Drept de servitute. Instituire in favoarea unor terti, de catre un singur coproprietar. Nelegalitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 4539/R din 7 noiembrie 2011

Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 1631/117 din 6.03.2010 la Tribunalul Cluj, reclamantul Cabinetul de insolventa B.R. - SC R.I. SRL Cluj-Napoca, i-a chemat in judecata pe paratii MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA si ASOCIATIA PATRONILOR SI MESERIASILOR CLUJ-NAPOCA, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, sa constate nulitatea absoluta partiala a dispozitiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007, in ceea ce priveste restituirea in natura a cotei de 50,44/100 parte din terenul in suprafata de 294 mp inscris in CF nr. 113118 Cluj, nr. top.10983/2.
Prin incheierea civila nr. 359 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis exceptia necompetentei materiale invocate de instanta din oficiu si in consecinta, s-a declinat competenta de solutionare a actiunii civile intentate de reclamantul Cabinetul de insolventa B.R. in calitate de administrator judiciar al SC R.I. SRL Zalau, in contradictoriu cu paratii Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primar si Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj-Napoca, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a dispozitiei primarului, in favoarea Judecatoriei Cluj-Napoca.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art. 26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicata, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura, poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita, la sectia civila a tribunalului, or reclamantul nu este persoana care se pretinde indreptatita, situatie in care competenta solutionarii actiunii apartine instantei de drept comun in functie de valoare, respectiv Judecatoriei Cluj-Napoca.
Dupa inregistrarea la Judecatoria Cluj-Napoca, prin sentinta civila nr. 558 din 17 ianuarie 2010 a acestei instante, s-a respins ca neintemeiata actiunea intentata de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolventa B.R., in contradictoriu cu paratii Municipiul Cluj-Napoca prin Primar si Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj-Napoca.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin dispozitia de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea catre Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj, a dreptului de proprietate asupra unei cote de 50,44/100 parte din terenul cu nr. top.10983/2 inscris in CF nr.113118; in CF nr.113118 este intabulata ca proprietar asupra unei cote de 49,56/100 parte reclamanta SC R.I. SRL.
Prin urmare, paratei Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj i s-a restituit numai cota de 50,44/100 parte din terenul cu nr. top.10983/2 inscris in CF nr.113118, iar nu si cota de 49,56/100 parte apartinand reclamantei.
Imprejurarea ca Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj a fost pusa in posesie cu privire la intreaga suprafata de teren, nu este de natura sa atraga nulitatea dispozitiei de restituire, deoarece avand o cota ideala din dreptul de proprietate care se raporteaza la intregul bun, fiecare coproprietar are dreptul sa exercite posesia si folosinta asupra intregului bun si nu doar asupra unei parti din acesta.
Modul in care s-a efectuat punerea in posesie, respectiv punerea in executare a dispozitiei atacate, nu poate atrage nulitatea acesteia, fiindca nulitatea se raporteaza la conditiile de valabilitate care trebuie respectate in momentul emiterii unui act si nu la modul de executare a acestuia.
Dreptul de proprietate al reclamantei nu este incalcat in nici un fel, intrucat oricare coproprietar are dreptul sa solicite iesirea din indiviziune potrivit art. 728 C. civ.
Modul in care s-a efectuat concesiunea unei parti din teren in anul 2001, nu are nicio legatura cu valabilitatea dispozitiei de restituire.
Nu corespunde realitatii ca restituirea unei cote-parti din dreptul de proprietate s-ar fi facut de catre un neproprietar, cata vreme in momentul emiterii dispozitiei de restituire, in cartea funciara figura in calitate de proprietar Statul Roman prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, raportat la prevederile art. 30 alin.(1) din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civila nr. 279 din 3 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolventa B.R., impotriva sentintei civile nr. 558 din 17 ianuarie 2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care a pastrat-o in intregime.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prin dispozitia contestata, Statul Roman a dispus doar asupra cotei pe care este inscris in cartea funciara: 50,44/100 parte, fara sa aduca vreo atingere cotei de 49,56/100 parte detinute de reclamanta.
Nu s-a adus nicio atingere cotei reclamantei prin faptul ca in dispozitie s-a trecut ca Asociatia Patronilor si Meseriasilor se subroga in drepturile Statului Roman in contractul de concesiune nr. 16837 din 29.05.1999, incheiat cu B. SA, intrucat din aceasta formulare se intelege ca intimata nu poate dobandi mai multe drepturi decat cele pe care le-a avut Statul Roman, or inscrierile in cartea funciara atesta atat intinderea dreptului statului, cat si a dreptului reclamantei.
Mentiunea din dispozitia de restituire, ca beneficiara ei se subroga in drepturi, era obligatorie fata de dispozitiile art. 14 din Legea nr.10/2001. Procesul-verbal de predare-primire dintre intimati, nu este de natura sa atraga nulitatea dispozitiei, nulitatea fiind cauzata intotdeauna de nerespectarea legii la momentul intocmirii actului, iar nu de aspecte ulterioare.
Prin inscrierea servitutii de trecere in dispozitia de restituire, nu se incalca dreptul de proprietate, care ramane in favoarea titularului; prin servitutea de trecere s-a acordat doar un drept de a folosi imobilul prin trecerea peste acesta de catre proprietarul vecin, care nu are alt mod de a accede la proprietatea lui.
In completarea la raportul de expertiza, expertul a aratat ca accesul in cladire si in apartamente se poate asigura doar pe o cale de acces instituita asupra terenului cu nr. top. 10983/2, astfel ca se impunea inscrierea in dispozitia de restituire a dreptului de trecere in favoarea proprietarilor apartamentelor, pentru ca acestia sa nu ramana lipsiti de acces.
Din dispozitia de restituire rezulta ca doar cel in favoarea caruia i s-a restituit terenul si doar pe terenul restituit, adica numai pe cota restituita, noul proprietar are obligatia de a asigura servitutea de trecere in favoarea detinatorilor constructiilor, fara ca prin aceasta sa se incalce dreptul de proprietate al reclamantei, care ramane proprietara asupra cotei sale din imobil.
La momentul la care reclamanta a cumparat imobilul de la SC N. SA prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5441 din 14.11.2000, a cunoscut care este situatia din teren, faptul ca imobilul initial cu nr. top. 10983, a fost dezmembrat in imobilul cladire cu nr. top.10983/1 si imobilul teren cu nr.top.10983/2, precum si faptul ca la cladire nu exista alt acces decat peste terenul cu nr. top.10983/2.
In documentatia care a stat la baza dezmembrarii, a fost trecut dreptul de servitute asupra curtii cu nr. top.10983/2 in suprafata de 294 mp, tocmai pentru ca imobilul nou dezmembrat cu nr. top.10983/1, nu avea alta cale de acces, situatie in care cumparand imobilul, reclamanta si-a asumat trecerea proprietarilor apartamentelor, peste terenul cumparat.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC R.I. SRL Zalau prin Cabinetul Individual de Insolventa B.R., solicitand modificarea ei in sensul admiterii plangerii formulate de aceasta impotriva dispozitiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007, emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca in favoarea Asociatiei Patronilor si Meseriasilor, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului, reclamanta a sustinut ca decizia recurata este lipsita de temei legal si a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a dispozitiilor legale privind regimul coproprietatii: art. 136 alin.(4) din Constitutie, art. 14 din Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 50/1991.
Instanta de apel a ignorat faptul ca dispozitia de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 emisa de primar in favoarea Asociatiei Patronilor si Meseriasilor, contravine regimului juridic al coproprietatii si al concesiunii, prin aceea ca da posibilitatea intimatei sa beneficieze de o portiune individualizata din terenul in suprafata de 294 mp, nu doar de cota ideala de 50,44/100 parte si sa beneficieze exclusiv de avantajele concesionarii terenului in favoarea SC B. SA, or este de esenta coproprietatii ca nici unul dintre coproprietari nu are determinata o portiune materiala din terenul ce face obiectul coproprietatii.
Dispozitiile art. 13 alin.(2) si art. 14 din Legea nr. 50/1991, art.136 alin.(4) din Constitutie  si art. 14 din Legea nr. 10/2001, prevad expres si neechivoc posibilitatea de perfectare a contractului de concesiune, exclusiv cu privire la bunul aflat in proprietatea publica a concedentului, iar subrogatia opereaza cu privire la drepturile concedentului, dar instanta de apel a apreciat ca aceste temeiuri legale isi gasesc aplicabilitatea in dispozitia nr. 7915/2007.
In mod evident sediul de banca a fost construit pe o suprafata determinata in teren si nu pe o cota ideala de proprietate, iar in contractul de cesiune s-a mentionat expres ca suprafata concesionata in favoarea SC B. SA, este de 57,5 mp.
Desi reclamanta-recurenta a dobandit in proprietate cota de 49,56 parte prin contractul incheiat la data de 15 noiembrie 2000 cu SC N. SA, la data de 9.01.2001 sub C.1 si C.2 s-a inscris dreptul de concesiune al SC B. SA si s-a evidentiat ca pe aceasta portiune s-a edificat o constructie inscrisa in CF nr. 16084, ce ocupa suprafata de 66,55 mp si nu priveste o cota ideala de 50,44/294 parte si nici cota ideala de 57,50/294 parte cum se mentioneaza sub C1.
Sediul bancii nu putea fi edificat "pe aceasta portiune", deoarece este de esenta indiviziunii si a coproprietatii ca nu exista o portiune individualizata care sa apartina exclusiv unuia din proprietari. Incalcarea regimului coproprietatii la data perfectarii contractului de concesiune, s-a mentinut prin dispozitia de restituire si hotararile instantelor de fond, are aveau obligatia de a limita subrogatia Asociatiei Patronilor si Meseriasilor, la drepturile Statului Roman, respectiv la cota ideala de 50,44/100 parte din terenul in suprafata de 294 mp.
Cata vreme s-a retinut o subrogatie a intimatei in contractul de concesiune perfectat de Statul Roman cu privire la o suprafata determinata pe care se afla sediul bancii, fara a se mentiona expres ca aceasta subrogatie priveste cota de 50,44/100 parte din terenul in suprafata de 294 mp, prin puterea hotararii judecatoresti s-a consfintit practic un partaj intre recurenta si intimata, careia i-a conferit dreptul de a beneficia in mod exclusiv de beneficiile concesiunii cu privire la terenul ocupat de SC B. SA.
Inscrierile din cartea funciara nu concorda cu situatia faptica a terenului, sens in care in CF nr. 113118 Cluj sub C1 este inscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,50/294 parte din teren, desi este evident ca sediul bancii este edificat pe o suprafata determinata, individualizata de 57,5 mp.
In mod nelegal instanta de apel a retinut ca cota de 49,56/100 parte a reclamantei nu este prejudiciata in nici un fel prin subrogatia intimatei in drepturile Statului Roman, in contextul in care la dosarul cauzei se regasesc toate inscrisurile care probeaza indubitabil ca aceasta cota ideala de 49,56/100 parte inscrisa in CF in favoarea reclamantei a fost exclusa total din suprafata de 57,5 mp care a format obiectul contractului de concesiune.
Statul Roman avea obligatia sa modifice suprafata concesionata, in limitele cotei de proprietate, prin reducerea ei, dar nu si-a indeplinit aceasta obligatie, desi in alte situatii similare a redus suprafata concesionata, prin hotarare a Consiliului local.
Hotararile judecatoresti pronuntate si dispozitia de restituire, contravin dispozitiilor art. 576 C. civ., potrivit carora servitutea este o sarcina impusa unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar.
Instanta de apel a nesocotit faptul ca dreptul de folosinta conferit prin instituirea unei servituti asupra terenului ce formeaza obiectul coproprietatii recurentei si a intimatei reprezinta de fapt o sarcina care greveaza indivizibil terenul in suprafata de 294 mp.
Statul Roman putea dispune prin dispozitia emisa, doar de cota sa ideala de 50,44/100 parte, or servitutea greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant.
Chiar daca terenul ramane in proprietatea reclamantei pentru cota de 49,56/100 parte si a intimatei pentru cota de 50,44/100 parte, in mod nelegal instanta de apel a apreciat ca nu se incalca dreptul de proprietate, deoarece acest drept este golit de unul din atributele esentiale care intra in continutul sau, si anume folosinta. In speta, servitutea nu se putea constitui decat cu acordul tuturor coproprietarilor.
Desi instanta de apel a retinut ca numai pentru cota restituita, noul proprietar are obligatia de a asigura servitutea de trecere, in hotararea atacata a facut referire la raportul de expertiza efectuat de M.D., trebuia sa observe ca dreptul de servitute este figurat acolo ca fiind o sarcina efectiva ce greveaza indivizibil terenul in suprafata de 294 mp, mentionandu-se expres ca suprafata ocupata de servitutea de trecere pentru B. SA este de 22,67 mp, iar suprafata ocupata de servitutea de trecere pentru proprietarii constructiilor este de 87,99 mp.
In consecinta, dreptul  de servitute de trecere nu a fost  instituit asupra unei cote ideale de 50,44/100 parte apartinand intimatei,   ci prin actele emise de intimat, s-a afectat  cu constructii si  servitutii o suprafata de minim 29,31 mp din cota detinuta de reclamanta, fara acordul acesteia.
Instanta de apel  desi a retinut ca potrivit  expertizei, accesul in cladire si apartamente se poate realiza doar pe o cale de  acces instituita asupra terenului cu nr. top 10983/2, a omis faptul ca acest drept de servitute  materializat pe terenul in suprafata de 294 mp, reprezinta practic  o sarcina impusa recurentei pentru o suprafata de 87,99 mp.
Emitentul dispozitiei nu a negat faptul ca desi la  data emiterii dispozitiei, dreptul de servitute nu a fost materializat in teren, constatarile expertului cu privire la suprafata de 87,99 mp afectata servitutii de trecere, sunt corecte.
Desi instanta de apel a retinut ca recurenta si-a  asumat riscul  trecerii pe terenul cumparat a proprietarilor apartamentelor, in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare incheiat cu S.C. N. s-a mentionat ca imobilul este liber de sarcini, neexistand nicio sarcina care sa greveze terenul in suprafata de 224 mp.
Solutia instantei de apel nu poate fi argumentata  nici pe  considerentul ca dreptul de servitute a fost instituit chiar de la data intocmirii documentatiei care a stat la baza dezmembrarii, deoarece servitutea poate exista doar atunci cand cele doua fonduri dominant si aservit apartin la  doi proprietari diferiti, conditie neindeplinita la acea data, deoarece proprietatea apartinea Statului Roman.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Prin dispozitia nr. 7915 din 12 septembrie 2007 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea in natura a apartamentului nr. 6 cu nr. top.10983/1/VI avand partile indivize comune in cota de 6,09/100 parte si apartamentul nr. 8 cu nr. top.10983/1/VIII cu partile indivize comune in cota de 1,80/100 parte inscrise in CF nr.138328 si in CF individuala nr. 138329 din imobilul situat in Cluj-Napoca, str. Mihai Eminescu nr. 4, precum si cota de 50,44/100 parte din terenul - curte in suprafata  de 294 mp, cu nr. top. 10983/2 inscris in CF nr. 113118 cu subrogarea, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001,  republicata, in drepturile Statului, in contractul de  concesiune nr.16837 din 29.05.1999, incheiat cu  B. S.A Sucursala Judeteana Cluj in favoarea Asociatiei Patronilor si Meseriasilor  Cluj, cu sediul in Cluj-Napoca; pe terenul cu nr. top 10983/2 care se restituie, se asigura servitutea de trecere in favoarea destinatarilor constructiilor.
Asupra imobilului casa din caramida acoperita cu tigla cu 9 camere, 4 bucatarii, dependinte, curte si gradina in str. M. nr. 4, in suprafata de 243 stanjeni patrati, s-a inscris la data de 21 aprilie 1995, dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, in CF nr. 113118, nr. top.10983.
Dupa ce numitei SC N. SA Cluj-Napoca i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate si s-a intabulat cu incheierea nr. 21037 din 7.10.1995, prin incheierea nr.13655 din 5.11.2000, imobilul cu nr. top.10983 in suprafata de 875 mp s-a dezmembrat in parcela cu nr. top. nou 10983/1 teren cu constructii in suprafata de 581 mp, care s-a transcris in CF colectiva nr. 138328 si CF individuala nr. 138329-30 in favoarea Statului Roman si a SC N. SA, si parcela cu nr. top. nou 10983/2 teren in suprafata de 294 mp care s-a inscris in aceeasi carte funciara in favoarea Statului Roman, in administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca in cota de 50,44/100 parte si a SC N. SA in cota de 49,56/100 parte.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5441 din 14.11.2000, SC N. SA Cluj-Napoca i-a vandut reclamantei SC R.I. SRL Cluj-Napoca si cota indiviza de 49,56/100 parte din terenul curte in str. M. Eminescu nr. 4, in suprafata de 294 mp inscris in CF nr.113118 Cluj-Napoca, nr. top. 10983/2 de sub A+2, proprietatea vanzatoarei de sub B+8, pentru pretul de 852.040.000 lei.
Cu incheierea nr. 18054 din 15.11.2000, s-a inscris dreptul de proprietate al reclamantei SC R.I. SRL asupra cotei de 49,56/100 parte din terenul in suprafata de 294 mp din parcela cu nr. top. 10983/2 inscris in CF nr. 113118 Cluj-Napoca.
In baza dispozitiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, asupra aceluiasi imobil cu nr. top. 10983/2 in suprafata de 294 mp, s-a inscris dreptul de proprietate in CF nr. 113118 Cluj-Napoca, in favoarea paratei Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj, in cota de 50,44/100 parte. Cu aceeasi incheiere si in baza aceleiasi dispozitii, s-a inscris in foaia de sarcini sub C+5, dreptul de servitute de trecere in favoarea detinatorilor constructiilor.
Cu incheierea nr. 218 din 9.01.2001, in baza contractului de concesiune din mai 1995 incheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, asupra cote de 57,50/254 parte din imobilul de sub A+12 din portiunea de proprietate de sub B 6-7 a Statului Roman, s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioada de 99 ani in favoarea numitei SC B. SA Sucursala Cluj.
Prin urmare, rezulta ca la data emiterii dispozitiei de restituire de catre primar, cota de 57,50/294 parte din cota de 50,44/100 parte apartinand Statului Roman in administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, era deja concesionata la SC B. SA Sucursala Cluj, motiv pentru care s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicata.
Procedand astfel, la data emiterii dispozitiei de restituire primarul nu a operat in mod unilateral o iesire partiala din indiviziune, respectiv nu a determinat o parte materiala a imobilului aflat in coproprietate cu reclamanta, ci a reflectat si respectat situatia de carte funciara existenta.
Insasi recurenta recunoaste ca "in mod cert inscrierile de carte funciara la care face referitoare instanta de apel nu concorda cu situatia faptica a terenului, sens in care in CF nr.113118 Cluj sub C1 este inscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,50/294-a parte din teren, desi este evident faptul ca sediul de banca este edificat pe o suprafata determinara, individualizata de 57,5 mp".
Or reclamanta nu a atacat contractul de concesiune si inscrierea acestuia in cartea funciara, limitandu-se sa aduca critici dispozitiei primarului care nu ar fi conforma cu regimul juridic al coproprietatii, cand ea este fidela situatiei de carte funciara existente in momentul emiterii dispozitiei.
In privinta servitutii de trecere, instanta de apel a retinut ca in documentatia  de la f. 61-68 dosar initial, care a stat la baza dezmembrarii  nr. top initial 10983 in nr. top nou 10983/1 in suprafata de 581 mp si nr. top nou 10983/2 in suprafata de 294 mp efectuata in  anul 2000, a fost trecut dreptul de servitute asupra curtii cu nr. top nou 10983/2, tocmai pentru ca imobilul  cu nr. top nou 10983/1 nu avea o alta cale de acces, iar reclamanta  cumparand in aceste conditii si-a asumat  trecerea  proprietarilor apartamentelor peste parcela cu nr. top nou 10983/2.
Curtea constata ca in dosarul Tribunalului Cluj,  la fila 61 se afla un memoriu intocmit de ing. V.V., la filele 62-63 se afla un inscris cuprinzand situatia de carte funciara a imobilului, la fila 64 planul de situatie existent si planul de situatie propus, la fila 65 un inscris referitor la documentatia de intabulare, la fila 66 planul parterului, la fila 67 planul subsolului, iar la fila 68 planul etajului.
Din aceasta documentatie intocmita in anul 1996, nu rezulta ca s-ar fi instituit o servitute de trecere peste terenul cu nr. top. 10983/2 cu respectarea conditiilor legale si intabularea ei in cartea funciara.
Conform art. 9 din Legea nr.10/2001, republicata, imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.
Intrucat imobilul cu nr. top. 10983/2 in suprafata de 294 mp s-a aflat in coproprietatea paratului in cota de 50,44/100 parte si in cota de 49,56/100 parte in coproprietatea reclamantei-recurente, singur coproprietarul-parat chiar daca se numeste Statul Roman, nu putea sa greveze terenul proprietate privata aflat in coproprietate comuna pe cote-parti cu reclamanta, instituind o servitute de trecere in favoarea unor terti, deoarece acesta este un act de dispozitie ce trebuie facut cu respectarea regulii unanimitatii.
Reclamanta si paratul detineau cote-parti ideale din parcela cu nr. top 10983/2, situatie in care paratul putea sa restituie in natura cota sa parte ideala catre Asociatia Patronilor si Meseriasilor Cluj, dar nu putea sa instituie in mod unilateral o servitute de trecere in favoarea detinatorilor constructiilor, detinatori care pot solicita ulterior in instanta pe calea dreptului comun instituirea unei servituti de trecere la calea publica, in contradictoriu cu coproprietarii tabulari, urmand ca instanta sesizata, in urma probelor ce se vor administra si pe baza dispozitiilor legale incidente, sa dispuna in sensul admiterii sau al respingerii.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct.9 si a art. 312 alin.(1) si (3) C. pr. civ., curtea va admite in parte recursul reclamantei impotriva deciziei tribunalului, care va fi modificata si rejudecand, se va admite in parte apelul declarat de reclamanta in contra sentintei civile a judecatoriei, care va fi schimbata in sensul ca se va admite in parte actiunea civila intentata de reclamanta in contradictoriu cu paratii si in consecinta, se va constata nulitatea absoluta partiala a art. 2 din dispozitia primarului, cu privire la instituirea servitutii de trecere.