Incredintare minor. Interesul superior al copilului. Situatie in care niciunul dintre parinti nu prezinta garantia asigurarii conditiilor de crestere si educare. Sesizarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 744 din 25 februarie 2011

Prin sentinta civila nr. 1360/29.06.2010, pronuntata de Judecatoria Gherla s-a respins cererea principala formulata de reclamanta C.V., in contradictoriu cu paratul G.M.; s-a admis cererea reconventionala formulata de parat si, in consecinta, minora G.G.E.I., nascuta la 04.05.2006, i-a fost incredintata paratului spre crestere si educare, reclamanta fiind obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 150 lei lunar, incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii si pana la majoratul minorei; reclamanta a fost obligata la 800 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei faptul ca partile au avut o relatie de concubinaj, din care a rezultat minora, relatia dintre parti fiind tensionata chiar si in perioada in care acestea locuiau impreuna, ajungandu-se la diferite conflicte si chiar la sesizarea organelor de politie, aspect confirmat de sentinta civila nr. 449/2007 a Judecatoriei Gherla.
Ansamblul probatiunii testimoniale administrate in cauza, coroborata cu anchetele sociale efectuate si cu anchetele psiho-sociale efectuate de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, releva faptul ca in preajma tatalui minora se manifesta cu mai multa siguranta si relaxare, reusind sa se exprime coerent si sa raspunda intrebarilor adresate, fapt ce nu a fost evidentiat si atunci cand a fost insotita de mama sa, in prezenta careia este mai atenta la desfasurarea evenimentelor, mai precauta si are o atitudine mai serioasa.
Martorii au relevat faptul ca locuinta reclamantei nu are curent electric, in aceasta locuinta este mizerie, de foarte multe ori reclamanta fiind ajutata sa mearga acasa deoarece era foarte beata si nu putea merge singura, reclamanta consumand bauturi alcoolice chiar si in prezenta minorei.
Tot depozitiile testimoniale au confirmat faptul ca reclamanta consuma in mod frecvent bauturi alcoolice, nu se ingrijeste de fetita, de multe ori vecinii vazand fetita la ora 11 noaptea in curtea blocului, imbracata necorespunzator, in timp ce paratul are conditii necesare pentru cresterea si educarea minorei, in perioada in care fetita a fost la tatal sau, aceasta frecventand si gradinita. Reclamanta ar avea obiceiul sa fure din magazin, aspect ce rezulta din discutiile purtate cu unul din vanzatorii magazinului din comuna, obisnuind sa cumpere bere, iar daca este cu fetita, acesteia cumparandu-i ceva dulciuri. Reclamanta obisnuieste sa frecventeze barul din spatele magazinului, unde consuma frecvent bere.
Sustinerile reclamantei, cu privire la abuzurile aduse minorei de tatal acesteia, traume fizice si psihice, nu au fost confirmate prin probele administrate.
Avand in vedere interesul superior al copilului, prin prisma probelor administrate, care in marea lor majoritate pledeaza pentru incredintarea minorei tatalui sau spre crestere si educare, instanta a apreciat ca este in interesul minorei ca aceasta sa fie incredintata paratului spre crestere si educare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamanta C.V., solicitand sa-i fie incredintata minora spre crestere si educare.
Tribunalul Cluj, prin decizia civila nr. 565/A/17.11.2010, pronuntata in dosar nr. xxx/235/2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinta in intregime, in sensul admiterii cererii reclamantei si a respingerii cererii paratului, cu consecinta incredintarii minorei in favoarea reclamantei pentru crestere si educare, concomitent cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de ¼ din salariu, incepand cu data pronuntarii deciziei; intimatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli de judecata in favoarea apelantei.
La pronuntarea acestei solutii, Tribunalul a avut in vedere faptul ca probatiunea testimoniala administrata in cauza, in ambele cicluri procesuale, a relevat ca niciunul dintre parinti nu ar prezenta garantiile morale pentru a le fi incredintat copilul spre crestere si educare.
Astfel, martorii audiati in dosarul Judecatoriei Gherla, avand ca obiect ordonanta presedintiala de incredintare provizorie a copilului, au relevat faptul ca fiica paratului, G.M., acum in varsta de 24 de ani, le-a relatat martorilor direct ca la varsta de 13-14 ani a fost abuzata sexual de catre tatal sau, paratul G.M.. De asemenea, martora R.A. a relatat ca la varsta de 14-15 ani paratul a abuzat-o sexual. Aceiasi martora a precizat ca in luna ianuarie 2009, cand reclamanta a recuperat-o pe minora de la tatal sau, aceasta vorbea frecvent, in cuvintele sale, despre raporturile sexuale dintre tatal sau si concubina, la care a fost martora, revenea mereu la acest subiect, martora declarand ca a fost personal de fata cand paratul o invata pe minora sa sarute cu limba.
Fiind pus in situatie ingrata de a face alegere intre doua situatii negative, Tribunalul a apreciat ca ester totusi preferabila incredintarea copilului spre crestere si educare mamei sale, chiar daca uneori a fost victima neglijentei acesteia, decat tatalui sau, la care exista pericolul de a fi victima abuzului sexual.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, paratul G.M., solicitand, in temeiul art. 321 C.proc.civ. si art. 312 alin. 5 C.proc.civ., admiterea recursului, desfiintarea in intregime a sentintei, cu consecinta obligarii intimatei la cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta nu a administrat probe suficiente din care sa rezulte cu certitudine cele invocate de reclamanta, pronuntand sentinta fara sa intre in amanuntit in cercetarea cauzei.
Tot in motivarea recursului a fost amplu expusa starea de fapt a cauzei, intregul istoric al litigiului, circumstantele de fapt ale litigiului, relatiile dintre parti, prin descrierea amanuntita a intregii perioade de timp, incepand cu momentul in care partile au intrat in concubinaj si pana in prezent, au fost reproduse exhaustiv si detaliat depozitiile testimoniale administrate in cauza, ancheta psiho-sociala, precum si diferitele declaratii olografe depuse la dosarul cauzei, concluzionandu-se in sensul ca mama minorei nu are o conduita corespunzatoare, pe fondul consumului de alcool are caderi psihice, iar viata copilului este pusa in pericol.
Recursul este fondat in parte.
La termenul de judecata din data de 25.02.2011 Curtea, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii motivelor de recurs de netemeinicie, precum si exceptia inadmisibilitatii motivelor de recurs prin care se critica sentinta primei instante, aceasta din urma exceptie, fiind intemeiata pe prevederile art. 282 alin. 1 si art. 299 alin. 1 C.proc.civ.
In ceea ce priveste motivele de recurs continute in memoriul de recurs depus la dosar, Curtea constata ca in cvasitotalitatea lor acestea constituie motive de netemeinicie a hotararii recurate, vizand expunerea starii de fapt a cauzei, istoricul litigiului si a relatiilor tensionate dintre parti, reaprecierea probatiunii testimoniale si cu inscrisuri administrate in cauza, circumscriindu-se astfel prevederilor art. 304 pct. 10 si 11 C.proc.civ., in prezent abrogate.
Departe de a cuprinde critici de stricta nelegalitate aduse hotararii instantei de apel, memoriul de recurs contine, in cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fara sa faca o analiza a nelegalitatii deciziei instantei de apel, limitandu-se practic la o reproducere a starii de fapt a cauzei, o analizare a probatiunii administrate si o expunere a relatiilor tensionate dintre parti.
Ca urmare a abrogarii punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogarii punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, in recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, ci doar chestiuni de stricta nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
In consecinta, in recurs nu mai pot fi invocate motive care sa vizeze modalitatea in care primele doua instante au administrat ori au interpretat probele din dosar, care sa se refere la reproduceri ale starii de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre parti, ori care sa tinda la o reapreciere a probatiunii administrate, ori la o schimbare a starii de fapt, instanta de recurs fiind tinuta sa se raporteze strict la starea de fapt stabilita de primele doua instante si fiind obligata de a se abtine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Asa fiind, Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu de instanta la termenul de judecata din 25.02.2011, este fondata, urmand sa fie admisa ca atare, cu consecinta neluarii in seama a tuturor motivelor de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate.
Desi la o prima privire s-ar parea ca recursul, care in cvasitotalitatea sa cuprinde doar motive de netemeinicie, ar fi inadmisibil in totalitate, totusi, Curtea constata ca din ansamblul acestor motive de netemeinicie se desprinde ideea ca trebuie avut in vedere, de catre instanta, la solutionarea acestui recurs, interesul superior al minorei.
La aceasta concluzie Curtea a ajuns prin observarea motivelor pentru care recurentul, prin invocarea probatiunii administrate in cauza, solicita a-i fi incredintata minora, si anume, ca ar fi mai bine pentru aceasta sa fie incredintata spre crestere si educare tatalui sau, intrucat conduita mamei pericliteaza cresterea, educarea si dezvoltarea minorei.
Drept urmare, Curtea a apreciat ca s-ar putea retine ca eventual motiv de nelegalitate, desprins din lait motivul reprodus in ansamblul motivelor de recurs, acela al necesitatii respectarii in cauza a interesului superior al minorei.
Analizand recursul din aceasta perspectiva, Curtea retine urmatoarele:
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, actualizata, prevede ca orice reglementari adoptate in domeniu respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu, se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului, alin. 2 al aceluiasi articol precizand ca principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai acestuia, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
In conformitate cu art. 2 alin. 3 din aceeasi lege, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Prin urmare, in toate situatiile in care instanta judecatoreasca este chemata sa dispuna asupra vreunei masuri in legatura cu un minor, ceea ce primeaza in mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusa de instanta de judecata trebuind sa aiba in vedere cu prioritate acest interes superior al minorului.
Raportand acest principiu, al interesului superior al minorului, la starea de fapt stabilita in cauza de primele doua instante, Curtea constata ca interesul superior al minorei este acela de a fi pusa la adapost de amandoi parintii sai, avand in vedere ca niciunul dintre acesti nu sunt demni de a le fi incredintata minora spre crestere si educare, amandoua partile facandu-se nedemne de apelativele "mama" si "tata", nici reclamanta si nici paratul neprezentand garantii morale pentru a putea sa le fie incredintata fetita spre crestere si educare.
Nu este permis nici unuia dintre parinti sa puna pe prim plan relatiile tensionate dintre ei si sa permita ca acestea sa se repercuteze negativ asupra dezvoltarii psihice, fizice si afective normale a minorei, dupa cum nu este permis nici unuia dintre parinti sa pericliteze in vreun fel dezvoltarea fizica, psihica, emotionala, normala crestere si educare, ori integritatea fizica si psihica a propriului copil, sau, sa afecteze dreptul la o viata normala a minorului.
Este adevarat ca art. 14 din Legea nr. 272/2004, republicata, prevede drepturile copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior, dar nu este mai putin adevarat ca in speta este in interesul superior al minorei sa fie pusa la adapost de atitudinea necorespunzatoare si abuziva a ambilor parinti, mama facandu-se vinovata prin neglijenta constanta, continua si perpetua, pe fondul consumului excesiv si zilnic de alcool, manifestata fata de minora, iar tatal facandu-se vinovat de comportament obscen manifestat in prezenta minorei si totodata, in privinta acestuia din urma existand pericolul ca minora sa fie victima unui abuz sexual, asa cum si o alta fiica a recurentului a fost abuzata sexual de catre acesta.
Din economia dispozitiilor Legii nr. 274/2004, care are ca obiect protectia si promovarea drepturilor copilului, rezulta faptul ca orice copil minor are dreptul de a se bucura de toate drepturile si libertatile civile reglementate in capitolul II sectiunea 1 din aceasta lege, dupa cum, are dreptul, prevazut de art. 30 alin. 1 din aceiasi lege, de a creste alaturi de parintii sai.
Insa, aceste drepturi ale minorului trebuie coroborate, si sunt in stransa legatura cu obligatiile impuse parintilor atat de legislatia in vigoare, cat si de regulile de morala si de bun simt, respectiv cu obligatia parintilor - impusa de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 -, de a-i asigura copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute de Legea nr. 272/2004.
 Art. 31 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicata, prevede ca ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor, alin. 2 al aceluiasi articol impunandu-se parintilor obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile parintesti doar in interesul superior al copilului, prin asigurarea bunastarii materiale si spirituale a copilului, in special, prin ingrijirea acestuia, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale.
In conformitate cu art. 32 din aceiasi lege, copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala , spirituala, morala si sociala, iar pentru indeplinirea si realizarea acestui scop parintii sunt obligati sa supravegheze copilul, sa coopereze cu acesta si sa-i respecte viata intima, privata si demnitatea, sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta, sa ia in considerare opinia copilului, sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului, sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii, si formarii profesionale a copilului.
Curtea constata, prin raportare la starea de fapt retinuta de primele doua instante, pe baza amplei probatiuni administrate in cauza, ca atat recurentul, cat si intimata se fac vinovati in mod deliberat si intentionat de nerespectarea obligatiilor ce le revin, in temeiul Legii nr. 272/2004, pentru crestere minorei de asemenea maniera incat sa se asigure respectarea drepturilor ce ii revin si in principal a dreptului la o viata normala si la demnitate umana.
Drept urmare, Curtea, prin prisma art. 38 din Legea nr. 272/2004, republicata, apreciaza ca la acest moment nu este in interesul superior al minorei sa ramana nici in grija mamei, nici in grija tatalui, impunandu-se, deci, sesizarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie Sociala Cluj pentru luarea, in privinta minorei a unor masuri de protectie speciala dintre cele reglementate de art. 55 si urm. din Legea nr. 272/2004, republicata.
Asa fiind, Curtea constata ca se impune respingerea ambelor cereri de incredintare a minorei in favoarea unuia ori altuia dintre parinti, spre crestere si educare, atat a cererii reclamantei, din dosar nr. xxx/235/2009 al Judecatoriei Gherla, cat si a cererii formulate de reclamantul G.M. in dosar nr. yyy/328/2009 al Judecatoriei Turda, conexat la dosarul nr. xxx/235/2009 al Judecatoriei Gherla, ca urmare a declinarii de competenta dispusa de Judecatoria Turda prin sentinta civila nr. 4498/28.10.2009.
Pe cale de consecinta, in temeiul tuturor considerentelor anterior expuse si a prevederilor art. 312 alin. 1 si 3 C.proc.civ., Curtea va admite in parte recursul, conform dispozitivului prezentei decizii.