Actiune in revendicarea unui teren intravilan, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. Admitere

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia civila nr. 1374/R din 2 iunie 2010

Prin sentinta civila nr. 8145 din 1.06.2009 a Judecatoriei Cluj-Napoca, s-a admis in parte actiunea civila intentata de reclamanta C.D.V., in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN prin MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA si in consecinta, s-a constatat nulitatea absoluta a trecerii in proprietatea Statului Roman prin nationalizare, a imobilului teren in suprafata de 776 mp inscris in CF nr. 23915 Cluj, nr.top 10968.
S-a dispus rectificarea cartii funciare, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Roman si reinscrierea vechiului proprietar O.G..
S-a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defunctul O.G. decedat la data de 14.04.1968, pe langa bunurile din certificatul de mostenitor nr.152/1971, face parte si terenul in suprafata de 776 mp inscris in CF nr. 23915 Cluj, nr.top 10968.
S-a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defuncta C.H. decedata la data de 17.09.1973, pe langa bunurile din certificatul de mostenitor nr. 476/1973, face parte si terenul in suprafata de 776 mp inscris in CF nr. 23915 Cluj, nr.top 10968.
S-a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defunctul C.I. decedat la data de 17.09.1985, pe langa bunurile din certificatul de mostenitor nr. 2295/1985, face parte si cota de ¼ parte din terenul in suprafata de 776 mp inscris in CF nr. 23915 Cluj, nr.top 10968.
S-a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defunctul C.M.N. decedat la data de 28.12.2007, pe langa bunurile din certificatul de mostenitor nr.14 din 7.03.2008, face parte si cota de ½ parte din terenul in suprafata de 776 mp inscris in CF nr.23915 Cluj, nr.top 10968.
S-a dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului de mai sus, in suprafata de 776 mp cu titlu de mostenire.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca imobilele cu nr.top 10967 din CF nr. 8992 Cluj-Napoca, casa si teren in suprafata de 130 stjp. si nr.top 10968 casa si teren in suprafata de 130 stjp., au fost proprietatea initiala a sotilor M.I. si O.R.. Defunctul M.I. a decedat la data de 6.02.1941, avand ca unica mostenitoare pe O.R. in calitate de sotie supravietuitoare, care la randul ei a decedat la data de 20.02.1943, bunurile revenindu-i lui O.G..
In temeiul Decretului nr. 92/1950, cele doua parcele au fost nationalizate si alipite intr-un singur corp funciar. Ulterior, imobilul a fost dezmembrat din nou in parcela cu nr.top 10968 teren in str.P. nr.19 in suprafata de 776 mp si nr.top 10967 casa si teren in str.P. nr.19A in suprafata de 160 mp. Terenul in suprafata de 776 mp cu nr.top 10968 a fost inscris in CF nr.23915 Cluj, in favoarea Statului Roman.
Prin sentinta civila nr.2686/2000 a Judecatoriei Cluj-Napoca, ramasa irevocabila, s-a constatat nulitatea trecerii in proprietatea Statului Roman cu titlu de nationalizare, ca urmare a inaplicabilitatii Decretului nr. 92/1950, a cotei de 2/5 parte din imobilul situat in str.P. nr.19, inscris in CF nr.8992 Cluj, nr.top 10967 si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare prin radierea din CF a dreptului de proprietate al Statului Roman.
Avand in vedere ca ambele imobile au fost nationalizate nelegal de la O.G., care era exceptat de la nationalizare intrucat era intelectual, avand functia de inginer si deoarece prin sentinta civila nr.2686/2000 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a constatat nulitatea trecerii in proprietatea Statului Roman cu titlu de nationalizare a cotei de 2/5 parte din imobilul situat in str.P. nr.19 inscris in CF nr.8992 Cluj, nr.top 10967, este evident ca si in privinta imobilului cu nr.top 10968, solutia trebuie sa fie identica.
Sustinerea paratului ca actiunea reclamantei nu mai poate fi primita deoarece trebuia sa uzeze de procedura Legii nr.10/2001, este infirmata de decizia nr.XXXIII din 6 iunie 2008 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin decizia civila nr. 20 din 7.01.2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratul Statul Roman prin municipiul Cluj-Napoca, impotriva sentintei civile nr.8145 din 1.06.2009 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care a pastrat-o in intregime.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca raportat la probatoriul administrat in cauza, prima instanta a retinut o stare de fapt corecta si a procedat la aplicarea judicioasa a normelor juridice incidente in cauza. Imobilul in litigiu, cu nr.top 10968, compus din teren in suprafata de 776 mp situat in Cluj-Napoca, str.P. nr.19 si nr.top 10967 casa si teren situat in Cluj-Napoca, str.P. nr.19A, a fost preluat abuziv de Statul Roman de la antecesorul reclamantei, defunctul O.G., in temeiul Decretului nr. 92/1950, conform art. 2 alin. (1) lit.a) din Legea nr.10/2001. Apoi, prin sentinta civila nr.2686/2000 a Judecatoriei Cluj-Napoca, s-a stabilit ca preluarea de catre stat a imobilului cu nr.top 10967 a fost  abuziva, antecesorul reclamantei fiind exceptat de la nationalizare.
Intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, nu exclude in toate situatiile posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare de drept comun, fiindca este posibil ca reclamantul sa se prevaleze de un bun in sensul art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Atunci cand exista neconcordante intre legea interna si Conventie, este necesar sa se verifice daca si paratul din actiunea in revendicare nu are la randul sau un bun in intelesul conventiei, o hotarare judecatoreasca prin care i s-a recunoscut dreptul de a pastra imobilul, o speranta legitima in acelasi sens dedusa din dispozitiile legii speciale, unita cu o jurisprudenta constanta sub acest aspect, daca actiunea in revendicare impotriva tertului dobanditor de buna-credinta poate fi admisa fara despagubirea lui la valoarea actuala de circulatie a imobilului, etc.
Lipsirea de un bun in absenta oricarei despagubiri, constituie o incalcare a art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventie, or din jurisprudenta Curtii rezulta ca atunci cand statul nu mai poate restitui imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa i se plateasca reclamantului despagubiri banesti. Actiunea in revendicare este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista posibilitatea de a se readuce imobilul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea asupra lui, obiectul revendicarii urmeaza sa fie convertit intr-o pretentie de despagubiri, caz in care actiunea devine personala.
Constatand incidenta deciziei nr. XXXIII din anul 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, tribunalul a considerat  imprejurarea ca reclamanta nu a uzat de procedura speciala instituita de Legea nr.10/2001, nu poate duce la paralizarea actiunii reclamantei, atat timp cat aceasta este privata de un bun care a intrat in mod abuziv in proprietatea statului, fiind vorba despre o incalcare a art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventie. In speta, imobilul poate fi readus in patrimoniul reclamantei, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere dreptului de proprietate al altei persoane sau  securitatii raporturilor juridice.
Rectificarea inscrierilor din cartea funciara a constituit un capat accesoriu de cerere, fata de capatul principal de cerere privind constatarea nulitatii absolute a trecerii imobilului in proprietatea statului.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs paratul Municipiul Cluj-Napoca prin primar, solicitand modificarea ei si rejudecand, admiterea apelului impotriva sentintei, care sa fie schimbata in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantei.
In motivarea recursului, paratul a sustinut ca prima instanta si instanta de apel si-au intemeiat hotararile pe o situatie de analogie, institutie ce nu este reglementata in dreptul romanesc. Argumentul prin analogie presupune existenta unei similaritati fundamentale intre caracteristicile unor cazuri care nu sunt asemanatoare.
Reclamanta nu a depus notificare pentru restituirea terenului in litigiu, iar instantele de fond nu au analizat conditiile concrete in care a fost nationalizat imobilul, singura constatare cu privire la modalitatea de preluare a imobilului referindu-se la situatia prevazuta de sentinta civila nr. 2686/2000, care nu se refera la imobilul in litigiu si este anterioara Legii nr.10/2001, or conform art.15 alin.(2) din Constitutie, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Anterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, aplicarea principiului restituto in integrum ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, a fost guvernata de prevederile dreptului comun in materia revendicarii, respectiv de dispozitiile art. 480 si art. 481 C.civ. Legea nr.10/2001 suprima practic actiunea de drept comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si fara a elimina accesul la justitie, a perfectionat sistemul reparator, iar prin norme speciale l-a subordonat controlului judecatoresc. Pentru evitarea starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a imobilelor preluate abuziv, prin art. 22 alin. (5) din Legea nr.10/2001 s-a instituit un termen in interiorul caruia trebuie depusa notificarea, sanctiunea nerespectarii lui constand in pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Reclamantei i-au fost retrocedate o parte din bunurile solicitate, in urma unor procese incepute anterior aparitiei Legii nr.10/2001, in cadrul carora ar fi putut solicita si restul suprafetei de teren pe care abia dupa 10 ani a constatat ca nu o are. Prin urmare, in speta este aplicabil principiul nemo auditur propriam suam turpitudinem allegans, lipsa ei de diligenta fiind cea care a creat aceasta situatie. In plus, reclamanta avea posibilitatea sa solicite restituirea terenului in litigiu, in temeiul Legii nr.10/2001. Prin promovarea actiunii, reclamanta a incercat sa eludeze sanctiunile prevazute de lege pentru lipsa notificarii in baza Legii nr.10/2001, solicitand resituirea in natura a imobilului in litigiu, impotriva unei ordini de drept instituite prin legi succesive.
O alta critica adusa de parat deciziei recurate, a vizat gresita aplicare a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938, conform carora daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei. Reclamanta nu poate sustine ca nu avea de unde sa cunoasca existenta titlului statului si asupra parcelei cu nr.top 10968, intrucat aceasta inscriere a existat si in momentul desfasurarii proceselor cu privire la nr.top 10967 din CF nr. 8992.
Intimata C.D.V. prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
Recursul este nefondat.
Asupra imobilului inscris in CF nr. 8992 Cluj-Napoca, nr.top 10968 casa din caramida si teren in suprafata de 130 stjp. si nr.top 10967 casa din caramida si teren in suprafata de 130 stjp., au fost proprietari tabulari antecesorii reclamantei, de la care a fost preluat de Statul Roman in temeiul Decretului nr.92/1950. Dupa preluare, cele doua parcele au fost unificate intr-un singur corp funciar, asupra caruia s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman si in administrarea operativa a G.I.G.C.L. a judetului Cluj. Apoi, potrivit planului de impartire si redistribuire, corpul unic funciar a fost reimpartit in parcela cu nr.top 10967 casa si teren in str.P. nr.19/A cu suprafata de 160 mp care s-a reinscris in aceeasi carte funciara cu privire la care s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Roman in administrarea operativa a G.I.G.C.L. a judetului Cluj si in parcela cu nr. top nou 10968 teren neconstruit in str.P. nr.19, cu suprafata de 776 mp, care a fost transcris in CF nr. 23915  Cluj-Napoca, in favoarea Statului Roman.
Intr-un alt ciclu procesual, prin sentinta civila nr. 2686 din 6 aprilie 2000 a Judecatoriei Cluj-Napoca, ramasa irevocabila, s-a admis actiunea civila intentata de reclamantii C.N.M. si C.D.V. impotriva Statului Roman prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si in consecinta, s-a constatat nulitatea trecerii in proprietatea Statului Roman cu titlu de nationalizare, ca urmare a inaplicabilitatii Decretului nr. 92/1950, a cotei de 2/5 parte din imobilul situat in str.P. nr.19, inscris in CF nr. 8992 Cluj-Napoca, nr.top 10967, compus din casa de locuit si teren de 160 stjp., s-a dispus restabilirea situatiei anterioare prin radierea dreptului de proprietate al Statului Roman, au fost stabilite succesiunile succesive si s-a dispus inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, in cote egale de cate ½ parte fiecare. Sentinta civila nr. 2686 din 6.04.2000 a Judecatoriei Cluj-Napoca a fost mentionata de instantele de fond pentru a se socate in evidenta ca imobilul in litigiu anterior dezmembrarii, a facut parte din acelasi imobil ulterior dezmembrat, iar cu privire la parcela cu nr. top 10967 s-a constatat nelegala nationalizare in baza Decretului nr. 92/1950, prin hotarare irevocabila intrata in puterea lucrului judecat, fara ca prin aceasta sa se procedeze la  o aplicare prin analogie, asa cum sustine in mod neintemeiat recurentul.
Neintemeiate sunt si criticile recurentului referitoare la incalcarea in speta de catre instantele de fond a principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art.15 alin. (2) din Constituie si de art.1 din Codul civil. Atat dispozitiile art. 480-481 din Codul civil, cat si Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana a Dreptului Omului, erau in vigoare atat la data preluarii abuzive a imobilului, cat si la data inregistrarii actiunii introductive de instanta.
In ceea ce priveste temeiul juridic al actiunii in revendicare, in cauza s-a facut aplicarea directa a  art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin raportare la dispozitiile art. 480-481 C.civ. Intr-adevar, potrivit art.11 alin.(2) din Constitutie, "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", or conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 20/1994.
In art. 20 alin. (2) din aceeasi lege fundamentala, se prevede ca "daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care constitutia sau legile interne contind ispozitii mai favorabile". In decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a decis ca "in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr.10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiate pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice". Art. 329 alin. (3) teza finala C.pr.civ., prevede ca dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante. In baza disciplinei jurisdictionale, instantele fondului erau obligate sa respecte decizia instantei supreme. Aceasta cu atat mai mult cu cat terenul in litigiu se afla in proprietatea paratului inca de la preluarea lui abuziva in baza Decretului nr. 92/1950, situatie in care nu se aduce atingere vreunui alt drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice. Statul Roman a preluat imobilul in litigiu prin violenta, astfel ca nu a devenit niciodata un adevarat proprietar verus domino.
Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008, nu a exclus posibilitatea recurgerii la actiunea in revendicare dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, deoarece caracterul real al  actiunii in revendicare se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a readuce imobilul revendicat in patrimoniul revendicantului, asa cum este in speta.
A sustine ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, persoana care nu a formulat notificarea in termenul de 6 luni prevazut de art. 21 alin. (1), prelungit cu 3 luni prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.109/2001 si cu inca 3 luni prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.145/2001, in nicio ipoteza nu mai poate utiliza actiunea in revendicare, inseamna sa i se interzica accesul la justitie, contrar dispozitiilor art. 6 din aceeasi Conventie Europeana a Drepturilor Omului.
Corespunde realitatii ca potrivit art. 32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938, "daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei". Acest text legal a consacrat doar o prezumtie iuris tantum, ce admite contraproba si face posibila intentarea actiunii in rectificare de carte funciara fata de paratul care a dobandit in mod nelegal dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct.9 si art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul paratului impotriva deciziei tribunalului, care va fi mentinuta in totalitate.