Desfacerea contractului individual de munca. Omisiunea informarii sindicatului. Consecinte. Anularea deciziei de concediere
(Decizie nr. 873/R din data de 14.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia civila nr. 873/R din 14 aprilie 2010
Prin sentinta civila nr. 3234 din 12 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea civila formulata de catre reclamantul SINDICATUL LIBER UNIMET in numele si pentru membrii de sindicat reprezentati in contradictoriu cu parata S.C. R. S.A. avand ca obiect un litigiu de munca.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca membrilor de sindicat C.A., I.M., I.P., A.G., L.E., P.I.,C.I. si B.V. li s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul art. 65 din Codul muncii, avand in vedere dificultatile economice prin care a trecut societatea parata.
Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauza reala, cand prezinta caracter obiectiv si este derivata cand are la baza studii temeinice privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoana poate fi concediata pentru motive care nu tin de aceasta, determinate de desfiintarea locului de munca din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia.
Motivele ce impun concedierea trebuie sa vizeze acele locuri de munca care au fost ocupate de salariatii carora li s-au emis deciziile de incetare a raporturilor de munca.
Conform dispozitiilor art. 68 alin. 1, prin concedierea colectiva se intelege concedierea intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive, care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de: a) cel putin 10 salariati - daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 salariati si mai putin de 100 salariati; b) cel putin 10 % din salariati daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati cel putin 100 salariati dar nu mai putin de 300 salariati si c) cel putin 30 salariati daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.
Concedierea efectuata raportata la prevederile art. 68 alin. l lit. c din Codul Muncii nu a fost una colectiva si anterior concedierii au fost respectate dispozitiile prevazute de art. 167 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de societate, fapt care rezulta si din copia procesului-verbal nr. 4/27.05.2009 al sedintei Consiliului de Administratie.
Parata, a depus la dosarul cauzei Hotararea Consiliului de Administratie nr. 4/27.05.2009 aferenta procesului-verbal nr. 4/27.05.2009 si lista personalului propus pentru reducere incepand cu data de 01.06.2009 din care rezulta ca s-a aprobat reducerea unui numar de 29 salariati.
De asemenea, aceasta a depus copii dupa situatia rezultatelor financiare si a evolutiei comenzilor pe anul 2009, din care rezulta ca resursele banesti au scazut ca si numarul de comenzi. Asa fiind angajatorul a facut proba masurilor luate conform prevederilor art.287 din Codul Muncii, pana la prima zi de infatisare, prin aceasta dovedindu-se desfiintarea efectiva a posturilor.
In acest context nu este lipsit de importanta faptul ca prin Sentinta Comerciala nr. 2579/02.11.2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a deschis procedura generala de insolventa fata de parata numindu-se ca si administrator judiciar Casa de Insolventa Transilvania SPRL Cluj-Napoca.
Fata de acestea tribunalul in temeiul art. 238 si urm. C.muncii a respins ca neintemeiata actiunea intrucat masura desfacerii contractului individual de munca a membrilor de sindicat pe care ii reprezinta a fost una efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER UNIMET solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei civile recurate, ca fiind nelegala si netemeinica si, retinand cauza spre rejudecare, pe fond, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivele de recurs arata ca instanta de control judiciar trebuie sa analizeze legalitatea deciziilor de concediere contestate in cauza si dand reprezentarea justa, sa asigure corecta aplicare a legii.
Privitor la aspectele de nelegalitate privind conditiile de forma si procedurale ale deciziilor de concediere, invocate prin cererea introductiva raportat la dispozitiile art.167, 168 si 191 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate 2008-2009.
Instanta in considerentele sentintei recurate a lasat nesolutionate criticile formulate prin actiunea introductiva privitoare la nelegalitatea deciziilor de concediere raportat la dispozitiile conventionale cuprinse in art.167, 168 si 191 din CCM la nivel de unitate in vigoare, si care ar fi fost hotaratoare pentru dezlegarea pricinii si pronuntarea unei sentinte legale si temeinice.
Obligativitatea parcurgerii etapei informarii si consultarii sindicatului si in cazul unor concedieri individuale, decurge in mod imperativ din prevederiile art.167 din CCM la nivel de unitate, si care rezultat al negocierii reprezinta acord de vointa al partilor materializat in clauza din CCM la nivel de unitate, in vigoare, si care reprezinta legea partilor.
In opinia recurentei, lipsind de efecte juridice clauza prevazuta in art.167 din CCM, instanta a depasit limitele puterii judecatoresti, pronuntand o sentinta lipsita de temei legal, in conditiile in care CCM este in vigoare, a fost negociat si incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in materie, angajatorul fiind tinut de obligativitatea respectarii intocmai a clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului colectiv de munca si a caror neexecutare instanta a fost chemata sa o sanctioneze.
Prin urmare, fiind chemata sa statueze asupra existentei dreptului dedus judecatii, corolar al obligatie angajatorului de parcurgere si in situatia unei concedieri individuale, a procedurii prealabile emiterii deciziilor de desfacere a contractului individual de munca pentru motive neimputabile, in sensul informarii si consultarii sindicatului in conditiile si limitele stabilite prin art.167 din CCM, instanta trebuia sa verifice daca art.167 este in vigoare (CCM este semnat de parti si inregistrat) si daca se aplica in speta, in atare situatie neexecutarea unei clauze din CCM atragand raspunderea persoanei care se face vinovata de aceasta.
Chiar daca dispozitiile legale in materie nu prevad o astfel de obligatie decat in cazul unei concedieri colective, prevederea din art.167 CCM trebuie analizata in contextul aratat anterior, fiind asadar o prevedere conventionala mai favorabila salariatilor plecand de la minimul legal si care statueaza aceasta obligatie numai in cazul concedierilor colective, clauza fiind rezultat al negocierii colective si obligatorie pentru parti potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor ( pacta sunt servanta).
Cat priveste sustinerea paratei facuta in intampinare, in sensul ca, in situatia dedusa judecatii aceasta nu era obligata sa respecte procedura si termenele stabilite in art.167 din CCM 2008-2009 nefiind in situatia unei reduceri de activitate sau reorganizare, solicita sa aiba in vedere ca, in chiar cuprinsul deciziilor de desfacere contestate se arata expres, in art.3 din decizie, ca motivele care au determinat concedierea persoanei sunt cele prevazute de art.158 din CCM 2008-2009 de la nivelul unitatii.
Ori, art.158 din CCM 2008-2009 stabileste situatiile in care angajatorul poate desface contractul individual de munca din motive neimputabile salariatului, ceea ce inseamna ca, la momentul emiterii deciziilor de desfacere angajatorul a avut in vedere ca masura a desfacerii contractelor una din situatiile prevazute in art.158 la care a facut trimitere in decizie, reducerea de personal urmata de desfiintarea posturilor de natura celor ocupate de salariat cum este cazul in speta incadrandu-se in art.158 lit.a fiind asadar asimilata reorganizarii.
Avand in vedere dispozitiile art.77 din Codul Muncii, potrivit carora la analiza caracterului legal si temeinic al deciziei de desfacere instanta este tinuta de motivele de fapt si de drept aratate in decizie, neputand fi primite in apararea paratei alte motive, urmeaza ca , sustinerea paratei in sensul ca nu sunt in prezenta unei reduceri de activitate sau reorganizare nu poate fi primita, devenind astfel incidente in cauza si dispozitiile art.167 din CCM 2008-2009, angajatorul avand obligatia notificarii si informarii sindicatului anterior emiterii deciziilor si consultarea acestuia in vederea reducerii efectelor masurii dispuse.
Solutia anularii deciziilor contestate este judicioasa, raportat la neexecutarea de catre angajatorul a obligatiei asumate prin art.167 din CCM 2008-2009 chiar si in situatia in care in continutul contractului colectiv nu se prevede care este sanctiunea in cazul nerespectarii acestei obligatii, avand in vedere regula potrivit careia orice clauza din contract se va interpreta in sensul in care ar produce un efect si nu in acela in care ar fi lipsita de orice efecte.
Atitudinea paratei constituie asadar un abuz de drept, si care trebuie sanctionat ca atare de catre instanta, aceasta in chiar continutul deciziilor de desfacere arata ca acestea au fost emise in executarea si cu respectarea dispozitiilor CCM 2008-2009, in ceea ce priveste justificarea masurii (art.158) si respectarea criteriilor si ordinii de prioritate a concedierilor (art.168) insa se dezice de respectarea dispozitiilor art.167 din acelasi contract si care instituie in sarcina acesteia obligatia informarii si consultarii sindicatului anterior si concomitent dispunerii masurii concedierii.
Mai mult, angajatorul nu numai ca nu a respectat termenul de informare de 60 de zile anterior luarii masurii, dar nu a dat dovada macar de un minim de buna credinta, informand sindicatul doar ulterior luarii deciziei concedierii salariatilor ( vezi adresa 707/01.06.2009 a SC R.) , sindicatul nefiind invitat cel putin la Sedinta Consiliului de Administratie din data de 27.05.2009, cand se pretinde ca s-a dispus aceasta masura, incalcandu-se in acest mod si dispozitiile art.191 din CCM, astfel cum a fost modificat prin Actul aditional nr.95/1/2008/74/16.05.2008, si implicit dispozitiile Legii 467/2006.
Cat priveste momentul in care a fost dispusa masura concedierii salariatilor reclamanti, invedereaza instantei ca, in cuprinsul deciziei ca temei in drept al concedierilor se indica Hotararea CA din data de 28.05.2009, pentru ca la dosarul cauzei sa se depuna un PV de sedinta si o Hotarare a Consiliului de Administratie din data de 27.05.2009, iar in cuprinsul adresei de informare Nr. 707/.01.06.2009 sa se faca trimitere ca motivare a masurii concedierii la o sedinta a CA din data de 29.05.2009.
In aceasta ordine de idei, si luand in considerare faptul ca Sindicatul nu a fost informat si nu a participat la Sedinta CA in care s-a dispus masura reducerii unor posturi, este evident ca aceasta Hotarare a fost fabricata ulterior, pro causa, tocmai pentru a acoperii nelegalitatea deciziilor de concediere raportat la motivare in fapt si in drept a masurii reducerii unor posturi de natura celor ocupate de salariatii disponibilizati.
Faptul ca, la momentul acordarii cuvantului pe fond la termenul din 11.12.2009, parata a invederat instantei ca la momentul actual societatea se afla declarata in insolventa, nu poate constitui motiv de confirmare a valabilitatii deciziilor de concediere, momentul la care se cerceteaza legalitatea si temeinicia deciziilor de concediere contestate este cel al datei in care acestea au fost emise si nu ulterior.
Privitor la aceasta situatie, invedereaza instantei de recurs ca, la nivelul angajatorului a mai fost dispusa in luna ianuarie 2009 masura reducerii unui numar de 20 de salariati, fundamentata pe aceeasi pretinsa dificultate economica a societatii, contestatii la deciziile de concediere facand obiectul dosarului nr.1380/117/2009 cu privire la care s-a pronuntat instanta de recurs, respectiv Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr.2861/R/2009 pronuntata in sedinta publica din 09.12.2009 si statuand asupra caracterului de nelegalitate a deciziilor de concediere pe care le-a anulat si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, cu toate consecintele ce decurg din acesta, respectiv, reintegrarea si plata corespunzatoare a drepturilor salariale.
De asemenea, prin Cererea de Admitere a creantei inregistrata la dosarul de insolventa nr.2035/1285/2009 a numitei SC R. SA, organizatia sindicala s-a inscris pe tabloul preliminar al creditorilor pe langa alte creante si cu cele rezultate din executarea dosarului 1380/117/2008 cat si a prezentei cauze, existand astfel premisele repararii prejudiciului produs salariatilor concediati in mod ilegal.
In concluzie, fata de cele aratate mai sus, considera ca emiterea deciziilor de desfacere s-a facut nu nerespectarea procedurii legale prealabile astfel cum este reglementata de dispozitiile art.167 din CCM la nivel de unitate, sanctiunea fiind una singura, nulitatea masurii dispuse cu nesocotirea dispozitiilor legale sau conventionale privitoare la conditiile si termenele in care pot fi emise deciziile de desfacere.
Privitor la lipsa caracterului efectiv al desfiintarii posturilor, cauza acesteia nefiind una reala si serioasa.
Solutia pronuntata de instanta, in sensul constatarii caracterului real si serios al concedierilor nu este rezultatul unei interpretari complete si corecte a probelor administrate, parata nedepunand la dosarul cauzei organigramele anterioare si ulterioare momentului luarii masurii desfiintarii unor posturi de natura celor ocupate de salariatii disponibilizati.¬
Dintr-o interpretare corecta a inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezulta ca, in lipsa unei organigrame anterioare si ulterioare momentului disponibilizarii, organigrama pe care parata a sustinut ca nu este obligata sa o intocmeasca, nu se poate conclude ca in realitate a avut loc o suprimare efectiva si definitiva a acestor posturi din structura functional-organizatorica a angajatorului.
Asa cum a aratat anterior, in cursul lunii ianuarie a anului 2009 la nivelul societatii parate a avut loc un prim val de concedieri, fundamentate pe aceeasi pretinsa criza financiara a societatii si necesitatii reducerii cheltuielilor cu personalul, datorata lipsei comenzilor, pentru ca in luna mai sa fie dispusa o noua asemenea masura, cu a carui control judiciar este investita instanta in prezenta cauza.
In aceasta ordine de idei, invedereaza instantei de recurs ca, in perioada ce a urmat primelor concedieri si chiar si in cursul lunii mai 2009 ( anterior celui de al doilea val de concedieri) , la nivelul societatii parate au fost angajate pe aceleasi posturi ca cele desfiintate persoane noi, si care aveau contracte incheiate pe perioada determinata si pana in 06.04.2010.
Ori, chiar daca o parte dintre angajatii noi (februarie- mai) au fost cuprinsi in noua concediere din 01.07.2010, atrage atentia instantei si asupra faptului ca o parte dintre angajatii noi au fost mentinuti pe aceleasi posturi ca cele desfiintate, in detrimentul salariatilor mai vechi si care au fost concediati, cu incalcarea principiului stabilitatii la locul de munca si regulilor nediscriminarii.
Analizand actele dosarului prin prisma motivelor de recurs Curtea retine urmatoarele:
Prin deciziile contestate emise la data de 2 iunie 2009, parata a luat masura desfacerii contractelor individuale de munca ale membrilor de sindicat, incepand cu data de 2 iulie 2009, motivat de dificultatile economice prin care a trecut societatea.
Insa, anterior emiterii acestor decizii de concediere individuala, societatea parata avea obligatia respectarii dispozitiilor cuprinse in art. 167 din Contractul colectiv de munca la nivelul SC R. SA pe anii 2008-2009, obligatie pe care insa nu si-a indeplinit-o, criticile formulate de recurenta fiind fondate in acest sens.
Astfel, potrivit art. 167 alin. 1 din Contractul colectiv la nivel de unitate: "_ in situatia in care conducerea unitatii a aprobat masuri de reducere a activitatii ori de reorganizare a procesului de productie, care a determinat incetarea unor contracte individuale de munca, patronul este obligat sa comunice in scris organizatiei sindicale numarul posturilor ce ar urma sa fie reduse, natura acestora pe unitate si pe compartimente, precum si cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor masuri. Anuntul organizatiei sindicale se face cu minimum 60 de zile calendaristice inainte de inceperea curgerii termenului de preaviz prevazut de art. 158".
Potrivit procesului-verbal nr. 4/27 mai 2009 al sedintei Consiliului de administratie, ce a avut ca ordine de zi si organizarea si reorganizarea in situatia ceruta de criza, s-a discutat disponibilizarea unui numar de 29 de angajati, astfel ca parata trebuia sa procedeze la incunostintarea sindicatului si abia ulterior avea posibilitatea de a proceda la reorganizarea efectiva prin reducerea numarului de posturi.
Obligativitatea parcurgerii etapei informarii sindicatului si in cazul unor concedieri individuale decurge in mod imperativ din prevederile mai sus aratate, astfel ca inainte cu 60 de zile de data de 02.06.2009 - data curgerii termenelor de preaviz in speta, unitatea parata trebuia sa comunice in scris organizatiei sindicale numarul posturilor ce ar urma sa fie reduse, natura acestora pe unitate si pe compartimente, precum si cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor masuri.
Or, emitand deciziile de desfacere a contractului de munca fara anuntarea prealabila a organizatiei sindicale, parata a incalcat prevederile art. 167 din CCM la nivel de unitate, prevederi aplicabile in cauza in temeiul art. 236 si urmatoarele din Codul muncii, ceea ce face ca dispozitiile de desfacere a contractelor de munca sa fie nelegale, asadar in mod nelegal s-a apreciat de catre tribunal ca actiunea formulata de reclamantul sindicat este nefondata si a mentinut deciziile atacate.
Chiar daca dispozitiile legale in materie nu prevad o astfel de obligatie decat in cazul unei concedieri colective, prevederea din art. 167 CCM trebuie analizata in contextul aratat anterior, fiind asadar o prevedere conventionala mai favorabila salariatilor plecand de la minimul legal si care statueaza aceasta obligatie numai in cazul concedierilor colective, clauza fiind rezultat al negocierii colective si obligatorie pentru parti potrivit principiului fortei obligatorii al contractelor.
Desi, in cauza parata a emis adresa nr. 707/01.06.2009 comunicata reclamantului la aceeasi data, prin care il informa cu privire la numarul posturilor reduse, aceasta nu indeplineste conditiile de forma ale instiintarii impuse de Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, fiind emisa doar cu o zi inainte de inceperea curgerii termenelor de preaviz si fara a cuprinde natura posturilor pe unitate si pe compartimente. Mai mult decat atat, in cuprinsul adresei de informare se face trimitere ca motivare a masurii concedierii la o sedinta a consiliului de administratie din data de 29.05.2009, cu toate ca din actele dosarului reiese ca o atare sedinta a avut loc in data de 27.05.2009.
Fata de considerentele expuse anterior, sustinerea recurentului ca prima instanta nu a tinut cont de aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii, apare ca fiind fondata.
De asemenea, cu privire la lipsa caracterului real si serios al cauzelor ce au determinat concedierile, Curtea de Apel observa ca in luna mai 2009, cu putin timp inainte de sedinta Consiliului de administratie in care s-a aprobat concedierea celor 29 salariati, parata a efectuat 4 angajari de personal pe posturi similare respectiv lacatus si sudor, dupa cum rezulta din copia registrului general de evidenta a salariatilor.
Prin urmare, Curtea constata ca angajarea altor salariati pe aceleasi posturi in zilele anterioare celei in care au incetat raporturile juridice de munca in temeiul deciziilor de concediere contestate, infirma caracterul real si serios al desfiintarii locului de munca, punand sub semnul indoielii masura in care pretinsele dificultati economice, ori necesitatea reducerii cheltuielilor de personal au determinat aceasta masura.
Raportand probele administrate in cauza la dispozitiile legale incidente, Curtea retine ca solutia primei instante de respingere a actiunii reclamantului reflecta o aplicare si interpretare eronata a legii in cauza, ceea ce impune potrivit art. 312 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ. modificarea hotararii, in sensul admiterii actiunii formulata de Sindicatul Liber Unimet Cluj-Napoca pentru membrii de sindicat in contradictoriu cu parata SC R. SA si in consecinta va anula Deciziile nr. 109/02.06.2009, 105/02.06.2009, 107/02.06.2009, 108/02.06.2009, 118/02.06.2009, 103/02.06.2009, 112/02.06.2009, 119/02.06.2009, emise de parata, va dispune reintegrarea in functia si postul detinut anterior emiterii deciziilor de desfacere a contractelor individuale de munca, va obliga parata la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva pentru fiecare dintre membrii de sindicat mentionati.
Prin sentinta civila nr. 3234 din 12 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea civila formulata de catre reclamantul SINDICATUL LIBER UNIMET in numele si pentru membrii de sindicat reprezentati in contradictoriu cu parata S.C. R. S.A. avand ca obiect un litigiu de munca.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca membrilor de sindicat C.A., I.M., I.P., A.G., L.E., P.I.,C.I. si B.V. li s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul art. 65 din Codul muncii, avand in vedere dificultatile economice prin care a trecut societatea parata.
Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauza reala, cand prezinta caracter obiectiv si este derivata cand are la baza studii temeinice privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoana poate fi concediata pentru motive care nu tin de aceasta, determinate de desfiintarea locului de munca din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia.
Motivele ce impun concedierea trebuie sa vizeze acele locuri de munca care au fost ocupate de salariatii carora li s-au emis deciziile de incetare a raporturilor de munca.
Conform dispozitiilor art. 68 alin. 1, prin concedierea colectiva se intelege concedierea intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive, care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de: a) cel putin 10 salariati - daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 salariati si mai putin de 100 salariati; b) cel putin 10 % din salariati daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati cel putin 100 salariati dar nu mai putin de 300 salariati si c) cel putin 30 salariati daca angajatorul care indisponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.
Concedierea efectuata raportata la prevederile art. 68 alin. l lit. c din Codul Muncii nu a fost una colectiva si anterior concedierii au fost respectate dispozitiile prevazute de art. 167 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de societate, fapt care rezulta si din copia procesului-verbal nr. 4/27.05.2009 al sedintei Consiliului de Administratie.
Parata, a depus la dosarul cauzei Hotararea Consiliului de Administratie nr. 4/27.05.2009 aferenta procesului-verbal nr. 4/27.05.2009 si lista personalului propus pentru reducere incepand cu data de 01.06.2009 din care rezulta ca s-a aprobat reducerea unui numar de 29 salariati.
De asemenea, aceasta a depus copii dupa situatia rezultatelor financiare si a evolutiei comenzilor pe anul 2009, din care rezulta ca resursele banesti au scazut ca si numarul de comenzi. Asa fiind angajatorul a facut proba masurilor luate conform prevederilor art.287 din Codul Muncii, pana la prima zi de infatisare, prin aceasta dovedindu-se desfiintarea efectiva a posturilor.
In acest context nu este lipsit de importanta faptul ca prin Sentinta Comerciala nr. 2579/02.11.2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a deschis procedura generala de insolventa fata de parata numindu-se ca si administrator judiciar Casa de Insolventa Transilvania SPRL Cluj-Napoca.
Fata de acestea tribunalul in temeiul art. 238 si urm. C.muncii a respins ca neintemeiata actiunea intrucat masura desfacerii contractului individual de munca a membrilor de sindicat pe care ii reprezinta a fost una efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER UNIMET solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei civile recurate, ca fiind nelegala si netemeinica si, retinand cauza spre rejudecare, pe fond, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivele de recurs arata ca instanta de control judiciar trebuie sa analizeze legalitatea deciziilor de concediere contestate in cauza si dand reprezentarea justa, sa asigure corecta aplicare a legii.
Privitor la aspectele de nelegalitate privind conditiile de forma si procedurale ale deciziilor de concediere, invocate prin cererea introductiva raportat la dispozitiile art.167, 168 si 191 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate 2008-2009.
Instanta in considerentele sentintei recurate a lasat nesolutionate criticile formulate prin actiunea introductiva privitoare la nelegalitatea deciziilor de concediere raportat la dispozitiile conventionale cuprinse in art.167, 168 si 191 din CCM la nivel de unitate in vigoare, si care ar fi fost hotaratoare pentru dezlegarea pricinii si pronuntarea unei sentinte legale si temeinice.
Obligativitatea parcurgerii etapei informarii si consultarii sindicatului si in cazul unor concedieri individuale, decurge in mod imperativ din prevederiile art.167 din CCM la nivel de unitate, si care rezultat al negocierii reprezinta acord de vointa al partilor materializat in clauza din CCM la nivel de unitate, in vigoare, si care reprezinta legea partilor.
In opinia recurentei, lipsind de efecte juridice clauza prevazuta in art.167 din CCM, instanta a depasit limitele puterii judecatoresti, pronuntand o sentinta lipsita de temei legal, in conditiile in care CCM este in vigoare, a fost negociat si incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in materie, angajatorul fiind tinut de obligativitatea respectarii intocmai a clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului colectiv de munca si a caror neexecutare instanta a fost chemata sa o sanctioneze.
Prin urmare, fiind chemata sa statueze asupra existentei dreptului dedus judecatii, corolar al obligatie angajatorului de parcurgere si in situatia unei concedieri individuale, a procedurii prealabile emiterii deciziilor de desfacere a contractului individual de munca pentru motive neimputabile, in sensul informarii si consultarii sindicatului in conditiile si limitele stabilite prin art.167 din CCM, instanta trebuia sa verifice daca art.167 este in vigoare (CCM este semnat de parti si inregistrat) si daca se aplica in speta, in atare situatie neexecutarea unei clauze din CCM atragand raspunderea persoanei care se face vinovata de aceasta.
Chiar daca dispozitiile legale in materie nu prevad o astfel de obligatie decat in cazul unei concedieri colective, prevederea din art.167 CCM trebuie analizata in contextul aratat anterior, fiind asadar o prevedere conventionala mai favorabila salariatilor plecand de la minimul legal si care statueaza aceasta obligatie numai in cazul concedierilor colective, clauza fiind rezultat al negocierii colective si obligatorie pentru parti potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor ( pacta sunt servanta).
Cat priveste sustinerea paratei facuta in intampinare, in sensul ca, in situatia dedusa judecatii aceasta nu era obligata sa respecte procedura si termenele stabilite in art.167 din CCM 2008-2009 nefiind in situatia unei reduceri de activitate sau reorganizare, solicita sa aiba in vedere ca, in chiar cuprinsul deciziilor de desfacere contestate se arata expres, in art.3 din decizie, ca motivele care au determinat concedierea persoanei sunt cele prevazute de art.158 din CCM 2008-2009 de la nivelul unitatii.
Ori, art.158 din CCM 2008-2009 stabileste situatiile in care angajatorul poate desface contractul individual de munca din motive neimputabile salariatului, ceea ce inseamna ca, la momentul emiterii deciziilor de desfacere angajatorul a avut in vedere ca masura a desfacerii contractelor una din situatiile prevazute in art.158 la care a facut trimitere in decizie, reducerea de personal urmata de desfiintarea posturilor de natura celor ocupate de salariat cum este cazul in speta incadrandu-se in art.158 lit.a fiind asadar asimilata reorganizarii.
Avand in vedere dispozitiile art.77 din Codul Muncii, potrivit carora la analiza caracterului legal si temeinic al deciziei de desfacere instanta este tinuta de motivele de fapt si de drept aratate in decizie, neputand fi primite in apararea paratei alte motive, urmeaza ca , sustinerea paratei in sensul ca nu sunt in prezenta unei reduceri de activitate sau reorganizare nu poate fi primita, devenind astfel incidente in cauza si dispozitiile art.167 din CCM 2008-2009, angajatorul avand obligatia notificarii si informarii sindicatului anterior emiterii deciziilor si consultarea acestuia in vederea reducerii efectelor masurii dispuse.
Solutia anularii deciziilor contestate este judicioasa, raportat la neexecutarea de catre angajatorul a obligatiei asumate prin art.167 din CCM 2008-2009 chiar si in situatia in care in continutul contractului colectiv nu se prevede care este sanctiunea in cazul nerespectarii acestei obligatii, avand in vedere regula potrivit careia orice clauza din contract se va interpreta in sensul in care ar produce un efect si nu in acela in care ar fi lipsita de orice efecte.
Atitudinea paratei constituie asadar un abuz de drept, si care trebuie sanctionat ca atare de catre instanta, aceasta in chiar continutul deciziilor de desfacere arata ca acestea au fost emise in executarea si cu respectarea dispozitiilor CCM 2008-2009, in ceea ce priveste justificarea masurii (art.158) si respectarea criteriilor si ordinii de prioritate a concedierilor (art.168) insa se dezice de respectarea dispozitiilor art.167 din acelasi contract si care instituie in sarcina acesteia obligatia informarii si consultarii sindicatului anterior si concomitent dispunerii masurii concedierii.
Mai mult, angajatorul nu numai ca nu a respectat termenul de informare de 60 de zile anterior luarii masurii, dar nu a dat dovada macar de un minim de buna credinta, informand sindicatul doar ulterior luarii deciziei concedierii salariatilor ( vezi adresa 707/01.06.2009 a SC R.) , sindicatul nefiind invitat cel putin la Sedinta Consiliului de Administratie din data de 27.05.2009, cand se pretinde ca s-a dispus aceasta masura, incalcandu-se in acest mod si dispozitiile art.191 din CCM, astfel cum a fost modificat prin Actul aditional nr.95/1/2008/74/16.05.2008, si implicit dispozitiile Legii 467/2006.
Cat priveste momentul in care a fost dispusa masura concedierii salariatilor reclamanti, invedereaza instantei ca, in cuprinsul deciziei ca temei in drept al concedierilor se indica Hotararea CA din data de 28.05.2009, pentru ca la dosarul cauzei sa se depuna un PV de sedinta si o Hotarare a Consiliului de Administratie din data de 27.05.2009, iar in cuprinsul adresei de informare Nr. 707/.01.06.2009 sa se faca trimitere ca motivare a masurii concedierii la o sedinta a CA din data de 29.05.2009.
In aceasta ordine de idei, si luand in considerare faptul ca Sindicatul nu a fost informat si nu a participat la Sedinta CA in care s-a dispus masura reducerii unor posturi, este evident ca aceasta Hotarare a fost fabricata ulterior, pro causa, tocmai pentru a acoperii nelegalitatea deciziilor de concediere raportat la motivare in fapt si in drept a masurii reducerii unor posturi de natura celor ocupate de salariatii disponibilizati.
Faptul ca, la momentul acordarii cuvantului pe fond la termenul din 11.12.2009, parata a invederat instantei ca la momentul actual societatea se afla declarata in insolventa, nu poate constitui motiv de confirmare a valabilitatii deciziilor de concediere, momentul la care se cerceteaza legalitatea si temeinicia deciziilor de concediere contestate este cel al datei in care acestea au fost emise si nu ulterior.
Privitor la aceasta situatie, invedereaza instantei de recurs ca, la nivelul angajatorului a mai fost dispusa in luna ianuarie 2009 masura reducerii unui numar de 20 de salariati, fundamentata pe aceeasi pretinsa dificultate economica a societatii, contestatii la deciziile de concediere facand obiectul dosarului nr.1380/117/2009 cu privire la care s-a pronuntat instanta de recurs, respectiv Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr.2861/R/2009 pronuntata in sedinta publica din 09.12.2009 si statuand asupra caracterului de nelegalitate a deciziilor de concediere pe care le-a anulat si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, cu toate consecintele ce decurg din acesta, respectiv, reintegrarea si plata corespunzatoare a drepturilor salariale.
De asemenea, prin Cererea de Admitere a creantei inregistrata la dosarul de insolventa nr.2035/1285/2009 a numitei SC R. SA, organizatia sindicala s-a inscris pe tabloul preliminar al creditorilor pe langa alte creante si cu cele rezultate din executarea dosarului 1380/117/2008 cat si a prezentei cauze, existand astfel premisele repararii prejudiciului produs salariatilor concediati in mod ilegal.
In concluzie, fata de cele aratate mai sus, considera ca emiterea deciziilor de desfacere s-a facut nu nerespectarea procedurii legale prealabile astfel cum este reglementata de dispozitiile art.167 din CCM la nivel de unitate, sanctiunea fiind una singura, nulitatea masurii dispuse cu nesocotirea dispozitiilor legale sau conventionale privitoare la conditiile si termenele in care pot fi emise deciziile de desfacere.
Privitor la lipsa caracterului efectiv al desfiintarii posturilor, cauza acesteia nefiind una reala si serioasa.
Solutia pronuntata de instanta, in sensul constatarii caracterului real si serios al concedierilor nu este rezultatul unei interpretari complete si corecte a probelor administrate, parata nedepunand la dosarul cauzei organigramele anterioare si ulterioare momentului luarii masurii desfiintarii unor posturi de natura celor ocupate de salariatii disponibilizati.¬
Dintr-o interpretare corecta a inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezulta ca, in lipsa unei organigrame anterioare si ulterioare momentului disponibilizarii, organigrama pe care parata a sustinut ca nu este obligata sa o intocmeasca, nu se poate conclude ca in realitate a avut loc o suprimare efectiva si definitiva a acestor posturi din structura functional-organizatorica a angajatorului.
Asa cum a aratat anterior, in cursul lunii ianuarie a anului 2009 la nivelul societatii parate a avut loc un prim val de concedieri, fundamentate pe aceeasi pretinsa criza financiara a societatii si necesitatii reducerii cheltuielilor cu personalul, datorata lipsei comenzilor, pentru ca in luna mai sa fie dispusa o noua asemenea masura, cu a carui control judiciar este investita instanta in prezenta cauza.
In aceasta ordine de idei, invedereaza instantei de recurs ca, in perioada ce a urmat primelor concedieri si chiar si in cursul lunii mai 2009 ( anterior celui de al doilea val de concedieri) , la nivelul societatii parate au fost angajate pe aceleasi posturi ca cele desfiintate persoane noi, si care aveau contracte incheiate pe perioada determinata si pana in 06.04.2010.
Ori, chiar daca o parte dintre angajatii noi (februarie- mai) au fost cuprinsi in noua concediere din 01.07.2010, atrage atentia instantei si asupra faptului ca o parte dintre angajatii noi au fost mentinuti pe aceleasi posturi ca cele desfiintate, in detrimentul salariatilor mai vechi si care au fost concediati, cu incalcarea principiului stabilitatii la locul de munca si regulilor nediscriminarii.
Analizand actele dosarului prin prisma motivelor de recurs Curtea retine urmatoarele:
Prin deciziile contestate emise la data de 2 iunie 2009, parata a luat masura desfacerii contractelor individuale de munca ale membrilor de sindicat, incepand cu data de 2 iulie 2009, motivat de dificultatile economice prin care a trecut societatea.
Insa, anterior emiterii acestor decizii de concediere individuala, societatea parata avea obligatia respectarii dispozitiilor cuprinse in art. 167 din Contractul colectiv de munca la nivelul SC R. SA pe anii 2008-2009, obligatie pe care insa nu si-a indeplinit-o, criticile formulate de recurenta fiind fondate in acest sens.
Astfel, potrivit art. 167 alin. 1 din Contractul colectiv la nivel de unitate: "_ in situatia in care conducerea unitatii a aprobat masuri de reducere a activitatii ori de reorganizare a procesului de productie, care a determinat incetarea unor contracte individuale de munca, patronul este obligat sa comunice in scris organizatiei sindicale numarul posturilor ce ar urma sa fie reduse, natura acestora pe unitate si pe compartimente, precum si cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor masuri. Anuntul organizatiei sindicale se face cu minimum 60 de zile calendaristice inainte de inceperea curgerii termenului de preaviz prevazut de art. 158".
Potrivit procesului-verbal nr. 4/27 mai 2009 al sedintei Consiliului de administratie, ce a avut ca ordine de zi si organizarea si reorganizarea in situatia ceruta de criza, s-a discutat disponibilizarea unui numar de 29 de angajati, astfel ca parata trebuia sa procedeze la incunostintarea sindicatului si abia ulterior avea posibilitatea de a proceda la reorganizarea efectiva prin reducerea numarului de posturi.
Obligativitatea parcurgerii etapei informarii sindicatului si in cazul unor concedieri individuale decurge in mod imperativ din prevederile mai sus aratate, astfel ca inainte cu 60 de zile de data de 02.06.2009 - data curgerii termenelor de preaviz in speta, unitatea parata trebuia sa comunice in scris organizatiei sindicale numarul posturilor ce ar urma sa fie reduse, natura acestora pe unitate si pe compartimente, precum si cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor masuri.
Or, emitand deciziile de desfacere a contractului de munca fara anuntarea prealabila a organizatiei sindicale, parata a incalcat prevederile art. 167 din CCM la nivel de unitate, prevederi aplicabile in cauza in temeiul art. 236 si urmatoarele din Codul muncii, ceea ce face ca dispozitiile de desfacere a contractelor de munca sa fie nelegale, asadar in mod nelegal s-a apreciat de catre tribunal ca actiunea formulata de reclamantul sindicat este nefondata si a mentinut deciziile atacate.
Chiar daca dispozitiile legale in materie nu prevad o astfel de obligatie decat in cazul unei concedieri colective, prevederea din art. 167 CCM trebuie analizata in contextul aratat anterior, fiind asadar o prevedere conventionala mai favorabila salariatilor plecand de la minimul legal si care statueaza aceasta obligatie numai in cazul concedierilor colective, clauza fiind rezultat al negocierii colective si obligatorie pentru parti potrivit principiului fortei obligatorii al contractelor.
Desi, in cauza parata a emis adresa nr. 707/01.06.2009 comunicata reclamantului la aceeasi data, prin care il informa cu privire la numarul posturilor reduse, aceasta nu indeplineste conditiile de forma ale instiintarii impuse de Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, fiind emisa doar cu o zi inainte de inceperea curgerii termenelor de preaviz si fara a cuprinde natura posturilor pe unitate si pe compartimente. Mai mult decat atat, in cuprinsul adresei de informare se face trimitere ca motivare a masurii concedierii la o sedinta a consiliului de administratie din data de 29.05.2009, cu toate ca din actele dosarului reiese ca o atare sedinta a avut loc in data de 27.05.2009.
Fata de considerentele expuse anterior, sustinerea recurentului ca prima instanta nu a tinut cont de aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii, apare ca fiind fondata.
De asemenea, cu privire la lipsa caracterului real si serios al cauzelor ce au determinat concedierile, Curtea de Apel observa ca in luna mai 2009, cu putin timp inainte de sedinta Consiliului de administratie in care s-a aprobat concedierea celor 29 salariati, parata a efectuat 4 angajari de personal pe posturi similare respectiv lacatus si sudor, dupa cum rezulta din copia registrului general de evidenta a salariatilor.
Prin urmare, Curtea constata ca angajarea altor salariati pe aceleasi posturi in zilele anterioare celei in care au incetat raporturile juridice de munca in temeiul deciziilor de concediere contestate, infirma caracterul real si serios al desfiintarii locului de munca, punand sub semnul indoielii masura in care pretinsele dificultati economice, ori necesitatea reducerii cheltuielilor de personal au determinat aceasta masura.
Raportand probele administrate in cauza la dispozitiile legale incidente, Curtea retine ca solutia primei instante de respingere a actiunii reclamantului reflecta o aplicare si interpretare eronata a legii in cauza, ceea ce impune potrivit art. 312 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ. modificarea hotararii, in sensul admiterii actiunii formulata de Sindicatul Liber Unimet Cluj-Napoca pentru membrii de sindicat in contradictoriu cu parata SC R. SA si in consecinta va anula Deciziile nr. 109/02.06.2009, 105/02.06.2009, 107/02.06.2009, 108/02.06.2009, 118/02.06.2009, 103/02.06.2009, 112/02.06.2009, 119/02.06.2009, emise de parata, va dispune reintegrarea in functia si postul detinut anterior emiterii deciziilor de desfacere a contractelor individuale de munca, va obliga parata la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva pentru fiecare dintre membrii de sindicat mentionati.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Desfacerea contractului de munca
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010
DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. APRECIEREA GRESITA A STARII DE FAPT DE CATRE INSTANTA DE FOND. - Sentinta civila nr. 1226/LM/2009 din data de 14.05.2009
Abatere disciplinara - Sentinta civila nr. 463/LM/2008 din data de 30.12.2008
Conflict de drepturi. Anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. - Sentinta civila nr. 78/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de concediere. Nulitatea deciziei. Prescriptia termenului de aplicare a sanctiunii disciplinare. - Sentinta civila nr. 855/lm/2008 din data de 17.02.2009
Concediere. Desfiintare post datorita reorganizarii societatii in urma dificultatilor economice - Sentinta civila nr. 690 din data de 20.04.2015
Concediere pe motive disciplinare. Contestatie respinsa ca neintemeiata - Sentinta civila nr. 530 din data de 30.03.2015
Desfacerea contractului individual de munca pe motive disciplinare pentru lipsa nemotivata - Sentinta civila nr. 1256 din data de 15.12.2014
Concedierea persoanei pentru lipsa nejustificata de la serviciu pentru o perioada mai mare de 5 zile - Sentinta civila nr. 1550 din data de 20.12.2011
Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea locului de munca. - Sentinta civila nr. 281 din data de 16.03.2011
Desfacerea contractului de munca pentru indeplinirea varstei de pensionare - Decizie nr. 379 din data de 12.04.2010
Tardivitatea contestarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca - Sentinta civila nr. 4 din data de 12.01.2010
Incetarea raportului de munca in baza art. 65(2) C. Muncii datorita desfiintarii locului de munca - Sentinta civila nr. 1322 din data de 20.12.2010
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.Administrator asociatie de proprietari-concediere individuala - Sentinta civila nr. 151 din data de 18.02.2009