitatii de productie in subteran la minereul de fier la  Mina Baisoara Cacova incepand cu 06.03.2007. Cei patru salariati au fost mentinuti pentru efectuarea unor lucrari de conservare si inchidere a minei conform art. ll alin.4 Anexa l din HG nr. 116/2006.
Fata de Filiala Iaramin S.A. Iara s-a dispus deschiderea simplificata a falimentului prin sentinta comerciala nr. 461/09.02.2009 a Tribunalului Comercial Cluj, iar prin Decizia nr. 120/10.11.2008 emisa de catre parata s-a dispus concedierea prin acordarea preavizului prevazut de lege pentru 63 de persoane, iar pentru punctul de lucru Iara 18 persoane.
In ceea ce priveste drepturile prevazute de programul de restructurare al societatii parate cu aplicarea OUG nr. 116/2006, tribunalul a retinut ca pentru parata s-a aprobat concedierea colectiva a unui numar de 155 de salariati in perioada 2007-2008. Prin HG nr. 155/19.12.2007, parata a fost cuprinsa in lista Societatile nationale aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice care vor efectua concedieri efective si al caror personal va beneficia de drepturile si facilitatile prevazute de OUG nr. 116/2006. Salariatii pentru care s-a facut actiunea nu au fost cuprinsi, deoarece unii s-au aflat in concedii medicale sau  au beneficiat de drepturile prevazute de OUG nr. 9/1997.
Avand in vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat cererea reclamantului ca nefondata, in temeiul art. 65 si art. 66 C. muncii, deoarece desfiintarea efectiva a locului de munca este o cauza reala si serioasa de incetare a contractului individual de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pe de o parte, iar pe de alta parte,  nu s-a putut dispune concedierea in conditiile cerute de reclamant deoarece, asa cum am aratat, unii au fost in incapacitate temporara de munca, iar altul a beneficiat de prevederile unui alt act normativ in materie.
In termen legal, a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA AGHIRES, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, cu consecinta admiterii actiunii.
Recurentul considera ca hotararea atacata este nelegala intrucat instanta de fond a lasat nesolutionata critica invocata prin precizarea de actiune privitoare la nelegalitatea deciziilor de concediere contestate prin raportare la obligatiile angajatorului in cazul concedierilor colective, obligatii prevazute de art.69 si 70 din C. Muncii coroborat cu art.97-98 din CCM la nivelul ramurii 2008-2012 si a cerintelor obligatorii prevazute de art.74 al. 1 din Codul Muncii.
Astfel, acesta apreciaza ca intimata parata nu a facut dovada respectarii obligatiilor imperative prevazute in cazul concedierii colective, prealabile emiterii deciziilor de desfacere, respectiv informarea si consultarea sindicatului sau reprezentantilor salariatilor anterior luarii masurii si notificarea Proiectului de concediere colectiva si catre Inspectoratul Teritorial de Munca.
De asemenea, invedereaza faptul ca deciziile de concediere contestate sunt lovite de nulitate absoluta ca urmare a incalcarii dispozitiilor art. 74 al.1 lit. a, c si d din Codul Muncii, nelegalitatea fiind invocata in fata instantei fondului, fara ca aceasta din urma sa faca verificari in acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, arata ca solutia instantei se fundamenteaza pe o interpretare eronata si incompleta a probatoriului administrat in cauza, instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii si pronuntand o sentinta lipsita de temei legal si cu aplicarea gresita a legii.
Arata  ca, cei patru salariati concediati nelegal erau inclusi in cea de-a doua etapa a programului de restructurare, in baza caruia urma sa beneficieze de plati compensatorii, neincluderea acestora in prima etapa a programului de restructurare, fiind justificata de faptul ca acestia se aflau in incapacitate temporara de munca (concedii medicale) la momentul realizarii acesteia.
Se mai subliniaza ca in masura in care aplicarea celei de-a doua etape de restructurare urma sa se faca in baza unei hotarari de Guvern prin care sa se stabileasca, in conditiile legii, numarul personalului disponibilizat, iar aceasta hotarare a aparut doar in anul 2009, concedierea celor patru salariati dispusa la finele anului 2008, apare ca nelegala.
Intimata nu si-a exprimat pozitia procesuala in cauza.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
La nivelul intimatei CNCAF "M." SA a fost instituit un program de restructurare pentru perioada 2006 - 2008, aprobat in conditiile legii, si care la capitolul 7 pct. 7 prevede efectuarea de disponibilizari colective pentru un numar de 155 de persoane (din care 120, in anul 2007 si 35 de persoane pana la data de 31.12.2008), acestea urmand sa beneficieze de protectie sociala in conformitate cu OUG nr.116/2006.
Pornind de la planul de restructurare mentionat, intimata a dispus prin deciziile nr. 6894/24.12.2008, 6890/24.12.2008, 6892/24.12.2008, 6896/24.12.2008 concedierea salariatilor L.E., B.V., I.E. si P.I. fiind retinute dispozitiile art. 65 din Codul Muncii coroborat cu art. 68 lit. b si art. 69 din Codul muncii, ca temei al desfacerii contractului individual de munca.
Referitor la deciziile de concediere mentionate, Curtea apreciaza ca acestea sunt nelegale pentru urmatoarele considerente:
Retinand ca este in prezenta unei concedieri colective, prin raportare la temeiul de desfacere al contractului individual de munca al celor patru salariati, Curtea noteaza ca procedura prealabila obligatorie emiterii deciziilor de desfacere nu a fost parcursa de catre angajator in conditiile si limitele stabilite de dispozitiile art.69-70 din Codul Muncii coroborat cu art.97 -98 din CCM nr.60/04 din 11.02.2008 Unic la nivelul Ramurii Industriei Miniere si Geologiei pe anii 2008-2012, unde la Anexa 1, cuprinzand lista unitarilor in care se aplica, la pozitie 274 apare si parata.
Astfel, societatea nu a dovedit faptul ca la baza concedierii colective si care a stat la baza emiterii deciziilor de concediere contestate ar fi existat un Proiect de Concediere Colectiva, care sa fie adus la cunostinta sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sub forma unui Notificari a unui Proiect de Concediere Colectiva, notificat totodata, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterior luarii deciziei si catre Inspectoratul Teritorial de Munca si Agentia de ocupare a fortei de munca (art.70 din C. Muncii si art.97 din CCM la nivel de ramurii Industriei Miniere si Geologiei pe anii 2008-2012 unde termenul este extins la 60 de zile calendaristice anterioare luarii deciziei).
Prin urmare, intimata parata nu a facut dovada respectarii obligatiilor imperative prevazute in cazul concedierii colective, prealabile emiterii deciziilor de desfacere, respectiv informarea si consultarea sindicatului sau reprezentantilor salariatilor anterior luarii masurii si notificarea Proiectului de concediere colectiva si catre Inspectoratul Teritorial de Munca, obligatii ce au natura unor garantii legale a respectarii drepturilor salariatilor in cazul concedierii, menite sa asigure transparenta si legalitatea masurii dispuse de angajator, fundamentata pe motive obiective si care nu poate fi lasata la latitudinea exclusiva a angajatorului, permitand subiectivismul acestuia.
De asemenea, si in situatia in care nu dispunea de locuri vacante, fapt care insa nu este mentionat in cuprinsul deciziilor de concediere, compania avea obligatia de a solicita sprijinul Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, urmand sa ii comunice acestuia solutiile propuse de agentie, obligatie pe care nu si-a indeplinit-o, cu toate ca dispozitiile legale in materie garanteaza salariatului concediat pentru motive care nu tin de persoana sa , dreptul de a beneficia de masuri active de combatere a somajului (art.64 coroborat cu art.67 din Codul muncii, Legea nr. 76/2002).
Nelegalitatea deciziilor rezida si din incalcarea art. 74 al. 1 lit. a, c si d din Codul muncii, critici care, desi au fost invocate in fata instantei fondului, nu au fost analizate.
Potrivit art. 74 al.1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
    a) motivele care determina concedierea;
    b) durata preavizului;
    c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
    d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64."
Asadar, decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu "motivele ce determina concedierea". Mentionarea motivelor ce determina concedierea trebuie sa se faca in chiar cuprinsul deciziei, fiind necesara o expunere explicita si fara echivoc a acestor motive.
Deciziile de concediere contestate nu prevad motivul pentru care se decide concedierea celor patru salariati, neindicandu-se temeiul concedierii, specificandu-se doar ca aceasta masura este luata in baza Deciziei nr. 120 din 10.11.2008 a Consiliului de Administratie, facandu-se trimitere la restrangerea activitatii de productie.
Simpla trimitere la Decizia nr. 120/10.11.2008, emisa de intimata, si precizarea unei situatii de fapt ca reorganizare a recurentei nu echivaleaza cu justificarea deciziei de concediere.
Motivarea deciziei de concediere in chiar cuprinsul sau, asa cum este ceruta in mod obligatoriu de lege, presupune o expunere explicita a acestor motive, respectiv descrierea clara si completa a situatiei de fapt ce determina luarea acestei decizii.
Este adevarat ca intimata a depus la dosarul cauzei decizia Consiliului de administratie care a stat la baza deciziei de concediere, insa aceasta nu poate valida decizia de concediere, in lipsa temeiului legal al acesteia, deoarece, conform art. 77 C. m., validitatea acesteia se apreciaza doar in functie de motivele de fapt si de drept prevazute in chiar cuprinsul deciziei.
Totodata, potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) si d) din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie sa prevada in mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, iar decizia contestata nu face referire la ordinea de prioritate care a condus la concedierea recurentilor, si nici nu contine mentiunile privitoare la oferirea unui alt loc de munca vacant, sau in lipsa acestuia, mentiunea expresa ca in societate nu exista alte locuri de munca vacante compatibile cu pregatirea profesionala a salariatilor concediati.
Concluzionand ca deciziile de concediere au fost emise cu incalcarea normelor legale atat sub aspect procedural, cat si sub aspect formal si avand in vedere dispozitiile art. 76 din Codul muncii, conform carora "concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta", Curtea concluzioneaza ca deciziile de concediere ale celor patru angajati sunt lovite de nulitate absoluta.
Constatand nelegalitate deciziilor de concediere, Curtea apreciaza ca nu mai este necesara analizarea acestora si sub aspectul temeiniciei, astfel ca nu va proceda la verificarea motivelor invocate in acest sens.
Pentru considerentele expuse, in conformitate cu art. 304 pct. 8 si 9 Cod de procedura civila, Curtea urmeaza sa admita recursul, sa modifice in parte sentinta atacata, in sensul ca va admite actiunea reclamantului SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA AGHIRES impotriva paratei CNCAF M.SA Deva si va dispune anularea  deciziilor de concediere  nr. 6890, 6892, 6894 si 6896 din 24.12.2008 emise de parata.
De asemenea, prin raportare la art. 78 al. 2 din Codul Muncii va dispune reintegrarea membrilor de sindicat L.E., B.E., I.E. si P.I.  in posturile detinute anterior emiterii deciziilor de concediere.
In conformitate cu art. 78 al.1 din Codul Muncii, va obliga parata sa plateasca membrilor de sindicat mentionati anterior o despagubire egala cu  salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat salariatii, incepand cu 24.12.2008 si pana la reintegrarea efectiva.
Apreciind ca prima instanta a solutionat judicios exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de catre societatea parata, va mentine dispozitia de respingere a acesteia.